Strămutare. Sentința nr. 23/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 23 CC
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA NR. 23 CC
Ședința din Camera de Consiliu din data de 17 aprilie 2013
Președinte - E. S.
Grefier - D. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de strămutare a cauzei ce formează obiectul dosarului_/281/2010 al Tribunalului Prahova, formulată de petentul G. G. V., domiciliat în Urlați, ., județul Prahova, în contradictoriu cu intimata D. (I.) D., domiciliată în Ploiești, Piața V., .. F, ..
Cererea de strămutare a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cunatum de 4,00 lei, conform chitanței . nr._/22 februarie 2013 emisă Municipiul Ploiești.
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de Consiliu a răspuns petentul G. G. V., personal, lipsind intimata D. (I.) D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că intimata D. D. a depus la dosar întâmpinare prin intermediul Compartimentului Registratură înregistrată sub nr. 6110/14 martie 2013.
De asemenea, se învederează că petentul G. G. V. a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de intimată și concluzii scrise, prin intermediul Compartimentului Registratură, înregistrate sub nr. 6644/21 martie 2013 și respectiv sub nr. 8867/15 aprilie 2013.
Petentul G. G. V., prezent personal, învederează că a fost neîndreptărțit în soluționarea procesului la instanțele anterioare.
Arată că, intimata D. D., este din Urlați și are cunoștință că a acordat ajutor anumitor persoane, făcând demersuri în justiție, l-a ajutat chiar pe el și prietenii săi.
Este grefier la Tribunalul Prahova și are bănuiala legitimă că a intervenit la completul de judecată în soluționarea dosarului.
Curtea pune în vedere petentului să facă dovada susținerilor sale, în sensul că intimata se ocupă cu anumite demersuri în justiție.
Petentul G. G. V., arată că nu poate să producă astfel de dovezi.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 137 Cod pr. civilă raportat la art. 158 Cod pr. civilă, invocă din oficiu și pune în discuție excepția necompetenței materiale de soluționare a cererii de strămutare ce face obiectul cauzei, față de incidența dispozițiilor expres și limitativ prevăzute de art. 39 alin. 2 Cod pr. civilă, aplicabile în speță prin raportare la dispozițiile art. 24 NCPC.
Petentul G. G. V., având cuvântul, solicită adnmiterea excepției invocată din oficiu.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 22.02.2013 sub număr de dosar_, petentul G. G. V. a formulat, în calitate de petent cerere de strămutare, pentru bănuială legitimă, conform art. 140 alin. 2 din Noul Cod de procedură Civilă.
În motivarea în fapt a cererii, petentul a arătat că a fost chemat în judecată de reclamanta I. D., în prezent D., în acțiunea de evacuare, ulterior precizată, solicitând totodată și lipsa de folosință. A mai arătat că s-a conformat cerințelor reclamantei, eliberându-i terenul încă de la momentul când a luat cunoștință de solicitarea acesteia, iar ca urmare a efectuării unei expertize de specialitate, instanța de fond nu a ținut cont de obiecțiunile sale.
Precizează că aceste obiecțiuni erau întemeiate și datorită faptului că nu au fost luate în considerare și fără a se pronunța pe acest capăt de cerere, instanța de fond a pronunțat o hotărâre care a produs o îmbogățire fără justă cauză a reclamantei.
De asemenea, petentul precizează că, în termen legal, a formulat recurs, iar pentru motivul că reclamanta D. D. este grefier la Tribunalul Prahova, solicită strămutarea acțiunii la o altă instanță de același grad cu Tribunalul Prahova, pentru că nepărtinirea instanței ar putea fi știrbită de calitatea și influența intimatei, lucrând în același loc și la aceeași instanță.
La data de 15.03.2013, intimata D. D. a formulat întâmpinare, precizând că pentru termenul din 26.02.3013, fixat de instanța de recurs pentru soluționarea recursului, acesta nu a formulat și o cerere de suspendare a judecării căii de atac până la soluționarea cererii de strămutare ce formează obiectul prezentului dosar și mai mult, nu și-a timbrat cererea de recurs, nefiind prezent în fața instanței când s-a invocat excepția netimbrării căii de atac.
Având în vedere faptul că instanța de recurs nu a antamat fondul recursului, pentru a exista subiectivismul acesteia în soluția pronunțată, solicită respingerea cererii de strămutare formulată de petent ca neîntemeiată.
La primul termen de judecată, din data de 17.04.2013, Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 137 Cod pr. civilă și ale art. 158 Cod pr. civilă, coroborat cu art. 39 alin. 2 Cod pr. civilă, raportat la art. 24 Noul Cod de procedură civilă, a invocat și a pus în discuția părților, excepția de necompetență materială a instanței.
Având în vedere prevederile art. 24 din Noul Cod de procedură civilă, dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după ., dar și dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, care statuează expres că dispozițiile noului Cod de procedură civilă se aplică numai proceselor începute după . (15.02.2013), Curtea apreciază că cererea de strămutare este de competența instanței prevăzută în reglementarea anterioară intrării în vigoare a Noului Cod de procedură Civilă, respectiv art. 39 alin. 2 Cod proc. civilă.
În cauza de față, cererea de strămutare a fost formulată în cadrul unui proces ce a fost înregistrat pe rolul instanței de judecată la data de 22.07.2010, astfel că ne aflăm în situația în care, din punct de vedere legislativ, atât Noul Cod de procedură
civilă, cât și norma tranzitorie specială statuată de Legea nr. 76/2012, condiționează expres aplicarea normelor noului cod de existența unui proces început ulterior datei de 15.02.2013 (data intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă).
Din punct de vedere procedural, cererea de strămutare nu poate fi asimilată noțiunii de „proces”, aceasta reprezentând, conform doctrinei, alături de instituțiile delegării și administrării unei dovezi prin comisie rogatorie, un caz de prorogare judecătorească a competenței.
Astfel, Curtea apreciază că sunt incidente dispozițiilor art. 39 alin. 2 Cod pr. civilă, cererea de strămutare întemeiată pe bănuială legitimă fiind de competența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Ca atare, în raport de natura de ordine publică a acestor norme de competență materială, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 137 și art. 158 Cod pr. civilă, raportat la art. 39 alin. 2 Cod pr. civilă, va declina competența de soluționare a cererii de strămutare în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, prezenta hotărâre nefiind supusă, conform dispozițiilor art. 158 alin. 8 Cod pr. civilă, niciunei căi de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Declină competența de soluționare a cererii de strămutare a cauzei ce formează obiectul dosarului nr._/281/2010 al Tribunalului Prahova, formulată de petentul G. G. V., domiciliat în Urlați, ., județul Prahova, în contradictoriu cu intimata D. (I.) D., domiciliată în Ploiești, Piața V., .. F, .,în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 aprilie 2013.
Președinte,
E. S.
Grefier,
D. V.
Red. ES
Tehnored. CC
2 ex./18.04.2013
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 874/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Partaj judiciar. Decizia nr. 133/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
