Partaj judiciar. Decizia nr. 1/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 1CC
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIESTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1CC
Ședința din camera de consiliu din data de 18 februarie 2014
Președinte - E.-S. L.
Judecători - V.-A. P.
- M. G.
Grefier - N. M.
Pe rol fiind soluționarea cererii de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 2678/8.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – Secția I Civilă, formulată de de petentul P. P., cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură B. Folostină, cu sediul în Bucuresti, ..6, ., ., în contradictoriu cu intimații M. Y. Leonie și V. G. A., ambii cu domiciliul ales la Cabinet de Avocatură Preoțiuc P.-V., cu sediul în Ploiesti, Piața V., nr.5, ..G, ..
La apelul nominal făcut în camera de consiliu au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul se află la primul termen judecată, cererea de lămurire dispozitiv este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de către petentul P. P. o cerere, înregistrată sub nr. 4043/18.02.2014, prin care solicită judecata cauzei în lipsă și învederează că nu sunt aplicabile prevederile legale privind împăcarea părților și a atașat o copie a cererii de lămurire dispozitiv pentru comunicare.
Curtea, constatând că petentul a solicitat judecata în lipsă, dând eficiență dispozițiilor imperative reglementate de art. 242 alin.2 Cod proc. civilă, apreciază cauza în stare de judecată și, deliberând, a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de lămurire dispozitiv de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești – Secția I Civilă la data de 3 februarie 2014, petentul P. P. a solicitat lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 2678/8.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – Secția I Civilă, în contradictoriu cu intimații M. Y. Leonie și V. G. A..
În motivarea cererii, petentul a menționat că instanța trebuie să arate în clar ce a decis cu privire la o . excepții de ordine publica invocate de el în faza de recurs, precum și cu privire la un număr de motive de recurs invocate; mai precis solicită ca instanța să arate, pentru fiecare în parte din excepțiile, precum și motivele de recurs pe care le va lista mai jos, dacă: a admis excepția (sau motivul de recurs, după caz), sau a respins excepția (sau motivul de recurs, după caz), sau, în cazul în care se ajunge la concluzia că nu se poate lamuri dispozitivul deciziei sus-enunțate deoarece nu s-a judecat și pe cale de consecință, nu s-a dispus nimic cu privire la excepția ridicată de el, solicită ca acest lucru să fie indicat în motivația hotărârii ca fiind motivul real pentru care nu se poate lamuri dispozitivul cu privire la excepția respectivă: faptul că excepția nu a fost judecata și pe cale de consecința nu s-a dispus nimic cu privire la aceasta (în cazul în care este vorba de imposibilitatea lămuririi dispozitivului în cazul unui motiv invocat care nu a fost judecat, solicită de asemenea, ca nejudecarea să fie indicată ca fiind motivul și aceasta, pentru fiecare din motivele de recurs listate în parte).
În fapt, arată petentul, excepțiile de ordine publică invocate de el în recurs și pe care le va enumera mai jos indicând și locul unde apar (document, pagina, paragraf) nu par să fi fost reținute de instanța și nici nu se menționează nimic despre ele în dispozitivul deciziei; judecarea acestora nu se regăsește nici în motivația Deciziei nr. 2678/2013 a Curții de Apel Ploiești (pag. 41 para. 4 ... pag. 44) și nici în dispozitivul aceleiași hotărâri (pag. 44 - 45), dispozitiv în care se dispune doar respingerea (in corpore) a recursului promovat împotriva Deciziei nr. 655/2012 a Tribunalului Prahova. Mai mult, exista și o . apărări invocate de el și care la fel nu apar nici în motivație și nici în dispozitiv si pe care le enumeră după excepții.
În continuare, petentul enumeră excepțiile, respectiv:
- Excepția nulității absolute a Deciziei nr. 655/27.11.2012 a Tribunalului Prahova, pe considerentul existentei atât a unor neconcordante între paragrafele motivației hotărârii cât și între motivație și dispozitiv (în Recurs pag. 1 para. ultim ... pag. 3 para. 1); cu această ocazie a arătat că acest motiv de nulitate absolută se mai înscrie și în prevederile art. 304 alin. 1 pct. 7 Cod proc. civ.
- Excepția de ordine publică a uzucapiunii (in Recurs pag. 3 para. 3 ... pag. 4 para. 2; în Precizari/Note de Ședința pag. 3 para. 2).
- Excepția de ordine publică a lipsei calității pasive a sa, decurgând din situația că nu deține, pe cale succesorala, niciun bun din masa succesorală Zisman (în Recurs pag. 4 para. 2); ca urmare, a argumentat că nu poate fi acționat în judecată pe motiv de partaj judiciar.
- Excepția de ordine publica a puterii lucrului judecat (în Recurs, pag. 4 para. 1; în Precizari/Note de Ședința pag. 2 ultimul paragraf și pag. 3 următoarele paragrafe). Instanța de recurs a judecat numai excepția autorității lucrului judecat, dar nu și pe cea a puterii lucrului judecat - excepție care, spre deosebire de autoritatea lucrului judecat, nu necesită tripla identitate părți-obiect-cauză; a explicat faptul că puterea lucrului judecat în situația de față înseamnă că o hotărâre intrata în puterea lucrului judecat (care în speța dedusă judecații este Hotărârea nr. 5629/2006 a Judecătoriei Ploiești) se impune întregii societăți cu forța legii și stipulările sale (atât considerentele motivației cât și dispozitivul) nu pot fi contrazise de o noua hotărâre (în speța dedusa judecații Hotărârea nr. 5629/2006 a Judecătoriei Ploiești nu poate fi contrazisă de o noua hotărâre care ar admite pretențiile intimaților V. și M. la cote-părți din imobilul în litigiu și nici cu privire la ieșirea din indivizie care, pe cale de consecința, este fără obiect).
- Excepția de ordine publică a necompetentei materiale a instanței de apel cu privire la a judeca problema drepturilor testamentare a intimaților după A. B., precum și excepțiile lipsei de interes și tardivității (în recurs, pag. 4 ultimul paragraf... pag. 6 para. 4).
- Excepția de ordine publică a necompetentei materiale a instanței de recurs cu privire la a decide referitor la pretenția testamentara după A. B. și de asemenea în probleme de limba ebraica atunci când instanța de recurs susține (Decizia 2678/08.10.2013, pag. 42, para. 1): în apel tribunalul a dat o noua interpretare probei cu înscrisuri (acte de stare civila, testament, declarații) concluzionând în sensul că înscrisurile depuse fac dovada deplina a vocației succesorale a reclamanților..." A arătat petentul că, procedând astfel, instanța de recurs își aloca, așa cum a făcut și cea de apel, competente în domeniul limbii ebraice și asta cu atât mai mult cu cât a avut în față dovada faptului că traducerile inițiale ale notarului israelian Eitar D. cuprindeau elemente esențiale false.
Ori, susține petentul, pe de o parte, instanța de recurs (ca și cea de apel) nu avea competenta materiala de a se pronunța cu privire la pretenția testamentară după A. B., în baza prevederilor art. 2812a Cod. Proc. civ. (intimații înțelegând să se plângă de omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra acestui aspect în apel), dar de asemenea, instanța de recurs nu avea competența de a se pronunța asupra unor aspecte ce țin de limba ebraica, aspecte care țin de competența traducătorilor autorizați (ori, odată ce în paragraful citat instanța de recurs susține corectitudinea traducerilor false în baza cărora a fost admisa calitatea succesoral testamentară a intimaților, înseamnă că și-a alocat astfel de competente).
- Excepția de ordine publica a necompetentei materiale a instanței de recurs (ca și a celei de apel) cu privire la admisiunea unor declarații în locul actelor de stare civila, atunci când afirma (Decizia nr. 2678/08.10.2013, pag. 43, paragraful continuandu-1 pe ultimul de la pagina precedenta): „Era competenta a se pronunța asupra concludentei actelor de stare civila depuse la dosarul cauzei de către parți că principal mijloc de proba a descendentei din autorul comun, judecătorul apreciind în mod liber probele din dosar, potrivit convingerii sale, ținând cont de puterea doveditoare a acestora stabilita prin lege."
Ori, Legea nr. 119/1996 republicată prin art. 12 stipulează în mod imperativ că:
„Starea civila se dovedește cu acele întocmite in registrele de stare civila, precum și cu certificatele de stare civila eliberate pe baza acestora", art. 13 din aceeași lege arătând in mod clar si exhaustiv situațiile speciale în care se pot admite alte probe decât actele de stare civila în dovedirea stării civile - situații speciale neîntâlnite în speța de față. Așadar, Legea nr. 119/1996 reprezintă legea speciala față de prevederile Codului civil (art. 1203) care reprezintă legea generală și potrivit principiului „specialia generalibus derogant", rezultă că - în situația in care declarațiile celor doua persoane din Israel sunt socotite ca fiind „fapte juridice", nu este aplicabil art. 1203 Cod civil, ci art. 12 din Legea nr. 119/1996 și deci ne aflam în situația în care instanța de recurs (ca și cea de apel în prealabil) a statuat într-un domeniu în care nu era competentă a statua - înlocuirea actelor de stare civila (inexistente) cu declarațiile unor martori.
Mai arată petentul că, dacă se considera că declarațiile celor doi martori din Israel nu constituie fapte juridice, ci acte juridice, atunci există situația în care dovada cu martorii nu poate fi admisă, fiind vorba de o acțiune a cărei valoare depășește 250 lei; în acest caz din coroborarea prevederilor art. 1203 cod civil cu art. 1191 și 1193 Cod civil, rezultă că nu numai nu este primită dovada cu martori, dar nici nu sunt admise prezumțiile magistratului.
Așadar, susține petentul, judecătorul a admis mărturia (prin declarație) acolo unde nu avea competența de a aprecia „în mod liber probele din dosar" - a procedat exact cum nu avea competenta de a proceda, încălcând dispozițiile de ordine publica a competentei.
- încălcarea principiului contradisctorialității și a procedurii cu martorii: a arătat în Recurs ca intimații nu au prezentat niciun act de stare civila din care să reiasă identitatea dintre Madeleine Passmentirer din Iași si M. Hirsch din Ploiești, prezentând în loc de acte de stare civila pentru a stabili identitatea respectivă declarațiile a doua persoane din Israel, de 90 de ani fiecare, persoane care declară că au cunoscut bine fapte ce se vor fi petrecut cu 15 ani înainte de nașterea lor înșiși.
Mai susține petentul că acceptarea acestor declarații în locul actelor de stare civila, pe lângă că încalcă prevederile Legii nr. 119/1996 și/sau prevederile art. 1191 coroborat cu art. 1193 si 1203 Cod civil, dar încalcă și procedura cu martorii, ca și dreptul său de a pune la rândul său întrebări martorilor și deci contravine prevederilor art. 6 (para. 1 coroborat cu para. 6) din CEDO.
In plus, susține petentul, față de excepțiile respective, a invocat și următoarele motive de recurs, a căror rezolvare de asemenea, nu apare nici în motivație și nici în dispozitiv:
A arătat că instanța de apel a considerat că se impune unirea excepției cu fondul atunci când a statuat că acceptarea (sau neacceptarea) succesiunii se poate face numai intrând în fondul speței și a arătat că o asemenea măsură reprezintă abaterea de la norma stabilită de art. 137 pct. (1) Cod proc. civ., punctul (2) al aceluiași articol de lege stabilind clar condițiile în care se poate face derogarea și a arătat că instanța de apel nu a arătat niciun motiv pentru care ar opera această derogare de la lege și ca, mai mult, în practica sa Curtea de Apel Ploiești a stabilit în trecut că acceptarea (sau neacceptarea) succesiunii se stabilește cu acte (Decizia nr. 538/11.06.2009 a Curții de Apel Ploiești, din care a citat in extenso în Recurs).
Față de această pretenție instanța de recurs nu pare să fi motivat și nici judecat derogarea de la lege, cât și faptul că, în litigiul de față, se abate de la propria sa jurisprudență.
Menționează petentul că, în recurs a arătat că instanța de apel a inventat prenume noi pentru străbunicul său, fără avea la baza vreun act de stare civilă în acest sens (I., I.); instanța de recurs a reluat această practică, fără însă a explica în baza căror acte a menținut aceste identități de nume (în special că exista o declarație a unui expert în limba ebraica, E. M., în care se arata că Ioina și I. sunt prenume diferite, aspect reamintit și în Notele de susțineri depuse pentru termenul din 01.10.2013 - pag. 2 pct. 4.), toate acestea cu scopul de a putea pune semnul egal între tatăl lui A. B. (adica, autorul Ioina G. Zisman) și tatăl A. Bercoviț decedată în Israel, care se numea I. .
Aceeași situație ca la punctul imediat anterior, susține petentul și cu privire la alți moștenitori ai autorului I. G. Zisman: astfel, s-a arătat că, atât în situația lui M. (Milly) Letzler, cât și a lui Stella Schutzman, există la dosar acte de stare civila care probează faptul că au avut moștenitori (alții decât actualii intimați), în totală contradicție cu cele afirmate/reținute de către instanța de apel. Și s-a mai arătat că au fost citați în dosarul nr._/281/2005 la Judecătoria Ploiești moștenitorii A. B., astfel cum s-a dovedit prin fotocopiile din ziarul RL din data de 11.04.2006 - așadar, că actualii intimați au fost parte în acel litigiu (dacă se admite, în ciuda evidenței contrarii, că testamentul prezentat este al A. B., fiica lui I.G. Zisman).
In Notele de susțineri depuse pentru termenul din 01.10.2013 (pag. 2 pct 3.), susține petentul că a arătat că intimatul V. A. a fost medicul care s-a îngrijit de răposata A. Bercoviț până la decesul acesteia, conform declarației notarului israelian Eitan Dar și că prin urmare, în baza art. 810 Cod civil, acesta nu poate să o moștenească pe aceasta în România.
Tot in Notele de susțineri menționate (ca și în recurs) s-a mai arătat și neconcordanta de nume între soția lui I.G. Zisman, care s-a numit Zilli, mama descendenților acestuia între care L. Zisman și mama lui A. Bercoviț din Israel (care s-a numit Țipora) precum și mama lui M. Hirsch (al cărei certificat de deces l-au prezentat intimații) și care s-a numit Zalidoli. Și s-a concluzionat că, fiind dovedit că certificatul de deces al lui L. Zisman este corect, rezultă că într-adevăr mama tuturor descendenților s-a numit Zilli - și pe cale de consecința. A. Bercoviț. născută din mama Țipora nu poate fi una și aceeași persoana cu A. B., fiica lui I.G. Zisman; utilizând aceeași logica rezultă că nici M. Hirsch (al cărei certificat de deces l-au prezentat intimații) nu poate una și aceeași persoana cu M. Hirsch, fiica lui I.G. Zisman. Și s-a mai arătat în recurs ca și în notele de susțineri că expertul E. M. declara că numele de Zilli, Tipora și Zalidoli sunt nume evreiești complet diferite unul de celelalte. S-a arătat că asta însemnă că sunt doua surori (A. si M.) care se trag în același timp din câte două seturi de părinți diferiți. În ceea ce privește greșita identificare a prenumelui de Ioina cu cel de I., există posibilitatea ca instanța de recurs să fi omis a lua la cunoștința declarația expertului E. M., care arata nu numai că cele doua prenume evreiești - Ioina și I. - sunt diferite, dar și că numele corect al decedatei, așa cum reiese atât din testament, cât și din certificatul de deces, este Bercoviț si nu B..
Solicită petentul, în final, lămurirea dispozitivului sub aspectul tuturor acestor excepții și motive de recurs invocate de el, astfel cum a arătat la începutul cererii.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 2811 pct.2 Cod pr.civilă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, reține în fapt următoarele:
Prin prezenta cerere de lămurire a dispozitivului Deciziei civile nr. 2678/8.10.2013, petentul –recurent P. P. solicită ca instanța de recurs să arate pentru fiecare din excepțiile și motivele de recurs invocate care a fost motivarea instanței de recurs pentru care a dispus înlăturarea acestora, apreciind că o . apărari, listate drept excepții nu apar nici în motivație, nici în dispozitiv.
Curtea mai reține că, prin decizia a cărei lămurire s-a solicitat, Curtea de Apel Ploiești a dispus respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtul P. P., împotriva deciziei civile nr.655 din data de 27.11.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți M. Y. Leonie și V. G. A..
În conformitate cu dispozitiile art.2811 Cod procedura civila, în cazul în care sunt necesare lamuriri cu privire la întelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotarârii ori acesta cuprinde dispozitii potrivnice, partile pot cere instantei care a pronuntat hotarârea să lamureasca dispozitivul sau să înlăture dispozitiile potrivnice.
După cum se observă din conținutul textul de lege, atunci când dispozitivul hotărârii nu cuprinde date care să permită executarea hotărârii, părțile au alegerea folosirii procedurii reglementată prin art. 2811, dar acestea pot uzita și de calea contestației la titlu, reglementată prin art. 400 alin. (2) C. proc. civ. (C.S.J., secția civilă, decizia nr. 3780/2002 ). În speță, prin dispozitivul a cărei lămurire s-a solicitat, s-a respins recursul formulat ca nefondat, astfel că această soluție nu este susceptibilă de punere în executare silită și nici nu necesită lămuriri suplimentare.
Reevaluarea motivelor de fapt și de drept care au stat la baza soluției pronunțate în dispozitiv nu intră sub incidența procedurii prevăzute de art. 2811 C. proc. civ., ceea ce este susceptibil de lămurire fiind doar dispozitivul hotărârii judecătorești . În cazul în care recurentul apreciază că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unora dintre motivele de recurs, sau asupra unor excepții invocate separat de motivele de recurs, are la dispoziții alte pârghii legale, în temeiul cărora poate promova cererile prevăzute de lege pentru fiecare dintre cazurile enumerate. În cazul în care acesta este nemulțumit de motivarea instanței de recurs, acesta nu poate promova un recurs la recurs, în temeiul dispozițiilor art. 281 1 C.pr.civ. care nu vizează lămurirea decât a dispozițiilor care se pun în executare, din dispozitivul hotărârii.
Nu se poate observa nicio contradictorialitate între dispozițiile deciziei pronunțate în recurs, aceasta conținând o singură dispoziție, respectiv de respingere a recursului ca nefondat .
Pentru toate aceste considerente, apreciind în concluzie că dispozitivul deciziei a cărei lămurire s-a solicitat este clar și nu necesită lămuri suplimentare sau înlăturarea vreunor mențiuni contradictorii, Curtea, în temeiul art. 281 1 alin. 2 urmează să respingă cererea formulată ca neîntemeiată .
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge ca neîntemeiată cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 2678/8.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – Secția I Civilă, formulată de de petentul P. P., cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură B. Folostină, cu sediul în Bucuresti, ..6, ., ., în contradictoriu cu intimații M. Y. Leonie și V. G. A., ambii cu domiciliul ales la Cabinet de Avocatură Preoțiuc P.-V., cu sediul în Ploiesti, Piața V., nr.5, ..G, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 18 februarie 2014.
P., Judecători,
E.-S. L. V.-A. P. M. G.
Grefier,
N. M.
Red.SEL/Tehnored.NM
2 ex./24.02.2014
Operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
| ← Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 136/2014. Curtea... | Cereri. Decizia nr. 2100/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
