Conflict de competenţă. Hotărâre din 28-01-2016, Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 18 CC
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
S E NT I N TA NR. 18 CC
Camera de consiliu din data de 28 ianuarie 2016
Președinte - V. D.
Grefier - A. M. B.
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Târgoviște și Judecătoria Ploiești, privind soluționarea acțiunii având ca obiect contestație la executare formulată de către contestatoarea Z. C., cu domiciliul în comuna Albești P., ., județul Prahova, în contradictoriu cu intimata C., cu sediul în București, Bulevardul I. M., nr. 401A, sector 6.
La apelulul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._ contestatoarea Z. C. a chemat în judecată pe intimata C. SA, solicitând anularea tuturor actelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 242/2014 al B. M. A. D..
În motivare, în esență, contestatoarea a arătat că procesul verbal . 11 nr._/17.06.2011 nu întrunește condițiile legale pentru a constitui un titlu executoriu valabil.
În drept, a invocat art. 711, 718 C. proc. civ.
În dovedire, a atașat înscrisuri (f. 8-13).
Acțiunea a fost legal timbrată.
La data de 14.05.2015, intimata C. SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației la executare, a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.
Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare prin care a susținut, în esență, că în cauză este incidentă Decizia nr. 6/16.02.2015 pronunțată de ICCJ în dosarul nr. 14/2014.
La data de 10.07.2015 B. M. A. D. a depus la dosarul cauzei, în copie, dosarul execuțional nr. 242/2014.
Prin sentința civilă nr. 2753/01.09.2015 pronunțată de către Judecătoria Târgoviște s-a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Cererea a fost înregistrată la data de 29.09.2015, iar la termenul din data de 27.11.2015 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Ploiești.
Prin sentința civilă nr._ din 4 decembrie 2015, Judecătoria Ploiești a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Ploiești, invocată de instanță din oficiu.
A declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de către contestatoarea Z. C., și a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Ploiești și Judecătoria Târgoviște.
A suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Curții de Apel Ploiești în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Ploiești a reținut că potrivit art. 248 alin. 1 C.proc.civ., instanța se va pronunța, mai întâi, asupra excepțiilor de procedură care fac inutilă administrarea de probe sau cercetarea cauzei în fond.
Conform art. 131 alin. 1 C. proc. civ., când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent.
În art. 650 alin. 1 C.proc.civ. (în vigoare la data introducerii cererii de executare silită de către creditor la executorul judecătoresc, respectiv 29.05.2014), se prevedea că „Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune astfel”, iar potrivit art. 650 alin. 2 C. proc. civ. „Instanța de executare încuviințează cererile de executare silită, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.” În art. art. 713 alin. 1 C. proc. civ. se prevede: „Contestația se introduce la instanța de executare.”
Din înscrisurile existente în dosarul de executare nr. 242/2014 al B. M. A. D. a rezultat că a fost formulată cererea de executare silită de către creditoarea C. SA la data de 29.05.2014 (f. 61), iar la data de 24.06.2014 Judecătoria Târgoviște a admis cererea de încuviințare a executării silite (f. 66, 67).
Contestația la executare este un incident în faza executării silite. Potrivit art. 24 C.proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .. Astfel, pentru stabilirea competenței de soluționare a cauzei, raportarea trebuie să se facă la dispozițiile legale care reglementau executarea silită în vigoare la momentul declanșării procedurii executării silite, fără a ține cont, în lipsa unei prevederi legale exprese în acest sens, de modificările legislative ulterioare, care se aplică doar executărilor silite începute ulterior intrării în vigoare a noilor dispoziții legale.
Față de dispozițiile art. 622 alin. 2 C. proc. civ. conform cărora executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare, legea care guvernează executarea silită și în baza căreia urmează a fi stabilită instanța de executare este cea în vigoare la data înregistrării la executorul judecătoresc a cererii de executare silită.
Cu toate că, la data de 16.07.2014, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 529 Decizia Curții Constituționale nr. 348 din 17.06.2014, decizie prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 650 alin. 1 C.proc.civ. referitoare la instanța de executare, instanța a apreciat că aceasta nu își produce efectele retroactiv, având în vedere dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituție precum și art. 24 și art. 25 din C. proc.civ.
Ca urmare, instanța a apreciat că, atât timp cât la data formulării cererii de executare silită, respectiv 29.05.2014, Judecătoria Târgoviște era instanță de executare competentă, această competență se păstrează și după publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 348 din 17.06.2014 și implicit după modificarea Codului de procedură civilă intervenită prin Legea nr. 138/2014, care a intrat în vigoare la data de 19.10.2014 și care prevede la art. 651 că „instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului…”
Pentru motivele anterior arătate, instanța a apreciat întemeiată excepția invocată din oficiu, a admis-o și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.
Totodată, văzând dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., instanța a constatat ivit în cauză un conflict negativ de competență, generat de declinarea reciprocă a competenței de a judeca același proces între Judecătoria Târgoviște și Judecătoria Ploiești.
Potrivit art. 135 alin.1 C. proc. civ., „conflictul de competență ivit între două instanțe se soluționează de instanța imediat superioară și comună a instanțelor aflate în conflict”, astfel că s-a apreciat oportună înaintarea dosarului către Curtea de Apel Ploiești în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Conform art. 134 din C. proc. civ., instanța înaintea căreia s-a invit conflictul de competență va suspenda din oficiu judecata cauzei si va înainta dosarul instanței competente să soluționeze conflictul.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr._ .
Curtea, asupra conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Târgoviște și Judecătoria Ploiești, reține următoarele:
Curtea reamintește, că, potrivit dispozițiilor art. 147 alin.1 din Constituția României, ,,dispozițiile din legile (…) constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul (…) nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept”.
În acest context, nu se poate da eficiență principiului neretroactivității legii de procedură civilă, întrucât s-ar încălca flagrant dispozițiile art. 147 alin.1 din Constituție și ale art. 31 alin.1 din Legea nr. 47/1992, conform cărora ,,decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi este definitivă și obligatorie”, precum și dispozițiile deciziei nr. 1/17.01.1995 a Plenului Curții Constituționale, care consacră caracterul obligatoriu al deciziei prin care s-a declarat neconstituționalitatea unei legi.
În cauza pendinte judecății nu se pune problema retroactivității legii de procedură civilă, ci a aplicabilității legii constituționale, care este neîndoielnic un ansamblu de norme de interes public.
În condițiile menționate, la data formulării contestației la executare nu mai exista temeiul juridic care stabilea competența teritorială a instanței de executare în funcție de locul situării biroului executorului judecătoresc, context în care competența revine judecătoriei în circumscripția căreia domiciliază debitorul, în speță, Judecătoria Ploiești.
În considerarea argumentelor expuse, Curtea, în baza art. 135 Cod pr.civilă, va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARAȘTE:
Stabilește competența de soluționare a acțiunii având ca obiect contestație la executare formulată de către contestatoarea Z. C., cu domiciliul în comuna Albești P., ., județul Prahova, în contradictoriu cu intimata C., cu sediul în București, Bulevardul I. M., nr. 401A, sector 6, în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2016.
Președinte,
V. D.
Grefier,
A. M. B.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Red. VD
Tehnored.BA
4 ex./15.02.2016
| ← Fond funciar. Decizia nr. 32/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Strămutare. Sentința nr. 20/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
