Uzucapiune. Decizia nr. 38/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 38/2016 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 38/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ-
Dosar nr._
DECIZIA NR. 38
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2016
Președinte - P. M. G.
Judecători - V. G.
- M. I. G.
Grefier - J. Părcălăbescu
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanții ORAȘUL BUȘTENI -PRIN PRIMAR și C. L. BUȘTENI, cu sediul în Bușteni, ., județul Prahova împotriva deciziei civile nr. 2727 pronunțată la 17 septembrie 2015 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA, cu sediul în București, . A, sector 2- prin DIRECȚIA SILVICĂ PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .. 3, județul Prahova, ADMINISTRAȚIA P. NATURAL BUCEGI, cu sediul în Moroeni, ., jud. Dâmbovița, M. FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5- prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata R. Națională a Pădurilor Romsilva-Direcția Silvică Prahova prin consilier juridic U. C., lipsind recurenții-reclamanți Orașul Bușteni și C. L. Bușteni intimații-pârâți Administrația P. Natural Bucegi, Ministerul Finanțelor Publice și D.G.R.F.P. Ploiești.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este netimbrat și că la data de 28.01.2016, prin Serviciul Registratură, apărătorul recurenților, avocat C. D. G., a depus la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată întrucât are de susținut o altă cauză la Înalta Curte de Casație și Justiție și nu se poate prezenta în instanță. S-a atașat copie de pe împuternicirea avocațială din dosarul nr._ al Înaltei Curți de Casație și Justiție și extras de pe portalul acestei instanței din care rezultă că respectivul dosar are termen de judecată la 28.01.2016.
Consilier juridic U. C., având cuvântul, lasă la aprecierea instanței cererea de amânare formulată de apărătorul recurenților.
Curtea apreciază că nu se poate pronunța asupra cererii de amânare, atât timp cât nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilită în sarcina recurenților prin rezoluția din 27.11.2015.
Curtea, având în vedere că recurenții au fost citați cu mențiunea de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 266,10 lei și 0,30 lei timbru judiciar, însă nu s-au conformat dispozițiilor instanței, în temeiul art.137 alin.1 Cod procedura civilă, cu aplicarea dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 modificată și completată, din oficiu, invocă excepția netimbrării recursului.
Consilier juridic U. C., având cuvântul, solicită admiterea excepției și anularea recursului ca netimbrat.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției netimbrării, invocată din oficiu.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ la Judecătoria S., reclamanții Orașul Bușteni- prin Primar, C. L. Bușteni au chemat în judecată pe pârâții Direcția Silvică Prahova, Ocolul Silvic Azuga, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate dreptul lor de proprietate asupra terenului de 780 mp. situat în Bușteni, Zona Fântânii Rezervor A. C., în baza uzucapiunii de lungă durată.
După administrarea probelor cu acte, expertiză tehnică topometrică, martori, prin sentința civilă nr.110/18.02.2015 a Judecătoriei S., a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâților.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că potrivit actelor existente la dosar, raportului de expertiză tehnică topometrică ing. A. F. G., terenul în litigiu face parte din zona de dezvoltare durabilă a P. Național Bucegi potrivit HG nr. 187/2011, fiind proprietatea publică a Statului Român, aflat în administrarea pârâtei RNP- Direcția Silvică Prahova, iar în speță disp. art.644 și urm. cod civil, nemodificat, reglementează modurile de dobândire a dreptului de proprietate, inclusiv prin uzucapiune care constituie un mod originar de dobândire, întemeiat pe faptul posesiei, pe o stare de fapt care exclude existența unui act juridic translativ de proprietate, deoarece modurile de dobândire originare nu comportă o transmisiune juridică a dreptului de proprietate de la o persoană la alta, astfel încât, în speță, nu devin aplicabile aceste dispoziții legale în condițiile în care dreptul de proprietate publică al statului reprezintă un drept absolut, exclusiv, perpetuu, inalienabil, imprescriptibil, insesizabil conform disp. art.136 alin.4 din Constituție, art.120 alin.2 din Legea nr.215/2001, art.861 alin.1 cod civil.
S-a menționat că imprescriptibilitatea constă în faptul că bunurile proprietate publică nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune, dreptul de proprietate publică nu se poate pierde prin neuz, actele juridice încheiate cu încălcarea regimului juridic al acestor bunuri fiind lovite de nulitate absolută și că dreptul de administrare asupra bunurilor proprietate publică se constituie prin hotărâre emisă de Guvernul României, având natura juridică a unui drept real principal, fiind opozabil erga omnes, cu excepția titularului dreptului de proprietate publică, caz în care, în speță, prescripția de lungă durată nu este aplicabilă unui bun imprescriptibil care aparține domeniului public al statului în temeiul disp. art. 136 alin. 4 din Constituție în baza cărora aceste bunuri nu sunt susceptibile de a face obiectul unei uzucapiuni, nu pot fi urmărite în procedura executării silite, nefiind susceptibile de vânzare prin licitație publică.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii, motivându-se că uzucapiunea potrivit Codului civil vechi constituie un mod originar de dobândire a proprietății asupra unui imobil ca efect al exercitării unei posesii utile, timp de 30 de ani de către posesorul imobilului, acesta neavând obligația să dovedească că posesia întrunește toate calitățile cerute de lege pentru a fi utilă, revenind părții adverse, în cazul în care invocă, să dovedească viciile care ar fi împiedicat-o să fie utilă, neexistând o detenție precară, mai ales că au solicitat avizul Administrației P. Național Bucegi în condițiile în care terenul se află în zona de dezvoltare a acestui parc care permite realizarea de investiții, iar solicitarea avizului a avut loc în baza legislației în vigoare privind amplasamentul terenului.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 21.04.2015.
La data de 09.06.2015 pârâta RNP- prin Direcția Silvică Prahova a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului în condițiile în care terenul în litigiu face parte din domeniul public al statului, fiind imposibilă uzucaparea acestuia în baza dispozițiilor codului civil.
Prin decizia civilă nr. 2727 pronunțată la 17 septembrie 2015, Tribunalul Prahova, apreciind că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, în baza disp. art.296 cod pr. civilă, a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs Orașul Bușteni -prin Primar și C. L. Bușteni, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanții au arătat că hotărârea este nelegala și netemeinica, pentru următoarele considerente:
Terenul în litigiu, în suprafața de 780 m.p., se afla în continuarea unei suprafețe de 800 m.p. categoria de folosința curți construcții, având număr cadastral_ înscris în cartea funciara_ UAT Bușteni și pe care se afla rezervoare de apa construite înainte de anul 1965 și este traversată de aducțiunile de apa care aprovizionează orașul Bușteni, care aparțin domeniului public al orașului Bușteni, potrivit H.G. nr.128 bis din 18.02.2002 publicata în M.O. al României și figurează înscris în evidentele localității Bușteni pe numele nostru conform HCL nr.98/21.06.2012.
Au mai arătat recurenții că aceste elemente au fost reținute de instanța de apel, dar a concluzionat ca se afla în domeniul public al statului, fiind exclusa dobândirea dreptului de proprietate pe baza uzucapiunii de lunga durata, acest punct de vedere sprijinindu-se, în exclusivitate, pe afirmația intimatei ROMSILVA potrivit căreia terenul este proprietatea statului și se afla în administrarea ei.
Potrivit art. 11 din Legea nr.46/2008, Codul Silvic, "fondul forestier proprietate publica a statului se administrează de R. Naționala a Pădurilor Romsilva”. Art.l din aceeași lege arată din ce se compune fondul forestier național și condiția impusa de lege pentru a face parte din fondul forestier este aceea ca terenurile sa fi fost cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990, aspect cu privire la care intimata nu a făcut nicio dovada.
Precizează recurenții că terenul în litigiu se regăsește în zona de dezvoltare a P. Natural Bucegi SA care permite numai în anumite zone și în anumite condiții realizarea de investiții.
Precizează recurenții că terenul este îngrădit pentru zona de protecție a rezervoarelor, deci posesia este evidenta și recunoscuta de pârâți prin avizarea planului "vizat spre neschimbare".Mai mult, martorul A. M. a confirmat că aceasta zona " este îngrădita cu scări de lemn și sarma ghimpata și este folosita din 1976 de Orașul Bușteni". Pe de alta parte disp. art. 1854 cod civil instituie în favoarea posesorului prezumția ca poseda sub nume de proprietar, prezumție care nu a fost răsturnată. Pe cale de consecința, sub acest aspect, recurenții apreciază că hotărârea este netemeinica și nelegala.
Referitor la cel de-al doilea considerent reținut de instanța de apel în motivarea hotărârii, recurenții au solicitat să fie înlăturat, întrucât terenul nu face parte din domeniul public al statului. Terenul limitrof celui în litigiu, în suprafața de 800 m.p., pe care se afla construite rezervoarele, a fost înscris în CF a orașului Bușteni sub nr._ și este intabulat dreptul de proprietate al orașului. Terenul în litigiu excede acestei suprafețe de teren, însă este limitrof terenului intabulat, fiind îngrădit și folosit de oraș ca zona de protecție pentru buna exploatare a acestuia.
În condițiile în care terenul în litigiu apare în categoria curți-construcții (conform adeverinței nr.5678/14.06.2012 eliberata de Primăria orașului Bușteni) recurenții apreciază că nu se poate însuți punctul de vedere al pârâților, în sensul că acesta face parte din domeniul public al statului și l nu se poate uzucapa.
Terenul are categoria curți-construcții și este de stricta necesitate pentru funcționarea și desfășurarea activității terenului înscris în CF, iar parații au confirmat ca nu făcea parte din domeniul public al statului la momentul la care au vizat spre neschimbare planul anexa la avizul 1149 din 17.07.2012. Ca atare, avizul favorabil care confirma categoria terenului ca fiind curți-construcții și amplasarea noilor obiective pe suprafața de 780 m.p., atestă faptul că terenul nu se află în domeniul public al statului.
În raport de motivele invocate, recurenții solicită să fie înlăturată aprecierea că reclamanții sunt detentori precari, cât și faptul ca terenul se afla în domeniul public al statului și dându-se eficienta dispozițiilor art.1847 Cod civil, să se admită recursul, să se schimbe în tot hotărârea, iar pe fond, să se admită acțiunea astfel cum a fost formulată.
La termenul de judecată din 28 ianuarie 2016,instanța, din oficiu, a invocat excepția netimbrării recursului și având în vedere dispozițiile art. 137 C.pr.civilă, a rămas în pronunțare asupra acesteia.
Examinând cererea de recurs, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a textelor legale incidente în cauză, raportat la excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu, Curtea constată că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Dreptul privind accesul la justiție, consacrat prin dispozițiile art.21 alin. 1 din Constituția României nu presupune gratuitatea acestuia, aspect stabilit de Curtea Constituțională, care a reținut că instituirea taxei de timbru este o aplicare a principiului reglementat de art. 56 din Constituție, potrivit căruia „cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice”.
Prin urmare, stabilirea în sarcina justițiabililor a obligației de plată a unei taxe judiciare de timbru nu reprezintă o ingerință în dreptul de acces liber la justiție, garantat prin prevederile art.6 par.1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil, în măsura în care scopul instituirii acesteia îl reprezintă buna funcționare a justiției, iar cuantumul său nu este excesiv, neimpunând justițiabilului o sarcină exorbitantă de natură a leza dreptul acestuia în substanța sa.
În cauză, așa cum rezultă din cuprinsul dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare (comunicate la data de 07.12.2015) aflate la filele 8-9 din dosar, instanța a pus în vedere recurenților să achite o taxă judiciară de timbru în sumă de 266,10 lei și timbru judiciar de 3,00 lei.
Potrivit art.20 alin.1-3, cu aplicarea art.11 alin.1 din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă aceste taxe nu au fost plătite în mod legal în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, se va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată, neîndeplinirea obligației de plată sancționându-se cu anularea acțiunii sau a cererii.
Totodată, conform art. 18 din Legea 146/1997, determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanța de judecată, iar împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate.
Cum recurenții, până la termenul de judecată din 28 ianuarie 2016, nu s-au conformat obligației de a achita taxa de timbru stabilită de instanță, în baza art.137 alin.1 Cod procedura civilă, cu aplicarea dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 coroborate cu art.9 alin. 2 din OG nr.32/1995, instanța va admite excepția de netimbrare și, pe cale de consecință, va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția netimbrării, invocată din oficiu.
Anulează, pentru netimbrare, recursul formulat de reclamanții ORAȘUL BUȘTENI -PRIN PRIMAR și C. L. BUȘTENI, cu sediul în Bușteni, ., județul Prahova împotriva deciziei civile nr. 2727 pronunțată la 17 septembrie 2015 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA, cu sediul în București, . A, sector 2- prin DIRECȚIA SILVICĂ PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .. 3, județul Prahova, ADMINISTRAȚIA P. NATURAL BUCEGI, cu sediul în Moroeni, ., jud. Dâmbovița, M. FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5- prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 ianuarie 2016.
Președinte, Judecători,
P. M. G. V. G. M. I. G.
Grefier,
J. Părcălăbescu
Red.PJ
2 ex/29.01.2016
j.f. M. Ș. V.
j.a. M. C., M. N.
operator de date cu caracter personal,
nr. notificare 3120
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 5/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 22/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
