Fond funciar. Decizia nr. 32/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 32/2016 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 27-01-2016 în dosarul nr. 32/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 32
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2016
Președinte – C.-M. M.
Judecători - A.-M. R.
-V. S.
Grefier - C. G.-A.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta P. M. domiciliată în Focșani, ., jud. V. împotriva Deciziei civile nr. 2873 din 8 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă în contradictoriu cu pârâta C. L. de Fond Funciar Vâlcele cu sediul în ., C. Județeană C. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Sf. G., ., jud. C., P. comunei Vâlcele, jud. C. și reclamanta T. C. C. cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură P. C. D., cu sediul în București, sector 2, ., ., .> La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata reclamantă T. C. C. reprezentată de avocat P. C. din Baroul București în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosar, lipsind recurenta pârâtă P. M., intimații pârâți C. L. de Fond Funciart Vâlcele, C. Județeană C. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor și P. comunei Vâlcele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, recursul a fost timbrat cu 35,00 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. 8668/19.01.2016 anulată și atașată la dosar și timbru judiciar de 1,00 leu.
S-a mai învederat că prin intermediul Serviciului registratură, s-a depus la dosar de către intimata reclamantă întâmpinare, înregistrată la nr. 1414/26.01.2016.
Avocat P. C. pentru intimata reclamantă, invocă excepția nulității recursului pentru nemotivare.
Curtea, ia act că se invocă o excepție de către intimata reclamantă prin apărător, asupra căreia urmează a se pronunța odată cu fondul.
Avocat P. C. pentru intimata reclamantă, arată că nu are alte cereri și solicită cuvântul în fond.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat P. C. pentru intimata reclamantă T. C. C., arată că recurenta nu face referire la niciun text de lege care ar fi incident și arată în motivele de recurs doar nemulțumirile sale față de hotărârea atacată.
Consideră că recursul este nefondat, în mod corect s-a pronunțat instanța de apel, reținând că nu se face nicio argumentare în ceea ce privește calitatea de moștenitor deși existau suficiente dovezi la dosar care să constate această calitate.
Referitor la al doilea capăt de cerere, a arătat că singura probă concludentă era efectuarea unei expertize grafoscopice prin care să se stabilească dacă testamentul este scris, datat și semnat de către T. S., instanța de fond s-a pronunțat având în vedere nulitatea relativă.
Solicită în principal să se constate nulitatea recursului pentru nemotivare, iar pe fond respingerea recursului ca nefondat.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Focșani la data de 18.02.2013 sub nr._, reclamanta T. A. C., în contradictoriu cu pârâtele P. C. Vâlcele, C. L. Vâlcele pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. Județeană C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și P. M., a solicitat să se constate calitatea sa de moștenitor legal al defunctei T. S., mama ei, decedată la data de 22.11.2990, în municipiul Focșani, județul V., să se constate nulitatea absolută a testamentului olograf ce instituie ca legatar universal pe nepoata ei de soră, pârâta P. M., să se dispună repunerea ei în termenul de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare în ceea ce privește dreptul de proprietate asupra terenurilor rămase de pe urma defunctei T. S., în ..
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat faptul că, la data de 22.11.1990, mama ei T. S. a decedat, decesul fiind înregistrat la data de 23.11.1990, în municipiul Focșani, județul V.. eliberându-se certificatul de deces . Nr._. Ea este fiica defunctei și s-a născut la data de 08.06.1949, nașterea fiind înregistrată la data de 13.06.1949 sub nr. 18, eliberându-se certificatul de naștere . Nr._, în localitatea Araci, județul C..
A mai arătat că, după apariția Legii nr. 1/2000, pârâta P. M. a prezentat în cadrul unei acțiuni la Judecătoria Focșani un testament olograf care, spune dumneaei, ar fi fost scris, subscris și datat de către defuncta T. S., mama ei. Prin acest testament, pârâta ar fi fost instituită legatar universal al întregii averi succesorale rămase de urma mamei sale, iar scrierea, datarea și subscrierea acestui testament nu aparțin defunctei sale mame, ci altei persoane, probabil pârâtei P. M..
De asemenea, reclamanta a arătat că la data menționată în testament mama sa era paralizată și nu putea scrie, nu putea să se hrănească singură, astfel încât era în imposibilitate de a redacta vreun testament. Mai mult decât atât, a arătat reclamanta, scrierea și semnătura nu aparțin mamei sale, iar înscrisul intitulat „testament olograf”, în opinia sa, este în realitate un fals grosolan, prin care pârâta P. M. încearcă să intre în posesia unei averi considerabile ce nu i se cuvine.
A apreciat reclamanta că este foarte interesant de observat că aceeași pârâtă, într-un mod cu totul „întâmplător” și utilizând aceleași manopere dolosive de falsificare și de utilizare a unor înscrisuri contrafăcute manual, a procedat de aceeași manieră pentru a intra în posesia moștenirii și pentru a deveni unic legatar universal și în cazul bunicii sale paterne, motiv pentru care solicită instanței să pună în vedere acestei pârâte să depună la dosarul cauzei testamentul olograf lăsat de bunica paternă. A mai apreciat reclamanta că acest testament este necesar pentru procedura verificării de scripte, deoarece, consideră că ambele testamente au fost redactat de către aceeași persoană și anume, de către pârâta P. M..
În continuare, a arătat reclamanta că prin inducerea în eroare a instanței de judecată și judecându-se cu citarea prin publicitate, cu rea-credință, a moștenitoarelor cu vocație succesorală concretă, respectiv a reclamantei și a mamei pârâtei, M. S., în calitate de fiice ale defunctei T. S., în dosarul nr. 1686/2001 al Judecătoriei Focșani, dosar care la momentul introducerii acțiunii pe rolul Judecătoriei Focșani se afla în apel, acesta fiind înregistrat sub nr._, pe rolul Tribunalului V., pârâtei P. M. i s-a admis o acțiune având ca obiect „acțiune în constatare calitate de legatar universal”, acțiune întemeiată pe același testament fals, în opinia reclamantei.
A mai arătat reclamanta că pentru a fi valid, testamentul trebuie să fie scris, subscris și datat de către testator personal. Or, în cazul de față, testamentul este scris, subscris și datat de către o persoană străină de persoana defunctei T. S.. De asemenea, a arătat reclamanta că testamentul este un act solemn care, sub sancțiunea nulității absolute, trebuie să îmbrace forma prevăzută de lege, iar în cazul de față, testamentul olograf, pentru a fi valabil încheiat, trebuie să fie scris, subscris și datat de către testator. Întrucât scrierea este străină testatorului, a apreciat reclamanta, rezultă că testamentul este lovit de nulitate absolută. Mai mult decât atât, în cazul testamentului olograf, acesta trebuie prezentat la notarul public în raza teritorială al locului deschiderii moștenirii.
Tot reclamanta a arătat că, în cazul de față, data testamentului se prezumă a fi reală până la proba contrară, că scrierea străină de persoana defunctei se poate dovedi cu orice mijloc de probă, și, în acest caz, a solicitat admiterea probei cu verificare de scripte, cu expertiză grafoscopică, proba testimonială cu martorii pe care, urma să îi indice și cu interogatoriul pârâtei P. M..
În ceea ce privește semnătura (subscrierea) și scrierea, reclamanta a arătat că acestea au putere doveditoare numai dacă cei cărora li se opune testamentul recunosc expres sau tacit că acestea aparțin testatorului. Or, în speță, moștenitoare legale sunt fiicele defunctei T. S., respectiv T. C. C. și M. S. (fostă T.) (a se vedea „Tratat de drept succesoral”, F. D., Editura Actami, București, 1999, p. 210).
A mai arătat reclamanta că persoanele față de care se invocă testamentul olograf pot declara, fără să fie obligate să prezinte dovadă în acest sens, că nu recunosc semnătura și scriitura testatorului ori numai una dintre ele, fiind aplicabil art. 1177 Cod civil, întrucât este vorba de un act sub semnătură privată. În cazul în care notarul public care a înregistrat testamentul olograf înștiința, în mod legal, pe ceilalți moștenitori, inclusiv pe reclamantă, despre existența testamentului olograf, aceștia aveau posibilitatea să conteste semnătura și scriitura, caz în care, notarul public era obligat să suspende procedura succesorală, conform art. 78 din Legea nr. 36/1995, text în vigoare la data la care testamentul a fost prezentat de către pârâtă notarului public P. C., urmând ca diferendul să se soluționeze pe cale judecătorească. Notarul public era obligat să citeze pe toți moștenitorii testatorului, or, acest lucru nu s-a întâmplat în cauză, reclamanta neavând cunoștință și nefiind înștiințată de către notar cu privire la dreptul acesteia de a contesta semnătura și scriitura din testamentul olograf.
Reclamanta a arătat și faptul că în cazul contestării veridicității testamentului olograf de către persoanele interesate, sarcina dovezii scrierii și semnării testamentului de către testator incumbă celui care invocă testamentul olograf, în speță, sarcina dovedirii faptului că scrierea și/ori subscrierea aparțin/aparține testatorului.
Ca urmare a constatării nulității testamentului olograf, reclamanta a solicitat instanței să dispună repunerea sa în termenul de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate potrivit Legii nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește terenurile rămase de pe urma defunctei sale mame, T. S..
În dovedirea cererii sale, reclamanta a depus înscrisuri și a solicitat admiterea probei cu verificare de scripte, cu expertiză grafoscopică, proba testimonială cu martorii pe care urma să îi indice și cu interogatoriul pârâtei P. M..
La data de 27.03.2013, pârâtei P. M. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, cu privire la acțiunea formulată de reclamanta T. C. C., pe care a apreciat-o ca fiind netemeinică, nelegală și tardivă, pentru următoarele motive: a adus la cunoștința instanței faptul că, timp de 12 ani reclamanta a depus plângeri invocând motivele expuse și în acțiunea ce face obiectul acestui proces, astfel: în anul 2002 - plângerea depusă la P. de pe lângă Judecătoria Focșani împotriva sentinței civile nr. 2211/03.05.2011, prin care a contestat dreptul pârâtei de legatar universal; plângere ce a fost respinsă, dispunându-se neînceperea urmăririi penale împotriva sa; în anul 2005, reclamanta a depus o altă plângere la P. de pe lângă Judecătoria Focșani, precum și la P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, prin care cerea reluarea cercetărilor în ceea ce privește Testamentul olograf și sentința civilă nr. 2211/03.05.2001, plângeri care de asemenea au fost respinse soluționându-se cu neînceperea urmăririi penale; în anul 2010 reclamanta a depus o nouă plângere la P. de pe lângă Tribunalul V., pentru aceleași motive, iar la data de 06.12.2010, în urma cercetărilor efectuate, s-a respins plângerea și s-a emis o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, în ceea ce o privea pe pârâtă.
A mai arătat pârâta faptul că în ședința publică din data de 30.03.2011, Judecătoria Focșani, prin sentința penală nr.702, a respins plângerea formulată de petenta T. C. C. împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată a pârâtei P. M..
A menționat pârâta faptul că toate aceste plângeri au avut ca obiect motivele prezentei acțiuni și că, în ceea ce privește afirmația că, pe linie paternă, aceasta a obținut beneficii în urma unui testament, poate demonstra că a depus în termen legal cereri ce vizau legile Fondului Funciar, respectiv Legea nr.18/1991, cu modificările și completările ulterioare.
A mai menționat pârâta faptul că au existat termene pentru depunerea acestor cereri, termene pe care reclamanta le-a ignorat și că aceasta dorește subit să se dispună repunerea sa în termenul de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în baza Legilor Fondului Funciar.
Pârâta P. M. a solicitat, în susținerea apărărilor formulate, încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 27.03.2013, după strigarea cauzei, pârâta C. Județeană C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea petitului nr. III, referitor la repunerea reclamantei în termenul de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/199, cu modificările și completările ulterioare, iar referitor la petitele nr. I și II a arătat că lăsă la aprecierea instanței soluționarea cererii deduse judecății instanței.
În susținerea poziției sale procesuale, pârâta C. Județeană C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a învederat instanței următoarele: referitor la solicitarea privind respingerea petitului nr. III, a arătat că sediul materiei este reprezentat de dispozițiile art. 13 alin. (3) din Legea nr.18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu precizarea că potrivit acestui text normativ, trebuie subliniat că titlul de proprietate se emite pe numele tuturor moștenitorilor care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, fie personal, fie prin reprezentant, în condițiile prevăzute de lege. În acest sens, a arătat pârâta faptul că în practica judiciară s-a decis că titlul de proprietate emis de către comisie, cu privire la suprafața determinată pe numele tuturor moștenitorilor, are o natură ambivalentă, aceea de act constitutiv al dreptului de proprietate și, respectiv de act de atestare a calității de moștenitor acceptant al succesiunii, în ceea ce privește persoana/persoanele care figurează în titlu. A mai arătat pârâta, ca o consecință a principiului emiterii titlului de proprietate pe numele tuturor moștenitorilor care au formulat în termen cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, că atât în practica judiciară majoritară, cât și în literatura de specialitate S-a statuat că în ipoteza în care, precum în speță, a fost instituit un legatar universal, iar cererea de reconstituire a fost formulată de către legatarul universal, cât și de către moștenitorii legali ai defunctului, atunci în aplicarea dispozițiilor art. 13 alin. (3) din Legea nr.18/1991 republicată, titlul de proprietate se va emite pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca aceștia să-și rezolve situația juridică pe calea dreptului comun. Astfel, a arătat pârâta, în ipoteza în care moștenitorii legali ai defunctului coexistă cu un legatar universal, emiterea titlului de proprietate se va face pe numele tuturor moștenitorilor, sub rezerva formulării în termen de către aceștia a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
A mai arătat pârâta faptul că în speța dedusă judecații, apreciază că din înscrisurile comunicate pârâtei C. județeană C. nu reiese faptul formulării în termen de către reclamanta T. C. C. (fostă Daffe) a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, ipoteză ce echivalează, în opinia sa, cu neacceptarea de către reclamantă a succesiunii autorului său. Totodată, a arătat faptul că atunci când se face referire la faptul formulării/ neformulării în termen a cererii de reconstituiresuntvizate perioadele expres și limitativ instituite de către legiuitor prin legile fondului funciar (Legea nr. 18/1991 inițială, Legea nr. 169/1997, Legea nr. 18/1991 republicată, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 245/2005).Or, a arătat pârâta, neacceptarea de către reclamantă a succesiunii autorului său (prin neformularea în termen a cererii de reconstituire) atrage inadmisibilitatea petitului nr. III referitor la repunerea reclamantei în termenul de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare. Aceasta, în contextul în care, nici existența testamentului olograf (afirmativ anulabil) și nici existența unui legatar universal (în persoana copârâtei P. M.) nu sunt și nu au fost de natură să împiedice reclamanta de la exercitarea dreptului său de a formula în termen cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
În probațiune, pârâta C. Județeană C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a făcut trimitere la documentele existente la dosarul cauzei, în drept a făcut trimitere la articolele de lege menționate în cuprinsul întâmpinării, iar potrivit disp.art.242 alin.2 C.pr.civ., a solicitat judecarea cauzei și în lipsa unui reprezentant al acesteia la dezbateri.
La data de 30.04.2013, petenta T. C. C. a formulat și depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinarea formulată de pârâta P. M., prin care a solicitat respingerea apărărilor invocate aceasta, pentru următoarele motive:
În primul rând, a arătat reclamanta, printr-o scurtă analiză comparativă asupra cererii de chemare în judecată și a întâmpinării pârâtei, se poate observa foarte ușor că pârâta nu răspunde la ceea ce s-a expus în cererea inițială, ci invocă aspecte ce nu au relevanță în ceea ce privește obiectul acțiunii sale. Prin întâmpinare, a apreciat reclamanta, pârâta nu a răspuns la motivele de fapt și de drept invocate de către reclamantă în acțiunea introductivă.
A mai arătat reclamanta faptul că toate plângerile penale depuse de aceasta și precizate în întâmpinare de către pârâtă nu răspund nici pe departe solicitărilor sale, fiind simple afirmații, care de altfel, sunt și nedovedite și care, în opinia sa, nu au relevanță în prezenta cauză.
În continuare, a apreciat reclamanta faptul că cererea introductivă conține mai multe motive, care atrag ca sancțiune nulitatea absolută a testamentului, nu doar faptul că testamentul olograf este unul fals și a solicitat instanței să pună în vedere pârâtei P. M. să depună testamentul și toate actele care au legătură cu moștenirea bunicii paterne, deoarece aceasta a procedat atât în cazul moștenirii de pe urma bunicii materne, cât și de pe urma bunicii paterne în același mod, făcând testamente olografe, în scopul însușirii pe nedrept a unor bunuri succesorale.
A mai apreciat reclamanta faptul că proba cu aceste înscrisuri este relevantă, pertinentă, utilă și concludentă, deoarece testamentele au fost scrise de către pârâtă și, în opinia sa, se poate observa cu ușurință că sunt redactate de către aceeași persoană, ceea ce dovedește fără putință de tăgada că ambele testamente sunt false. De asemenea, a apreciat reclamanta, interogatoriul pârâtei prezintă importanță deosebită sub aspectul prezentării înscrisurilor.
La termenul de la data de 12 iunie 2013, având în vedere cererea formulată de pârâta P. M., instanța, în temeiul disp.art.244 alin.1 pct.1 C.proc.civ., a dispus suspendarea judecății cauzei, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ al Tribunalului V..
La data de 19.12.2013, reclamanta T. C. C. a solicitat repunerea pe rol a cauzei, în vederea judecării acesteia, arătând în fapt, că prin încheierea pronunțată la data de 12 iunie 2013, în temeiul disp.art.244 alin.1 pct.1 C.proc.civ., s-a dispus suspendarea judecății cauzei, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ al Tribunalului V.. A menționat reclamanta că acest din urmă dosar a fost soluționat la data de 9.10.2013, prin hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă, instanța respingând recursul ca nefondat. A apreciat reclamanta că ar fi trebuit suspendat acest dosar și nu dosarul nr._ al Tribunalului V., motivat de faptul că în cazul în care se constată ca fiind nul testamentul olograf, prin sentință definitivă și irevocabilă, sentința pronunțată în dosarul nr._ devine susceptibilă de a fi atacată cu revizuire. Reclamanta a solicitat judecarea prezentei cauze, chiar și în lipsa părților legal citate, conform art.242 alin.2 C.pr.civ..
Ca urmare a cererii reclamantei, instanța a dispus repunerea pe rol a cauzei și a acordat termen de judecată la data de 5.02.2014, cu citarea părților.
La data de 14.01.2015, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I Civilă, conform adresei nr._ a comunicat Judecătoriei Focșani faptul că, prin încheierea de ședință pronunțată la data de 13.01.2015, pronunțată în dosarul nr._ al acestei secții, s-a admis cererea de strămutare formulată de reclamanta T. C. C., cu privire la dosarul nr._ al Judecătoriei Focșani și s-a dispus strămutarea acestei cauze la Judecătoria M., cu păstrarea actelor de procedură îndeplinite.
Prin Încheierea de ședință pronunțată la data de 28.01.2015, Judecătoria Focșani, constatând că s-a admis cererea reclamantei T. C. C., privind strămutarea acestei cauze la Judecătoria M., a dispus înaintarea dosarului la această instanță.
Potrivit adresei nr.267/2014/26.01.2015 a Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice București, la data de 29.01.2015 au fost restituite Judecătoriei Focșani materialele trimise de această instanță, în vederea efectuării expertizei grafoscopice, precum și raportul de expertiză criminalistică nr.21 din 26.01.2015 întocmit în cauză.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei M. la data de 20.02.2015 sub nr._ .
Prin Sentința civilă nr. 377/20.05.2015 Judecătoria M. a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că reclamanta T. C. C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele P. M., P. Comune Vâlcele, Comisa Județeană de fond funciar C. și C. L. de fond funciar Vâlcele, constatarea calității sale de moștenitor legal al defunctei T. S., decedată la data de 22.11.1990, care este mama ei, constatarea nulității absolute a testamentului olograf (aflat în copie la filele 168-169 dosar), ce instituie ca legatar universal pe pârâtă și repunerea reclamantei în termenul de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991.
A mai reținut instanța că, potrivit testamentului olograf din data de 15.08.1990, defuncta T. S., decedată la data de 22.11.1990, a instituit-o, în timpul vieții sale, legatar universal pe pârâta P. M.. Din analiza probelor administrate în cauza rezultă că voința testatoarei nu a fost alterată în nici un mod la întocmirea testamentului în favoarea pârâtei. Reclamanta a invocat faptul că, la data menționată în testament mama ei era paralizată și nu putea scrie, nu putea să se hrănească singură, aflându-se astfel în imposibilitatea de a redacta vreun testament, iar scrierea și semnătura nu aparțin mamei sale, înscrisul fiind în realitate un fals grosolan prin care pârâta încearcă să intre în posesia unei averi considerabile ce nu i se cuvine, considerând necesară procedura verificării de scripte, deoarece testamentul a fost redactat de către pârâta P. M., nepoată de soră a reclamantei.
Pe de altă parte, pentru validitatea testamentului este necesar ca testatorul să fi avut discernământ în momentul în care l-a întocmit, în sensul de a nu exista o incapacitate naturală, adică lipsa unei voințe conștiente, indiferent dacă aceasta se datorează unei cauze permanente sau trecătoare.
Întrucât persoana fizică cu deplină capacitate de exercițiu este prezumată că are discernământul necesar pentru a încheia acte juridice civile, iar articolul 856 din Codul civil de la 1864, aplicabil în speță față de data încheierii actului (testamentului olograf), 15.08.1990, prevede în mod expres, că orice persoană este capabilă să dispună prin testament, dacă nu este oprită de lege, capacitatea fiind regula, iar incapacitatea excepția, este necesar ca lipsa de discernământ a dispunătorului să se dovedească în mod neechivoc.
Ori, din probele administrate în cauză nu rezultă o asemenea situație, testamentul fiind încheiat, cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de lege.
Din declarația martorei B. R. (fila 186 dosar) rezultă că defuncta suferise un al treilea accident vascular, după părerea ei defuncta nu putea întocmi personal un înscris, însă această susținere nu confirmă existența lipsei discernământului defunctei și nu înlătură posibilitatea defunctei de a semna testamentului.
Declarația martorului M. C. (fila 167 dosar), care a arătat că nu știe exact ce suferință a avut defuncta T. S., știind că a suferit un accident vascular, nu poate conduce la existența unei afecțiuni fizice sau psihice a testatoarei de natură să-i altereze scrisul sau discernământul la momentul întocmirii testamentului, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a depus niciun înscris medical din care să rezulte că testatoarea ar fi avut probleme de natură psihică, cu care să se coroboreze declarațiile martorilor. Certificatul constatator al morții defunctei T. S. (fila 178 dosar) menționează drept cauze ale morții, stop cardio respirator, insuficiență axială și hipertensiune arterială.
Niciunul din martorii audiați nu confirmă susținerile reclamantei, potrivit cărora pârâta ar fi fost persoana care ar fi scris semnat și subscris testamentul, susțineri care sunt infirmate și de proba științifică, respectiv expertiza criminalistică efectuată în cauză chiar la solicitarea reclamantei. Astfel, din concluziile raportului de expertiză criminalistică nr.21/26.01.2015 efectuat de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București (filele 247-259 dosar), rezultă că testamentul datat 15 august 1990 nu a fost scris, datat și semnat de către P. M..
Pentru a obține un titlu de proprietate în baza Legii nr.18/1991, nu este suficientă calitatea de persoană îndreptățită, ci trebuie, potrivit voinței legiuitorului, exprimată în dispozițiile imperative ale art.8 alin.3 și art.11 alin.3 și 4 din Legea nr.18/1991, ca aceasta să fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate. Or, reclamanta nu a formulat o asemenea cerere, deși avea posibilitatea legală să o facă, în calitate de fiică a defunctei T. S., iar cererea de repunere în termenul de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991 este, față de soluția instanței de respingere a cererii în constatarea nulității absolute a testamentului ologaf, neîntemeiată. Chiar și existența testamentului olograf nu o împiedica pe reclamantă să formuleze, în calitate de moștenitoare legală a defunctei T. S., cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991, emiterea titlului de proprietate făcându-se cu respectarea principiului proximității gradului de rudenie, pe numele moștenitorilor defunctei a reclamantei în calitate de fiică și a legatarului universal, iar ieșirea din indiviziune a acestora s-ar fi făcut potrivit dreptului comun, în patrimoniile persoanelor pe numele cărora ar fi fost emis titlul de proprietate, s-ar fi născut un drept propriu de proprietate comună.
Pentru considerentele mai sus expuse prima instanță a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.
Împotriva acestei soluții a declarat apel reclamanta T. C. C., considerând-o netemeinică.
În motivare, s-a arătat că, prin acțiunea introductivă depusă inițial la Judecătoria Focșani și strămutată urmare a hotărârii Înaltei Curți de Casație și Justiție la Judecătoria M., s-a solicitat în principal constatarea nulității absolute a testamentului olograf din 15.08.1990, prin care nepoata sa de soră, P. M., a fost instituită legatar universal de către defuncta mama mea T. S. și, pe cale de consecință, să se constate în același timp calitatea sa de moștenitor legal al acesteia, cât și să se dispună repunerea reclamantei în termenul de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.
La baza acestei solicitări au stat o . argumente solide. În acest sens un prim element care a determinat-o pe reclamantă să creadă că testamentul nu este scris de mama sa este constituit de "găsirea" acestuia la o perioada de timp considerabilă de la scrierea lui, la o perioadă de peste 10 ani, fapt destul de puțin probabil să fie veridic, în condițiile în care un astfel de testament se presupune a fi lăsat în condiție de apropiere între testator și legatar. Mai mult decât atât, este puțin veridic ca martorul semnatar Crivina I. să nu fi avut cunoștință despre unde putea fi găsit acesta, mai ales că a fost desemnat ca fiind "singurul om în care am încredere".
Un alt semn de întrebare este ridicat de lipsa de informare cu privire la acest testament inclusiv a tatălui reclamantei, T. G. M., care în calitate de soț i-a fost până în ultima clipă alături și cu care a avut raporturi foarte apropiate.
Acesta a fost ferm convins întotdeauna că T. S. nu a redactat niciodată un testament care să înlăture celelalte rude apropiate.
Un argument solid este chiar Dosarul 3069/1991 aflat pe rolul Judecătoriei S. G., în care acesta a solicitat în calitate de soț supraviețuitor constituirea dreptului de proprietate în suprafață de 10 ha aflate în ., drept care i-a și fost de altfel acordat prin sentința pronunțată în respectivul dosar.
La fel de puțin credibilă este și introducerea în acest testament a unei serii de bunuri care nu se aflau în patrimoniul defunctei, bunuri care vor face obiectul legii de retrocedare ulterioare.
În același timp, a mai susținut reclamanta, exista o serioasă îndoiala că în condițiile în care aceasta se afla imobilizată la pat, de abia putându-se mișca, să fie în stare sa scrie în deplină cunoștință de cauză un act de o asemenea importanță.
S-a mai precizat că, în cursul cercetării judecătorești, martorii au confirmat de altfel că mama reclamantei nu avea capacitatea fizică și nici intelectuală de a putea scrie acest act de voință.
Declarațiile date de către B. R. sunt elocvente, aceasta arătând fără putere de tăgadă că la data când a fost datat testamentul defuncta suferise cel de-al treilea accident cerebral, acesta nemaiputând-se mișca, comunica, vorbi sau scrie, doar cu tatăl reclamantei părând a comunica din priviri (declarație aflata la fila 186).
Această stare de fapt este confirmată și de martorul M. C., care în același timp adaugă că nici tatăl reclamantei nu ar fi spus vreodată despre existența unui presupus testament care să fi fost lăsat de către mama reclamantei.
Reclamanta a mai precizat că în mod eronat s-a fixat obiectivul pentru efectuarea expertizei grafoscopice, respectiv acela dacă scrisul din testamentul contestat ar aparține intimatei P. M..
Obiectul prezentului dosar este constituit de constatarea că testamentul în baza căruia intimata a fost instituită legatar universal al defunctei T. S. a fost scris datat și semnat de o cu totul altă persoană, neîndeplinind astfel condițiile de validitate prevăzute de art. 859 din Vechiul Cod Civil.
Față de conținutul "Jules Vernian" al acestuia, de starea de sănătate extrem de precară a mamei reclamantei, care nu îi mai permitea nici măcar să poată sta în șezut și deci în niciun caz să mai poată scrie, și chiar de calitatea hârtiei pe care a fost scris testamentul, care indică că este mult mai nouă decât o hârtie din anii 90, reclamanta are convingerea că testamentul nu aparține mamei sale.
Așadar, obiectivul care ar fi fost potrivit prezentei cauze îl constituie ca pe baza verificării de scripte înscrisuri oficiale semnate de către mama reclamantei și care nu pot fi contestate, să se stabilească dacă testamentul este scris, semnat și datat de către T. S..
Faptul ca acesta ar fi scris de către o terță persoană, inclusiv de către intimata P. M. are o relevanță pentru un eventual dosar penal, însă nu are concludență pentru cel civil.
Din păcate a fost o înțelegere greșită a ceea ce ar fi trebuit să constituie obiectivul expertizei dispuse de către instanță, eroare comună atât a reprezentantului angajat de către reclamantă, cât mai ales făcută de către instanța de fond. Aceasta avea posibilitatea în baza puterii conferite de codul de procedură civilă și pentru a putea afla adevărul în prezenta speță să stabilească acele obiective care să ducă la rezolvarea corectă a dosarului aflat pe rolul instanței.
D. urmare, o noua expertiză se impune a fi efectuată și administrată în fața instanței de apel, cu obiectivele menționate mai sus.
Al doilea aspect eronat și consemnat în considerentele hotărârii este acela că nu există o cerere care să o îndreptățească pe reclamantă sa beneficieze de drepturile conferite de Legea 18/1991.
Atât intimata P. M., cât și instanța de fond ignoră că tatăl reclamantei a făcut în calitate de soț supraviețuitor, cerere în baza Legii 18/1991, fapt consemnat în sentința civilă 547 din 24.03.2012 pronunțată în Dosarul 3069/1991.
După decesul tatălui reclamantei s-a dezbătut succesiunea, iar în urma acesteia i s-a recunoscut calitatea de moștenitor legal, astfel că nu mai era nevoie să facă o nouă cerere în baza Legii 18/1991, atâta vreme cât autorul reclamantei o făcuse anterior, iar reclamanta a consimțit să preia drepturile și obligațiile defunctului T. Ghe. M..
Fără acest testament al mamei reclamantei apărut în mod miraculos, intimata P. M. nu ar fi putut obține ulterior celelalte bunuri imobile acordate de către legiuitor prin legile de completare a Legii 18/1991.
Dorind să obțină mai mult decât i-ar fi conferit legea, și știind că există cererea făcută în baza Legii 18/1991 formulată de către tatăl reclamantei, a prezentat testamentul contestat pentru a primi exclusiv restul de bunuri confiscate abuziv de regimul dinainte de 1989.
Totodată, trebuie luate în considerare la rezolvarea prezentei spețe și efectele ce derivă din constatarea nulității absolute.
Reclamanta a mai menționat că, și dacă nu ar fi făcut o cerere în nume propriu și nu ar fi fost nici moștenitoarea defunctului T. Ghe. M., soț supraviețuitor și petent în baza Legii 18/1991, nu s-ar putea să nu fie repusă în dreptul de a formula cerere în baza acesteia. Acest lucru se argumentează că în cazul în care se va demonstra că testamentul este scris de altcineva, atunci există situația săvârșirii unei infracțiuni.
Ca urmare, ar fi contrar legii ca în urma comiterii unei infracțiuni, orice altă persoană să beneficieze de anumite drepturi, bunuri ce sunt produsul acesteia.
Intimata P. M. prin prezentarea testamentului contestat s-a subrogat în drepturile pe care le avea reclamanta ca moștenitor legal, iar urmarea legală ce ar trebui să aibă loc e că prin anularea actului principal (testamentul olograf) să se procedeze la anularea actului subsecvent (nulitatea parțială a certificatului de moștenitori titlului de proprietate,etc).
Așadar, urmare a admiterii acțiunii principale de anulare a testamentului olograf, instanța urmează a constata existența dreptului propriu al reclamantei de a beneficia de prevederile Legii 18/1991, fiind repusă de drept în termenul prevăzut de aceasta în cazul în care ar fi necesar.
Față de cele expuse anterior, reclamanta a solicitat instanței de apel efectuarea unei noi expertize prin care să aibă posibilitatea de a demonstra că testamentul olograf este lovit de nulitate absolută, că are calitatea de moștenitor legal al defunctei T. S. și că este repusă de drept în termenul de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare.
In drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 282 și următoarele din Vechiul Cod de Procedură Civilă.
În probațiune, s-a solicitat proba cu expertiză, verificarea de scripte, înscrisuri, precum și oricare altă probă ce ar putea fi necesară în urma dezbaterilor.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, acesta a fost înregistrat sub același număr unic,_, la data de 28.07.2015.
La data de 11.08.2015, pârâta C. Județeană C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Instituția Prefectului-județul C. a formulat întâmpinare.
Referitor la critica adusă obiectivelor de expertiză stabilite de către instanța de fond s-a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 337 din NCPC, lămurirea sau completarea raportului de expertiză se dispune de către instanță, din oficiu sau la cererea părților, la primul termen după depunerea raportului.
Or, faptul nesolicitării de către apelanta reclamantă a lămuririi sau, după caz, a completării raportului de expertiză până la primul termen după depunerea raportului, atrage decăderea acesteia din termenul statuat imperativ de legiuitor și până la care aceasta era îndreptățită să formuleze cererea în cauză.
În sens similar, referitor la ipoteza unei noi expertize, s-a arătat că legiuitorul condiționează prin art. 338 alin. (2) din NCPC dispunerea de către instanță a efectuării acesteia de faptul formulării unei cereri motivate, sub sancțiunea decăderii, depusă până la primul termen după depunerea raportului.
De asemenea, pentru situația în care au fost ridicate eventuale obiecțiuni, cererea motivată formulată în vederea efectuării unei eventuale noi expertize se depune la termenul imediat următor depunerii răspunsului la obiecțiuni or, după caz, a raportului suplimentar.
Or, faptul nesolicitării unei noi expertize de către apelanta reclamantă până la primul termen după depunerea raportului, respectiv până la termenul imediat următor depunerii răspunsului la obiecțiuni ori, după caz, a raportului suplimentar, atrage decăderea acesteia din termenul statuat imperativ de legiuitor și până la care aceasta era îndreptățită să formuleze cererea în cauză.
Referitor la critica potrivit căreia, afirmativ, în considerentele sentinței civile apelate instanța ar fi consemnat în mod eronat inexistența unei cereri care să o îndreptățească pe apelanta reclamantă la reconstituirea dreptului de proprietate conferit de Legea nr. 18/1991 s-a arătat că, în cauza dedusă judecății fiind activ principiul emiterii titlului pe numele tuturor moștenitorilor care au formulat în termen cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, sediul materiei este reprezentat de dispozițiile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit acestui text normativ, trebuie subliniat că titlul de proprietate se emite pe numele tuturor moștenitorilor care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, fie personal, fie prin reprezentant, în condițiile prevăzute de lege.
În acest sens, s-a arătat că în practica judiciară s-a decis că titlul de proprietate emis de către comisie cu privire la suprafața determinată pe numele tuturor moștenitorilor are o natură ambivalentă, aceea de act constitutiv al dreptului de proprietate și, respectiv de act de atestare a calității de moștenitor acceptant (s.n.) al succesiunii, în cea ce privește persoana/persoanele care figurează în titlu.
Ca o consecință a principiului emiterii titlului pe numele tuturor moștenitorilor care au formulat în termen cerere de reconstituire a dreptului de proprietate s-a arătat că, atât în practica judiciară majoritară, cât și în literatura de specialitate s-a statuat că în ipoteza în care, precum în speță, a fost instituit un legatar universal, iar cererea de reconstituire a fost formulată atât de către legatarul universal, cât și de către moștenitorii legali ai defunctului (afirmativ, tatăl reclamantei), atunci în aplicarea dispozițiilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 republicată titlul de proprietate se va emite pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca aceștia să-si rezolve situația juridică pe calea dreptului comun.
Astfel, în ipoteza în care moștenitorii legali ai defunctului coexistă cu un legatar universal, emiterea titlului de proprietate se va face pe numele tuturor moștenitorilor, sub rezerva formulării în termen de către aceștia a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
In speța dedusă judecății, din înscrisurile comunicate copârâtei C. Județeană C. nu reiese faptul formulării în termen de către reclamanta T. C. C. (fostă Daffe) a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, ipoteză ce echivalează cu neacceptarea de către reclamantă a succesiunii autorului său. Pârâta a mai arătat că se referă la perioadele expres și limitativ instituite de către legiuitor prin legile fondului funciar (Legea nr. 18/1991 inițială, Legea nr. 169/1997, Legea nr. 18/1991 republicată, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 245/2005).
Or, neacceptarea de către reclamantă a succesiunii autorului său (prin neformularea în termen a cererii de reconstituire) atrage inadmisibilitatea petitului referitor la repunerea reclamantei în termenul de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare. Aceasta în contextul în care nici existența testamentului olograf (afirmativ anulabil) și nici existența unui legatar universal (în persoana copârâtei P. M.) nu sunt și nu au fost de natură să împiedice reclamanta de la exercitarea dreptului său de a formula în termen cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Pe de altă parte, în ipoteza în care, în urma unei eventuale cercetări judecătorești operate de către instanța de control judiciar în considerarea caracterului devolutiv al apelului, reiese că tatăl apelantei reclamante a formulat în termen cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 inițiale, în calitate de soț supraviețuitor, se impune activarea principiului emiterii titlului pe numele tuturor moștenitorilor care au formulat în termen cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
În acest context, condiționat de o eventuală sesizare a instanței competente cu o cerere de anulare parțială absolută a titlului de proprietate emis unilateral în beneficiul legatarului universal (numita copârâtă intimată P. M.), se impune introducerea pe titlul în cauză a tatălui apelantei reclamante.
În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 25.08.2015 pârâta P. M. a formulat întâmpinare, menționând că motivele de apel aduse în vederea instanței de către apelanta au mai fost expuse de acesta în alte cauze.
Astfel, apelanta nu a recunoscut faptul că inițial a solicitat a se dovedi deținerea sau existența testamentului olograf de pe urma defunctei B. F. (bunica paterna) care apreciază că acesta ar fi fost scris de pârâtă, la fel ca și testamentul olograf de pe urma defunctei T. S. (bunica maternă).
Astfel, aducându-se probe în acest sens, apelanta renunță la afirmațiile mincinoase și impută instanței de judecată faptul că nu s-a cerut expertiza grafoscopică corect.
Prin expertiza grafoscopică cerută chiar de către apelantă s-a constatat faptul că testamentul datat 15 august 1990 nu a fost scris, datat și semnat de către P. M. conform raport de expertiză criminalistică nr.21/26.01.2015 efectuat de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București.
Chiar dacă nu a deținut înscrisuri ale defunctei, chiar dacă la data de 05.02.2014 în încheierea de ședință, avocatul reclamantei arăta că s-a făcut o expertiză grafoscopică și s-a pronunțat o soluție în sensul că nu s-au putut identifica înscrisuri ale defunctei, apelanta depune acum "înscrisuri" care apreciază aceasta că aparțin testatoarei.
Înscrisurile depuse de către aceasta și găsite brusc după 14 ani nu pot fi supuse unei expertize grafoscopice deoarece acea semnătura din 1974 de pe statul de plată și semnătura din declarația din 1976 nu par a fi ale aceleiași persoane.
Declarația din 1976 chiar dacă este îndreptată către o instituție nu poate dovedi faptul că a fost scrisă de către defunctă deoarece o declarație poate fi scrisă și depusă de către o alta persoană, nu este necesară scrierea unei declarații de către persoana în cauză.
Nu există elemente care să confirme faptul că acea declarație este scrisă de către defunctă, nu există persoane care să certifice acest lucru, mai mult sunt nu a fost scrisă de către bunica pârâtei, deoarece până în clasa a IV - a pârâta și-a făcut temele cu bunica sa și îi cunoaște foarte bine scrisul.
Pentru expertiza grafoscopică ce a fost efectuată în acest dosar pârâta a susținut că a depus înscrisuri în original cu scrisul său și inclusiv a dat o "dictare" în sala de judecată.
Din aceste motive pârâta a considerat că cererea apelantei nu are fundament și a solicitat respingerea sa.
In ceea ce privește testamentul contestat de către apelanta pârâtă a susținut faptul că acesta a fost legalizat la notar, iar martorul a precizat că după ce testatorul și-a redactat și semnat testamentul a semnat și el în calitate de martor acel act.
În ceea ce privește martorii Boicuic Rusandra și M. C. pârâta a arătat că din declarația martorei Boicuic Rusandra rezultă că defuncta suferise un al treilea accident vascular, după părerea ei defuncta nu putea întocmi personal un înscris, însă această susținere nu confirmă existența lipsei discernământului defunctei și nu înlătură posibilitatea defunctei de a semna testamentul.
Declarația martorului M. C. care arată că nu știe exact ce suferință a avut defuncta T. S., știind că a avut un accident vascular, nu poate conduce la existența unei afecțiuni fizice sau psihice a testatoarei de natură să-i altereze scrisul sau discernământul la momentul întocmirii testamentului, cu atât mai mult cu cât apelanta nu a depus niciun înscris medical din care să rezulte că testatoarea ar fi avut probleme de natură psihică, cu care să coroboreze declarațiile martorilor.
Certificatul constatator al morții defunctei T. S. menționează drept cauze ale morții: stop cardio respirator insuficiență axială și hipertensiune arterială.
Niciunul din martorii audiați nu confirmă susținerile apelantei, potrivit cărora pârâta ar fi cea care a scris, semnat și subscris testamentul, iar aceste susțineri sunt infirmate și de proba științifică - respectiv expertiza criminalistică efectuată în cauză chiar la solicitarea apelantei.
În ceea ce privește dorința aplelantei de a fi repusă în termen în baza Legii 18/1991 s-a arătat că nu este suficientă calitatea de persoană îndreptățită, ci trebuie, potrivit legiuitorului, ca acesta să fi formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate.
Față de considerentele expuse, pârâta a solicitat respingerea cererii de apel formulată de către T. C. C. și menținerea Sentinței - Civile nr.377/20.05.2015.
La data de 30.09.2015 reclamanta T. C. C. a formulat răspuns la întâmpinări.
În ceea ce privește întâmpinarea Comisiei Județene de Fond Funciar C., s-a arătat că, în cadrul acesteia se solicită în mod greșit a fi respinsă cererea efectuării unei noi expertize grafoscopice, invocându-se în sprijinul acestei solicitări temeiuri de drept străine cauzei, în speța art. 337 din NCPC, deși instanța, față de data introducerii acțiunii, urmează a judeca pricina prin prisma vechiului Cod de Procedură Civilă.
În același timp, conform art. 295 al. 2 din Vechiul Cod: "Instanța va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei."
De asemenea, față de caracterul devolutiv al apelului, instanța are în același timp dreptul, dar și obligația de a cerceta cauza sub toate aspectele, atât de fapt, cât și de drept, rejudecând fondul cauzei în limitele formulate prin acțiunea introductivă.
S-a mai arătat că proba esențială în judecarea corectă a prezentei spețe este expertiza grafoscopică care să aibă ca obiectiv confirmarea sau infirmarea faptului că testamentul este scris, semnat și datat de către T. S..
O altă concluzie eronată cuprinsă de către întâmpinarea Comisiei Județene de Fond Funciar este aceea că reclamanta nu ar fi acceptantă a moștenirii defunctei T. S. întrucât nu a formulat personal o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Întrucât la data apariției Legii 18/1991 mama reclamantei, T. S. nu se mai afla în viață, cel care a făcut în termen legal cererea de reconstituire a fost tatăl reclamantei, T. M., în calitate de soț supraviețuitor.
Cererea acestuia a avut drept rezultat retrocedarea suprafeței de_ mp de teren arabil extravilan situat în ., . prin reconstituire în baza Legii 18/1991 cu Titlu de Proprietate Nr. 3651/_, elib. la data de 7 febr. 1995 de C. Județeană Pentru stabilirea dreptului de Proprietate Asupra terenurilor Județul C..
Acest fapt este consemnat în Certificatul de Moștenitor nr. 181 din 20.03.1996 elib. de BNP R. T. din Focșani. Moștenitoare ale acestuia sunt fiicele defunctului, adică reclamanta și sora acesteia, Mazare S., și pe cale de consecință îndreptățite a beneficia de cererea formulată de T. M..
Testamentul olograf prezentat de către nepoata reclamantei, P. M. nu a făcut altceva decât să îi înlăture de la a beneficia de celelalte drepturi ale Legii 18/1991, astfel cum a fost completată și modificată prin legile ulterioare.
Referitor la întâmpinarea intimatei P. M., s-a arătat că, ca argumente în defavoarea apelului formulat se face referire la o . plângeri de natură penală, care au fost respinse. Or, aceste cauze pe lângă natura diferită care implică alte instituții de drept nu pot aduce lumină în speța de față.
De altfel, cele mai multe dintre plângeri nici nu îi aparțin, ci au fost formulate în numele acesteia și fără știința sa.
În ceea ce privește contestarea înscrisurilor care ar fi utile în cazul efectuării unei noi expertize, acestea aparțin unor instituții publice, iar până la proba contrară, acestea nu pot fi considerate decât aparținând și fiind scrise de persoana pe numele căreia au fost înregistrate.
În același timp intimata ignoră că există o semnătură a defunctei pe un act notarial, cea de pe actul de vânzare-cumpărare încheiat la 30 ianuarie 1954 și care se află în posesia Arhivelor Naționale Serviciul Județean V..
Intimata încearcă în același timp sa minimalizeze importanța declarațiilor martorilor date în fata instanței de fond, care relevă faptul că defuncta T. S. se afla într-o situație în care nu se mai putea întreține singură, și cu atât mai mult, nu mai avea facultatea de a redacta un testament olograf.
În mod eronat, intimata susține ca ar fi fost suficient ca defuncta să fi avut discernământ și să poată doar semna, deși condițiile esențiale ale testamentului olograf, să fie scris, semnat și datat trebuie întrunite cumulativ.
Având în vedere cele solicitate prin apelul formulat și prin precizările făcute prin prezentul răspuns la întâmpinări, reclamanta a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Prin Decizia civilă nr. 277 din 20 mai 2015 Tribunalul Prahova – Secția I Civilă a respins cererea privind refacerea și completarea probatoriului ca neîntemeiată, a admis apelul, a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond pentru soluționarea capetelor de cerere privind constatarea calității de moștenitor legal al defunctei T. S. și constatarea nulității absolute a testamentului olograf.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, în ceea ce privește cererea privind refacerea și completarea probatoriului în apel, potrivit art.295 Cod procedură civilă, instanța de apel poate încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea unor probe noi, însă, în prezenta cale de atac o astfel de cerere nu este concludentă.
Pe fondul apelului, tribunalul a reținut că potrivit art. 261 C.pr. civ., instanța are obligația ca, motivând hotărârea pe care o pronunță, să precizeze motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cât și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților.
Considerentele hotărârii, reprezentând explicitarea soluției din dispozitiv fac corp comun cu dispozitivul și intră în autoritate de lucru judecat, soluția instanței nu există în sine, în mod separat de considerente, în absența acestora fiind lipsită de fundament.
S-a menționat că hotărârea trebuie să cuprindă, ca o garanție a caracterului echidistant al procedurii judiciare și a respectării dreptului la apărare al părților, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, potrivit art. 261 alin. 5 Cod pr. civ.
Tribunalul a reținut că în speța dedusă judecății apelanta reclamantă a investit instanța de judecată cu trei petite, solicitând să se constate calitatea sa de moștenitor legal al defunctei T. S., mama ei, decedată la data de 22.11.1990, în municipiul Focșani, județul V., să se constate nulitatea absolută a testamentului olograf ce instituie ca legatar universal pe nepoata ei de soră, pârâta P. M., să se dispună repunerea ei în termenul de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare în ceea ce privește dreptul de proprietate asupra terenurilor rămase de pe urma defunctei T. S., în ..
Prin sentința apelată instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, considerentele acesteia vizând aspecte față de al doilea și al treilea petit al cererii de chemare în judecată, iar solicitarea reclamantei cu privire la calitatea sa de moștenitor legal al defunctei T. S. nu a fost explicitată sub nici un aspect.
În ceea ce privește petitul nr. 2 al acțiunii, trribunalul a reținut că acesta nu a fost soluționat din perspectiva cauzelor de nulitate absolută invocate de reclamantă astfel cum au fost menționate în cuprinsul cererii, aceasta făcând referire la condițiile cerute pentru validitatea testamentului olograf în sensul că trebuie să fie scris, datat și semnat de mâna testatorului, potrivit art. 859 vechiul Cod Civil, ci prin prisma unei cauze de nulitate relativă, respectiv discernământul testatorului la momentul întocmirii testamentului, o astfel de cauză nefiind invocată în prezenta cauză de către reclamantă.
Tribunalul a învederat că, astfel că sub acest aspect este întemeiată critica apelantei reclamante referitoare la obiectivul expertizei grafoscopice în raport cu obiectul acțiunii deduse judecății, respectiv constatarea nulității absolute a testamentului olograf din data de 15.08.1990 despre care se pretinde că nu aparține mamei sale.
Prin urmare, nefiind explicitată soluția din dispozitiv cu privire la cererea cu care a fost investită instanța de judecată, respectiv motivul pentru care s-a respins cererea reclamantei sub aspectul soluționării capetelor de cerere privind constatarea calității de moștenitor legal al defunctei T. S. și constatarea nulității absolute a testamentului olograf, tribunalul a reținut că sentința apelată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 261 pct. 5 Cod pr. civ., instanța de fond soluționând cauza dedusă judecății fără a examina complet, corect și echitabil cererea de chemare în judecată, aspect ce echivalează cu necercetarea fondului pricinii, ceea ce atrage nulitatea hotărârii conform art. 105 alin. 2 Cod pr. civ., nulitate care nu poate fi înlăturată decât prin anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond care urmează să se soluționeze și capetele de cerere privind constatarea calității de moștenitor al apelantei reclamante față de defuncta T. S. și constatarea nulității absolute a testamentului olograf contestat în cauză, tribunalul neavând posibilitatea, în lipsa motivării, să verifice în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de prima instanță.
Tribunalul a învederat că, instanța de fond cu ocazia rejudecării, urmează a soluționa acțiunea dedusă judecății în ceea ce privește cele două petite, prin administrarea tuturor probelor impuse de natura cauzei, urmând a fi pusă în discuție cererea de probatorii astfel cum a fost solicitată în apel și a avea în vedere și celelalte critici și apărări formulate în cauză.
Pentru considerentele arătate, în temeiul disp. art. 297 alin. 1 C.pr. civ., tribunalul a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă T. C. C., a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond pentru a soluționa motivat și capetele de cerere privind constatarea calității de moștenitor legal al defunctei T. S. și constatarea nulității absolute a testamentului olograf, potrivit considerentelor deciziei, urmând a fi avute în vedere și celelalte critici formulate pe calea apelului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta P. M., criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs recurenta a arătat că în fapt, tribunalul a admis apelul declarat de apelanta - reclamanta T. C. C. împotriva sentinței civile nr. 377/20.05.2015, pronunțata de Judecătoria M., a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanța de fond pentru soluționarea capetelor de cerere privind constatarea calității de moștenitor legal al defunctei T. S. și constatarea nulității absolute a testamentului olograf.
Recurenta a învederat că, instanța de fond a examinat complet, corect și echitabil cererea de chemare în judecată a reclamantei T. C. C. și în urma analizării probelor administrate a decis respingerea acesteia ca neîntemeiată.
A mai arătat recurenta că în mod greșit s-a reținut faptul că instanța de fond nu a analizat cele trei petite ale reclamantei, deoarece în opinia sa, instanța de fond a soluționat fiecare petit al cererii de chemare în judecată așa cum a fost investită, a respectat dreptul la apărare al părților, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
Față de cele învederate recurenta a solicitat admiterea recursului, respingereaa ca nelegală a deciziei civile nr. 2873/8.10.2015 și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de instanța de fond.
Intimata reclamantă T. C. M., legal citată, a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare în drept, solicitând respingerea acestuia pentru nemotivare.
Pe fondul recursului, a arătat că a făcut istoricul cauzei, după care, a arătat în esență că instanța de apel a reținut în mod just că nu se face nicio argumentare în ceea ce privește calitatea sa de moștenitor, deși erau suficiente dovezi la dosar care să constate această calitate.
A mai arătat intimtata că o altă eroare esențială a Judecătoriei M. este constituită prin soluționarea unui alt capăt de cerere din perspectiva cuzelor de nulitate relative, în speță lipsa de discernământ, deși solicitarea sa a fost constatarea nulității absolute, considerând că testamentul în discuție, nu a fost scris, semnat și datat de către defuncta sa mamă.
A mai arătat că singura probă concludentă era efectuarea unei expertize grafoscopice prin care să se stabilească dacă testamentul este scris, semnat și datat de T. S., expertiză care poate fi făcută pe baza verificării de scripte, înscrisuri oficiale semnate de către mama sa și care nu pot fi contestate și pe care le-a și indicat și au fost depuse cu ocazia apelului.
Concluzionând, a arătat că instanța de apel a considerat în mod corect că sunt aplicabile dispozițiile art. 297 alin. 1 din Vechiul Cod de procedură civilă, astfel că se impune desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare, evitându-se astfel prejudicierea fondului cauzei.
A solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de judecată din data de 27 ianuarie 2016 Curtea a pus în discuția părților excepția de nulitate a cererii de recurs invocată de intimata T. C. C. pe cale de întâmpinare și reiterată prin apărător.
Raportat la aceasta Curtea reamintește că, în adevăr, recursul reprezită o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitat numai în cazurile epxres și limitativ prevăzute de lege.
Pe de altă parte, neindicarea cazurilor de nelegalitate nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea în vreunul din motivele prevăzute de lege.
Ori, prin intermediul prezentei căi de atac recurenta aduce critici cu privire la soluția de anulare a sentinței cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la judecătorie, considerând că prima instanță a soluționat toate capetele de cerere cu care fusese investită.
Atare critici pot fi circumscrise dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod pr. civ.
Pentru argumentația expusă Curtea urmează să respingă excepția de nulitate a recursului invocată de intimata T. C. C. prin apărător.
Curtea analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
După cum s-a arătat în precedentul prezentelor considerente atunci când a fost analizată excepția de nulitate a căii de atac, obiectul prezentului recurs este reprezentat de o hotărâre de anulare a unei sentințe cu trimiterea cauzei spre rejudecare la judecătoria pentru a soluționa motivat și capetele de cerere privind constatarea calității de moștenitor legal al defunctei T. S. și constatarea nulității absolute a testamentului olograf.
În acest context Curtea observă că inițial Judecătoria Focșani și ulterior, urmare a strămutării judecății cauzei de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I Civilă, Judecătoria M. a fost investită cu o cerere având ca obiect trei petite și anume: se constate calitatea reclamantei de moștenitor legal al defunctei T. S., mama ei, decedată la data de 22.11.2990 în Municipiul Focșani, județul V., să se constate nulitatea absolută a testamentului olograf ce instituie ca legatar universal pe nepoata ei de soră, pârâta P. M. și să se dispună repunerea reclamantei în termenul de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare în ceea ce privește dreptul de proprietate asupra terenurilor rămase de pe urma defunctei T. S., în ..
În ceea ce privește cel de al doilea capăt de cerere Curtea reține că susținerile reclamantei au fost în sensul că testamentul a cărei nulitate absolută a solicitat-o nu a fost scris și semnat de mama sa.
Ori, din considerentele hotărârii de primă instanță rezultă că primul petit nu a fost deloc avut în vedere, iar cel de al doilea a fost analizat prin prisma unei cauze de nulitate care nu a fost invocată de reclamantă și anume lipsa discernământului.
Simpla împrejurare că în una din fraze judecătorul de primă instanță a învederat că testamentul a fost încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de lege nu complinește nepronunțarea instanței pe cauzele invocate de cel ce a pus în mișcare mecanismul judiciar și analizarea alteia care nu fusese menționată de parte.
Față de cele expuse Curtea apreciază că, în mod legal a reținut tribunaulul că sentința apelată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 261 pct. 5 Cod pr. civ., prima instanță soluționând cauza dedusă judecății fără a examina complet, corect și echitabil cererea de chemare în judecată, aspect ce echivalează cu necercetarea fondului pricinii, ceea ce atrage nulitatea hotărârii conform art. 105 alin. 2 Cod pr. civ., nulitate care nu poate fi înlăturată decât prin anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a analiza și respectivele petite, criticile recuretei fiind nefondate.
Pentru toate motivele arătate, având în vedere dispozițiile procedurale aplicabile, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
Curtea va lua act că intimata T. C. C. nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge excepția de nulitate a recursului invocată de intimata T. C. C. prin apărător.
Respinge recursul declarat declarat de pârâta P. M. domiciliată în Focșani, ., jud. V. împotriva Deciziei civile nr. 2873 din 8 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă în contradictoriu cu pârâta C. L. de Fond Funciar Vâlcele cu sediul în ., C. Județeană C. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Sf. G., ., jud. C., P. comunei Vâlcele, jud. C. și reclamanta T. C. C. cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură P. C. D., cu sediul în București, sector 2, ., ., ca nefondat.
Ia act că intimata T. C. C. nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 27 ianuarie 2016.
Președinte, Judecători,
C.-M. M. A.-M. R. V. S.
Grefier,
C. G.-A.
Red. RAM
2 ex./05.02.2016
d.f. nr._ - Judecătoria M.
j.f. P. I.
d.a. nr._ – Tribunalul Prahova
j.a. M. N. N. A.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 22/2016. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Hotărâre din 28-01-2016, Curtea de... → |
|---|
