Grăniţuire. Decizia nr. 2414/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2414/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 2414/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA Nr. 2414
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2014
Președinte – A.-M. R.
Judecători - M. P.
- C.-M. M.
Grefier - C. G.-A.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții C. P. și C. M., domiciliați în M., .. 19, jud. Prahova, împotriva deciziei civile nr. 280 din 29 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții C. N. și C. S., domiciliați în M., .. 17, jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurenții reclamanți C. P. personal și asistat și C. M. reprezentată de avocat S. M. din Baroul Prahova în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 10 dosar, intimații pârâți C. N. personal și asistat și C. S. reprezentată de avocat Z. M. din Baroul B. în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 25 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, recursul a fost timbrat cu 20,00 lei potrivit foii de vărsământ nr._/2014 și timbru judiciar de 0,30 lei, anulate și atașată la dosar.
S-a mai învederat că prin intermediul Serviciului registratură s-au depus la dosar de recurenții reclamanți concluzii scrise, înregistrate la nr._/2014.
Se ia act că s-a depus la dosar de intimații pârâți întâmpinare prin care s-au invocat două excepții.
Avocat Z. M. pentru intimații pârâți, comunică apărătorului recurenților un exemplar al întâmpinării.
Avocat S. M. pentru recurenții reclamanți arată că a luat cunoștință de întâmpinare.
Avocat Z. M. pentru intimații pârâți, arată că nu mai susține excepția netimbrării recursului având în vedere că s-a îndeplinit obligația de timbrare de către recurenți.
Susține excepția nulității recursului pentru neîncadrarea în motivele strict prevăzute de lege, motivele invocate de recurenți fiind doar motive de netemeinicie și nu de nelegalitate.
Solicită deci, admiterea excepției nulității recursului. Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat S. M. pentru recurenții reclamanți C. P. și C. M., solicită respingerea excepției, motivele invocate cuprind atât motive de nelegalitate cât și de netemeinicie.
Curtea, rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr._ /12.12.2012 la Judecătoria M., reclamanții C. P., C. M. au chemat în judecată pe pârâții C. N., C. S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună grănițuirea proprietăților părților constând în stabilirea liniei de hotar, obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și liniștita posesie terenul de cca. 4,52 m.p., curți-construcții, acaparată fără niciun drept prin edificarea gardului de către pârâți, obligarea pârâților la plata cotei de 1/2 din cheltuielile de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în baza contractului de vânzare- cumpărare nr. 3820/10 mai 1973, au dobândit un teren care are ca 47,40 ml lungime la est, vest, 6,00 ml lățime la nord, sud, cu ieșire la străzile T. V., 13 Decembrie, terenul fiind de forma unui dreptunghi, însă pe o lungime de cca. 22,6o din cei 47,7o ml, se învecinează cu pârâții, care le-au acaparat din teren în urma edificării unui gard fără acordul lor.
După administrarea probelor cu acte, interogatoriu, expertiză tehnică topometrică, prin sentința civilă nr. 1177/23.12.2013 a Judecătoriei M., a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții împotriva pârâților, ca neîntemeiată, fiind obligați reclamanții la 700 lei cheltuieli de judecată către pârâți.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că potrivit contractului de vânzare - cumpărare nr. 3820/10 mai 1973, reclamanții au dobândit imobilul situat în M., . nr.42, actualul nr.19, având un teren de 275,76 m.p., o casa, în timp ce pârâții au dobândit în baza Sentinței civile nr.70/14.01.2009, un imobil situat în M., ..17, județul Prahova, compus dintr-un teren de 177 m.p., iar în urma administrării probei cu expertiză tehnică topometrică ing. Troașcă A., s-a constatat cu ocazia măsurătorilor efectuate că, în raport de titlurile de proprietate ale părților, de alinierea gardului edificat pe acest aliniament de către pârâți încă din anul 1990, reclamanții dețin cu cca 6 m.p. mai mult decât suprafața indicată în contractul de vânzare-cumpărare nr. 3820/10.05.1973, aspect care relevă netemeinicia acțiunii privind revendicarea, grănițuirea pe un alt amplasament decât gardul edificat din anul 1990.
S-a specificat că în conformitate cu răspunsurile la interogatoriu, reclamanții au fost în imposibilitate să precizeze întinderea terenului pe care pârâții l-ar fi putut acapara din proprietatea lor, poziție pe care au avut-o și la întrebarea dacă proprietatea acestora are sau nu forma unui dreptunghi perfect sau are altă formă geometrică, ca și poziția contradictorie a reclamanților referitoare la mutarea sau nemutarea gardului, fiind înlăturat ca fiind nesincer răspunsul reclamanților la întrebarea nr. 8 din interogatoriu, în sensul că gardul despărțitor actual, identificat de către expertul Troașcă A., a fost edificat fără știrea acestora, în condițiile în care orice proprietar diligent se afla în imposibilitate să rămână în pasivitate într-o perioadă foarte mare de timp, respectiv începând cu anul 1990, data edificării gardului și până în prezent.
S-a menționat că în urma comparării schiței de plan întocmită de către expertul topo N. N. în anul 2009, în Dosarul nr. 835/2008, s-a stabilit nu numai identitatea dimensiunilor terenului, deținut de către pârâți, ci și forma geometrică identică a acestuia, amplasamentul identic al gardului care desparte încă din anul 1990, proprietățile părților, iar determinarea de către expertul Troașcă A. a unei lățimi a terenului deținut de către reclamanți de 5,90 în două puncte diferite, acestea pot fi considerate veridice din punct de vedere al întinderii dreptului acestora deoarece a existat o perioadă de timp în care între proprietățile părților nu exista gard, reclamanții intrând cu permisiunea pârâților, pe veranda proprietății acestora, din cauza canalizării indicată prin litera C în schița de plan de la expertiza ing. Troașcă A., fiind o dovadă certă în ceea ce privește dreptul de proprietate al pârâților asupra terenului împrejmuit pe linia 5- S - 6-7-8, mai ales că reclamanții nu justifică deținerea unei suprafețe categoria curți construcții cu 6 m.p. mai mult decât titlul de proprietate pe care îl dețin, astfel încât reclamanții nu au făcut dovada că stâlpul S identificat de expertul Troașcă A., ar fi putut fi reintrodus de către pârâți ulterior anului 1977, acesta reprezentând un semn al hotarului vechi existent între proprietățile părților.
Prin urmare, instanța având în vedere că nu există nicio dovadă privind încălcarea dreptului de proprietate al reclamanților și necesitatea stabilirii unei noi linii de hotar, a fost respinsă acțiunea în totalitate, ca neîntemeiată.
În baza disp. disp.art.274 C.proc.civ., au fost obligați reclamanții să plătească cheltuieli de judecată către pârâți de 700 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii, grănițuirea proprietăților pe aliniamentul pct. 5-7-1 de la raportul de expertiză topo ing. Troașcă A. refacere, obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate, pașnică folosință terenul de 4,20 mp, obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, motivându-se că pe latura de vest gardul despărțitor a fost mutat înspre proprietatea lor pe o distanță de peste 22 ml, fiindu-le acaparată o parcelă de 4,20 mp delimitată de pct. 5-C-M-7-5, aspect confirmat de raportul de expertiză topo și că potrivit schiței de plan de la contractul de vânzare-cumpărare nr. 3820/10.05.1973, terenul are forma unui dreptunghi cu o lățime de 6 ml la străzile T. V., 13 Decembrie, formă modificată în prezent în urma acaparării terenului în litigiu.
În continuare, reclamanții au arătat că gardul despărțitor a fost edificat fără să fie consultați, profitându-se de lipsa acestora din imobil, existând de-a lungul timpului între părți diferite litigii cu privire la gard, încercând soluționarea pe cale amiabilă a neînțelegerilor și că grănițuirea terenurilor pe aliniamentul 5-7-1 permite păstrarea formei dreptunghiulare a terenului, a lățimii acestuia la stradă, a lungimii de 47,40 m pe laturile vest, est.
Pe de altă parte, reclamanții, cu ocazia formulării concluziilor scrise, au învederat că eronat s-a specificat de către expert că dețin un teren de 282 mp fără să se țină seama de dimensiunile înserate în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare, teren care în realitate are o suprafață mai mică față de suprafața cumpărată, aspect dovedit de gura de canalizare edificată de pârâți și că în urma calculării suprafeței de teren pârâții le-ar fi acaparat .-se grănițuirea pe aliniamentul 5-7-8-1, mai ales că diferențele dintre liniile de hotar inițiale, actuale au fost dovedite pe baza schiței de plan de la expertiza topo inițială- refacere, lățimea fiind de 5,90 m în loc de 6 m, în pct. M, existând o deviere de la linia de hotar inițială înspre terenul reclamanților și că linia de hotar dintre proprietăți a fost dreaptă, aspect confirmat de schițele de plan anterioare.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 19.02.2014.
La data de 17.03.2014 pârâții au formulat o întâmpinare, solicitând respingerea apelului atât timp cât în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 280 din 29 aprilie 2014, Tribunalul Prahova a respins apelul ca nefondat și a obligat apelanții în solidar la 400 lei cheltuieli de judecată către intimați, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
În conformitate cu actul de vânzare nr. 38/12.07.1926, numita S. S., fostă B., a dobândit în timpul vieții un teren reprezentând loc de casă situat în M., .. 34.
Conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 3820/10.05.1973, memoriului tehnic anexat acestuia, numita S. S. a înstrăinat reclamanților imobilul situat în M., .. 42, jud. Prahova, având un teren de 275,76 mp și o casă cu 3 camere, dependințe, teren pe care la un moment dat reclamanții au amplasat o extindere.
În cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 956/29.05.1984 de pe urma defunctei C. E., decedată la 27.11.1983, a rămas ca unic moștenitor legal acceptant pârâtul C. N., precum și o masă succesorală compusă din imobilele situate în M., .. 17, având un teren de 400 mp și o casă cu 2 camere și dependințe.
Prin sentința civilă nr. 70/14.01.2009 a Judecătoriei M. a fost admisă acțiunea modificată formulată de pârât împotriva numitului C. A. și s-a constatat deschisă succesiunea defunctei C. E., decedată la 27.11.1983, de pe urma căreia au rămas ca moștenitori legali pârâtul, numitul C. A., în calitate de nepoți de fii predecedați, fiecare cu câte o cotă de ½ din moștenire, precum și o masă succesorală compusă din terenul de 347 mp situat în M., .. 17, având ieșire și la .. 10, dispunându-se partajarea acestui imobil, partajare în urma căreia s-a atribuit în lotul pârâtului o parcelă de teren de 177 mp identificată în temeiul schiței de plan de la expertiza topo N. N..
Potrivit raportului de expertiză tehnică topometrică, inclusiv refacere, terenul folosit de către reclamanți situat în M., .. 19, are suprafața de 282 mp pct. 1-2-3-4-5-6-7-8-1, fiind cu 6 mp mai mare decât suprafața descrisă în contractul de vânzare-cumpărare nr. 3820/1973, în timp ce terenul folosit de către pârâți situat în M., ..17 are suprafața de 177 mp pct. 5-6-7-8-9-10-5, ținându-se seama de forma, suprafața rezultată în urma măsurătorilor, de sentința civilă nr. 70/2009, astfel încât, terenurile sunt despărțite de un gard pe aliniamentul pct. 5-6-7-8 din plasă de sârmă pe stâlpi metalici, edificat în 1990, neexistând semne vechi de hotar, iar terenul în litigiu pretins de către reclamanți că ar fi fost acaparat de către pârâți are suprafața de 4,43 mp identificat de pct. 5-6-7-5, diferența de lățime la stradă de 0,10 m privind terenul reclamanților încadrându-se în toleranța legală admisă.
Disp.art.584 c.civ., nemodificat, stipuleaza că operatiunea de granituire reprezinta operatiunea de delimitare prin semne exterioare a doua proprietati vecine ce apartin unor titluari diferiti, urmarindu-se determinarea limiterlor dintre proprietati, inclusiv in raport de intinderea acestora si stabilirea traseului real ce trebuie urmat de catre cei doi titulari.
De asemenea, disp.art.480 c.civ. nemodificat prevăd că dreptul de proprietate presupune exercitarea de catre titularul unui asemenea drept cu privire la imobilul pe care îl detine, exercitarea cumulativa a urmatoarelor prerogative: dreptul de a intrebuinta bunul potrivit destinatiei sale, dreptul de a-i culege fructele sau productele, dreptul de a dispune de bun prin instrainare sau consumare.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că în baza actului de vânzare-cumpărare nr. 38/1926, numita S. S. a dobândit un teren situat în M., .. 19, fost nr. 42-43 pe care l-a înstrăinat reclamanților conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 3820/10.05.1973, contract în cadrul căruia s-a menționat că terenul are suprafața de 275,76 mp pe care se află amplasată o construcție, în timp ce pârâții au dobândit, potrivit certificatului de moștenitor nr. 956/29.05.1984, sentinței civile nr. 70/14.01.2009, terenul de 177 mp situat în M., ..17, astfel încât, în prezent, reclamanții folosesc efectiv suprafața de 282 mp care se învecinează pe o latură, respectiv pe aliniamentul 5-6-7-8 cu terenul folosit de către pârâți în suprafață de 177 mp, aliniament marcat de un gard din plasă de sârmă pe stâlpi metalici, edificat în 1990, . litigiu de 4,43 mp asupra căreia reclamanții pretind un drept de proprietate fiind delimitată de pct. 5-6-7-5.
Ca atare, atât timp cât în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nr. 3820/1973 s-a menționat că reclamanții au dobândit un teren în suprafață de 275,76 mp, aceștia folosind efectiv, în prezent, . 282 mp, în timp ce pârâtul a dobândit în temeiul sentinței civile nr. 70/2009 o parcelă de teren de 177 mp, parcelă pe care o folosește efectiv, înseamnă că în realitate reclamanții nu pot pretinde obligarea pârâților să le predea terenul în litigiu de 4,43 mp și grănițuirea celor două terenuri pe aliniamentul 5-7-1, deoarece în realitate, analizându-se raportul de expertiză topo, inclusiv refacere ing. Troașcă A., reiese cu certitudine că . litigiu de 4,43 mp nu face parte din suprafața totală de 275,76 mp dobândită în proprietate de către reclamanți, ci din terenul pârâților de 177 mp, mai ales că reclamanții dețin în realitate o suprafață mai mare de teren, decât cea dobândită în proprietate și anume 282 mp, deci cu 6 mp mai mult față de suprafața înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare nr. 3820/1973.
De altfel, în condițiile în care în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nr. 3820/1973 s-a specificat că reclamanții au achiziționat o parcelă de teren de 275,76 mp, în calitate de cumpărători, înseamnă că în realitate aceștia au dobândit efectiv în proprietate în baza contractului sus-menționat un teren în suprafață reală de 275,76 mp și nicidecum de 282 mp, ceea ce reprezintă o dovadă că pârâții nu dețin nicio suprafață de teren din proprietatea reclamanților, motiv pentru care aceștia din urmă nu pot fi obligați să lase în deplină proprietate și posesie terenul în litigiu de 4,43 mp, teren care nu face parte din suprafața de 275,76 mp descrisă în contractul de vânzare-cumpărare sus-menționat, mai ales că reclamanții au fost în imposibilitate legală să justifice modalitatea de dobândire a diferenței de teren de 6 mp pe care o folosesc în prezent.
Mai mult chiar, în cazul în care s-ar dispune obligarea pârâților să predea reclamanților terenul în litigiu de 4,43 mp, ar însemna ca în realitate să aibă loc o diminuare a terenului proprietatea pârâtului și dobândirea în mod nejustificat de către reclamanți a unui surplus de teren de 4,43 mp, în detrimentul pârâților, cu încălcarea dreptului de proprietate al pârâtului în scopul obținerii cu orice preț de către reclamanți a unei suprafețe mai mari de teren decât au dreptul, ceea ce este inadmisibil.
Pe de altă parte, analizându-se toate actele existente la dosar, raportul de expertiză tehnică topometrică, inclusiv refacere ing. Troașcă A., tribunalul a reținut că reiese cu certitudine că aliniamentul delimitat de pct. 5-6-7-8 reprezintă prin însăși natura sa linia reală de hotar ce desparte terenurile folosite efectiv de către părți, ținându-se seama de întinderea reală a acestora de 282 mp, respectiv de 177 mp, de inexistența unor semne vechi de hotar, de gardul din plasă de sârmă pe stâlpi metalici edificat încă din anul 1990, necontestat niciodată de către reclamanți, de dimensiunile reale ale terenurilor, de lățimile la stradă ale acestora care se încadrează în toleranțele legale admise.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea reclamanților, ca neîntemeiată, constatând că în speță nu există nicio dovadă la dosar că terenul în litigiu de 4,43 mp ar face parte din suprafața totală de 275,76 mp dobândită în proprietate de către reclamanți și că linia de hotar ar fi pe un alt aliniament decât cel existent în prezent delimitat de pct. 5-6-7-8, nefiind îndeplinite condițiile prev. de disp. art. 480, art. 584 C.civ. nemodificat privind obligarea pârâților să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie terenul în litigiu de 4,43 mp, să se dispună grănițuirea pe un alt aliniament solicitat de către reclamanți.
Susținerile reclamanților în sensul că pe latura de vest gardul despărțitor a fost mutat înspre proprietatea lor pe o distanță de peste 22 ml, fiindu-le acaparată o parcelă de 4,20 mp delimitată de pct. 5-C-M-7-5, aspect confirmat de raportul de expertiză topo și că potrivit schiței de plan de la contractul de vânzare-cumpărare nr. 3820/10.05.1973, terenul ar avea forma unui dreptunghi cu o lățime de 6 ml la străzile T. V., 13 Decembrie, formă modificată în prezent, nu au fost avute în vedere de tribunal, deoarece nu există nicio dovadă la dosar privind acapararea vreunei suprafețe de teren de către pârâți din terenul aparținând reclamanților, . mp făcând parte din suprafața totală de 177 mp aparținând pârâților, iar în raport de dimensiunile înserate în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare sus menționat reclamanții au dobândit o suprafață mai mică de teren cu 6 mp față de . 282 mp., indiferent de forma terenului.
Tribunalul a constatat că motivele invocate de către reclamanți conform cărora gardul despărțitor a fost edificat fără acordul lor, profitându-se de lipsa lor din imobil, existând de-a lungul timpului între părți diferite litigii cu privire la gard și că grănițuirea terenurilor pe aliniamentul 5-7-1 permite păstrarea formei dreptunghiulare a terenului, a lățimii acestuia la stradă, a lungimii de 47,40 ml pe laturile vest, est, sunt neîntemeiate, întrucât nu există nicio dovadă la dosar privind edificarea fără acordul reclamanților a gardului existent în prezent, gard edificat încă din anul 1990, necontestat niciodată timp de peste 20 de ani de către reclamanți, care urmăresc acapararea unei parcele de teren din terenul pârâților, iar la stabilirea liniei reale de hotar dintre cele 2 terenuri se ține seama în exclusivitate de dimensiunile reale ale terenurilor folosite efectiv de către părți, de amplasamentele acestora, de actele de proprietate și nicidecum de dorințele reclamanților de a avea un teren în formă dreptunghiulară, cu o anumită lățime la calea publică.
Referitor la apărările reclamanților potrivit cărora eronat s-a specificat de către expert că dețin un teren de 282 mp fără să se țină seama de dimensiunile din contractul de vânzare-cumpărare, terenul având o suprafață mai mică față de suprafața cumpărată, aspect dovedit de gura de canalizare edificată de pârâți și că în urma calculării suprafeței de teren pârâții le-ar fi acaparat .-se grănițuirea pe aliniamentul 5-7-8-1, tribunalul a reținut că nu au relevanță în cauză, deoarece din cuprinsul raportului de expertiză topo reiese cu certitudine că în realitate reclamanții folosesc efectiv terenul de 282 mp, deci cu 6 mp mai mult față de suprafața înscrisă în actul lor de proprietate, aspect confirmat de dimensiunile pe toate laturile ale terenului reclamanților, iar în speță, indiferent de amplasarea unei canalizări, reclamanții se află în imposibilitate legală de a pretinde un drept de proprietate asupra terenului în litigiu de 4,43 mp aparținând pârâților, de a solicita grănițuirea pe un alt aliniament în scopul de a acapara cu orice preț această parcelă de teren.
Nefondate s-au constatat și criticile reclamanților în sensul că diferențele dintre liniile de hotar inițiale, actuale au fost dovedite pe baza schiței de plan de la expertiza topo inițială, refacere, lățimea fiind de 5,90 m în loc de 6 m, în pct. M existând o deviere de la linia de hotar inițială înspre terenul reclamanților și că linia de hotar dintre proprietăți a fost dreaptă, aspect confirmat de schițele de plan anterioare, întrucât nu există nicio diferență între liniile de hotar evidențiate în cuprinsul schițelor de plan de la expertiza topo, expertul descriind linia de hotar actuală, aliniamentul solicitat de către reclamanți, lățimea la stradă a terenului aparținând reclamanților fiind de 6 m și nicidecum de 5,90 m, iar existența unei linii de hotar frânte nu îi îndreptățește pe reclamanți să solicite trasarea unei linii de hotar drepte în condițiile în care trasarea acesteia din urmă are ca efect dobândirea de către reclamanți în mod nejustificat a unei parcele de teren de 4,43 mp asupra căreia nu au niciun drept de proprietate, diminuarea fără niciun drept a terenului aparținând pârâților.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, în baza disp. art. 296 C.pr.civ. a respins apelul ca nefondat, iar în baza disp. art. 274, 277 C.pr.civ., vor fi obligați apelanții în solidar la 400 lei cheltuieli de judecată către intimați, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanții C. petre și C. M..
În dezvoltarea motivelor de recurs, au arătat că motivele de nelegalitate și netemeinicie sunt cele prevăzute de disp. art. 304 teza 7-9 Cod proced. civilă, prin aceea că instanța a interpretat greșit disp. art. 480 și art. 584 Cod civ., în sensul ca au apreciat cele 2 instituții, fără să aibă în vedere materialul probator administrat în cauză, practica instanțelor, inclusiv a Înaltei Curți de Casație și Justiție în instituția grănițuirii.
Consideră recurentul că având în vedere cele doua solicitări din petitul acțiunii, urmau să fie analizate următoarele aspecte: Titlurile de proprietate ale părților și linia de hotar, așa cum aceasta a fost stabilită inițial și aspectul dacă pe parcursul anilor aceasta a suportat modificări.
De asemenea, a arătat recurentul că este important pentru natura speței, să fie analizată singura probă cu caracter științific, expertiza topo, pe care instanța nu a analizat-o la momentul motivării și deliberării.
A învederat că reclamanții dețin terenul din M., ..19 (la data cumpărării nr. 42) printr-un Contract de vânzare-cumpărare din anul 1973, respectiv nr. 3820/10.05.1973,care este depus la dosar.
In conținutul acestui înscris autentificat, se dețin date certe cu privire la dimensiunile terenului cumpărat, respectiv lățimea la stradă, sau mai exact la ambele străzi, întrucât terenul are ieșirea la . și la 13 Septembrie de 6 m., precum și lungimea laturilor paralele, aceea de 47,40 m., astfel că la un simplu calcul se poate stabili aria acestei suprafețe de teren, aceea de 284,40 m.
A precizat că suprafața reala a terenului proprietatea recurenților este deci de 284,40 m. p., astfel că nu este conformă realității, susținerile făcute de către instanțe, în sensul ca reclamanții ar avea dreptul la o suprafață de 275,76 m.p. Aceasta a fost suprafața de teren pe care au stăpânit-o în aceste condiții începând din anul 1973, data cumpărării și până la data la care pârâții au intervenit prin modificarea liniei de hotar între proprietăți.
Această modificare nu a fost întâmplătoare, ci ea a intervenit datorită faptului că pârâții si-au edificat o construcție chiar pe linia de hotar, în același timp intrând pe proprietatea recurenților, au edificat o gură de canal, la care nu pot ajunge decât prin aceasta modificare a liniei de hotar.
Aparent suprafața de care au fost deposedați este insesizabilă, dar este importanta întrucât se pune în discuție și modalitatea în care pârâții au obținut autorizația de construcție, ca și faptul că au construit acea gură de canal, care le aduce grave prejudicii.
Analizând expertiza topo se constată că aceasta este corectă, însă instanța fără nicio motivare a îndepărtat-o ca probă nereținând concluziile certe a acestei lucrări, prin care s-au constatat următoarele aspecte:
a.) se constată că suprafața măsurata este de 282 m.p., deci mai puțin decât suprafața la care au dreptul;
b.) suprafața pârâților este de 177 m.p.,iar ei nu au pretins niciodată ca recurenții le-ar fi acaparat vreo suprafață de teren;
c.) suprafața de care au fost deposedați este de 4,43 m.p. pe care expertul o identifica în suprafața de 5,6,7,5. Se constată din planșa foto că aliniamentul 1-5, adică linia de hotar nu mai are aceleași dimensiuni ca latura paralelă, respectiv 2-4, însă aceasta este în același timp o linie frântă, ceea ce nu se regăsea în vechile planșe topo. Este poziționată pe schița de plan în pct. S. și gura de canal, însă în pct. M, unde era un semn exterior al vechii linii de hotar, care corespunde cu pct. 7, pârâții nu au mai putut continua acapararea suprafeței recurenților și au revenit la vechea linie de hotar, adică la aliniamentul 7-1.
Dovada acaparării de către pârâți a acestei suprafețe de teren nu era necesar să se facă prin audierea unor martori, întrucât proba științifică, respectiv expertiza dovedește faptul că s-a intrat în terenul recurenților.
Au mai arătat că motivarea instanței de apel în sensul ca au așteptat foarte mult timp pentru rezolvarea acestei situații, în primul rând nu are nici o relevanță, întrucât nu s-a invocat nicio excepție, iar pe de altă parte are și o argumentare, aceea că:
- Recurenții au locuit într-un apartament în M., ., . foarte rar la imobil, astfel că deabia prin anii 2000 au luat cunoștință de schimbarea liniei de hotar;
- fiind vecini au încercat rezolvarea amiabilă a litigiului și în momentul în care aceasta nu a fost posibilă,au apelat la primărie.
Reprezentanții acestei instituții s-au deplasat pe teren și după ce au constatat existența gurii de canal, ocazie cu care au cenzurat și autorizația de construcție și au dispus și sistarea lucrărilor, i-au îndrumat să se adreseze instanțelor de judecată.
Parații au avut un interes justificat de această edificare a construcției, dar și de existența gurii de canal ca să intre în proprietatea recurenților, fiind evident un interes nelegitim.
A solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii, admiterea acțiunii, obligarea pârâților sa le lase liberă proprietatea și posesia pentru suprafața de 4,43 m.p. și stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul 5-7-8-1 din Raportul de Expertiză Troască.
Analizând excepția nulității recursului invocată de intimați, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a textelor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 3021 al. 1 lit. c Cod pr. civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Pe de altă parte, în lumina dispozițiilor art. 306 al. 1 Cod pr. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alineatul 2.
Acest din urmă text de lege prevede că, motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care este însă obligată să le pune în discuția părților.
Totodată, art. 304 Cod pr. civ. enumeră cu caracter exhaustiv cazurile de nelegalitate pentru care poate fi modificată sau casată o hotărâre.
Pornind de la aceste dispoziții legale doctrina și practica judecătorească au arătat, respectiv au decis că declararea recursului trebuie să fie însoțită de o motivare corespunzătoare a acestuia, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege sunt de natură a învedera nelegalitatea hotărârii atacate.
Așadar, un recurs nu poate fi considerat ca motivat decât atunci când motivele sale au legătură cu hotărârea atacată, constituindu-se într-o critică totală sau parțială a acesteia și tinzând la afirmarea nelegalității ei.
Dimpotrivă, în situația în care motivarea recursului nu are o astfel de legătură cu hotărârea atacată, referindu-se la împrejurări ce nu se constituie într-o critică a acesteia din punct de vedere al legalității, recursul trebuie considerat ca nemotivat prin prisma dispozițiilor art. 306 Cod pr. civ.
Prin cererea de recurs s-a făcut, practic, un istoric al litigiului și nu s-a învederat de ce soluția pronunțată de tribunal este nelegală, iar din expunerea făcută în recurs nu se poate face o încadrare a susținerilor în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege.
Acestea, așa cum s-a arătat în precedentul prezentelor considerente și pentru argumentarea mai sus menționată nu pot fi considerate ca și critici ale hotărârii de apel.
Pentru motivele arătate Curtea urmează să admită excepția de nulitate a cererii de recurs invocată de intimați.
Pe cale de consecință, în baza textelor de lege invocate în precedent și având în vedere dispozițiile art. 312 al. 1 Cod pr. civ. Curtea urmează să constate nul recursul.
În baza disp. art.274 C.pr.civ., curtea va obliga recurenții la 800 lei cheltuieli de judecată către intimați, reprezentând onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite excepția nulității recursului invocată de intimați.
Constată nul recursul declarat de reclamanții C. P. și C. M., domiciliați în M., .. 19, jud. Prahova, împotriva deciziei civile nr. 280 din 29 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții C. N. și C. S., domiciliați în M., .. 17, jud. Prahova.
Obligă recurenții la 800 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 13 noiembrie 2014 .
Președinte, Judecători,
A.-M. R. M. P. C.-M. M.
Grefier,
C. G.-A.
Red. CMM/CGA
2 ex./25.11.2014
d.f._ – Judecătoria M.
j.f. P. A.
d.ap._ – Trib. Prahova
j.. M.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 3778/2013. Curtea de... → |
|---|
