Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 3072/2012. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 3072/2012 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 25-09-2012 în dosarul nr. 3072/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA NR.3072

Ședința publică din data de 25 septembrie 2012

Președinte - V.-A. P.

Judecători - I. L.

- C. P.

Grefier - V. M.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de petenta A. B. România SA, cu sediul în București, Calea Dorobanților, nr. 237 B, sector 1, împotriva deciziei civile nr. 102 din data de 13 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimata . SRL, cu sediul ., ., ..1, județul I., prin administrator judiciar Fineco Insolvency SPRL, cu sediul în București, ..56, sector 6.

Recurs timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar potrivit ordinului de plată nr._ din data de 14.06.2012 emis de Primăria Sectorului 1 București, anulate și atașate la dosar.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata . SRL prin administratorul special al societății S. D., asistată de avocat C. D. din Baroul de Avocați, potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind recurenta-petentă AC A. B. România SA .

Procedura legal îndeplinită.

Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este timbrat, motivat, declarat în termenul legal și că recurenta-petentă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Intimata având cuvântul prin apărător, arată că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.

Curtea ia act de susținerea părții, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat C. D. având cuvântul pentru intimată, arată că plângerea, motivele de apel și motivele de recurs formulate de petentă reiau aceleași considerente pe care se critică încheierea în cartea funciară.

În legătură cu primul motiv de recurs în care se arată că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a . SRL, arată că este căzut în derizoriu, întrucât textul de lege invocat nu privește speța, ci doar rectificarea înscrierilor de carte funciară.

Precizează că . SRL a fost titular al dreptului de proprietate și, potrivit disp.art.102-103 din Legea privind procedura insolvenței, banca este proprietara fermei situate în Vernești, care a consimțit la intabularea dreptului de proprietate.

Solicită respingerea ca nefondat a acestui motiv de recurs.

Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs în care recurenta arată că este nelegală soluția instanței de respingere a excepției lipsei calității de reprezentant care a formulat cererea de intabulare a dreptului de proprietate în cartea funciară, precizează că la acel moment d-na S. D. avea calitatea de administrator special al societății.

Precizează că banca și-a desemnat un administrator judiciar, Casa de Insolvență Muntenia B., care a supravegheat și girat toate acțiunile de punere în aplicare a planului confirmat, iar calitatea de reprezentant o avea d-na S. D., pe care nu și-a pierdut-o, întrucât, la momentul distribuirii era în abilitarea atribuțiilor de reprezentant. Consideră că și acest motiv de recurs este nefondat și solicită a fi respins ca atare.

Arată că este nefondat și cel de-al treilea motiv de recurs, în care banca susține că nu există o hotărâre definitivă și irevocabilă care să constituie un drept de proprietate în favoarea băncii, întrucât, dată fiind prezența puterii irevocabile a hotărârii judecătorești de confirmare a planului, ce se întinde de la data confirmării, dovedește putere retroactivă și nu poate fi pusă în discuție. Procedura insolvenței este bazată pe celeritate.

Apreciază că nu poate fi reținut nici la al patrulea motiv de recurs în care se arată că intabularea dreptului de proprietate efectuată fără consimțământul titularului dreptului este nelegală, întrucât intabularea dreptului de proprietate s-a efectuat în varianta prevăzută de lege dinainte de anul 2010, iar amendamentul de modificare a acesteia a fost singurul amendament care nu a trecut prin comisia de validare, astfel că nu a fost reținut.

Precizează că nicio lege nu retroactivează, acest principiu stă la baza tuturor raporturilor juridice, altfel, insecuritatea juridică afectează bunul mers al justiției.

Cu privire la ultimul motiv de recurs, arată că recurenta ar fi trebuit să plătească impozit pe această proprietate. Arată că intabularea a fost făcută pentru ferma Vernești din patrimoniul . SRL și a fost achitată taxa pentru cadastru.

Solicită respingerea recursului pentru toate cele cinci motive de recurs.

Nu solicită cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.

După strigarea cauzei și punerea concluziilor de către intimată se prezintă din partea recurentei-petente . SA consilier juridic Mite Luigi D., care arată că nu a putut ajunge în instanță la ora fixată datorită circulației și se legitimează cu C.I. ._ eliberată la data de 16.07.2012 de Secția 19 de Poliție București. Depune împuternicire, concluzii scrise și un extras de pe buletinul procedurilor de insolvență nr._/31.08.2012 cuprinzând comunicarea sentinței despre care s-a făcut deja vorbire în recurs și s-a depus certificatul de grefă. Arată că nu este vorba despre un înscris nou.

Curtea a adus la cunoștință reprezentantului recurentei-petente că instanța a rămas în pronunțare asupra cauzei.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată:

Cu adresa nr._/07.04.2011 emisă de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară B., în temeiul dispozițiilor art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, republicată, a fost înaintată Judecătoriei B. plângerea formulată de către petenta S.C. „A. B. ROMÂNIA” S.A. în privința încheierii de carte funciară nr. 8539/17.03.2011, emisă de O.C.P.I B., prin care s-a respins cererea de reexaminare a Băncii formulată împotriva încheierii de carte funciară nr. 3316/09.02.2011 privind intabularea dreptului de proprietate al petentei asupra imobilului înregistrat în cartea funciară nr. 5769 a comunei Vernești, județul B., având nr. cadastral 5639, în contradictoriu cu intimata S.C. „F. I. PROD” S.R.L., prin lichidator FINECO INSOLVENCY S.P.R.L.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că, prin încheierea de ședință din data de 16.10.2009, pronunțată în dosarul nr._/3/2009, aflat pe rolul Tribunalului București, Secția a Vll-a Comercială, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului F. I. PROD SRL, cu sediul în ., ., etaj 1, jud. I..

La cererea debitoarei, prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței a fost desemnat administrator judiciar Casa de Insolvență Muntenia SPRL (fostă Cabinet Individual de Insolvență S. C.).

A. B. România SA a formulat, în termen legal, cerere de admitere a creanței în dosarul nr._/3/2009 având în vedere calitatea sa de creditor garantat pentru suma de 2.577.586,69 EURO, în temeiul următoarelor titluri de creanță: Contractul de credit nr. 27/07.02.2005 și Contractul de credit nr. 144/12.07.2005.

Potrivit declarației de creanță, Banca a solicitat înscrierea în tabelul creditorilor debitoarei la categoria creanțe garantate cu suma totală de 2.577.586,69 EURO.

A mai învederat pârâta că administratorul judiciar desemnat a întocmit tabelul preliminar cu încălcarea dispozițiilor legale și a înscris banca în tabelul creditorilor la categoria creanțelor garantate numai cu suma de 29.120,65 EURO, iar diferența până la suma solicitată prin declarația de creanță a fost înscrisă provizoriu, sub condiție, motivat de faptul că nu este scadentă.

La data de 06.01.2009 a avut loc prima adunare a creditorilor, ocazie cu care administratorul judiciar, în mod abuziv, a interzis Băncii să voteze în adunarea creditorilor cu ponderea întregii creanțe, astfel încât petenta a fost prejudiciată de dreptul său de creditor cu o creanță de 96% din totalul masei credale de a decide cu privire la numirea administratorului judiciar precum și la componența comitetului creditorilor.

Banca, a arătat petenta, a formulat contestație atât la tabelul preliminar cât și împotriva hotărârii adunării creditorilor din data de 06.01.2010, aceste contestații fiind respinse de judecătorul sindic, situație în care banca a recurat ambele hotărâri.

Prin decizia comercială nr. 126/25.01.2011 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a Vl-a Comercială în dosarul nr._/3/2009 au fost admise recursurile formulate de petentă împotriva acestor hotărâri cu consecința înscrierii în întregime a creanței băncii în tabelul creditorilor și a anularii hotărârii adunării creditorilor din data de 06.01.2010.

S-a menționat că anterior soluționării contestației băncii, administratorul judiciar a afișat tabelul definitiv în care creanța Băncii a fost înscrisă în aceleași condiții ca și în tabelul preliminar contestat,iar la scurt timp după afișarea tabelului definitiv, debitoarea a propus un plan de reorganizare prin care se prevedea că toate creanțele vor fi achitate în totalitate. Trecând peste faptul că planul de reorganizare propus de debitoare nu reprezenta un proiect viabil de redresare a activității societății debitoare, din cuprinsul acestuia lipsind cu desăvârșire un capitol, privind veniturile în baza cărora debitoarea urma să-și realizeze reorganizarea, acest plan de reorganizare cuprindea două puncte vădit nelegale care priveau stingerea creanței băncii, respectiv ridicarea, prin planul de reorganizare, a garanțiilor constituite de bancă asupra bunurilor terților. Astfel, în cuprinsul planului de reorganizare propus de către debitoare se prevede: „Se urmărește scoaterea de sub gaj a imobilului constând într-un teren în suprafață de 2495 m.p. și clădire tip P+1E în suprafață construită la sol de 263 m.p., înscris în CF a localității Balotești, județul I., sub nr. 195 și având număr cadastral 296, situate în județul I., sat Săftica, ., proprietate a lui D. V. M. și D. S.”. Prin operațiunea de dare în plată propusă, întreaga datorie a debitorului față de Bancă, reprezentând creanțele anterioare, dar și cele născute în timpul procedurii, va fi stinsă integral, debitorul fiind descărcat de orice fel de îndatoriri cu privire la Bancă.

Prin încheierea comercială din data de 04.06.2010 pronunțată de Tribunalul București secția a Vl-a comercială în dosarul nr._/3/2009 judecătorul sindic a admis planul de reorganizare în această formă.

S-a mai precizat că recursul formulat de Bancă împotriva încheierii din data de 04.06.2010 a fost admis de Curtea de Apel București Secția a Vl-a Comercială, cu consecința casării hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare. Ca o consecință a admiterii planului, administratorul judiciar a convocat la sediul său pentru data de 21.06.2010 ora 14.00 adunarea creditorilor în vederea votării planului de reorganizare. A. B. România SA s-a prezentat la data și ora stabilită, dar a fost informată că ședința se desfășoară la o dată ulterioară. Banca a participat și la adunarea creditorilor din data de 25.06.2010, unde a învederat administratorului judiciar nelegala citare, însă obiecțiunile sale au fost respinse. Banca a contestat hotărârea adunării creditorilor din data de 25.06.2010 solicitând nulitatea acesteia pentru nelegala convocare, însă instanța de fond i-a respins contestația, iar recursul formulat împotriva acestei hotărâri a fost admis ca și consecință a casării încheierii de admitere a planului de reorganizare.

S-a mai arătat că prin sentința comercială nr. 8209/17.12.2010, judecătorul sindic a confirmat planul de reorganizare, deși Banca a invocat nelegalitatea acestuia, situație în care A. B. România SA a recurat și această hotărâre, recursul formulat împotriva acestei sentințe fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București sub nr._ cu termen la data de 21.04.2011.

A considerat petenta soluția OCPI B. prin care a fost respinsă cererea de reexaminare a Băncii ca fiind nelegală pentru următoarele considerente:

I. Intabularea în CF a dreptului de proprietate a fost efectuată la cererea unei persoane lipsite de calitate procesual activă. Conform dispozițiilor art. 89 alin. 6 din Ordinul nr. 633/2006 modificarea cărților funciare nu se va putea face decât la cererea titularului dreptului de proprietate, precum și în baza actelor doveditoare. Potrivit procesului verbal în baza căruia OCPI B. a pronunțat încheierea nr. 3316/09.02.2011, . SRL nu mai era titular al dreptului de proprietate al imobilului înscris în CF nr. 5769 a localității Vernești.

II. Petenta a invocat lipsa calității de reprezentant a persoanei care a formulat cererea de intabulare a dreptului de proprietate în Cartea funciară nr. 5769 a localității Vernești, respectiv . SRL, care se află în procedura insolvenței conform încheierii de ședință din data de 16.10.2009 pronunțată în dosarul nr._/3/2009 aflat pe rolul Tribunalului București Secția a VII-a Comercială, iar de la data deschiderii procedurii insolvenței debitorul este reprezentat prin administratorul judiciar. Prin decizia nr. 126/25.01.2011 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VlI-a Comercială în dosarul nr._/3/2009 a fost desemnat ca administrator judiciar al debitoarei Fineco Insolvency SPRL.

III. Nu există o hotărâre definitivă și irevocabilă care să constituie un drept de proprietate în favoarea A. B. România SA asupra bunului imobil înscris în CF sub nr. 5769 a localității Vernești, județul B.. Prin încheierea atacată, registratorul OCPI a admis cererea formulată de . SRL și a dispus intabularea dreptului de proprietate al petentei în Cartea Funciară nr. 5769 a localității Vernești, județul B., având număr cadastral 5639. Din cuprinsul încheierii atacate rezultă că la baza efectuării înscrierii stau procesul-verbal de distribuire încheiat în data de 31.12.2010 de Casa de Insolvență Muntenia și sentința comercială nr. 8209/17.12.2010 pronunțată de Tribunalul București secția a Vll-a Comercială în dosarul nr._/3/2009, în speță, sentința comercială nr._ prin care s-a confirmat planul de reorganizare nu este definitivă și irevocabilă. Procesul-verbal de distribuire încheiat în data de 31.12.2010 de administratorul judiciar Casa de Insolvență Muntenia SPRL nu a fost validat printr-o încheiere pronunțată de judecătorul sindic conform dispozițiilor Legii nr. 85/2006. Având în vedere că înregistrările în Cartea funciară se pot face numai în temeiul unor hotărâri definitive și irevocabile petenta a apreciat că intabularea dreptului de proprietate nu îndeplinește condițiile legale (art. 89 alin. 4 din Ordinul nr. 633/2006).

IV. Prin decizia comercială nr. 126/25.01.2011 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a Vl-a Comerciala în dosarul nr._/3/2009 a fost admis recursul Băncii împotriva admiterii planului de reorganizare și s-a dispus casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare. Prin încheierea din data de 04.06.2010 pronunțată de Tribunalul București secția a Vl-a comercială s-a admis planul de reorganizare propus de Frankurt I. Prod SRL. Curtea de Apel București secția a Vl-a comercială, ca instanță de recurs, a casat hotărârea (încheierea din data de 04.06.2010) privind admiterea în principiu a planului de reorganizare. Având în vedere că admiterea în principiu reprezintă o etapă anterioară votului și confirmării planului de reorganizare, petenta a considerat că desființarea hotărârii prin care a fost admis planul de reorganizare produce aceleași efecte (desființare) atât asupra hotărârii adunării creditorilor prin care s-a votat planul, cât și asupra confirmării planului de reorganizare.

Petenta a apreciat, având în vedere efectele deciziei comerciale nr. 126/25.01.2011 precum și dispozițiile instanței de recurs sus-menționate, dispoziții obligatorii pentru instanța de fond, că toate actele procedurale ulterioare admiterii planului sunt lipsite de efecte juridice începând cu data de 25.01.2011. În categoria actelor ce nu mai produc efecte juridice, începând cu data de 25.01.2011, ca urmare a pronunțării deciziei instanței de recurs petenta a menționat: hotărârea Adunării creditorilor din data de 25.06.2010 prin care s-a votat planul de reorganizare; sentința comercială nr. 8209/17.12.2010 prin care judecătorul sindic a confirmat planul de reorganizare; procesul-verbal de distribuire încheiat în data de 31.12.2010 de administratorul judiciar.

V. Intabularea dreptului de proprietate efectuată fără consimțământul titularului dreptului ar fi nelegală.

Astfel, potrivit art. 74 din Ordinul nr. 633/2006 „Operațiunile de înscriere sau de radiere a înscrierilor din cartea funciară se fac în scopul opozabilității drepturilor reale imobiliare și a celorlalte acte și fapte juridice înscrise în cartea funciară.” Înscrierea în cartea funciară este un drept al titularului acestuia efectuat în scopul asigurării opozabilității dreptului față de terți. Având în vedere că opozabilitatea față de terți a dreptului de proprietate este un drept al titularului acestuia și nu o obligație, petenta a apreciat că intabularea dreptului de proprietate al Băncii, fără consimțământul său este abuzivă.

VI. Înscrierea în Cartea funciară nr. 5769 a localității Vernești, județul B., a imobilului cu număr cadastral 5639 este ilegală având în vedere lipsa certificatului fiscal, a existenței deciziei de impunere emise de organul fiscal și dovada achitării impozitului.

a) În conformitate cu dispozițiile legale în materie la prima înscriere se vor deschide cărți funciare în baza documentației cadastrale recepționate, prin care se atribuie număr cadastral, a înscrisului doveditor al actului sau faptului juridic de dobândire sau constituire a dreptului real și a certificatului fiscal sau adeverinței eliberate de primăria în circumscripția căreia se afla situat imobilul.

Având în vedere că intabularea dreptului de proprietate al Băncii s-a efectuat în lipsa certificatului fiscal sau a adeverinței eliberate de Primăria Vernești petenta a considerat că încheierea pronunțată de OCPI B. în dosarul nr. 3316/28.01.2011 este nelegală.

b) Potrivit Codului fiscal registratorii de carte funciară au obligația de a verifica existența deciziei de impunere emise de organul fiscal competent și dovada achitării impozitului.

În speță, intabularea dreptului de proprietate în Cartea funciară nr. 5769 a localității Vernești s-a făcut în baza sentinței comerciale nr. 8209/17.12.2010 și a procesului verbal de distribuire încheiat în data de 31.12.2010. Pentru a admite cererea de intabulare formulată de . SRL, OCPI B. a apreciat ca în baza acestor acte a avut loc un transfer al dreptului de proprietate, asupra imobilului înscris în Cartea funciară a localității Vernești sub nr. 5769, de la . SRL la A. B. România SA. Conform dispozițiilor Codului fiscal transmițătorul dreptului de proprietate trebuia să achite impozitul pe tranzacție.

La data de 10.01.2012, intimata . SRL, prin lichidator FINECO INSOLVENCY SPRL, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petentă împotriva încheierii de carte funciară nr. nr. 8539/17.03.2011 emisă de OCPI B., prin care s-a respins cererea de reexaminare a Băncii formulată împotriva încheierii de carte funciară nr. 3316/09.02.2011 emisă de OCPI B. privind intabularea dreptului de proprietate al petentei asupra imobilului înregistrat în cartea funciară nr. 5769 a comunei Vernești, județ B., având nr. cadastral 5639.

A arătat că plângerea trebuie analizată atât prin prisma plângerii inițiale, cât și a plângerii în reexaminare, în sensul respingerii ambelor plângeri și păstrarea soluției inițiale, pronunțate prin încheierea 3316/2011, ce a intabulat dreptul de proprietate al . S.A. Intimata a mai solicitat respingerea cererii de radiere a intabulării acestei proprietăți, înscrisă legal în CF nr. 5769 a localității Vernești, județul B..

A arătat intimata că motivele expuse de către petentă cuprind multiple susțineri nereale, iar creanța cu care banca s-a înscris în procedura nu aparținea numai societății F. I. PROD SRL, cea mai mare parte a valorii creanței aparține ., societate care a fost și ea debitoarea băncii.

S-a mai arătat că planul a fost confirmat în dosarul . SRL, în reorganizare, unde banca a solicitat ambele creanțe, atât cea a . cea a ..R.L., iar soluția planului de distribuire a rezolvat și a stins prin aplicarea măsurii din plan, ambele creanțe. Decizia 126/2011 a fost dată după operațiunea de distribuire; ea reprezentând o soluție de casare cu trimitere în ce privește înscrierile creanței în tabelul creditorilor și nu are relevanță pe distribuirea înfăptuită la care decizia nu face nici o trimitere. Distribuirea înfăptuită la 17.12.2010 și valoarea activului distribuit după dezlipirea întregului activ aparținător fermei Vernești nu au fost niciodată contestate de bancă. Scoaterea de sub gaj a imobilului, în opinia intimatei reprezintă o susținere fără interes și neadevărată, câtă vreme acest imobil a fost adjudecat de bancă, prin licitație și adjudecare, conform executării silite înfăptuite de BEJJ D. și Asociații.

Soluția de confirmare plan, din 17.12. 2011, a Tribunalului București este definitivă și executorie și Legea 85/2006 obligă la executarea ei, în conformitate cu prevederile art. 102 alin. (1), care prevăd că atunci când sentința care confirmă un plan intră în vigoare, activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător, creanțele și drepturile creditorilor și ale celorlalte părți interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan. Pericolul neexecutării sentinței este reglementat expres de lege în art. 105 alin. (1) - dacă debitorul nu se conformează planului sau desfășurarea activității aduce pierderi averii sale, administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum și administratorul special pot solicita oricând judecătorului-sindic să aprobe . condițiile art. 107 și următoarele.

Critica petentei referitoare la faptul că intabularea în CF a dreptului de proprietate a fost efectuată la cererea unei persoane lipsită de calitate procesuală activă nu ar putea fi reținută deoarece . SRL este titulara proprietății înscrise în CF. În această calitate are toate drepturile să înscrie în CF mențiunile permise și chiar impuse de lege, mai ales obligația de a se conforma unei hotărâri judecătorești, sub imperiul textelor invocate mai sus. Calitatea procesuală activă este pe deplin dovedită, societatea fiind proprietara tabulară a imobilului distribuit urmare hotărârii judecătorești.

Înscrierea în CF s-a făcut cu acordul și urmare cererii proprietarului tabular. Textul indicat aparține capitolului referitor la rectificarea înscrierilor de carte funciară, respectiv la modificarea de carte funciară care este orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului înscris asupra acelui imobil, așa cum rezultă din textul art. 89 alin. 5 al Ordinului 633 invocat și numai în acest context este aplicabilă prevederea din art. 89 alin. (6) conform căreia modificarea nu se va putea face decât la cererea titularului dreptului de proprietate, precum și în baza actelor doveditoare, astfel încât modificarea suprafeței înscrise în cartea funciară nu va fi considerată o rectificare de carte funciară.

Petenta a invocat lipsa calității de reprezentant a persoanei care a formulat cererea de intabulare a dreptului de proprietate în cartea funciara nr. 5769 a localității Vernești, respectiv . SRL, însă, în realitate, administratorul special D. S. este numit prin soluția judecătorului sindic, ce a păstrat drepturile acestuia pe perioada reorganizării, conform art. 18 din Legea 85/2006, distribuirea fiind făcută sub supravegherea administratorului judiciar.

Referitor la susținerea petentei, în sensul că nu există o hotărâre definitivă și irevocabilă care să constituie un drept de proprietate în favoarea A. B. ROMÂNIA SA asupra bunului imobil înscris în CF sub nr. 5769 a localității Vernești, județul B., s-a precizat că, în lectura deciziei, cu ușurință se observă că s-a dispus numai în privința admiterii planului de reorganizare, fază procesuală abrogată în cursul anului 2010, ce nu a mai fost reluată în fond după casare. Legea procedurilor de insolvență nu impune existența unei hotărâri irevocabile, dat fiind caracterul imperativ și necesitatea celerității în procedură, soluțiile fondului sunt definitive și executorii, așa cum rezultă din chiar cuprinsul lor.

Referitor la decizia comercială nr. 126/25.01.2011, pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VI-a comercială, în dosarul nr._/3/2009, s-a susținut că efectele deciziei 126/2011 nu pot fi extinse peste ceea ce s-a judecat, nefiind nici o mențiune privind soluția de confirmare plan de reorganizare confirmat prin sentința comercială nr. 8209 din 17. 12.2010.

Pe baza probelor administrate, prin sentința civilă nr. 917/20.01.2012, Judecătoria B. a respins excepțiile și a respins pe fond plângerea.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, așa cum rezultă din conținutul coroborat al sentinței comerciale nr. 8209/17.12.2010 a Tribunalului B. – Secția a VII-a comercială, procesului-verbal de distribuire (predare-primire) încheiat la data de 31.12.2010, la această dată s-a pus în executare planul de reorganizare comunicat petentei . SA BUCUREȘTI la data de 12.02.2010 cu scrisoarea nr. AR_ și confirmat prin sentința comercială nr. 8209 a judecătorului sindic pronunțată la data de 17.12.2010, executorie și definitivă, prin aducerea la îndeplinire a măsurilor din planul de reorganizare, respectiv predarea-preluarea ansamblului funcțional dezmembrat și evaluat având nr. cadastral 5639, înscris în cartea funciară nr. 5769 a localității Vernești, județ B..

A constatat prima instanță că, urmare a acestei distribuiri efectuate prin executarea măsurii E din planul confirmat, s-a stins creanța băncii, cu spezele accesorii și dobânzile calculate până la data de 17.12.2010 (creanță a cărei existență decurge din contractele de credit nr. 27/07.02.2005 și nr. 144/12.07.2005) împotriva debitoarei intimate . SRL, care la momentul respectiv se afla în reorganizare judiciară, fiind reprezentată de administrator special D. S., sub supravegherea administratorului judiciar Casa de Insolvență Muntenia IPURL, prin asociat coordonator S. C. D.. Această procedură de aducere la îndeplinire a planului de reorganizare a debitoarei confirmat s-a efectuat prin distribuirea de bunuri din averea debitoarei către creditoare, în contul creanțelor existente față de averea societății aflate în reorganizare.

Judecătoria a constatat că, prin procesul-verbal de predare-primire încheiat, debitoarea . SRL a distribuit activul conform planului de reorganizare confirmat de sentința comercială nr. 8209/17.12.2010 a Tribunalului B. – Secția a VII-a comercială cu caracter executoriu, către creditoarea . SA BUCUREȘTI, pentru a stinge în integralitatea sa creanța născută din contractele de credit nr. 27/07.02.2005 și nr. 144/12.07.2005. Acesta și sentința de confirmare a planului de reorganizare au fost considerate titluri executorii, care au fost depuse la OCPI B. pentru transmiterea proprietății către creditoarea . SA BUCUREȘTI.

A precizat instanța de fond că, pe baza acestei documentații, intimata . SRL, reprezentată de administrator special D. S., sub supravegherea administratorului judiciar Casa de Insolvență Muntenia IPURL, prin asociat coordonator S. Contantin D., în calitate de proprietar tabular, la data de 28.01.2011, a formulat cerere de intabulare drept de proprietate în favoarea creditoarei petente . SA BUCUREȘTI, cererea fiind înregistrată sub nr. 3316/28.01.2011 la OCPI B..

În baza art. 48 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare cu modificările și completările ulteriore prin Legea nr. 170/2010, la data de 09.02.2011 s-a emis încheierea de carte funciară nr. 3316, prin care s-a admis cererea intimata . SRL, reprezentată de administrator special D. S., sub supravegherea administratorului judiciar Casa de Insolvență Muntenia IPURL, prin asociat coordonator S. Contantin D., și s-a dispus intabularea dreptului de proprietate cu titlu de drept de proprietate prin distribuire în favoarea petentei . SA BUCUREȘTI.

A apreciat judecătoria, în privința calității procesuale active, că este pe deplin dovedită, societatea fiind proprietara tabulară a imobilului distribuit urmare hotărârii judecătorești, iar înscrierea în cartea funciară s-a făcut cu acordul și urmare cererii proprietarului tabular.

Referitor la lipsa calității de reprezentant a persoanei care a formulat cererea de intabulare a dreptului de proprietate în cartea funciară nr. 5769 a localității Vernești, respectiv . SRL, s-a reținut că, în realitate, raportat la data formulării cererii de înscriere – 28.01.2011, administratorul special era numit prin soluția judecătorului sindic în această calitate și a păstrat drepturile acestuia pe perioada reorganizării, conform art. 18 din Legea 85/2006, distribuirea fiind făcută sub supravegherea administratorului judiciar.

S-a constatat de către instanța de fond, pe fondul plângerii, că banca s-a înscris în tabelul creditorilor nu numai cu o creanță pentru intimată, ci cea mai mare parte a valorii creanței aparține ., societate care a fost și ea debitoarea băncii. Planul de reorganizare a fost confirmat în dosarul . SRL, în reorganizare, unde banca a solicitat ambele creanțe, atât cea a . cea a ., iar soluția planului de distribuire a rezolvat și a stins prin aplicarea măsurii din plan, ambele creanțe. Decizia 126/2011 a fost dată după operațiunea de distribuire; ea reprezintă o soluție de casare cu trimitere în ce privește înscrierile creanței în tabelul creditorilor și s-a considerat că nu are relevanță pe distribuirea înfăptuită la care decizia nu face nici o trimitere. Distribuirea înfăptuită la 17.12.2010 și valoarea activului distribuit după dezlipirea întregului activ aparținător fermei Vernești nu au fost niciodată contestate de bancă. Scoaterea de sub gaj a imobilului a fost o susținere fără interes și neadevărată, câtă vreme acest imobil a fost adjudecat de bancă, prin licitație și adjudecare, conform executării silite înfăptuite de BEJJ D. și Asociații.

De asemenea, s-a constatat că soluția de confirmare plan, din 17.12. 2011, a Tribunalului București este definitivă și executorie, iar Legea nr. 85/2006 obligă la executarea ei, în conformitate cu prevederile art. 102 alin. (1), care prevede că, atunci când sentința care confirmă un plan intră în vigoare, activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător; creanțele și drepturile creditorilor și ale celorlalte părți interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan. Susținerile privitoare la parcursul proceselor în insolvență au fost explicitate în cronologia de procese și actele însoțitoare ce dovedesc parcursul, finalizat cu soluția irevocabilă de confirmare plan de reorganizare.

Criticile de nelegalitate privind soluționarea cererii de înscriere în cartea funciară formulată de proprietarul tabular la data de 28.01.2011 și cererii de reexaminare invocate de către petenta bancă au fost înlăturare, pentru următoarele considerente:

Cât privește lipsa unei hotărâri definitive și irevocabile care să constituie un drept de proprietate în favoarea A. B. ROMÂNIA S.A. asupra bunului imobil înscris în CF sub nr. 5769 a localității Vernești, județul B., s-a reținut că, s-a dispus numai în privința admiterii planului de reorganizare, fază procesuală abrogată în cursul anului 2010, ce nu a mai fost reluată în fond după casare. Legea procedurilor de insolvență nu impune existența unei hotărâri irevocabile, dat fiind caracterul imperativ și necesitatea celerității în procedură, soluțiile fondului sunt definitive și executorii așa cum rezultă din chiar cuprinsul lor. În fond după casare, în recurs, același plan, confirmat la 17.12.2010, a fost confirmat încă o dată, în recurs, la 30.11.2011, în mod irevocabil de Curtea de Apel București.

Totodată, instanța de fond a constatat că titlul pe baza căruia s-a efectuat înscrierea dreptului de proprietate al petentei îl constituie nu o hotărâre judecătorească, ci procesul-verbal de distribuire active întocmit de administratorul judiciar desemnat în procesul de reorganizare a intimatei. În cadrul cauzei comerciale – deschiderea procedurii generale a insolvenței, ce a format obiectul dosarului nr._/3/2009 al Tribunalului București – Secția a VII-a comercială, a fost dată decizia de confirmare a planului de reorganizare (sentința comercială nr. 8209/17.12.2010 a Tribunalului București – Secția a VII-a comercială). Mai mult, la data de 30.11.2011, în cadrul aceleiași proceduri, astfel cum rezultă din certificatul de grefă nr._/3/2009/a1 eliberat la data de 06.12.2011 de Curtea de Apel București – Secția a V-a civilă (anexa 12 din documentația depusă de intimată), a fost admis recursul declarat împotriva sentinței comerciale nr. 5507/19.07.2011, modificată în tot aceasta, în sensul că s-a dispus confirmarea planului de reorganizare. A fost respinsă cererea creditoarei de intrare a debitoarei în faliment și s-a trimis cauza judecătorului sindic în vederea continuării procedurii, soluția fiind irevocabilă și, chiar și ulterior parcurgerii procedurii privind intabularea dreptului de proprietate, s-a confirmat planul inițial de reorganizare a intimatei debitoare.

A apreciat instanța de fond, cu privire la efectele deciziei 126/2011, că nu pot fi extinse peste ceea ce s-a judecat, întrucât s-a dispus rejudecarea în dosarul nr._/3/2009 (1612/2010)_, nefiind nicio mențiune privind soluția de confirmare plan de reorganizare confirmat prin sentința comercială nr. 8209 din 17.12.2010.

Cu privire la consimțământul titularului dreptului, instanța a reținut că, prin casarea cu trimitere spre rejudecare înfăptuită prin decizia 126/2011, nu s-a desființat măsura distribuirii din data de 17.12.2011, casarea fiind doar o trimitere spre rejudecare.

Referitor la lipsa certificatului fiscal, a existenței deciziei de impunere emise de organul fiscal și a dovezii achitării impozitului, s-a reținut că intabularea proprietății pe seama băncii nu necesită consimțământul acesteia, întrucât distribuirea a operat urmare unei hotărâri judecătorești pronunțate la 17.12.2011 de Tribunalul București, iar textele invocate în legătură cu neplata impozitului au relevanță pentru prima intabulare și pentru persoanele fizice beneficiare ale acesteia.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel petenta A. B. România S.A., care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului B., sub nr._ din data de 27.03.2012.

A susținut apelanta în motivarea apelului său că prin încheierea de ședință din data de 16.10.2009 pronunțată în dosarul nr._/3/2009 aflat pe rolul Tribunalului București, Secția a VII-a Comercială, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului F. I. PROD S.R.L. Ulterior, debitoarea a propus un plan de reorganizare prin care se prevedea stingerea creanței Băncii prin operațiunea de dare în plată, în sensul că întreaga datorie a debitorului față de Bancă, reprezentând creanțele anterioare, dar și cele născute în timpul procedurii, să fie stinsă integral prin distribuirea unui activ dezmembrat din patrimoniul debitoarei. Planul astfel propus a fost votat de creditori.

A mai învederat instanței apelanta că a solicitat infirmarea planului de reorganizare, față de împrejurarea că modalitatea de stingere a creanței Băncii prin operațiunea de dare în plată era vădit netemeinică și nelegală, întrucât nu exista acordul creditorului și nici identificarea bunului ce urma a fi distribuit, dar că judecătorul sindic prin sentința comercială nr. 8209/17.12.2010 a confirmat planul de reorganizare considerând că atât acordul creditorului, cât și identificarea și evaluarea bunului sunt aspecte ce țin de executarea planului. Banca a declarat recurs, dar, înainte de rămânerea irevocabilă a hotărârii prin care s-a confirmat planul de reorganizare, administratorul judiciar Casa de Insolvență Muntenia S.P.R.L., împreună cu debitoarea, au încheiat la data de 31.12.2010 un proces verbal de distribuire prin care, în vederea stingerii creanței, apelantei i se distribuia o parte dintr-un activ aparținând societății debitoare S.C. „F. I. Prod” S.R.L., fără acordul prealabil al creditorului și fără ca evaluarea activului să fi fost aprobată de adunarea creditorilor și validată de către judecătorul sindic.

A mai menționat apelanta că, prin decizia nr. 126/25.01.2011, pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr._/3/2009, Fineco Insolvency S.P.R.L. a fost desemnat ca administrator judiciar al debitoarei S.C. „F. I. Prod” S.R.L. Ulterior, în data de 28.01.2011, a fost înregistrată la O.C.P.I. B., sub nr. 3316, cererea debitoarei S.C. „F. I. Prod” S.R.L. privind intabularea dreptului de proprietate, în favoarea A. B. România S.A., asupra imobilului cu număr cadastral 5639, înscris în Cartea Funciară cu numărul 5769 a localității Vernesti. Prin încheierea nr. 3316/09.02.2011 OCPI B. a admis cererea și a dispus intabularea dreptului de proprietate al apelantei asupra imobilului.

A susținut apelanta că soluția instanței de fond prin care a fost respinsă plângerea Băncii este nelegală și vădit netemeinică pentru următoarele considerente:

În mod greșit, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a S.C. „F. I. Prod” S.R.L., în considerente fiind calificată operațiunea efectuată în Cartea funciară nr. 5769 a localității Vernesti potrivit încheierii nr. 3316/09.02.2011 ca fiind o modificare a cărții funciare, întrucât nu este vorba de o prima înscriere, iar prin încheierea nr. 3316/2011 s-a operat o modificare a Cărții funciare nr. 5769. În aceste condiții își găsesc aplicabilitate dispozițiile art. 89 alin. 6 din Ordinul nr. 633/2006, conform cărora modificarea cărților funciare nu se va putea efectua decât la cererea titularului dreptului de proprietate.

Astfel cum au reținut instanța și registratorul, A. B. România S.A. era titularul dreptului de proprietate al imobilului înscris în CF nr. 5769 a localității Vernești și singura persoană la cererea căreia se puteau efectua modificări pe această carte funciară. În raport de această susținere, s-a considerat că S.C. „F. I. Prod” S.R.L. nu avea calitate procesuală activă pentru formularea unei cereri de modificare a cărții funciare, întrucât la data pronunțării încheierii nr. 3316/2011 nu mai avea calitatea de titular al dreptului de proprietate al imobilului înscris în Cartea funciară nr. 5769 a localității Vernești.

Un alt motiv de nelegalitate a fost în legătură cu soluția dată excepției lipsei calității de reprezentant a persoanei care a formulat cererea de intabulare a dreptului de proprietate în Cartea funciară nr. 5769 a localității Vernesti.

A apreciat apelanta că instanța a reținut în mod eronat că debitoarea a fost legal reprezentată de administratorul special D. S., deoarece S.C. „F. I. Prod” S.R.L. se afla în procedura insolvenței, conform încheierii de ședință din data de 16.10.2009, pronunțată în dosarul nr._/3/2009 aflat pe rolul Tribunalului București Secția a VII-a Comercială.

Prin decizia nr. 126/25.01.2011, pronunțata de Curtea de Apel București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr._/3/2009, a fost desemnat administrator judiciar al debitoarei Fineco Insolvency S.P.R.L. S-a stabilit ca în perioada de observație S.C. „F. I. Prod” S.R.L. să își desfășoare activitatea sub supravegherea administratorului judiciar Fineco Insolvency S.P.R.L., care va autoriza toate actele debitoarei ce nu se încadrează în activitatea curentă. Potrivit art. 49 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 „pe perioada de observație, debitorul va putea să continue desfășurarea activităților curente și poate efectua plăți către creditorii cunoscuți, care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente...” Conform dispozițiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 „actele, operațiunile și plățile care depășesc condițiile menționate la alin. (1) vor putea fi autorizate în exercitarea atribuțiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va convoca o ședință a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen de maxim 5 zile de la data primirii acesteia”. Raportat la aceste norme, s-a apreciat că debitoarea, prin administratorul special, poate efectua numai acte și operațiuni care fac parte din activitatea curentă, iar pentru oricare alte acte încheiate de debitoare în perioada de observație, ce nu se încadrează în desfășurarea activității curente, este necesara autorizarea administratorului judiciar.

Deasemenea, cererea de intabulare în cartea funciară a fost considerată a nu fi un act ce face parte din activitatea curentă a debitoarei, fiind incidente dispozițiile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, în sensul că cererea trebuia autorizată prin semnarea acesteia și de către administratorul judiciar Fineco Insolvency S.P.R.L., care, în prealabil, trebuia să aibă aprobarea comitetului creditorilor.

Totodată s-a apreciat că lipsa semnăturii administratorului judiciar ar fi trebuit să conducă la respingerea cererii de intabulare.

Un alt motiv de apel a vizat lipsa hotărârii definitive și irevocabile care să constituie un drept de proprietate în favoarea A. B. România S.A. asupra bunului imobil înscris în CF sub nr. 5769 a localității Vernesti, județul B., precum și că s-a reținut în mod eronat că la baza intabulării a stat numai procesul verbal de distribuire.

Astfel, prin încheierea atacată, registratorul O.C.P.I. a admis cererea formulată de către S.C. „F. I. PROD” S.R.L. și a dispus intabularea dreptului de proprietate al apelantei în Cartea Funciară nr. 5769 a localității Vernesti, județul B., având număr cadastral 5639. Din cuprinsul încheierii 3316/09.02.2011 s-a constatat că, la baza efectuării înscrierii, stau procesul verbal de distribuire încheiat în data de 31.12.2010 de Casa de Insolvență Muntenia și sentința comercială nr. 8209/17.12.2010, pronunțata de Tribunalul București secția a VII-a Comercială, în dosarul nr._/3/2009.

S-a arătat că sentința comercială nr._ prin care s-a confirmat planul de reorganizare nu era definitivă și irevocabilă la data pronunțării încheierii nr. 3316/09.02.2011 și, mai mult procesul verbal de distribuire încheiat la data de 31.12.2010 de administratorul judiciar Casa de Insolvență Muntenia S.P.R.L. nu a fost validat printr-o hotărâre pronunțată de judecătorul sindic conform dispozițiilor Legii nr. 85/2006.

S-a considerat că au fost încălcate prevederile art. 89 alin. 4 din Ordinul nr. 633/2006, în baza cărora înregistrările în Cartea funciară se pot face numai în temeiul unor hotărâri definitive și irevocabile.

O altă critică a făcut referire la lipsa consimțământului la intabularea dreptului de proprietate, care ar fi nelegală și au fost invocate prevederile art. 74 din Ordinul nr. 633/2006, conform cărora „Operațiunile de înscriere sau de radiere a înscrierilor din cartea funciară se fac în scopul opozabilității drepturilor reale imobiliare și a celorlalte acte și fapte juridice înscrise în cartea funciară”. Înscrierea în cartea funciară este un drept al titularului acestuia efectuat în scopul asigurării opozabilității dreptului față de terți. Având în vedere că opozabilitatea față de terți a dreptului de proprietate este un drept al titularului acestuia și nu o obligație, a apreciat apelanta că intabularea dreptului de proprietate al Băncii, fără consimțământul său ar fi abuzivă.

Apelanta a mai susținut că înscrierea în Cartea funciară nr. 5769 a localității Vernești, județul B., a imobilului cu număr cadastral 5639 este ilegală și față de lipsa certificatului fiscal, a deciziei de impunere emise de organul fiscal și a dovezii achitării impozitului pe tranzacție

Conform dispozițiilor legale în materie, la prima înscriere se vor deschide cărți funciare în baza documentației cadastrale recepționate, prin care se atribuie număr cadastral, a înscrisului doveditor al actului sau faptului juridic de dobândire sau constituire a dreptului real și a certificatului fiscal sau adeverinței eliberate de primăria în circumscripția căreia se afla situat imobilul. Având în vedere că intabularea dreptului de proprietate al Băncii s-a efectuat în lipsa certificatului fiscal sau a adeverinței eliberate de Primăria Vernești, a considerat că încheierea pronunțată de O.C.P.I. B. în dosarul nr. 3316/28.01.2011 este nelegală, putându-se interpreta că este vorba de prima înscriere în cartea funciară, întrucât cartea funciară nr. 5769 a localității Vernești în care s-a efectuat intabularea este una nou deschisă, iar imobilul cu numărul cadastral 5639 s-a aflat la prima înscriere în cartea funciară.

Au fost invocate prevederile Codului fiscal, conform cărora registratorii de carte funciară au obligația de a verifica existența deciziei de impunere emisă de organul fiscal competent și dovada achitării impozitului, iar în lipsa acestora trebuie să respingă cererea. Potrivit art. 77 indice 1 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 (Codul fiscal) „la transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora, precum și asupra terenurilor de orice fel fără construcții, contribuabilii datorează un impozit...”. Art. 151 indice 2 din H.G. nr. 44/2004 definește noțiunea de contribuabil ca fiind persoana din patrimoniul căreia este transmis dreptul de proprietate. Conform dispozițiilor art. 77 indice 1 alin. 6 din Legea nr. 571/2003, așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 106/2007, „pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) și (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului”.

Apelanta a susținut că intabularea dreptului de proprietate al apelantei în Cartea funciară nr. 5769 a localității Vernești s-a făcut în baza sentinței comerciale nr. 8209/17.12.2010 și a procesului verbal de distribuire încheiat la data de 31.12.2010. Pentru a admite cererea de intabulare formulată de S.C. „F. I. Prod” S.R.L., O.C.P.I. B. a apreciat că, în baza acestor acte, a avut loc un transfer al dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în Cartea funciară a localității Vernești sub nr. 5769, din patrimoniul S.C. „F. I. Prod” S.R.L. în patrimoniul A. B. România S.A. Conform dispozițiilor Codului fiscal, transmițătorul dreptului de proprietate trebuia să achite impozitul pe tranzacție, iar registratorul avea obligația să verifice îndeplinirea obligației și să respingă cererea.

În opinia apelantei, instanța a reținut în mod greșit faptul că dispozițiile art. 77 indice 1 Cod fiscal se aplică numai la prima înscriere, întrucât din art. 77 indice 1 Cod fiscal se poate observa că această reglementare nu conține mențiunea ca obligația registratorului de a verifica plata impozitului se aplică numai la prima înscriere în cartea funciară. În dovedirea acestei susțineri, a depus practică judiciară, sentința civilă nr. 6309/16.09.2011, pronunțată de Judecătoria Sibiu, în dosarul nr._, prin care instanța a reținut obligația fostului proprietar de a achita impozitul pe transferul dreptului de proprietate, iar în speță nu era vorba de o primă înscriere în cartea funciară, ci de transmiterea dreptului de proprietate prin adjudecare în procedura executării silite.

S-a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate, modificarea în tot a încheierii nr. 3316/09.02.2011 pronunțată de O.C.P.I. B., în sensul respingerii cererii de intabulare a dreptului de proprietate în favoarea A. B. România S.A., radierea intabulării dreptului de proprietate din Cartea Funciară nr. 5769 a localității Vernești, Județul B..

Intimata-pârâtă S.C. „F. I. PROD” S.R.L., prin administrator judiciar Fineco Insolvency S.P.R.L., nu a formulat întâmpinare, în termenul și condițiile prevăzute de art. 289 alin. 2 din Codul de procedură civilă, însă a depus la dosar concluzii scrise, conform art. 146 din Codul de procedură civilă, la prima zi de înfățișare, 13.04.2012.

Pe baza probelor administrate, Tribunalul B. prin decizia civilă nr. 102 din data de 13 aprilie 2012 a respins, ca nefondat, apelul civil declarat de către petenta A. B. România S.A .

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că primul motiv de apel a vizat respingerea excepției lipsei calității procesuale active a S.C. „F. I. Prod” S.R.L. și s-a apreciat că au aplicabilitate dispozițiile art. 89 alin. 6 din Ordinul nr. 633/2006, conform cărora modificarea cărților funciare nu se va putea efectua decât la cererea titularului dreptului de proprietate, care era apelanta A. B. România S.A., singura persoană la cererea căreia se puteau efectua modificări în cartea funciară. În raport de această susținere, s-a considerat că S.C. „F. I. Prod” S.R.L. nu avea calitate procesuală activă pentru formularea unei cereri de modificare a cărții funciare, întrucât la data pronunțării încheierii nr. 3316/2011 nu mai avea calitatea de titular al dreptului de proprietate al imobilului înscris în cartea funciară nr. 5769 a localității Vernesti.

Tribunalul a observat că, în cauză, nu este vorba despre excepția lipsei calității procesuale active, excepție de fond, care, conform art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, trebuie soluționată cu prioritate. Calitatea procesuală activă este o condiție de exercițiu a acțiunii civile și presupune existența unei identități între reclamant și titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății. În cauză, nu trebuie verificată calitatea intimatei de a fi parte în cauza de față, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (dată de un funcționar public, actul emis fiind administrativ), ci condițiile pe care trebuia să le îndeplinească intimata pentru a solicita înscrierea unui drept real în cartea funciară. Obiectul litigiului de față îl formează verificarea legalității și temeiniciei încheierii registratorului asupra cererii de reexaminare, prin intermediul plângerii reglementate de art. 50 alin. 21 din Legea cadastrului și publicității imobiliare, nr. 7/1996, astfel că instanța trebuia să se rezume, în verificarea calității procesual active, la a analiza cine este îndreptățit a sesiza instanța cu plângerea respectivă și cine este pârât într-o astfel de plângere (având în vedere că a fost admisă cererea de intabulare, interes să promoveze cererea de reexaminare și plângerea nu o mai are intimata, ci apelanta), iar nu la calitatea persoanei care a formulat cererea de înscriere. După cum s-a precizat mai sus, acest motiv trebuia analizat din punct de vedere al îndeplinirii cerințelor pentru a formula o cerere de înscriere în cartea funciară, iar nu ca o excepție a lipsei calității procesuale active, cât timp obiectul litigiului este plângerea împotriva încheierii de reexaminare, iar calitate procesuală activă în acest litigiu are apelanta-reclamantă, în timp ce intimata are calitate procesuală pasivă.

Raportat la condiția de a fi titular al dreptului, pentru a solicita înscrierea unui drept real în cartea funciară, tribunalul a reținut că art. 89 alin. 6 din Ordinul nr. 633/2006, pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, invocat de către apelantă, în susținerea lipsei calității de persoană îndreptățită a intimatei, pentru a solicita înscrierea dreptului în cartea funciară, nu se referă la intabularea dreptului de proprietate (acesta fiind obiectul cererii admise de către registratorul de carte funciară), ci la modificarea cărții funciare (norma precizată arată că: „Modificarea nu se va putea face decât la cererea titularului dreptului de proprietate, precum și în baza actelor doveditoare, astfel încât modificarea suprafeței înscrise în cartea funciară nu va fi considerată o rectificare de carte funciară”). Prin modificarea de carte funciară se înțelege, conform art. 89 alin. 5 din Ordinul nr. 633/2006, orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului înscris asupra acelui imobil.

A stabilit instanța de apel că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 92 din Ordinul nr. 633/2006, pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, conform cărora: „Pentru înscrierea în cartea funciară a drepturilor reale modificate, constituite, transmise sau pentru radierea drepturilor reale stinse ca urmare a hotărârii judecătorești definitive și irevocabile, precum și pentru înscrierea altor acte sau fapte juridice, așa cum rezultă din hotărâre, persoana interesată va depune copia legalizată a hotărârii judecătorești cu mențiunea că este irevocabilă, precum și dovada achitării tarifelor”. Rezultă că, pentru a putea fi formulată o cerere de înscriere în cartea funciară a unui drept real (în acest caz, ca urmare a transmiterii sale), trebuie să se verifice dacă solicitantul era sau nu persoană interesată. Or, intimatul, fiind cel care a transmis dreptul, proprietar înscris în cartea funciară, avea toate drepturile să înscrie mențiunile permise și chiar impuse de lege, mai ales obligația de a se conforma unei hotărâri judecătorești, și avea interes să efectueze formalitățile de publicitate imobiliară.

A mai reținut tribunalul că un alt motiv de nelegalitate a fost în legătură cu soluția dată excepției lipsei calității de reprezentant a persoanei care a formulat cererea de intabulare a dreptului de proprietate în cartea funciară nr. 5769 a localității Vernești. A apreciat apelanta că instanța ar fi reținut în mod eronat că debitoarea a fost legal reprezentată de administratorul special D. S., deoarece S.C. „F. I. Prod” S.R.L. se afla în procedura insolvenței, conform încheierii de ședință din data de 16.10.2009, pronunțată în dosarul nr._/3/2009, aflat pe rolul Tribunalului București Secția a VII-a Comercială.

Tribunalul a constatat, pentru aceleași considerente menționate la pct. 1, că în cauză nu se putea soluționa excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, excepție de procedură, conform art. 161 din Codul de procedură civilă, ci, în măsura în care pârâta (partea care a formulat cererea de înscriere în cartea funciară) nu dovedea calitatea de reprezentant, nu îndeplinea cerințele pentru a formula respectiva cerere, care ar fi trebuit respinsă.

Instanța de apel a observat că intimata a fost reprezentată de către administratorul special D. S., sub supravegherea administratorului judiciar Casa de Insolvență Muntenia, în calitate de proprietar tabular, la data de 28.01.2011 fiind formulată cererea de intabulare drept de proprietate în favoarea creditoarei apelante, astfel cum se deduce din încheierea de admitere (fila 68) – dosarul nr. 3316/28.01.2011, încheierea nr. 3316/09.02.2011.

A constatat tribunalul că prin sentința comercială nr. 8209/17.12.2010, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a comercială (filele 82-87 din dosarul primei instanțe), a fost confirmat planul de reorganizare a societății intimate, prin care apelantei i-a fost predat ansamblul funcțional dezmembrat și evaluat, având nr. cadastral 5639, înscris în cartea funciară nr. 5769 a localității Vernești, județul B.. Potrivit procesului-verbal de distribuire (predare-primire) încheiat la data de 31.12.2010 (filele 88-91), pârâta fiind reprezentată de administratorul special D. S., sub supravegherea Casei de Insolvență Muntenia IPURL, prin asociat coordonator S. C. D., s-a pus în executare planul de reorganizare comunicat apelantei A. B. România S.A. la data de 12.02.2010, cu scrisoarea recomandată cu confirmare de primire nr. AR_, confirmat prin sentința comercială nr. 8209/17.12.2010, definitivă și executorie în baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, prin aducerea la îndeplinire a măsurilor din planul de reorganizare, respectiv predarea-preluarea bunurilor. Urmare a acestei distribuiri efectuate prin executarea măsurii menționate la lit. E din planul confirmat (fila 20 din planul atașat la dosarul judecătoriei) s-a stins creanța băncii, cu spezele accesorii și dobânzile calculate până la data de 17.12.2010 (creanță a cărei existență decurgea din contractele de credit nr. 27/07.02.2005 și nr. 144/12.07.2005) împotriva intimatei, care la momentul respectiv se afla în reorganizare judiciară, fiind reprezentată, după cum a rezultat din actele menționate mai sus, de către administratorul special, D. S., sub supravegherea administratorului judiciar Casa de Insolvență Muntenia IPURL, prin asociat coordonator S. C. D.. Această procedură de aducere la îndeplinire a planului de reorganizare a debitoarei confirmat s-a efectuat prin distribuirea de bunuri din averea debitoarei către creditoare, în contul creanțelor existente față de averea societății aflate în reorganizare.

A apreciat instanța de apel că administratorul special, conform art. 18 lit. e din Legea 85/2006, administrează activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, după confirmarea planului. Nu a fost ridicat dreptul de administrare, după cum s-a menționat în sentința comercială nr. 8209/17.12.2010, astfel că nu sunt aplicabile prevederile art. 18 alin. 1, fraza a doua, din Legea nr. 85/1996, conform cărora în acest caz mandatul administratorului special este redus la a reprezenta interesele acționarilor/asociaților.

Raportat la normele anterior menționate și mențiunile din încheierea registratorului de carte funciară, tribunalul a constatat că administratorul special putea formula cererea de înscriere în cartea funciară, în temeiul atribuțiilor stabilite de art. 18 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2006, a fost supravegheat de către administratorul judiciar, nu i-a fost ridicat dreptul de administrare pentru a-i fi limitat mandatul numai la reprezentarea intereselor asociaților, considerente pentru care nu poate fi reținut motivul de apel analizat.

A reținut tribunalul că apelanta a invocat decizia nr. 126/25.01.2011, pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr._/3/2009 (filele 16-31 din dosarul judecătoriei), conform căreia a fost desemnat administrator judiciar al debitoarei Fineco Insolvency S.P.R.L. și, față de acest aspect, a apreciat tribunalul că nu a fost ridicat dreptul de administrare al administratorului, ci a fost numit un alt administrator judiciar, care nu a invocat lipsa supravegherii pentru cererea de intabulare în cartea funciară, ci a susținut dreptul administratorului de a efectua astfel de acte juridice.

Instanța de fond a subliniat că lipsa semnăturii administratorului judiciar nu putea conduce la respingerea cererii de intabulare, administratorul judiciar actual confirmând, în cursul judecății, prin apărările formulate, cererea de intabulare.

Un alt motiv a fost în legătură cu lipsa hotărârii definitive și irevocabile care să constituie un drept de proprietate în favoarea apelantei A. B. România S.A. asupra bunului imobil înscris în cartea funciară sub nr. 5769 a localității Vernești, județul B..

A constatat tribunalul că titlurile în baza cărora s-a efectuat înscrierea dreptului de proprietate în favoarea apelantei au fost sentința comercială nr. 8209/17.12.2010, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a comercială, prin a fost confirmat planul de reorganizare a societății intimate, și procesul-verbal de distribuire (predare-primire) încheiat la data de 31.12.2010. Sentința judecătorului sindic era definitivă și executorie, conform art. 12 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, normă specială, astfel încât era îndeplinită și cerința art. 47 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 și art. 89 alin. 4 din Ordinul nr. 633/2006. Normele referitoare la înscrierile în cartea funciară au caracter general, astfel că registratorul de carte funciară a avut în vedere prevederile speciale în materia insolvenței, sentința legalizată, care purta mențiunea „definitivă și executorie”, în temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 și art. 278 pct. 8 din Codul de procedură civilă.

Instanța de apel a reținut că, prin decizia civilă nr. 1142/23.06.2011 (filele 95-102 din dosarul judecătoriei), pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a V-a Comercială, a fost modificată în tot sentința nr. 8209/17.12.2010, fiind respinsă cererea de confirmare a planului de reorganizare. Titlul în baza căruia s-a intabulat dreptul de proprietate al apelantei a fost modificat, însă, trebuie observat că data la care s-a pronunțat decizia instanței de recurs (23.06.2011) este ulterioară cererii de înscriere în cartea funciară (28.01.2011) și pronunțării încheierii registratorului (09.02.2011). Cererile se analizează în raport de înscrisurile depuse la momentul înregistrării la biroul de carte funciară și, dacă este cazul, a celor solicitate de către registrator, înainte însă de pronunțarea prin încheiere. Prin căile de atac promovate împotriva încheierii nu se pot aduce modificări cererii de înscriere, conform art. 73 alin. 2 din Ordinul nr. 633/2006, prevedere care a fost interpretată în practica judecătorească în sensul de a nu fi admisibile și alte probe decât cele avute în vedere la momentul înscrierii. Apelanta putea depune alte acte, în măsura în care interesul său era de a dovedi lipsa unui titlu pentru intabularea dreptului real în cartea funciară, însă s-a constatat că desființarea titlului a fost ulterioară, la 23.06.2011.

A menționat tribunalul că instanța a fost învestită cu soluționarea plângerii împotriva încheierii de reexaminare din data de 17.03.2011 (pronunțată tot înainte de decizia instanței de recurs, prin care s-a respins cererea de confirmare plan, la 23.06.2011), iar verificarea legalității încheierii registratorului de carte funciară este limitată la actele existente la data pronunțării.

Tribunalul a precizat că art. 55 alin. 4 din Ordinul nr. 633/2006 prevede că dosarul cererii va putea fi completat, atunci când nu i-au fost atașate toate actele necesare soluționării, prin anexarea documentelor justificative la cererea inițială, însă acest text nu poate fi interpretat decât în sensul că întregirea se poate face numai până când registratorul de carte funciară se pronunță asupra cererii, nu și în căile de atac formulate împotriva încheierii date.

Astfel, potrivit art. 25 alin. 1 din Legea 7/1996, înscrierile în cartea funciară își vor produce efectele de opozabilitate față de terți de la data înregistrării cererilor. Or, efectul găsirii ca întemeiată a unei căi de atac împotriva unei încheieri de carte funciare urcă în timp până la momentul înregistrării cererii, pe un interval de timp care uneori poate fi destul de mare, putând aduce atingere stabilității raporturilor juridice care s-au născut în acel interval, referitor la imobilul respectiv, raporturi juridice care au avut la bază împrejurarea că terții s-au încrezut în mențiunile cărții funciare.

A apreciat instanța de apel că apelanta nu poate invoca pe calea plângerii împotriva încheierii de intabulare a dreptului de proprietate desființarea ulterioară a titlului, ci avea deschisă procedura rectificării cărții funciare, însă, pe de altă parte, nu este lipsit de importanță să se precizeze că și după respingerea cererii de confirmare a planului de reorganizare, a mai fost pronunțată o altă hotărâre de confirmare a aceluiași plan, prin decizia comercială nr. 1953/30.11.2011 (certificatul de grefă eliberat de Curtea de Apel București, în dosarul nr._/3/2009/a1-ultima filă din dosarul atașat).

A constatat tribunalul, în ceea ce privește procesul-verbal din 31.12.2010, încheiat de administratorul judiciar de la acea dată (Casa de Insolvență Muntenia), că acesta nu trebuia validat printr-o nouă hotărâre a judecătorului sindic, după cum greșit a susținut apelanta, întrucât actul este întocmit în vederea executării sentinței deja pronunțate, prin care s-a confirmat planul de reorganizare, conform art. 102 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.

Un alt motiv de critică a fost în legătură cu lipsa consimțământului la intabularea dreptului de proprietate, care ar fi nelegală și au fost invocate prevederile art. 74 din Ordinul nr. 633/2006, conform cărora „Operațiunile de înscriere sau de radiere a înscrierilor din cartea funciară se fac în scopul opozabilității drepturilor reale imobiliare și a celorlalte acte și fapte juridice înscrise în cartea funciară”. Înscrierea în cartea funciară este un drept al titularului acestuia efectuat în scopul asigurării opozabilității dreptului față de terți. Având în vedere că opozabilitatea față de terți a dreptului de proprietate este un drept al titularului acestuia și nu o obligație, a apreciat apelanta că intabularea dreptului de proprietate al Băncii, fără consimțământul său ar fi abuzivă.

În acest sens tribunalul a menționat că la pct. 1 din considerente, calitatea intimatei de persoană interesată să solicite intabularea dreptului, astfel că, nefiind prevăzută de lege, o cerință suplimentară, a consimțământului titularului dreptului, nu este întemeiată nici această critică.

S-a mai susținut că înscrierea în cartea funciară nr. 5769 a localității Vernești, județul B., a imobilului cu număr cadastral 5639 ar fi ilegală și față de lipsa certificatului fiscal, a deciziei de impunere emise de organul fiscal și a dovezii achitării impozitului pe tranzacție.

Tribunalul a constatat că, după cum corect a reținut prima instanță, certificatul fiscal era necesar pentru prima înscriere (atunci când imobilul nu avea deschisă cartea funciară și nu avea atribuit număr cadastral), iar prin încheierea de intabulare a dreptului apelantei s-a modificat proprietarul, imobilul era deja înscris în cartea funciară, astfel că nu are nici o susținere motivația conform căreia s-ar putea interpreta că era o primă înscriere întrucât cartea funciară nr. 5769 era una nou deschisă. Din copia cărții funciare aflate la fila 48, rezultă, din Partea a II-a, că a fost efectuată prima înscriere la 22.12.2010, în baza actului de dezmembrare și a procesului-verbal de adjudecare din 19.04.2004, dreptul de proprietate fiind înscris în favoarea intimatei.

Apelanta a invocat prevederile Codului fiscal, conform cărora registratorii de carte funciară au obligația de a verifica existența deciziei de impunere emisă de organul fiscal competent și dovada achitării impozitului, iar în lipsa acestora trebuie să respingă cererea. Potrivit art. 771 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 (Codul fiscal): „La transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora, precum și asupra terenurilor de orice fel fără construcții, contribuabilii datorează un impozit...”. Art. 1512 din H.G. nr. 44/2004 definește noțiunea de contribuabil ca fiind persoana din patrimoniul căreia este transmis dreptul de proprietate. Conform dispozițiilor art. 771 alin. 6 din Legea nr. 571/2003, așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 106/2007, „pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) și (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului”.

Tribunalul a apreciat că, după cum corect a reținut prima instanță, art. 771 din Codul fiscal nu era aplicabil, față de modul în care a operat transferul dreptului de proprietate, în procedura specială a insolvenței, iar nu prin act autentic, legea stabilind obligația notarilor publici de a calcula și reține impozitul la sursă, iar nu a administratorilor judiciari.

Raportat la considerentele anterior menționate, tribunalul a constatat că hotărârea Judecătoriei B. este legală și temeinică, astfel încât, în temeiul art. 296 din Codul de procedură civilă, a păstrat în totalitate sentința apelată și a respins apelul declarat ca nefondat.

Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs petenta A. B. România SA, susținând în esență că prin încheierea de ședință din data de 16.10.2009 pronunțată în dosarul nr._/3/2009 aflat pe rolul Tribunalului București Secția a Vll-a Comercială s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului F. I. PROD SRL.

Arată în continuare recurenta că, ulterior, debitoarea a propus un plan de reorganizare prin care se prevedea stingerea creanței Băncii prin operațiunea de dare in plata, in sensul ca întreaga datorie a debitorului fata de Banca, reprezentând anterioare, dar și cele născute în timpul procedurii, să fie stinsă integral prin distribuirea unui activ dezmembrat din patrimoniul debitoarei, iar planul astfel propus a fost votat de creditori.

Menționează în continuare recurenta că, deși a solicitat infirmarea planului de reorganizare învederând instanței faptul că modalitatea de stingere a creanței Băncii prin operațiunea de dare în plată era vădit netemeinică și nelegală întrucât nu există acordul creditorului și nici identificarea bunului ce urmează a fi distribuit, judecătorul sindic prin sentința comercială nr. 8209/17.12.2010 a confirmat planul de reorganizare considerând că, atât acordul creditorului cât și identificarea și evaluarea bunului sunt aspecte ce țin de executarea planului. Împotriva acestei soluții Banca a formulat recurs.

Recurenta precizează că, anterior rămânerii irevocabile a hotărârii prin care s-a confirmat planul de reorganizare, administratorul judiciar Casa de Insolvență Muntenia SPRL împreună cu debitoarea au încheiat în data de 31.12.2010 un proces verbal de distribuire prin care recurentei, în vederea stingerii creanței sale, i se distribuia o parte dintr-un activ aparținând societății debitoare . SRL, fără acordul prealabil al creditorului și fără ca evaluarea activului să fi fost aprobată de adunarea creditorilor și validată de către judecătorul sindic.

Menționează recurenta în continuare că în decizia nr. 126/25.01.2011 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a Vl-a Comercială în dosarul nr._/3/2009 Fineco Insolvency SPRL a fost desemnat ca administrator judiciar al debitoarei . SRL, iar ulterior, în data de 28.01.2011 a fost înregistrată la OCPI B. sub nr. 3316 cererea debitoarei . SRL privind intabularea dreptului de proprietate, în favoarea A. B. România SA, asupra imobilului cu număr cadastral 5639, înscris în Cartea Funciară cu numărul 5769 a localității Vernești.

Precizează recurenta că prin încheierea nr. 3316/09.02.2011 OCPI B. a admis cererea și a dispus intabularea dreptului de proprietate al subscrisei asupra imobilului sus menționat în temeiul dispozițiilor art. 50 alin. (2) și, mai mult, instanța de apel în mod eronat a reținut că în speță este vorba de o înscriere în cartea funciară a unui drept real modificat, constituit, transmis ca urmare a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, potrivit art. 92 din Ordinul nr. 633/2006, întrucât în speță sentința comercială nr. 8209/17.12.2010 nu era irevocabilă.

Consideră recurenta că . SRL nu era titular al dreptului de a formula o cerere de modificare a cărții funciare, întrucat la data pronunțării încheierii nr. 3316/2011 nu mai avea calitatea de titular al dreptului de proprietate al imobilului înscris în Cartea funciară nr. 5769 a localității Venesti.

Apreciază recurenta ca fiind nelegală soluția instanței privind respingerea excepției lipsei calității de reprezentant a persoanei care a formulat cererea de intabulare a dreptului de proprietate în Cartea funciară nr. 5769 a localității Venești, iar instanța a reținut în mod eronat că debitoarea a fost legal reprezentată de administratorul special D. S..

În continuare recurenta arată că . SRL se află în procedura insolvenței conform încheierii de ședință din data de 16.10.2009 pronunțată în dosarul nr._/3/2009 aflat pe rolul Tribunalul București Secția a Vll-a Comercială.

Menționează recurenta că la data formulării cererii de intabulare în cartea funciară, administratorul judiciar al debitoarei era Fineco Insolvency SPRL și nu Casa de Insolvență Muntenia SPRL, iar prin decizia nr. 126/25.01.2011 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a Vl-a Comercială în dosarul nr._/3/2009 a fost desemnat ca administrator judiciar al debitoarei Fineco Insolvency SPRL.

Astfel, precizează recurenta, printr-o hotărâre irevocabilă s-a stabilit că în perioada de observație . SRL își va desfășura activitatea sub supravegherea administratorului judiciar Fineco Insolvency SPRL care va autoriza toate actele debitoarei ce nu se încadrează în activitatea curentă.

Învederează în continuare recurenta că în motivarea deciziei comerciale nr. 126/25.01.2011 prin care s-a admis recursul său formulat împotriva sentinței comerciale nr. 5732/23.09.2010 prin care judecătorul sindic a respins contestația băncii Împotriva hotărârii Adunării creditorilor privind votul asupra planului de reorganizare, instanța de recurs retine ca "datorită efectului pe care prima casare .n. casarea hotărârii prin care s-a admis planuii produce asupra actelor cu caracter subsecvent. Curtea apreciază că se impune admiterea acestui ultim recurs, cu consecința casării hotărârii atacate și potrivit soluției anterior pronunțate... "(pag. 15 din decizia comerciala nr. 126/25.01.2011). În aceeași ordine de idei prin aceeași decizie comercială nr. 126/25.01.2011 instanța de recurs reține că "în ceea ce privește efectul generat de art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, Curtea arată că în cauză, date fiind efectele soluționării recursurilor analizate la punctele 1 și 2 din această decizie, rejudecarea limitată la problema aprobării planului de reorganizare al debitoarei este absorbită de reîntoarcerea procedurii în etapa definitivării tabelului creanțelor și a înlocuirii persoanei administratorului judiciar."

Susține recurenta că, potrivit dispozițiilor deciziei comerciale nr. 126/25.01.2011, dispoziții obligatorii pentru instanța de fond, toate actele procedurale ulterioare admiterii planului sunt lipsite de efecte juridice, efectele acestei hotărâri având întindere și asupra confirmării planului de reorganizare, întrucât instanța de recurs a dispus rejudecarea admiterii în principiu a planului de reorganizare și reluarea votului asupra planului de reorganizare.

Consideră recurenta că în situația în care instanța de recurs a dispus reconvocarea adunării creditorului pentru a se relua votul asupra planului de reorganizare, iar hotărârea prin care planul de reorganizare a fost desființat, hotărârea prin care s-a confirmat planul de reorganizare este lipsită de efecte juridice.

Raportat la aceste aspecte, consideră recurenta că la data formulării cererii de intabulare în cartea funciară debitoarea nu se afla în perioada de reorganizare ci în perioada de observație.

Astfel, arată recurenta, potrivit art. 49 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 "pe perioada de observație, debitorul va putea să continue desfășurarea activităților curente și poate efectua plăți către creditorii cunoscuți, care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente..." Conform dispozițiilor art. 49 alin. (2) din aceeași Lege nr. 85/2006 "actele, operațiunile și plățile care depășesc condițiile menționate la alin. (1) vor putea fi autorizate în exercitarea atribuțiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va convoca o ședință a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia".

Prin urmare, apreciază recurenta, debitoarea prin administratorul special, poate efectua numai acte și operațiuni care fac parte din activitatea curentă, iar pentru oricare alte acte încheiate de debitoare în perioada de observație, ce nu se încadrează în desfășurarea activității curente, este necesară autorizarea administratorului judiciar.

Consideră recurenta că, întrucât formularea unei cereri de intabulare în cartea funciară nu reprezintă un act ce face parte din activitatea curentă a debitoarei în speță, își găsesc aplicabilitate dispozițiile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, în sensul că cererea trebuia autorizată prin semnarea acesteia și de către administratorul judiciar Fineco Insolvency SPRL, care, în prealabil, trebuia să aibă aprobarea comitetului creditorilor.

Învederează recurenta că, chiar și in situația în care debitoarea s-ar fi aflat în perioada de reorganizare, aceasta își desfășura activitatea tot sub supravegherea administratorului judiciar, situație în care toate actele efectuate de către debitoare trebuiau autorizate de administratorul judiciar Fineco Insolvency SPRL.

Consideră recurenta că, în situația în care cererea de intabulare a . SRL nu a fost semnată și formulată prin administratorul judiciar Fineco Insolvency SPRL trebuia să fie respinsă de registrator.

Recurenta mai arată că nu există o hotărâre definitivă și irevocabilă, care să constituie un drept de proprietate în favoarea A. B. România SA asupra bunului imobil înscris în cartea funciară sub nr. 5769 a localității Vernești, județul B..

Se precizează în continuare că prin încheierea atacată registratorul OCPI a admis cererea formulată de . SRL și a dispus intabularea dreptului de proprietate al recurentei în Cartea Funciară nr. 5769 a localității Vernesți, județul B., având număr cadastral 5639, iar din cuprinsul încheierii 3316/09.02.2011 se constată că la baza efectuării înscrierii stau procesul verbal de distribuire încheiat în data de 31.12.2010 de Casa de Insolvență Muntenia și sentința comercială nr. 8209/17.12.2010 pronunțată de Tribunalul București secția a Vll-a Comercială în dosarul nr._/3/2009.

Astfel, arată recurenta, încheierea nr. 3316/2011 prin care s-a dispus notarea în cartea funciară a dreptului de proprietate al băncii, s-a pronunțat și în baza hotărârii prin care s-a confirmat planul de reorganizare, iar sentința comercială nr._ prin care s-a confirmat planul de reorganizare nu era definitivă și irevocabilă la data pronunțării încheierii nr. 3316/09.02.2011.

Recurenta precizează că, chiar și instanța de apel, în motivarea hotărârii recurate, reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 92 din Ordinul nr. 633/2006, pentru aprobarea Regulamenului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară.

Consideră recurenta că, având în vedere că înregistrările în Cartea funciară se pot face numai în temeiul unor hotărâri definitive și irevocabile intabularea dreptului de proprietate al subscrisei s-a făcut cu încălcarea condițiilor legale prevăzute de Ordinul nr. 633/2006.

Arată recurenta că procesul verbal de distribuire încheiat în data de 31.12.2010 de administratorul judiciar Casa de Insolvență Muntenia SPRL nu a fost validat printr-o hotărâre pronunțată de judecătorul sindic conform dispozițiilor Legii nr. 85/2006, însă, sub acest aspect, instanța de apel reține, în mod greșit, faptul că procesul verbal de distribuire nu trebuia validat de instanță.

Recurenta susține că pronunțarea instanței cu privire la distribuirea efectuată de către debitoare prin procesul verbal încheiat în data de 31.12.2010 era necesară, întrucât, potrivit art. 95 alin. (6) lit. (E) "darea în plată va putea fi efectuată doar cu condiția prealabilă a acordului scris al creditorului...", iar acordul creditorului ținea de executarea planului și trebuia obținut anterior efectuării distribuirii. Or, în lipsa acestui acord distribuirea prin darea în plată nu putea fi efectuată. Pentru aceste motive, arată recurenta, și procesul verbal de distribuire trebuia validat de judecătorul sindic, ca de altfel toate actele întocmite de administratorul/lichidatorul judiciar în procedura insolvenței.

Precizează recurenta că aceste susțineri au fost confirmate de Tribunalul București secția a Vll-a Civilă, care, prin sentința civilă nr. 4687/20.04.2012 pronunțată în dosarul nr._/3/2009/a6 a respins cerea formulată de debitoarea . SRL având ca obiect constatarea ca fiind stinsă creanța aparținând creditorului A. B. România SA.

Consideră recurenta că această soluție nu face decât să infirme opinia potrivit căreia creanța băncii a fost stinsă prin distribuirea efectuată conform procesului verbal încheiat în data de 31.12.2010 de administratorul judiciar Casa de Insolvență Muntenia SPRL.

Arată recurenta că, având în vedere că la data de 20.04.2012 instanța a constatat faptul că, creanța sa nu era stinsă, cu atât mai mult creanța băncii nu era stinsă nici la data de 28.01.2011 (data formulării de către debitoare a cererii de intabulare) așa cum în mod eronat reține instanța de apel.

În opinia recurentei, intabularea dreptului de proprietate efectuată fără consimțământul titularului dreptului este nelegală, iar potrivit art. 74 din Ordinul nr. 633/2006 „Operațiunile de înscriere sau de radiere a înscrierilor din cartea funciară se fac în scopul opozabilității drepturilor reale imobiliare și a celorlalte acte și fapte juridice înscrise în cartea funciară."

Menționează recurenta în continuare că înscrierea în cartea funciară este un drept al titularului acestuia efectuat în scopul asigurării opozabilității dreptului față de terți și precizează că, având în vedere că opozabilitatea față de terți a dreptului de proprietate este un drept al titularului acestuia și nu o obligație, intabularea dreptului de proprietate al băncii, fără consimțământul său este abuzivă.

Recurenta apreciază că înscrierea în Cartea funciară nr. 5769 a localității Vernesti, județul B., a imobilului cu număr cadastral 5639 este ilegală, având în vedere lipsa certificatului fiscal, a deciziei de impunere emise de organul fiscal și a dovezii achitării impozitului pe tranzacție.

Susține recurenta că în conformitate cu dispozițiile legale în materie, la prima înscriere se vor deschide cărți funciare în baza documentației cadastrale recepționate, prin care se atribuie număr cadastral, a înscrisului doveditor al actului sau faptului juridic de dobândire sau constituire a dreptului real și a certificatului fiscal sau adeverinței eliberate de primăria în circumscripția căreia se afla situat imobilul.

Arată recurenta că, având în vedere că intabularea dreptului de proprietate al băncii s-a efectuat în lipsa certificatului fiscal sau a adeverinței eliberate de Primăria Vernești, încheierea pronunțată de OCPI B. în dosarul nr. 3316/28.01.2011 este nelegală și consideră că în speță se poate interpreta că este vorba de prima înscriere în cartea funciară, întrucât cartea funciară nr. 5769 a localității Venesti, în care s-a efectuat intabularea este una nou deschisă, iar imobilul cu numărul cadastral 5639 s-a aflat la prima înscriere în cartea funciară.

Pe de alta parte, arată recurenta, potrivit Codului fiscal registratorii de carte funciară au obligația de a verifica existența deciziei de impunere emisă de organul fiscal competent și dovada achitării impozitului, iar în lipsa acestora trebuie să respingă cererea.

Precizează recurenta că, potrivit art. 77 indice 1 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 (Cod fiscal), care prevede că "la transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora, precum și asupra terenurilor de orice fel, fără construcții, contribuabilii datorează un impozit care se calculează....".

Art. 151 indice 2 din HG nr. 44/2004 definește noțiunea de contribuabil ca fiind persoana din patrimoniul căreia este transmis dreptul de proprietate. Conform dispozițiilor art. 77 indice 1 alin. 6 din Legea nr. 571/2003 asa cum a fost modificat prin OUG nr. 106/2007, "pentru înscrierea drepturilor dobândite in baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești si a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciara vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) si (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului."

În speță, arată recurenta, intabularea dreptului său de proprietate în Cartea funciară nr. 5769 a localității Vernesti s-a făcut în baza sentinței comerciale nr. 8209/17.12.2010 și a procesului verbal de distribuire încheiat în data de 31.12.2010, iar pentru a admite cererea de intabulare formulată de . SRL, OCPI B. a apreciat că în baza acestor acte a avut loc un transfer al dreptului de proprietate, asupra imobilului înscris în Cartea funciară a localității Vernești sub nr. 5769, din patrimoniul . SRL în patrimoniul A. B. România SA.

În opinia sa, conform dispozițiilor Codului fiscal sus - menționate transmițătorul dreptului de proprietate trebuia să achite impozitul pe tranzacție, iar potrivit art. 77 indice 1 alin. 6 din Legea nr. 571/2003 registratorul avea obligația să verifice îndeplinirea obligației de plată a impozitului, iar în situația în care solicitantul nu face dovada achitării acestui impozit trebuia să respingă cererea.

În speță, arată recurenta, registratorul a admis cererea de intabulare în lipsa deciziei de impunere emisă de organul fiscal competent și a dovezii achitării impozitului, motiv pentru care încheierea pronunțată de OCPI B. nr. 3316/09.02.2011 este nelegală.

Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate și, pe cale de consecință, modificarea în tot a încheierii nr. 3316/09.02.2011 pronunțată de OCPI B., în sensul respingerii cererii de intabulare a dreptului de proprietate în favoarea A. B. România SA.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:

În mod corect s-a apreciat că intimata este titularul dreptului de a cere intabularea dreptului de proprietate în Cartea Funciară nr.5769 a localității Vernețști.

Potrivit art.89 alin 5 și 6 din Ordinul nr.633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, prin modificarea de carte funciară se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului înscris asupra acelui imobil. Modificarea nu se va putea face decât la cererea titularului dreptului de proprietate, precum și în baza actelor doveditoare,astfel încât modificarea suprafeței înscrise în cartea funciară nu va fi considerată rectificare de carte funciară.

În mod evident, textul de lege susmenționat nu este aplicabil litigiului de față, raportat la conținutul său, în cauză fiind aplicabile însă, dispozițiile art.92 din Ordinul nr.633/2006 care stipulează că pentru înscrierea în cartea funciară a drepturilor reale modificate, constituite, transmise sau pentru radierea drepturilor reale stinse ca urmare a hotărârii judecătorești definitive și irevocabile, precum și pentru înscrierea altor acte sau fapte juridice, așa cum rezultă din hotărâre, persoana interesată va depune copie legalizată a hotărârii judecătorești cu mențiunea că este irevocabilă, precum și dovada achitării tarifelor.

În consecință,intimata reprezintă chiar persoana interesată în înscrierea mențiunilor prevăzute de lege, în calitate de proprietar înscris în cartea funciară în sarcina căruia există obligația de efectuare a formalităților de publicitate imobiliară.

În ce privește excepția lipsei calității de reprezentant a persoanei care a formulat cerere de intabulare a dreptului de proprietate în Cartea funciară nr.5769 a localității Vernești, Curtea reține următoarele:

Prin încheierea nr.3316/2011 s-a operat o modificare de proprietar în cartea funciară, în condițiile în care imobilul era deja înscris.

Cererea de înscriere în cartea funciară se face de partea interesată cu acordul proprietarului tabular.

Raportat la data formulării cererii de înscriere în cartea funciară, respectiv data de 28.01.2011, administrator special era numita D. S., iar la data distribuirii activului ferma Vernești, potrivit procesului verbal de distribuire din data de 31.12.2010 administrator judiciar era Casa de Insolvență Muntenia IPURL.

Conform art.18 alin.2 lit.e din Legea nr.85/2006, administratorul special putea, în exercitarea atribuțiilor sale să formuleze cerere de înscriere în cartea funciară, supravegheat fiind de administratorul judiciar.

Este adevărat că prin decizia nr.126/25.01.2011 a Curții de Apel București pronunțată în dosarul nr._/3/2009, Fineco Insolvency SPRL afost desemnat administrator judiciar al . SRL însă instanța observă că, pe tot parcursul derulării prezentului litigiu, acesta nu a invocat lipsa supravegherii și nu s-a opus actelor juridice efectuate de administratorul special în acest sens.

Constatând, prin urmare că administratorul special avea păstrat dreptul de administrare la momentul formulării cererii de înscriere în cartea funciară,instanța urmează a respinge excepția lipsei calității de reprezentant a acestuia.

Nu pot fi reținute nici susținerile recurentei privind inexistența unei hotărâri definitive și irevocabile care să constituie un drept de proprietate în favoarea acesteia asupra bunului imobil înscris în Cartea Funciară sub nr.5769 a localității Vernești, județul B..

Legea nr.85/2006 privind procedura insolenței statuează asupra caracterului definitiv și executoriu al hotărârilor pronunțate în această materie însă, totodată, este important de observat că înscrierea dreptului de proprietate al petentei s-a efectuat urmare a procesului verbal de distribuire active întocmit de administratorul judiciar desemnat în procesul de reorganizare al . SRL. Planul de reorganizare a fost confirmat, potrivit sentinței civile nr.8209/17.12.2010 a Tribunalului București- Secția a VII-a comercială-sentință definitivă și executorie de drept, în temeiul căreia s-a efectuat înscrierea în cartea funciară,cu respectarea dispozițiilor art.105 alin.1 din Legea nr.85/2006.

Instanța reține, în același timp că, potrivit art.73 alin.2 din Ordinul nr.633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, cererea pe care s-a întemeiat încheierea registratorului va fi analizată prin prisma actelor, înscrisurilor, hotărârilor judecătorești existente la momentul formulării cererii.

Sub acest aspect, faptul că prin sentința civilă nr.4687 din 20.04.2012 Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a respins ca neîntemeiată cererea debitoarei ( intimată în prezenta cauză) de constatare ca fiind stinsă creanța aparținând recurentei nu reprezintă un aspect ce poate fi analizat prin raportare la momentul pronunțării încheierii nr.3316/9.02.2011 respectiv încheierii nr.8539/17.03.2011 contestate, verificarea legalității încheierilor fiind limitată la actele existente la momentul pronunțării

Nu sunt întemeiate nici susținerile recurentei privind nelegalitatea intabulării dreptului de proprietate efectuată fără consimțământul titularului dreptului întrucât, astfel cum s-a precizat anterior, . SRL este cel care, în calitate de proprietar înscris în cartea funciară, avea obligația de a înscrie mențiunile prevăzute de lege și de a efectua formalitățile de publicitate imobiliară.

Referitor la nelegalitatea înscrierii imobilului în cartea funciară nr.5769 a localității Vernești, județul B.,în lipsa certificatului fiscal, a deciziei de impunere emise de organul fiscal și a dovezii achitării impozitului pe tranzacție, instanța reține următoarele:

Prin încheierea nr.3316/2011 a avut loc o modificare a proprietarului în partea a doua a cărții funciare și nu o primă înscriere în cartea funciară pentru a fi necesar certificat fiscal, dovadă fiind în acest sens faptul că o primă înscriere a fost efectuată la data de 22.12.2010, în baza actului de dezmembrare și a procesului verbal de adjudecare din data de 19.04.2004 ( fila 48 dosar fond).

Referitor la existența deciziei de impunere și a dovezii achitării impozitului pe tranzacție, în mod corect, instanța de apel a constatat că dispozițiile art.77¹Cod fiscal nu sunt aplicabile speței de față,raportat la modalitatea ,contextul operării transferului dreptului de proprietate, în procedura insolvenței, transferul neefectuându-se benevol,cu scopul de a se obține vreun venit.

Pentru toate considerentele expuse, Curtea,văzând dispozițiile art.312 alin.1 Cod pr. civilă,va respinge recursul ca nefondat,decizia recurată nefiind afectată de nelegalitate, în cauză nefiind incidente motivele de recurs invocate de recurentă, conform dispozițiilor art.304 pct.8 și 9 Cod pr. civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta A. B. România SA, cu sediul în București, Calea Dorobanților, nr. 237 B, sector 1, împotriva deciziei civile nr. 102 din data de 13 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimata . SRL, cu sediul ., ., ..1, județul I., prin administrator judiciar Fineco Insolvency SPRL, cu sediul în București, ..56, sector 6.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 25 septembrie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

V.-A. P. I. L. C. P.

GREFIER

V. M.

Red.LI

Tehnored. VM

2 ex/25.10.2012

d.f.nr._ Tribunalul B.

jf.M. N.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120/2006

← Strămutare. Sentința nr. 36/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI		Grăniţuire. Decizia nr. 2414/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Grăniţuire. Decizia nr. 2414/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 3778/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI Grăniţuire. Hotărâre din 04-12-2012, Curtea de Apel PLOIEŞTI