Partaj judiciar. Decizia nr. 2595/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2595/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 08-12-2014 în dosarul nr. 2595/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 2595
Ședința publică din data de 8 decembrie 2014
Președinte - C. - P. B.
Judecători - V.-A. P.
- M. P. G.
Grefier - N. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul C. P. domiciliat în C., ., ., ., județul Prahova, împotriva deciziei civile nr. 165/12 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții M. C. PRIN PRIMAR, cu sediul în C., ., județul Prahova, T. C. I. (fostă C.) domiciliată în București, sector 6, Calea Giulești, nr. 27, B. N. - prin mandatar B. M. domiciliat în C., ., J. Prahova, A. C. D., domiciliat în C., ., județul Prahova, A. T., domiciliată în C., ., județul Prahova, B. N., domiciliat în C., ., județul Prahova, B. E., domiciliată în C., ., județul Prahova, A. E., domiciliată în C., ., județul Prahova, O. G., domiciliat în C., ., județul Prahova, O. E. Ș., domiciliată în C., ., județul Prahova, B. C., domiciliat în C., ..13, județul C. și intervenienții E. M., domiciliată în C., ., județul Prahova, C. F., domiciliată în C., ., ., ., județul Prahova, C. I., domiciliat în C., ., județul Prahova și C. P., domiciliată în C., ., județul Prahova.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-reclamant C. P., asistat de avocat A. P., din cadrul Baroului Prahova, în baza împuternicirii avocațiale . nr.40/30.10.2014 și intimații-pârâți B. N. și B. E., ambii reprezentați de avocat B. C., din cadrul aceluiași barou, în baza împuternicirii avocațiale . nr._/20.10.2014. A. C. D., reprezentat și A. T., asistată de avocat M. V., din cadrul aceluiași barou, în baza împuternicirii avocațiale . nr._/26.11.2014, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este timbrat cu chitanța nr._/2.12.2014 în valoare de 10,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, dovada fiind anulată și atașată la dosar.
Se mai învederează că, prin intermediul Serviciului Registratură, s-au depus la dosar întâmpinări de către intimații-pârâți A. C.-D. și A. T., înregistrată sub nr._/26.11.2014, B. N. și B. E., transmisă prin fax și poștă, înregistrată sub nr._/3.12.2014 și M. C., prin Primar, înregistrată sub nr._/4.12.2014.
Se comunică întâmpinările depuse de intimați recurentului-reclamant, prin apărător.
Avocat B. C., pentru intimații-pârâți B. N. și B. E., depune fotocopia actului adițional nr. 627/9.05.2014 la contractul de închiriere nr. 7614/17.05.2004 și arată că intimatului B. N., prin acest act adițional, i s-a prelungit contractul de închiriere al terenului în litigiu pe o perioadă de 5 ani.
Avocat A. P., pentru recurentul-reclamant, lasă la aprecierea instanței cu privire la încuviințarea depunerii înscrisului de către intimatul B. N..
Avocat M. V., pentru intimații-pârâți A. C.-D. și A. T., arată că nu se opune încuviințării probei solicitată de intimații B..
Având în vedere proba cu înscrisul nou solicitată de intimatul-pârât B. N., Curtea, în baza art. 305 Cod pr.civilă (forma în vigoare la data introducerii acțiunii, aplicabilă în speță față de dispozițiile art. 24 și art. 25 alin. 1 Cod pr. civilă, forma actuală) încuviințează proba cu înscris nou, actul adițional nr. 627/9.05.2014 la contractul de închiriere nr. 7614/17.05.2004, având ca obiect terenul ce face obiectul litigiului de față.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Avocat A. P., având cuvântul pentru recurentul-reclamant, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând, în esență, că solicită admiterea recursului, în temeiul art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, schimbarea în parte a sentinței, în sensul omologării variantei 2 a expertizei P. D. și exonerarea reclamantului de plata cheltuielilor de judecată.
Procesul a început în anul 2009, imobilul este compus din 8 apartamente în care stau 8 familii. După Revoluție, chiriașilor li s-au făcut acte pentru apartamente, terenul de sub casă și căile de acces. Ulterior, respectivele persoane și-au edificat magazii, cotețe, etc. pe terenul aflat în indiviziune, toate construcțiile fiind făcute fără autorizație de construire. Arată că varianta I a raportului de expertiză, omologată de instanțele anterioare, mai rău încurcă situația decât să o rezolve. Varianta a II-a, solicitată de recurent, este singura care respectă situația din teren, este corectă și respectă interesul tuturor părților.
În ce privește cheltuielile de judecată, recurentul solicită exonerarea sa de plată, dat fiind că intimații B. au solicitat expertiza pentru a se apăra în proces, deci ei trebuie să o achite și, mai mult, procesul profită tuturor părților.
Avocat B. C., pentru intimații-pârâți B. N. și B. E., solicită respingerea recursului ca nefondat, intimații au contracte de închiriere pentru terenul în litigiu, precum și contracte de proprietate pentru construcție și anexe. Cea mai judicioasă este varianta I, prin care toate părțile au căi de acces la anexele din curte. Reclamantului nu i se putea închiria terenul pentru că se emisese titlul de proprietate, iar ambele instanțe au motivat amplu neomologarea variantei a II a expertizei, în sensul că anexa C.13 nu ar mai putea fi folosită, în condițiile în care pentru aceasta există titlu de proprietate.
În ce privește cheltuielile de judecată, deoarece reclamantului i s-a admis doar în parte acțiunea, era normal să fie obligat la plata cheltuielilor.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat și acordarea de cheltuieli de judecată, conform chitanței depusă la dosar.
Avocat M. V., pentru intimații-pârâți A. C.-D. și A. T., solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței și deciziei pronunțate de instanțele anterioare, care sunt legale și temeinice. Recurentul critică varianta de lotizare, însă varianta I, omologată de instanțe, este cea mai judicioasă, atribuie terenul echitabil, iar recurentul dorește să introducă la partaj o suprafață mai mare.
Și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată a fost corectă, partajul realizat profitând tuturor părților.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depusă la dosar.
În replică, avocat A. P., pentru recurentul-reclamant, arată că s-au împărțit toate cheltuielile efectuate cu expertiza, însă nu și onorariile de avocat, la care a fost obligat doar recurentul, astfel că în mod corect acesta solicită exonerarea.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ reclamantul C. P. a chemat în judecată Primăria Municipiului C., solicitând ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună ieșirea din indiviziune pentru suprafața de teren ce o deține ca proprietar în mun. C., ., jud. Prahova, precum și partajul de folosință asupra terenului închiriat de la pârâtă, aflat tot la adresa anterior indicată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că este proprietarul suprafeței indivize de 120 m.p. din totalul de 912 m.p. teren situat în mun. C., ., jud. Prahova și deține cu titlu de folosință la aceeași adresă suprafața de 94 m.p. În acest sens i s-a eliberat titlul de proprietate nr._/13.07.2005 de către Comisia Județeană Prahova, fiind pus în posesie în baza procesului-verbal nr. 8318/19.05.2005. Pentru suprafața de teren în folosință posedă contractul de închiriere nr._/19.10.2004, prelungit prin actul adițional nr._/24.11.2008 și nr._/10.07.2008, ce prevede suprafața de 94 m.p. în exclusivitate. Ambele suprafețe de teren de mai sus fac parte din suprafața totală de 912 m.p. (la măsurare), iar pe această cale dorește să aibă o hotărâre care să definească amplasamentul acestora.
În drept a invocat disp. art. 728 și urm. Cod civil, iar în susținerea cererii a anexat, în copie: titlul de proprietate nr._/13.07.2005 emis de Comisia Județeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, procesul-verbal de punere în posesie nr. 8318/9.05.2005, adresa nr._/27.10.2008 eliberată de Primăria mun. C., contractul de închiriere nr._/19.10.2004, actul adițional nr._/24.11.2008 la contractul de închiriere nr._/19.10.2004, actul adițional nr._/10.07.2004 la contractul de închiriere nr._/19.10.2004 și planuri de situație.
Pârâta Primăria Municipiului C., prin primar, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, învederând că M. C., prin primar, are o astfel de calitate, conform prevederilor Legii nr.215/2001 privind administrația publică locală, cu modificările și completările ulterioare, ce stipulează că personalitate juridică de drept public are unitatea administrativ–teritorială.
Pe fondul cererii a apreciat că trebuie administrate probatorii pentru ca instanța să se poată pronunța asupra admisibilității acțiunii.
Prin precizările depuse la 25.01.2010 – ce reprezintă în fapt o completare a cererii inițiale – reclamantul a solicitat lărgirea cadrului procesual în pasiv, respectiv introducerea în cauză, în calitate de pârâți și a numiților C. C. I., A. C. D., A. T. și B. N., ce au calitatea de chiriași pe cote părți din terenul aflat în litigiu. Cum anumite suprafețe din același teren au revenit deja numiților A. V. și E., O. G. și O. E.-Ș., potrivit actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 2831/15.09.1997 BNP P. M. C., nu solicită introducerea în cauză a acestora.
La această cerere, ce nu a fost motivată în drept, reclamantul a atașat, în copie: cererea introductivă, procesele-verbale de punere în posesie nr._/18.09.2006 și nr. 2551/5.02.2007, actul adițional nr. 5403/7.05.2009 la contractul de închiriere nr. 7614/17.05.2004, contractul de închiriere nr. 7614/17.05.2004, actul de partaj voluntar autentificat de BNP P. M. sub nr. 2831/15.09.1997 și plan de situație.
În ședința publică din 29.01.2010, în temeiul disp. art. 132 C.pr.civ., s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a persoanelor indicate de reclamant, respectiv: C. C. I., A. C. D., A. T. și B. N..
Pârâții A. C. D. și A. T. au formulat întâmpinare-cerere reconvențională.
Pe cale de apărare au subliniat că sunt de acord cu cererea de chemare în judecată, dar este necesară introducerea în cauză a Municipiului C., prin primar, a soției reclamantului, care e coproprietară a construcției și terenului pe care este situată, conform titlului de proprietate nr._/l3.07.2005, precum și a soției pârâtului B., respectiv a numitei B. E.. De asemenea solicită introducerea în cauză, în calitate de pârâți, și a altor persoane care dețin sub diferite forme (în proprietate sau în folosință), părți din terenul în suprafață de 901,37 m.p. asupra căruia se solicită ieșirea din indiviziune, respectiv: O. G. și O. E.-Ș., coproprietari ai unui teren în suprafață de 143,48 m.p. - așa cum rezultă din actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 2831/15.09.1997 la BNP din C. -, A. E. și A. V. - coproprietari ai unui teren în suprafață de 154,05 m.p., așa cum reiese din același act anterior arătat -, E. M., C. I. și C. P..
Pe cale reconvenționalăacești pârâți au solicitat ieșirea din indiviziune asupra terenului pe care îl dețin în proprietate, în suprafață de 110,09 m.p., conform titlului de proprietate nr. 236/19.02.2007, arătând că inițial au cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/02.05.1995 de la S.C. C. S.A. Ploiești locuința situată în mun. C., ., compusă din 2 camere de locuit, cu o suprafață utilă de 43,51 m.p., precum și cota indiviză de 12,15 % din suprafața de folosința comună a imobilului. Ulterior, conform titlului de proprietate nr. 236/19.02.2007, au primit în proprietate exclusivă o suprafață de 110 m.p. din totalul suprafeței solicitată la partaj.
În drept, și-au întemeiat cererea pe disp. art. 6731-14 C.pr.civ. și au anexat acesteia, în copie: titlul de proprietate nr. 236/19.02.2007 eliberat de Comisia Județeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, contractul de vânzare-cumpărare nr._/2.05.1995 și schiță de plan (f. 64-66).
Și pârâta C. C. I. a formulat întâmpinare, prin care a susținut că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.2183-N/19.04.2005, deține în proprietate exclusivă apartamentul situat în mun. C., ., parter, compus din două camere, antreu, cămară, oficiu, wc, cu o suprafață utilă de 44,69 m.p. în corpul 1 și bucătărie în suprafață de 8,40 mp situată în corpul C2, plus terenul de sub bucătărie în suprafață de 10 m.p., în exclusivitate. De asemenea, deține în proprietate indiviză terenul în suprafață de 29,41 m.p. aferent locuinței și anexelor cumpărate, ce constituie 12,74 % din suprafața totală a terenului de sub clădiri. Bucătăria situată în corpul C2 în suprafață utilă de 9,40 m.p. construită pe o suprafață de 10 m.p. - teren a cărui proprietară e - are si curte. Terenul aferent în suprafață de 119,53 m.p., din totalul de 1.169 m.p., teren aferent întregului imobil situat în ., conform măsurătorilor cadastrale, îl deține conform procesului-verbal de punere în posesie nr._/18.09.2006 și a titlului de proprietate nr. 222/13.12.2006 emis de Comisia Județeană Prahova pentru Stabilire Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor.
A mai menționat că reclamantul nu a precizat cu exactitate obiectul acțiunii și față de cine solicită ieșirea din indiviziune, fiind necesară introducerea în cauză a tuturor coindivizarilor terenului, respectiv a numiților: O. E.-Ș., O. G., A. V., A. E., E. M. și C., având în vedere că imobilul din . din 8 apartamente, iar pentru fiecare apartament există fie titlu de proprietate, fie contract de închiriere pe o anumită suprafață de teren (curte) aferentă acestui imobil.
A învederat totodată că este de acord cu reclamantul în ceea ce privește primul capăt de cerere – partajul judiciar – cu condiția păstrării amplasamentelor existente, în condițiile în care . face din . exprimă acordul în ceea ce privește suprafața de 94 m.p. teren pe care reclamantul o deține în baza contractului de închiriere nr._/19.10.2004, prelungit prin actul adițional nr._/2008 și nr._/_ întrucât suprafața de teren nu se regăsește în măsurători. Consideră că PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C. din eroare a încheiat acest contract de închiriere, iar față de acest capăt de cerere invocă excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Prin precizarea depusă la 5.05.2010 reclamantul a arătat că își legitimează calitatea procesuală activă și interesul legitim prin titlul de proprietate nr._/13.07.2005 emis de Comisia Județeană Prahova pentru suprafața intravilană de 120 m.p. pentru care s-a întocmit proces-verbal de punere în posesie. Obiectul pricinii îl reprezintă ieșirea din indiviziune pentru această suprafață față de ceilalți coindivizari ce dețin suprafețe de teren la această adresă. Primăria Mun. C. a fost de acord cu ieșirea din indiviziune. Calitatea procesuală pasivă în accepțiunea acestei instituții este ambiguă: potrivit actului de partaj voluntar coindivizar apare Primăria Municipiului C., însă, cu toate acestea invocă excepția lipsei calității procesuale pasive. Opinează că are calitate procesuală pasivă această instituție întrucât terenul aparține domeniului privat al localității. Au calitate procesuală pasivă și părțile prevăzute în cererea completatoare – de la fila 38 – care au și fost introduse în cauză și care dețin anumite suprafețe. Nu poate indica suprafețele celorlalți coindivizari, nedeținând titlurile acestora de proprietate sau de folosință.
Prin notele scrise depuse la 21.05.2010 pârâta C. C. I. a reiterat că e de acord cu reclamantul în ceea ce privește primul capăt de cerere – partajul judiciar – ieșirea din indiviziune pentru suprafața de 120 m.p. teren curte din totalul de 1.169 m.p., însă cu condiția păstrării amplasamentelor existente (curții).
A solicitat ca ieșirea din indiviziune să se facă conform actelor de proprietate ale fiecărui coindivizar, iar partajul să se efectueze în natură, subliniind că deține în proprietate exclusivă teren curte în suprafață de 119,52 m.p. conform titlului de proprietate nr. 222/13.12.2006 emis de Comisia Județeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, din totalul de 1.169 m.p. teren situat în ., jud. Prahova.
În ședința publică din 21.05.2010 s-a luat act de precizarea reclamantului C. P. că înțelege să se judece în contradictoriu cu M. C., prin primar, s-a constatat că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Municipiului C., prin primar, invocată de aceasta prin întâmpinare, a rămas fără obiect și s-a luat act de numele corect al pârâtei C., nu C..
Prin cererea depusă la 18.06.2010 de pârâtul M. C., prin primar, s-a menționat situația proprietarilor și chiriașilor din mun. C., ., jud. Prahova. Astfel, C. P. este proprietar pe construcție și teren aferent în suprafață de 33,78 m.p. în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 3038/10.06.2004 și teren curte de 120 m.p. indiviz din 153,78 m.p., indiviz din 1.198 m.p., în baza titlului de proprietate nr._/13.07.2005 și chiriaș conform contractului de închiriere nr._/19.10.2004. B. N. și E. sunt proprietari ai apartamentului în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 2381/2009 și chiriași pe 112 m.p. teren în baza contractului de închiriere nr. 7614/2004. C. C.-I. e proprietar al apartamentului și anexei, precum și pe 39,41 m.p. teren curte aferent locuinței în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 2183/2005 și teren curte de 119,52 m.p. indiviz din 148,93 m.p. indiviz din 1.169 m.p., conform titlului de proprietate nr. 222/13.12.2006. A. C. D. și T. sunt proprietari ai apartamentului și terenului aferent în suprafață de 31,94 m.p. și ai terenului curte în suprafață de 110,09 m.p. indiviz din 142,03 m.p., indiviz din 1.169 m.p., conform titlului de proprietate nr. 236/19.02.2007. Conform actului de partaj voluntar din 1997 s-au partajat: A. E. și V. – ce au 154,05 m.p., O. G. și E. –Ș. cu suprafața de 143,48 m.p. și Consiliul Local Al Municipiului C. cu suprafața de 901,37 m.p. B. C. este proprietar pe 24 m.p., conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 2037/2004. Fără forme legale, respectiv fără contract de închiriere pe locuință și terenul curte, locuiesc C. I. și E. Mamuna.
La această cerere s-au anexat, în copie, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3038/10.06.2004, actul adițional nr._/10.07.2009 la contractul de închiriere nr._/19.10.2004, contractul de închiriere nr._/19.10.2004, contractul de vânzare-cumpărare nr. 2381-N/26.05.2009, planuri de amplasament și delimitare, contractul de închiriere nr. 7614/17.05.2004, actul adițional nr. 5403/7.05.2009 la contractul de închiriere nr. 7614/17.05.2004, contractul de vânzare-cumpărare nr. 2183-N/19.04.2005, procesul-verbal de punere în posesie nr._/18.09.2006, încheierea nr. 3161/30.06.2005, contractul de vânzare-cumpărare nr._/2.05.1995, procesul-verbal de punere în posesie nr. 2551/5.02.2007, actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 2831/15.09.1997 și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2037/21.04.2004.
La termenul de judecată din 16.09.2010 reclamantul a precizat oral, ulterior și în scris, persoanele în contradictoriu cu care înțelege să se judece în cauză, respectiv cu părțile care deja au calitatea de pârâți – M. C., prin primar, C. C. I., A. C. D., A. T., B. N. -, Precum Și Cu B. E., A. E., A. V., O. G., O. E.-Ș. și B. C., care au fost introduși în cauză în calitate de pârâți, precum și cu soția reclamantului, C. F., aceasta fiind introdusă în cauză – pentru considerentele inserate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată - în calitate de intervenientă în interes propriu.
În ședința publică din 7.10.2010 pârâții A. E., O. G. și O. E.-Ș. au invocat implicit excepția lipsei calității lor procesuale pasive, motivat de faptul că au ieșit din indiviziune în urmă cu 15 ani, iar discuția cu privire la această excepție a fost prorogată după efectuarea expertizei topografice.
Prin nota de ședință depusă la 21.10.2010 de pârâții-reclamanți reconvenționali A. s-a invocat faptul că și E. Mamuna are în coproprietate teren în litigiu, fiind de asemenea proprietară a unei părți din imobil (construcție).
La termenul de judecată din 13.01.2011 s-a luat act de prenumele corect al pârâtului B., respectiv N..
Prin notele scrise depuse la 5.05.2011 pârâta C. C. I. a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, iar în acest sens a subliniat că potrivit expertizei reiese fără putință de tăgadă imposibilitatea partajării terenului, care nu e comod partajabil în natură, în condițiile în care accesul la construcțiile existente pe teren este încrucișat și dimensiunile laturilor terenului nu permit crearea unor loturi distincte. Nu e de acord cu varianta propusă de reclamant care încalcă principiul asigurării securității circuitului civil, punând-o în fața unei deposedări forțate, ceea ce ar conduce la încălcarea dreptului de proprietate. Admiterea acțiunii ar încălca utilitatea socială, cât și echitatea. Imobilul curte nu este comod partajabil în natură, fiind proprietate perpetuă și forțată, neputându-se forma unități locative distincte. Dacă s-ar admite propunerea reclamantului ar ajunge în imposibilitatea de a-și folosi propria bucătărie corp clădire și teren curte pe care le deține cu acte de proprietate și s-ar cauza o scădere importantă a valorii imobilului pe care-l deține. Suprafața de teren pe care o deține reclamantul conform titlului de proprietate se află în fața propriului apartament și nicidecum în punctele solicitate de aceasta. Suprafața de 94 m.p. pe care reclamantul pretinde că o deține conform contractului de închiriere nu există faptic, nu rezultă din măsurători.
La 12.05.2011 pârâții B. E. și B. N. au formulat întâmpinare prin care au arătat că sunt de acord cu ieșirea din indiviziune ce trebuie să se realizeze în contradictoriu cu toate părțile care dețin construcții pe terenul din ., deoarece sunt proprietare ale locuințelor, unele au titluri de proprietate asupra terenurilor aferente acestora sau cu destinație „curte”, iar altele, proprietare ale construcțiilor, au încheiate contracte de închiriere pentru anumite suprafețe de teren. Dețin cu contract de închiriere 112 m.p. curte, plus terenul aferent construcțiilor locuința și anexe. În aceste condiții suprafețele la care s-au referit nu pot fi atribuite în lot reclamanților, fiind proprietatea Municipiului C. care trebuie să garanteze obligațiile asumate prin contractele de închiriere aflate în derulare și care au fost încheiate tocmai pentru a se putea folosi locuințele și anexele deținute în proprietate. Solicită ca instanța să se pronunțe prioritar asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a numiților O. G. și E.-Ș., precum și A. E. și V., invocate de aceștia și asupra calității procesuale pasive a numitei E. M.. Consideră că aceste persoane trebuie să figureze în cauză în calitate de pârâți pentru ca hotărârea să le fie opozabilă, întrucât dețin construcții pe care le folosesc efectiv și care se află pe terenul în litigiu. Pentru aceleași considerente se impune a fi citați în cauză în aceeași calitate și C. I. și C. P., ca deținători ai anexei C9, conform contractului de vânzare-cumpărare nr._/5.07.1995. Au făcut demersuri legale pentru a deveni proprietari asupra terenului deținut.
În drept au invocat disp. art. 115-118, art. 6731 și urm. C.pr.civ., iar la această cerere au atașat, în copie: cererea înregistrată la Primăria mun. C. sub nr. 8585/2.05.2011, acte de rezidență și privind locul de muncă al pârâtei B. E. și chitanțe.
În ședința publică din 12.05.2011, în temeiul disp. art. 57 C.pr.civ., au fost introduși în cauză, în calitate de intervenienți în interes propriu E. Mamuna, C. I. și C. P., ca persoane ce ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul.
La 2.08.2011 pârâții-reclamanți reconvențional A. C. D., A. T. au modificat cererea reconvențională inițială – în fapt au completat-o și precizat-o - solicitând ieșirea din indiviziune asupra terenului deținut în proprietate, în suprafață de 142,03 m.p., format din două loturi, respectiv 31,94 m.p. teren aferent locuinței și 110,09 m.p. teren atribuit în proprietate.
În ședința publică din 15.09.2011 s-a luat act de prenumele corect al intervenientei în interes propriu E., respectiv M..
Prin nota de ședință depusă la 24.05.2012 pârâtul M. C., prin primar, a menționat că nu deține schițe de plan anexe la contractele de închiriere pentru terenul proprietatea sa din ., iar suprafața pe care o deține în acea locație este de 376 m.p.
La termenul de judecată din 4.10.2012 reclamantul, prin apărător, a precizat că solicită ieșirea din indiviziune cu privire la terenul în suprafață de 870,74 m.p. și partaj de folosință din suprafața de 454,74 m.p., iar pârâții-reclamanți reconvențional A., au precizat că suprafața indiviză este de 917 m.p.
În ședința publică din 29.11.2012 s-a luat act că numele actual al pârâtei C. C. I. este T., iar la termenul de judecată din 12.09.2013 părțile au precizat implicit cererile formulate, conform expertizei completare întocmită de domnul expert P. D..
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, cu cercetare locală și s-au efectuat două lucrări de specialitatea topografie, prima – întocmită și completată succesiv de domnul expert B. N., iar cea de-a doua – de domnul expert P. D.. De asemenea au fost depuse punctele de vedere ale experților-parte A. F. și S. F. și mai multe planșe.
Anterior examinării actelor și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că la 01.10.2011, după introducerii prezentei acțiunii, a intrat în vigoare un nou cod civil, iar conform art. 66 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 287/2011 privind Codul civil, dispozițiile art. 669-686 din Noul cod civil (privind partajul) sunt aplicabile convențiilor de partaj încheiate după . Codului Civil, precum și partajului judiciar, atunci când cererea de chemare în judecată a fost introdusă după . Codului Civil, astfel încât în soluționarea prezentei cauze vor fi avute în vedere dispozițiile din Codicele civil (Codul civil din 1864) și nu cele ale noului cod civil.
Se mai reține totodată că la 15.02.2013 a intrat în vigoare și un nou cod de procedură civilă, iar potrivit art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/201 privind Codul de procedură civilă, dispozițiile Noului Cod de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ., însă prezenta cauză a fost promovată în anul 2009, urmând a se aplica disp. din codul de procedură civilă de la 1865.
Judecătoria C., prin sentința civilă nr. 2121/19.09.2013, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B. C., invocată din oficiu, a respins cererea de ieșire din indiviziune formulată de reclamantul C. P., în contradictoriu cu pârâtul B. C., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților A. E., O. G. și O. E.-Ș., invocată de aceștia.
Prin aceeași sentință, Judecătoria C. a admis în parte acțiunea precizată și completată formulată de reclamantul C. P., împotriva pârâților M. C. - prin primar, T. (fostă C.) C. I., A. C. D., A. T., B. N. prin mandatar B. M., B. E., A. E., A. V., O. G., O. E. Ș., intervenienții în interes propriu: C. F., E. M., C. I., C. P., a admis cererea reconvențională completată și precizată formulată de pârâții-reclamanți reconvenționali A. C. D. și A. T., a constatat starea de indiviziune cu privire la terenul în suprafață de 1.010,1 m.p. situat în mun. C., ., jud. Prahova, identificat pe schița de plan de la fila 482, anexă a expertizei completare întocmită de domnul expert P. D., prin perimetrul 1-35-34-3-a-b-c-d-e-5-6-7-8-l-k-j-i-h-14-15-16-17-18-19-20-21-52-55-56-22-23-43-24-M-25-26-27-28-41-42-1.
Instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei T. C. I., privind partajul de folosință, invocată de aceasta, ca rămasă fără obiect, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere din acțiunea formulată de reclamant, astfel cum a fost completată și precizată, privind partajul de folosință, a obligat reclamantul C. P. să plătească pârâților B. N. și B. E. suma de 2.800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, a obligat pârâtul M. C. să plătească pârâților A. C. D. și A. T. suma de 4.952,41 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, rest după compensare, a obligat intervenienții în interes propriu C. I. și C. P. să plătească pârâților A. C. D. și A. T. suma de 350,045 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, rest după compensare.
Instanța de fond a obligat intervenienții în interes propriu C. I. și C. P. să plătească reclamantului C. P. suma de 42,766 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, rest după compensare, a obligat pârâta T. C. I. să plătească reclamantului C. P. suma de 1.955,854 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, rest după compensare, a obligat pârâții A. E. și A. V. să plătească reclamantului C. P. suma de 512,768 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, rest după compensare, a obligat pârâții O. G. și O. E.-Ș. să plătească reclamantului C. P. suma de 512,768 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, rest după compensare și a obligat interveniența în interes propriu E. M. să plătească reclamantului C. P. suma de 463,666 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, rest după compensare.
A reținut judecătoria că instanța a fost investită cu soluționarea unor cereri de ieșire din indiviziune, astfel cum au fost completate și precizate, asupra terenului indiviz situat în mun. C., ., jud. Prahova, formulate atât de reclamantul C. P., cât și de pârâții-reclamanți reconvenționali A. C. D. și A. T., precum și cu petitul formulat de reclamantul C. P. prin care solicită partajul de folosință al terenurilor închiriate.
Părțile din prezentul litigiu au fie calitatea de proprietari exclusivi, de proprietari coindivizari, de chiriași, iar unele din acestea au atât calitatea de coproprietari indivizi, cât și de chiriași.
În ceea ce privește cererile de ieșire din indiviziune a reținut instanța de fond că inițial întreg terenul situat în mun. C., ., jud. Prahova, precum și construcțiile existente pe acesta, au fost proprietatea unității administrativ teritoriale, iar starea de indiviziune cu privire la teren s-a creat în timp, ca efect al perfectării mai multor contracte de vânzare-cumpărare, al actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 2831/15.09.1997 (f. 44), cât și emiterii mai multor titluri de proprietate de către Comisia Județeană Prahova, prin care s-a constituit dreptul de proprietate indiviz al unor părți din prezenta cauză.
Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3038/10.06.2004 de BNP I. M. – S. V., reclamantul C. P. a dobândit împreună cu soția sa, intervenienta în interes propriu C. F., o locuință situată în mun. C., ., jud. Prahova, precum și terenul aferent imobilului în suprafață de 33,78 m.p., indiviz din întregul teren, iar prin titlul de proprietate nr._/13.07.2005 eliberat de Comisia Județeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor (f. 5) s-a constituit reclamantului C. P. dreptul de proprietate pentru terenul de 120 m.p. situat în mun. C., T. 83, P. 740/1, învecinat cu . 0,015398 ha, indiviz din 0,119890 ha, astfel încât soții C. dețin în proprietate 153,78 m.p. teren indiviz din cel situat în mun. C., ., jud. Prahova.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/2.05.1995 pârâții-reclamanți reconvenționali A. C. D. și A. T. au devenit proprietarii unei alte locuințe situată tot în mun. C., ., jud. Prahova, fiindu-le atribuit totodată în proprietate și terenul aferent locuinței în suprafață de 31,94 m.p., iar prin titlul de proprietate nr. 236/19.02.2007 eliberat de Comisia Județeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor li s-a constituit dreptul de proprietate pentru 110,09 m.p. în T. 83, P. 740/1, învecinat cu . 0,14203 ha, indiviz din 0,1169 ha, rezultând că și aceștia dețin în proprietate 142,03 m.p. teren indiviz din terenul situat în mun. C., ., jud. Prahova.
Și pârâta T. C. I. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2183-N/19.04.2005 a dobândit proprietatea unui apartament situat în mun. C., ., jud. Prahova, a unei anexe - bucătărie, devenind și proprietară exclusivă a terenului în suprafață de 10 m.p. aflat sub bucătărie și proprietară în indiviziune cu privire la terenul în suprafață de 29,41 m.p. aferent locuinței și anexei. Ulterior, prin titlul de proprietate nr. 222/13.12.2006 eliberat de Comisia Județeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor (f. 72) i s-a constituit dreptul de proprietate pentru 119,52 m.p. în T. 83, P. 740/1, învecinat cu . 0,14893 ha, indiviz din 0,1169 ha, fiind pusă în posesie cu privire la acest teren, elocvent în acest sens fiind procesul-verbal de punere în posesie nr._/18.09.2006.
Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 7.09.1995 și intervenienta în interes propriu E. M. a cumpărat o locuință în aceeași locație – mun. C., ., jud. Prahova – atribuindu-i-se terenul aferent acesteia în suprafață de 24,05 m.p.+13,63 m.p.
O situație similară au și intervenienții în interes propriu C. I. și C. P. care au cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/5.07.1995 (f. 503) o locuință situată tot în mun. C., ., jud. Prahova, fiindu-le atribuit terenul aferent acesteia în suprafață de 31,94 m.p.
Din mențiunile actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 2831/15.02.1997 reiese că și pârâții A. V. și A. E., precum și pârâții O. G. și O. E.-Ș. au cumpărat în anul 1996 construcții situate pe terenul din mun. C., ., jud. Prahova, precum și teren aferent acestora, soții A. în suprafață de 154,05 m.p., iar soții O. în suprafață de 145,67 m.p.
Din aceiași convenție rezultă că deși între soții A., soții O. și Consiliul Local al mun. C. s-a efectuat partajul voluntar, iar Consiliul Local al mun. C. a primit în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 901,37 m.p. situat în mun. C., ., jud. Prahova, fam. A. E. și A. V. - terenul în suprafață de 154,05 m.p., iar fam. O. G. și O. E.-Ș. - terenul în suprafață de 143,48 m.p., cum cele două familii anterior indicate au primit cotă indiviză din . suprafață de 9,77 m.p. se constată că referitor la . 9,77 m.p. starea de indiviziune s-a păstrat.
De altfel acest aspect reiese și din coroborarea susținerilor părților inserate în încheierea de ședință din 12.09.2013 cu concluziile expertizei topografice efectuată și completată de domnul expert B. N., precum și cu cea întocmită și completată de domnul expert P. D..
Instanța de fond a reținut - din coroborarea înscrisului de la fila 44 cu concluziile expertizei întocmită de domnul expert B. N., precum și cu cele ale expertizei topografice completare întocmită de domnul expert P. D. - că prin actul de partaj voluntar încheiat la 15.02.1997 nu s-a sistat starea de indiviziune nici cu privire la terenul aferent locuințelor situate în construcția C1 - identificată în anexa expertizei topografică întocmită și completată de domnul expert P. D. – în care alături de pârâții A. E., A. V., O. G., O. E.-Ș., locuiesc și restul părților persoane fizice, inclusiv pârâții B. N. și B. E., aceștia din urmă fiind singurele părți ce sunt proprietare doar ale unui apartament situat în mun. C., ., jud. Prahova, terenul pe care este amplasat fiind proprietatea mun. C., astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat nr. 2381-N/26.05.2009.
Instanța de fond a apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților A. E., O. G. și O. E.-Ș., invocată de aceștia este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, atâta timp cât chiar și prin încheierea actului de partaj voluntar starea de indiviziune s-a păstrat între părțile convenției cu privire la . suprafață de 9,77 m.p., precum și cu privire la terenul aferent locuințelor situate în construcția C1.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2037/21.04.2004 pârâții A. V. și A. E. au înstrăinat din terenul curți construcții pe care l-au dobândit în exclusivitate prin partajul voluntar suprafața de 24 m.p. situată în mun. C., ., jud. Prahova către pârâtul B. C..
Cum pârâtul B. C. este proprietar exclusiv al unui teren situat în mun. C., ., jud. Prahova, în suprafață de 24 m.p., urmează a admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, invocată din oficiu și a respinge cererea de ieșire din indiviziune formulată de reclamant în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin expertiza topografică întocmită și completată de domnul expert P. D. s-a identificat tot terenul situat în mun. C., ., jud. Prahova, stabilindu-se că suprafața acestuia este de 1.217 m.p.
Cum însă în toată suprafața măsurată a fost inclusă și cea atribuită exclusiv familiei O. și familiei A. (din care a vândut o parte pârâtului B.), instanța de fond a reținut din examinarea schiței de plan de la fila 482 că suprafața indiviză este de 1.010,1 m.p. delimitată prin perimetrul 1-35-34-3-a-b-c-d-e-5-6-7-8-l-k-j-i-h-14-15-16-17-18-19-20-21-52-55-56-22-23-43-24-M-25-26-27-28-41-42-1 (61 m.p.+31,81 m.p.+79 m.p. - cale acces +87 m.p. – cale acces +59 m.p. +23,90 m.p.+222,06 m.p. +232 m.p. + 65 m.p. +37,33 m.p.+ 112 m.p.).
Față de cele ce preced, instanța de fond a constatat existența stării de indiviziune cu privire la terenul în suprafață de 1.010,1 m.p. situat în mun. C., ., jud. Prahova, identificat pe schița de plan de la fila 482, anexă a expertizei completare întocmită de domnul expert P. D., prin perimetrul 1-35-34-3-a-b-c-d-e-5-6-7-8-l-k-j-i-h-14-15-16-17-18-19-20-21-52-55-56-22-23-43-24-M-25-26-27-28-41-42-1.
De asemenea, instanța de fond a constatat calitatea de coindivizari cu privire la acest teren a următoarelor părți: reclamantul C. P., intervenienta în interes propriu C. F., pârâtul M. C., pârâta T. C. I., pârâții A. C. D. și A. T., pârâții A. E. și A. V., pârâții O. G. și O. E.-Ș., intervenienta în interes propriu E. M. și intervenienții în interes propriu C. I. și C. P., drepturile indivize ale acestora fiind cele evidențiate în actele analizate anterior.
A reținut instanța de fond, totodată, că deși pârâta T. C. I. a susținut că în cei 120 m.p. indivizi ai reclamantului C. P. sunt incluși și cei 33,78 m.p. menționați în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3038/10.06.2004, o astfel de apărare urmează a fi înlăturată față de însăși mențiunile din titlul de proprietate nr._/13.07.2005 în care sunt indicați 120 m.p. indivizi din 0,15398 ha, indivizi din 0.119890 ha, fiind deci adăugați la cei 120 m.p. și cei 33,78 m.p.
În temeiul art. 728 Cod civil, art. 741 Cod civil și art. 6739 C.pr.civ., instanța de fond a dispus ieșirea din indiviziune a părților, prin omologarea variantei I (întâi) a raportului de expertiză completare întocmit de domnul expert P. D. (f. 478-483), ce va fi modificat de instanță, apreciindu-se că această variantă este preferabilă variantei II din același raport de expertiză.
Varianta de lotizare omologată este judicios întocmită, respectând și principiul de bază în materie de partaj - atribuirea în natură, consacrat de art. 741 Cod civil -, în plus, corespunde voinței mai multor coindivizari decât varianta II, care a fost solicitată doar de reclamant.
Nu în ultimul rând, a reținut instanța de fond că, în varianta omologată sunt respectate drepturile proprietarilor coindivizari, conform actelor de proprietate ale acestora, permițând acestora folosința și accesul nestingherit la imobilele construcții proprietate, în timp ce în varianta a II-a, solicitată de reclamant, terenul aferent construcției C13, proprietatea pârâtei T. C. I., ce se atribuie acesteia, are o suprafață mult mai mică, de 23 m.p., față de cea de 65 m.p. în varianta I. De altfel, includerea în lotul reclamantului a terenului în suprafață de 50 m.p. delimitat pe schița de plan de la fila 483 prin perimetrul 1, 37, 38, 30, 42, 1 nu se justifică, în condițiile în care reclamantul nu este proprietarul construcției C13, această construcție fiind proprietatea pârâtei T., aspect reținut de instanță din coroborarea mențiunilor procesului-verbal încheiat cu ocazia cercetării locale cu mențiunile expertizei topografice întocmită și completată de domnul expert B. N., precum și cu cea întocmită și completată de domnul expert P. D..
A reținut instanța de fond că, deși reclamantul C. P. subliniază că varianta II respectă și contractul său de închiriere, instanța constată că această apărare nu are relevanță în cererea de ieșire din indiviziune în care interesează calitatea nu de chiriaș a părților, ci aceea de coproprietar, mai mult, în chiar contractul de închiriere al reclamantului este indicată o suprafață de 94 m.p. ce va fi folosită ca și curte, fără însă a fi individualizată.
Instanța de fond a apreciat necesară modificarea variantei de lotizare omologată întrucât trebuiau incluse loturi și pentru pârâții A. E. și A. V., precum și pentru pârâții O. G. și O. E.-Ș., în care vor fi menționate suprafețele pe care cele două familii le primesc din terenul aferent locuinței C1, în baza actului de partaj voluntar nr. 2831/15.09.1997, precum și cota de 9,67 m.p. pentru fiecare familie din . perimetrul 5-e-f-g-20-19-18-17-16-15-14-h-i-j-k-l-8-7-6-5 cu suprafața de 87 m.p.
A mai constatat necesară modificarea variantei omologată și în sensul menționării alături de reclamant a soției acestuia, intervenienta în interes propriu C. F., în condițiile în care și aceasta este coproprietară, în sensul excluderii pârâților B. dintre coindivizari întrucât nu dețin în proprietate decât un apartament ce nu face obiectul ieșirii din indiviziune, cât și pentru menționarea unui lot pentru coindivizarul M. C., nu pentru Primăria C..
Instanța de fond a modificat varianta I (întâi) a raportului de expertiză completare întocmit de domnul expert P. D. (f. 478-483) și în sensul menționării în lotul M. C. nu a terenului în suprafață de 195,74 m.p. indiviz din 222,06 m.p., ci a terenului de 204,87 m.p. indiviz din 222,06 m.p., întrucât acesta (204,87 m.p.) reprezintă diferența dintre 222,06 m.p. și suprafețele de: 13,63 m.p. aferentă construcției C8, de 1,78 m.p. (atribuite intervenientei E. M.) și de 1,87 m.p. (atribuită intervenienților C. I. Și C. P.).
În ceea ce privește petitul formulat de reclamantul C. P., prin care solicită partajul de folosință al terenurilor închiriate, instanța de fond a reținut că prin acțiunea formulată astfel cum a fost completată și precizată, pe lângă ieșirea din indiviziune a terenului în suprafață de 1.010,1 m.p. situat în mun. C., ., jud. Prahova reclamantul a solicitat și partajul de folosință între chiriașii care au încheiate contracte de închiriere cu M. C., Primăria mun. C., Consiliul Local al mun. C..
Calitate de chiriași au pe lângă reclamantul C. P. și pârâtul B. N., precum și intervenienții în interes propriu E. M. și C. I..
Astfel, între reclamant și M. C. s-a încheiat contractul de închiriere nr._/19.10.2004 pentru terenul curte în suprafață de 94 m.p. situat în mun. C., ., jud. Prahova, pentru o perioadă de 5 ani, prin actul adițional nr._ termenul închirierii s-a prelungit până la 1.07.2014, iar prin adresa nr. 8694/3.05.2011 emisă de Primăria mun. C. i s-a adus la cunoștință reclamantului că începând cu 1.01.2011 contractul de închiriere nr._/19.10.2004 se reziliază, ca urmare a emiterii titlului de proprietate.
Între Consiliul Local C. și pârâtul B. N. s-a încheiat la 17.05.2004 contractul de închiriere nr.7614 având ca obiect închirierea terenului situat în mun. C., ., jud. Prahova în suprafață de 112 m.p., care va fi folosit ca și curte, pentru o perioadă de 5 ani, iar prin actul adițional nr. 5403/7.05.2009 termenul închirierii s-a prelungit până la 1.05.2014.
Pe parcursul soluționării prezentei cauze, mai precis la 16.06.2011, pârâtul M. C. a încheiat contractele de închiriere nr._ și nr._ cu intervenienta în interes propriu E. M., respectiv cu intervenientul în interes propriu C. I., având ca obiect închirierea terenului situat în mun. C., ., jud. Prahova în suprafață de 105 m.p. ce va fi folosit ca și curte pentru o perioadă de 5 ani, începând cu 1.06.2011 și până la 1.06.2016.
Deși pârâta T. C. I. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive privind partajul de folosință, instanța urmează să respingă această excepție ca rămasă fără obiect, având în vedere precizarea reclamantului cu privire la cererea de partaj de folosință potrivit căreia aceasta urmează a fi soluționată între cei care au încheiate contracte de închiriere, pârâta T. nefiind parte într-o astfel de convenție.
În ceea ce privește fondul acestei cereri instanța de fond a reținut că partajul de folosință reprezintă o operațiune juridică prin care coindivizarii își împart temporar numai fructele sau uneori posesia asupra bunurilor aflate în indiviziune fără a se stabili cu caracter definitiv fondul lor de proprietate și intervine de obicei în cazul în care există neînțelegeri cu privire la folosința bunurilor.
Partajul de folosință, deși nu e reglementat de dispozițiile Codului civil de la 1864, este compatibil cu starea de indiviziune, existând posibilitatea rezolvării situației pe cale judecătorească numai în cazul în care partajarea este posibilă în fapt, fără vătămarea intereselor coproprietarilor și dacă niciunul din ei nu cere ieșirea din indiviziune.
În consecință, în situația în care există o cerere de ieșire din indiviziune această împiedică partajul de folosință.
A reținut instanța de fond că, în speță, terenul închiriat și care a fost inclus în lotul Municipiului C. nu poate fi supus unui partaj de folosință atâta timp cât cei ce dețin contracte de închiriere pentru acesta nu au calitatea de coproprietari ai respectivului bun imobil. Mai mult, nu se poate interveni în convențiile de închiriere mai sus menționate, privind partajarea bunurilor închiriate, care nici nu sunt clar identificate, doar a căror suprafață e menționată, în plus convențiile de închiriere sunt încheiate pe durate limitate, termenul închirierii neexpirând la aceeași dată pentru toți chiriașii.
Nu în ultimul rând, instanța de fond a constatat că deși prin act adițional termenul închirierii în beneficiul reclamantului a fost prelungit până la 1.07.2014, prin adresa nr. 8694/3.05.2011 emisă de Primăria mun. C. i s-a adus la cunoștință că începând cu 1.01.2011 contractul de închiriere nr._/19.10.2004 se reziliază ca urmare a emiterii titlului de proprietate, însă în prezenta cauză instanța nu a fost investită cu verificarea valabilității convenției de închiriere nr._/19.10.2004 încheiată între reclamant și M. C..
A reținut instanța de fond că potrivit variantei de lotizare prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune, reclamantul împreună cu soția sa au primit în lot 153,78 m.p. teren, pârâții A. – 142,03 m.p., intervenienta în interes propriu E. M. – 37,68 m.p., intervenienții în interes propriu C. – 31,94 m.p., pârâta T. – 158,93 m.p., pârâtul M. C. – 402,42 m.p., iar fiecare din fam. A. și O. câte 41,67 m.p.
Raportând aceste suprafețe la cea partajată de 1.010,1 m.p., rezultă că reclamantul cu soția sa au primit 15,224% din întregul teren, pârâții A. – 14,060 %, intervenienta E. M. – 3,73%, intervenienții în interes propriu C. – 3,162%, pârâta T. – 15,734 %, pârâtul M. C. – 39,84%, iar fiecare din familiile A. și O. – câte 4,125%.
A reținut instanța de fond că din actele dosarului reiese că în cauză au efectuat cheltuieli de judecată aferente ieșirii din indiviziune doar reclamantul C. P. în cuantum de 5.380,3 lei și pârâții A. în sumă de 7.050,45 lei.
De menționat, este faptul că din totalul taxei judiciare de timbru achitată de pârâții-reclamanți reconvenționali A. instanța a reținut doar suma de 4.545,45 lei, aferentă cererii de ieșire din indiviziune cu privire la terenul în suprafață de 1.010.1 m.p., respectiv 3% din valoarea de 151.515 lei, rezultând astfel un total al cheltuielilor de judecată efectuate de aceste părți în suma anterior indicată – 7.050,45 lei.
Față de cele ce preced, instanța de fond a constatat că totalul cheltuielilor de judecată efectuate pentru ieșirea din indiviziune cu privire la terenul în suprafață de 1.010,1 m.p., constând în taxe judiciare de timbru, timbre judiciare, onorarii avocați, onorarii experți, este de 12.430,75 lei.
Raportând la această sumă procentele anterior evidențiate reprezentând cota procentuală ce a revenit părților între care s-a dispus ieșirea din indiviziune, instanța de fond a constatat că reclamantul trebuia să suporte cheltuieli de judecată în sumă de 1.892,457 lei, însă a plătit mai mult cu 3.487,843 lei, pârâții-reclamanți reconvenționali A. - cheltuieli de judecată în sumă de 1.747,763 lei, dar au plătit mai mult cu 5.302,687 lei. Se mai constată că E. M. trebuia să suporte cheltuieli de judecată în sumă de 463,666 lei, intervenienții C. – în cuantum de 392,811 lei, pârâta T. în sumă de 1.955,854 lei, pârâtul M. C. – în cuantum de 4.952,41 lei, iar fiecare din familiile O. și A. în sumă de 512,768 lei.
Împotriva sentinței civile nr. 2121/19.09.2013 pronunțată de Judecătoria C., au declarat apel, reclamantul C. P., pârât M. C. - Prin Primar, pârâta T. C. I. (fostă C.) și intervenienta E. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel, apelantul - reclamant C. P., a arătat că, în temeiul art. 296 C. solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate prin omologarea variantei 2 din Raportul de expertiza completare P. D. și modificarea sentinței apelate în sensul exonerării acestuia de la plata cheltuielilor de judecata fata de parații B. N. si B. E..
A arătat apelantul - reclamant C. P., că în mod greșit instanța de fond a omologat Varianta I din Raportul de expertiza completare P. D., întrucât Varianta 2 respecta întocmai conținutul contractului de vânzare-cumpărare, Titlul de proprietate si contractul de închiriere.
A susținut apelantul - reclamantcă suprafața totala de 153,78 mp ce le-a fost atribuită a fost dobândita cu act de vânzare cumpărare ce n-a fost invocat în fața instanței, acest contract de vânzare-cumpărare aflându-se in dosar, titlul de proprietate se afla la fila 5-6 dosar iar contractul de închiriere se afla la fila 18-19 dosar si este valabil pana la data de 01.07.2014.
A mai arătat apelantul - reclamantcă, în același timp, în lotul 7 atribuit Primăriei C. este trecuta suprafața de 83 mp, teren închiriat reclamantului.
De asemenea, a precizat apelantul - reclamant că aceasta modalitate de împărțeală a fost însușită si de exp. Baiuta N. in varianta 2 si este singura care respectă actul de vânzare-cumpărare, Titlul de proprietate si contractul de închiriere, iar în varianta I nu se respecta conținutul Titlului de proprietate și nici contractul de închiriere, deși acesta nu a fost reziliat.
A susținut apelantul - reclamant C. P. că, în acest sens chiar instanța de fond precizează în motivarea sentinței „în prezenta cauză instanța nu a fost investită cu verificarea valabilității convenției de închiriere nr._/19.10.2004 încheiata intre reclamant si M. C.". Ca urmare, apare astfel o contradicție în soluția dată în condițiile în care în varianta I nu se ține cont de Contractul de închiriere.
A arătat apelantul - reclamantcă susținerea pârâților B. este vădit neîntemeiata si fără nici un suport legal deoarece în contractul de vânzare-cumpărare este prevăzut ca terenul pe care sunt construcțiile este proprietate de stat.
În ceea ce privește distribuirea suprafeței de teren de 153,78 mp, arată că și cea închiriată este cea prevăzută în lotul l din varianta 2 si lotul 7 din varianta 2.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel, apelantul – reclamant a arătat că, în mod nelegal si netemeinic instanța de fond l-a obligat la plata sumei de 2800 lei cheltuieli de judecata fata de parații B. N. și B. E., în condițiile în care reclamantul a efectuat cheltuieli de judecată în sumă totală de 5.482 lei cheltuieli care profita tuturor părților din proces.
De asemenea, a arătat apelantul - reclamantcă instanța a admis cererea reconvenționala formulata de pârâții A. care au devenit astfel reclamanți și, în aceste condiții, apreciază că modul in care instanța de fond a înțeles să compenseze cheltuielile de judecata este greșit și se impune exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată față de parații B. N. și B. E..
Apelantul – pârât M. C. - PRIN PRIMAR, în motivarea cererii de apel,a arătat că prin acțiunea înregistrata la Judecătoria C., intimatul reclamant C. P. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună ieșirea din indiviziune pentru suprafața de teren de 120 mp ce o deține ca proprietar in municipiul Campina, ., precum si partajul de folosința asupra terenului închiriat de la primărie, aflat tot la adresa sus arătata.
A arătat apelantul – pârât că pe parcursul judecații s-a solicitat lărgirea cadrului procesual pasiv, prin introducerea în cauză a tuturor coindivizarilor terenului, printre care și a lui A. C. D. și A. T. și, prin soluția pronunțată, instanța de fond a admis în parte acțiunea precizată și completată formulată de reclamantul C. P., a admis cererea reconvențională completată și precizată formulată de pârâții reclamanți reconvenționali A. C. D. și A. T., a constatat starea de indiviziune cu privire la terenul de 1.010,1 mp situat în C. ., identificat pe schița de plan anexă a expertizei completare întocmită de expert D. Posescu, și a dispus ieșirea din indiviziune a părților prin omologarea variantei I(întâi) a aceluiași raport de expertiza, a obligat părțile la plata cheltuielilor de judecata, rest după compensare, obligându-l și pe acest pârât să plătească cheltuieli de judecată în suma de 4.952,41 lei, pârâților A. C. D. și A. T..
A susținut apelantul – pârât că în motivarea repartizării acestor cheltuieli de judecata, aferente ieșirii din indiviziune, instanța de fond, invoca disp. art. 274,277 C.pr. civilă, urmând a se compensa, conform criteriului cotei ce revine părților între care s-a dispus ieșirea din indiviziune, luând în considerare cheltuielile suportate de acestea.
A considerat apelantul – pârât că în mod greșit instanța de fond l-a obligat la plata sumei de 4.952, 41 lei cheltuieli de judecată, (chiar dacă din întreg terenul de 1010,1 mp., a primit cota de 38,84%), deoarece în conformitate cu prev. art. 275 C.pr. Civila, încă de la prima zi de înfățișare, a recunoscut pretențiile formulate de pârâții-reclamanți A. C. D. și A. T., nu a căzut in pretenții față de aceștia, iar prin concluziile scrise aflate la dosarul cauzei a solicitat instanței admiterea cererii reconvenționale completata si precizata formulata de acești pârâți.
A solicita apelantul – pârât admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței nr. 2121/19.09.2013 pronunțată de Judecătoria C., în sensul exonerării acestui pârât de la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 4.952,41 lei.
Apelanta-pârâtă T. C. I. (fostă C.) în motivarea cererii de apel, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței civile atacate, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii principale formulată de reclamant, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În dovedirea apelului, apelanta-pârâtă T. C. I. (fostă C.), a solicitat refacerea probelor administrate în cauză la fond sau completarea acestor probe, eventual administrarea de noi probe.
Apelanta – intervenientă E. M. prin cererea de apel, a solicitat admiterea apelului, să se respingă acțiunea principală a reclamantului, ca neîntemeiată.
Apelantul – pârât M. C. - Prin Primara formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Intimații B. N. și B. E., au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului declarat de apelantul reclamant ca nefondat.
Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 165/12 martie 2014, a admis excepția netimbrării apelurilor declarate de apelanta-pârâtă T. C. I. și apelanta - intervenientă E. M., împotriva sentinței civile nr. 2121/19.09.2013 pronunțată de Judecătoria C., invocată din oficiu și a anulat apelurile declarate de pârâta T. C. I. și intervenienta E. M., împotriva sentinței civile nr. 2121/19.09.2013 pronunțată de Judecătoria C., ca netimbrate.
Prin aceeași decizie s-a respins excepția insuficientei timbrări a apelului declarat de apelantul - reclamant C. P., invocată de intimații - pârâți B. N. și B. E., prin întâmpinare și a respins apelurile declarate de reclamantul C. P. și de pârâtul M. C. Prin Primar, ca nefondate.
Pentru a pronunța soluția de mai sus, tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la apelul declarat de apelanta pârâtă T. C. I. și intervenienta E. M., tribunalul a constatat că acestea au fost citate cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 1924,5 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, fără să se conformeze obligației stabilite în mod imperativ de dispozițiile legii nr. 146/1997 republicată.
Taxele judiciare se plătesc anticipat potrivit disp. art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Conform art. 20 alin. 2 din Legea nr. 246/1997, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.
Apelanta pârâtă T. C. I. și apelanta intervenientă E. M. nu au respectat obligațiile stabilite în mod imperativ de disp. art. 20 alin. 2 din legea taxelor de timbru nr. 146/1997, sens în care a intervenit sancțiunea anulării apelului ca netimbrat, prev. de disp. art. 20 alin. 3 din Legea 146/1997.
În consecință, tribunalul a admis excepția netimbrării invocată din oficiu de instanță și a anulat apelurile declarate de apelanta pârâtă și apelanta intervenientă ca netimbrate.
Referitor la excepția netimbrării apelului declarat de apelantul reclamant C. P. invocată de intimații pârâți B. N. și B. E. prin întâmpinare, tribunalul a respins-o având în vedere că, acesta a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbrul judiciar de 0,15 lei. Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 2121 din 19.09.2013 a Judecătoriei C. se referă la varianta de lotizare, situație în care taxa judiciară de timbru este de 9,5 lei și cheltuielile de judecată acordate de instanța de fond cerere care nu se timbrează.
Referitor la apelul declarat de apelantul reclamant C. P., tribunalul a constatat că, în varianta dispusă de instanța de fond, acestuia i-a revenit lotul nr. 1 împreună cu intervenienta în interes propriu C. F., respectiv terenul în suprafață de 61 mp. identificat prin expertiza P. D., terenul în suprafață de 31,81 mp, identificat prin același raport de expertiză, terenul de 32 mp aferent locuinței C 1, conform contractului de vânzare cumpărare nr. 3038 din 10.06.2004, 19,30 mp teren indiviz din 79 mp astfel cum reiese din schița de plan și cota de 9,67 mp din .>
Apelantul reclamant este nemulțumit de faptul că, în varianta I nu se respectă conținutul titlului de proprietate și nici contractul de închiriere, care nu a fost reziliat, terenul pe care sunt construcțiile fiind proprietate de stat.
În varianta dispusă de instanță sunt respectate disp. art. 741 C. pr. civ., bunurile sunt atribuite în natură, în plus este varianta pe care au solicitat-o mai multe din părțile din prezenta cauză, mai puțin apelantul reclamant.
Totodată sunt avute în vedere actele de proprietate ale părților, este permis accesul părților la imobilele construcții ale acestora, se asigură folosirea acestora.
Varianta a II-a solicitată de apelantul reclamant nu este judicioasă și nu corespunde interesului părților, în această variantă, construcția C 3 aparține intimatei pârâte T. C. I. și nu apelantului reclamant, sens în care această variantă nu a putut fi atribuită.
Pe de altă parte s-a reținut în mod corect de instanța de fond că, în acțiunea de ieșire din indiviziune are relevanță calitatea de coproprietar al părților, iar nu calitatea de chiriaș.
A doua critică a apelantului reclamant se referă la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, critică nejustificată, având în vedere că în cadrul procesului de partaj cheltuielile de judecată sunt suportate de toate părțile, ieșirea din indiviziune profitându-le tuturor.
În ce privește apelul declarat de apelantul pârât M. C. prin Primar, tribunalul a constatat că este nejustificată critica acestuia privind faptul că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 4.952, 41 lei, deoarece în conformitate cu prevederile art. 275 C. pr. civ., a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile formulate de pârâții A. C. D. și A. T., iar prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei a solicitat instanței admiterea cererii reconvenționale completată și precizată formulată de aceștia.
Tribunalul a constatat că această critică este nejustificată având în vedere că, procesul de ieșire din indiviziune profită tuturor, fiecare dintre părți avansează cheltuieli cu procesul și este firesc ca acestea să fie suportate proporțional cu cota ce revine fiecăreia și cheltuielile avansate.
În partaj părțile au dublă calitate, de reclamanți și de pârâți, iar soluția pronunțată este deopotrivă în interesul tuturor, astfel că obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată este limitată la cota ce îi revine acestuia.
Pentru considerentele arătate, tribunalul a respins apelurile declarate de apelantul reclamant C. P. și M. C. prin Primar ca nefondate, potrivit disp. art. 296 C. pr. civ.
Împotriva deciziei civile nr. 165 don 12.03.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova și implicit împotriva sentinței civile nr. 2121 din 19.09.2013 pronunțată de Judecătoria C. a declarat recurs reclamantul C. P., considerându-le nelegale și netemeinice pentru următoarele motive:
În temeiul art. 304 pct.9 C. solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței apelate prin omologarea variantei II din raportul de expertiză completare P. D., dar și modificarea sentinței recurate în sensul exonerării sale de la plata cheltuielilor de judecată față de pârâții B. N. și B. E..
Referitor la primul motiv de recurs, susține recurentul că în mod greșit instanța de fond a omologat varianta I din raportul de expertiză completare P. D..
În calea apelului a criticat această soluție și a arătat faptul că apreciază că varianta II respectă întocmai conținutul contractul de vânzare-cumpărare, titlul de proprietate și contractul de închiriere. În acest sens, susține recurentul, a solicitat instanței de apel să observe că suprafața totală de 153,78 mp ce le-a fost atribuită (f.480) a fost dobândită cu act de vânzare-cumpărare ce nu a fost invocat în fața instanței. Contractul de vânzare-cumpărare se află în dosar, titlul de proprietate se află la fila 5-6 dosar, iar contractul de închiriere se află la fila 18-19 dosar și este valabil până la data de 01.07.2014. În același timp în lotul 7 atribuit Primăriei C. (f.481) este trecută suprafața de 83 mp, teren închiriat ce i-a fost lui închiriat.
De asemenea susține recurentul că această modalitate de împărțeală a fost însușită și de exp. Baiuță N. în varianta II și este singura care respectă actul de vânzare-cumpărare, titlul de proprietate și contractul de închiriere.
În varianta I nu se respectă conținutul titlului de proprietate și nici contractul de închiriere, deși acesta nu a fost reziliat. În acest sens chiar instanța de fond precizează în motivarea sentinței (fila 11 paragraful 4) „în prezenta cauză instanța nu a fost investită cu verificarea valabilității convenției de închiriere nr._ / 19.10.2004 încheiată între reclamant și M. C.". Ca urmare apare astfel o contradicție în soluția dată în condițiile în care în varianta I nu se ține cont de Contractul de închiriere. În ceea ce privește distribuirea suprafeței de teren de 153,78 mp ca și cea închiriată este cea prevăzuta în lotul 1 din varianta II și lotul 7 din varianta II.
Cu toate acestea instanța de apel a apreciat în mod eronat faptul că „în varianta dispusă de instanță sunt respectate disp. art. 741 C. pr. civ., bunurile sunt atribuite în natură, în plus este varianta pe care au solicitat-o mai multe din părțile din prezenta cauză, mai puțin apelantul reclamant.
Totodată sunt avute în vedere actele de proprietate ale părților, este permis accesul părților la imobilele construcții ale acestora, se asigură folosirea acestora. Varianta a II- a solicitată de apelantul reclamant nu este judicioasă și nu corespunde interesului părților, în această variantă, construcția C S aparține intimatei pârâte T. C. I. și nu apelantului reclamant, sens în care această variantă nu poate fi atribuită.
Pe de altă parte s-a reținut în mod corect de instanța de fond că, în acțiunea de ieșire din indiviziune are relevanță calitatea de coproprietar al părților iar nu calitatea de chiriaș. "
Ori, așa cum s-a menționat mai sus, instanța de fond avea în primul rând obligația să țină cont de actele de proprietate ale părților și de folosința terenului, fapt care rezultă foarte clar din raportul de expertiză Baiuta N..
Ca urmare, se solicită admiterea recursului, omologând varianta II din raportul de expertiză completare P. D..
Referitor la al doilea motiv de recurs, susține recurentul că, în fața instanței de apel, a arătat faptul că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond l-a obligat la plata sumei de 2800 lei cheltuieli de judecată față de pârâții B. N. și B. E., în condițiile în care el a efectuat cheltuieli de judecată în sumă totală de 5.482 lei, cheltuieli care profită tuturor părților din proces. De asemenea, susține recurentul, a arătat faptul că instanța a admis cererea reconvențională formulată de pârâții A., care au devenit astfel reclamanți. În aceste condiții apreciază recurentul că modul în care instanța de fond a înțeles să compenseze cheltuielile de judecată este greșit și se impune exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată față de pârâții B. N. și B. E..
Cu toate acestea instanța de apel a respins susținerile sale, apreciind din nou în mod eronat și contradictoriu faptul că „a doua critică a apelantului reclamant se referă la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, critică nejustificată, având în vedere că în cadrul procesului de partaj cheltuielile de judecată sunt suportate de toate părțile, ieșirea din indiviziune profitându-le tuturor.
Ori aceasta a fost și critica sa, susține recurentul, în sensul că a suportat cea mai mare parte a cheltuielilor care au profitat tuturor și tot el a fost obligat la plata de cheltuieli de judecată. Atâta timp cât chiar instanța de apel apreciază că în cadrul procesului de partaj cheltuielile de judecată sunt suportate de toate părțile, se impune admiterea recursului și exonerarea sa de la plata acestor cheltuieli.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și textele legale incidente Curtea reține următoarele:
Prin dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a reiterat motivele de apel formulate împotriva sentinței judecătoriei, cu privire la care a pretins că se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 304 pct.9 C.pr. civ., are în vedere faptul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În doctrină s-a arătat că hotărârea este lipsită de temei legal, atunci când din modul în care este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, ceea ce înseamnă că lipsa de temei legal nu trebuie confundată cu încălcarea legii sau cu nemotivarea. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greșit.
În cauza de față acest motiv nu este incident, instanța de fond aplicând în mod corect dispozițiile legale, după cum vom arăta în continuare.
Curtea constată că instanța de fond și de apel au făcut o corectă aplicare a principiului împărțirii în natură prevăzut de prevederile art. 6735 alin.2 Cod pr. civilă precum și a criteriilor prevăzute exemplificativ de disp.art. 6739 Cod procedură civilă, cu evitarea fărâmițării exagerate a bunurilor în vederea împiedicării scăderii valorii lor economice.
Se constată astfel că varianta de lotizare omologată de prima instanță, cuprinde o modalitate echitabilă de împărțire a terenurilor atribuite părților în cote indivize din întreg terenul supus partajului, asigurând respectarea drepturilor proprietarilor coindivizari, conform actelor de proprietate ale acestora, permițând acestora folosința și accesul nestingherit la imobilele construcții proprietate. În această variantă s-a ținut de asemenea cont de drepturile indivize ale părților și de acordul majorității coindivizarilor, singurul nemulțumit fiind reclamantul recurent.
Așa cum în mod judicios au reținut anterior instanțele, în varianta a II-a, solicitată de recurentul reclamant, terenul aferent construcției C13, proprietatea pârâtei T. C. I., ce se atribuie acesteia, are o suprafață mult mai mică, de 23 m.p., față de cea de 65 m.p. în varianta I, iar includerea în lotul reclamantului a terenului în suprafață de 50 m.p. delimitat pe schița de plan de la fila 483 prin perimetrul 1, 37, 38, 30, 42, 1 nu se justifică, în condițiile în care reclamantul nu este proprietarul construcției C13, această construcție fiind proprietatea pârâtei T., contravenind criteriilor de împărțire în natură reglementate de disp. art. 6739 Cod procedură civilă.
Printre criteriile de împărțire în natură nu poate fi reținută modalitatea de folosire a terenului, întemeiată pe un contract de închiriere, cum susține recurentul mai ales în condițiile în care contractul de închiriere al acestuia a fost reziliat, prima instanță apreciind în mod legal că în cererea de ieșire din indiviziune nu interesează calitatea de chiriaș a părților, ci aceea de coproprietar.
Se constată de asemenea că în vederea respectării principiului privind ieșirea din indiviziune a tuturor coindivizarilor, prima instanță a considerat necesar că se impune modificarea variantei de lotizare prin includerea unor loturi pentru pârâții A. E. și A. V., pentru pârâții O. G. și O. E.-Ș., precum și în sensul menționării alături de reclamant a soției acestuia, intervenienta în interes propriu C. F., în condițiile în care și aceasta este coproprietară, în sensul excluderii pârâților B. dintre coindivizari întrucât nu dețin în proprietate decât un apartament ce nu face obiectul ieșirii din indiviziune, cât și pentru menționarea unui lot pentru coindivizarul M. C..
De asemenea instanța a modificat raportul de expertiză în vederea asigurării folosirii imobilelor aparținând părților prin includerea unor cote pentru fiecare familie, din .>
Prin urmare nu poate fi reținută ca fondată critica adusă de recurent hotărârilor pronunțate în cauză privind neaplicarea dispozițiilor legale aplicabile modalității de ieșire din indiviziune a părților.
În ceea ce privește critica privind greșita obligare de către prima instanță a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată suportate de pârâții B., Curtea o apreciază de asemenea ca fiind nefondată.
Este adevărat că deși a apreciat nejustificată această critică a reclamantului, instanța de apel în mod greșit a motivat că în cadrul procesului de partaj cheltuielile de judecată sunt suportate de toate părțile, ieșirea din indiviziune profitându-le tuturor.
În cazul raporturilor juridice dintre reclamant pe de o parte și pârâții B. pe de altă parte nu se aplică însă dispozițiile art. 277 din Codul de procedură civilă, ci prevederile art.274 din Codul de procedură civilă, astfel încât, față de soluția pronunțată de prima instanță și faptul că aceștia nu erau coindivizari, în mod legal reclamantul a fost obligat la plata în integralitate a cheltuielilor de judecată suportate de acești pârâți, ca parte care a căzut în pretenții față de aceștia.
Procedând în acest mod primele instanțe au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 6735 alin.2 și art. 6739 Cod pr. civilă, precum a dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, motiv pentru care curtea apreciază că nu este incident în cauză motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, astfel că în temeiul art. 312 alin.1 din Codul de procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 din Codul d procedură civilă, curtea va obliga pe recurent să plătească 1000 lei cheltuieli de judecată către intimații B. N. și B. E. și 800 lei cheltuieli de judecată către intimații A. Tzdorița și A. C. D., reprezentând onorarii de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. P. domiciliat în C., ., ., împotriva deciziei civile nr. 165/12 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții M. C. PRIN PRIMAR, cu sediul în C., ., județul Prahova, T. C. I. (fostă C.) domiciliată în București, sector 6, Calea Giulești, nr. 27, B. N. - prin mandatar B. M. domiciliat în C., ., J. Prahova, A. C. D., domiciliat în C., ., județul Prahova, A. T., domiciliată în C., ., județul Prahova, B. N., domiciliat în C., ., județul Prahova, B. E., domiciliată în C., ., județul Prahova, A. E., domiciliată în C., ., județul Prahova, O. G., domiciliat în C., ., județul Prahova, O. E. Ș., domiciliată în C., ., județul Prahova, B. C., domiciliat în C., ..13, județul C. și intervenienții E. M., domiciliată în C., ., județul Prahova, C. F., domiciliată în C., ., ., ., C. I., domiciliat în C., ., județul Prahova și C. P., domiciliată în C., ., județul Prahova.
Obligă recurentul să plătească 1000 lei cheltuieli de judecată către intimații B. N. și B. E. și 800 lei cheltuieli de judecată către intimații A. Tzdorița și A. C. D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 8 decembrie 2014.
Președinte, Judecători,
C.-P. B. V.-A. P. M. P. G.
Pt. Grefier,
N. M.
aflată în C.O.,
prezenta se semnează de
P. grefier,
Red.MPG
Tehnored.NM
2ex./8.01.2015
d.f._ Judecătoria C.
j.f. E. S.
d.a._ Tribunalul Prahova
j.a. N. C., A. G. H.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Hotărâre din 14-05-2013,... | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 395/2014. Curtea de... → |
|---|
