Partaj judiciar. Decizia nr. 3790/2012. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3790/2012 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 12-11-2012 în dosarul nr. 3790/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 3790
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2012
Președinte - A.-C. B.
Judecători - E. S.
- C.-P. B.
Grefier - D. V.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta P. GH. A., domiciliată în Tulcea, . Rocada, ., . și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, ., ., împotriva sentinței civile nr. 301/3 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. GH. G. și C. GH. L., ambii domiciliați în B., ., . și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la S. „I. T. și Asociații”, cu sediul în București, Calea Rahovei, nr. 178, ., la avocat P. C..
Recursul a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.554,50 lei conform chitanței nr._/1 din data de 7 noiembrie 2012 și timbru judiciar în cuantum de 5,00 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații-reclamanți C. Gh. G. și C. Gh. L., ambii reprezentați de avocat Caraja A., din Baroul București, lipsind recurenta-pârâtă P. Gh. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și a fost declarat în termen legal.
De asemenea, se învederează că în dimineața ședinței de judecată a fost depusă la dosar o cerere, prin intermediul Compartimentului Registratură, înregistrată sub nr. 2225/9 noiembrie 2012, formulată de apărătorul recurentei-reclamante, avocat Cumanov L., din Baroul București, prin care solicită lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată, întrucât are de susținut o cauză aflată în curs de soluționare pe rolul Tribunalului București – Secția Comercială. În cuprinsul cererii, arată că, în situația în care nu se prezintă în instanță până la sfârșitul ședinței de judecată, să se ia act că a depus taxa de timbru și să fie avute în vedere notele scrise. Cererea este însoțită chitanța nr._/1 din data de 7 noiembrie 2012 privind achitarea taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în cuantum de 5,00 lei, împuternicirea avocațială a doamnei avocat Cumanov L., din Baroul București, ., nr._ și note scrise.
Recurenta-pârâtă P. Gh. A. a depus la dosar, în dimineața ședinței de judecată, o cerere, prin intermediul Compartimentului Registratură, înregistrată sub nr._/9 noiembrie 2012 prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, la care sunt anexate patru exemplare ale motivelor de recurs.
Avocat C. A. având cuvântul pentru intimații-reclamanți C. Gh. G. și C. Gh. L. depune la dosar împuternicirea avocațială . nr._/12 noiembrie 2012 și arată că se opune la cererea formulată de apărătorul părții adverse, avocat Cumanov L., în sensul de a fi lăsat dosarul la sfârșitul ședinței de judecată.
Curtea având în vedere cererea formulată de apărătorul recurentei-pârâte P. Gh. A., avocat Cumanov L., din Baroul București, dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată..
La apelul nominal făcut în ședința publică, dosarul fiind luat la sfârșitul ședinței de judecată de recursuri, au răspuns intimații-reclamanți C. Gh. G. și C. Gh. L., ambii reprezentați de avocat Caraja A., din Baroul București, lipsind recurenta-pârâtă P. Gh. A..
Curtea rectifică citativul în sensul că au calitatea de intimați-reclamanți C. Gh. G. și C. Gh. L..
Avocat C. A. având cuvântul pentru intimații-reclamanți C. Gh. G. și C. Gh. L. arată că a luat cunoștință de conținutul motivelor de recurs și al notelor scrise formulate de recurenta-pârâtă P. Gh. A..
Curtea pune în discuție proba la care se referă recurenta-reclamantă P. A. în finalul motivelor de recurs – fila 6, în sensul că înțelege să se înscrie în fals cu privire la „actele depuse de reclamantă în dovedirea îmbunătățirilor”.
Avocat C. A. având cuvântul pentru intimații-reclamanți C. Gh. G. și C. Gh. L. având cuvântul arată că această probă este inadmisibilă, iar în conținutul notelor scrise depuse la dosar nu a făcut vorbire despre această situație.
Curtea, având în vedere și poziția exprimată de partea adversă, în conformitate cu dispozițiile art. 180 Cod pr. civilă, apreciază că cererea este inadmisibilă, în recurs, în această fază procesuală, singura probă care se poate administra, reglementată de dispozițiilor art. 305 Cod pr. civilă, este cea a înscrisurilor noi, astfel că va respinge cererea ca inadmisibilă.
Avocat C. A. având cuvântul pentru intimații-reclamanți C. Gh. G. și C. Gh. L. având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat C. A. având cuvântul pentru intimații-reclamanți C. Gh. G. și C. Gh. L. având cuvântul arată că instanța de apel s-a pronunțat asupra temeiniciei expertizei efectuate în cauză și au fost stabilite atât variantele de lotizare cât și evaluarea bunurilor.
Precizează că din actele depuse la dosar, bonurile și facturile fiscale, precum și din declarațiilor martorilor rezultă că s-au efectua lucrări de conservare a imobilului din litigiu.
Pentru toate aceste considerente solicită respingerea recursului ca nefondat.
Arată că, va solicita pe cale separată cheltuielile de judecată în recurs.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._ 17.10.2008, reclamanta C. L. a chemat în judecată pe pârâta P. A., în contradictoriu cu introdusul în cauză C. G. pentru opozabilitatea hotărârii, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilelor situate în intravilanul orașului B., ., jud. Prahova, respectiv terenul livadă în suprafață de 239,9 mp, drumul de acces în suprafață de 204,74 mp, terenul curți construcții în suprafață de 764 mp, împreună cu locuința și garajul amplasate pe terenul arătat mai sus și obligarea pârâtei la plata sumei de 4.174 euro reprezentând îmbunătățirile aduse imobilului construcție și garaj și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, la data de 22.11.2002 a cumpărat împreună cu pârâta, în indiviziune, terenurile și construcția situate în intravilanul orașului B., ., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1318 din 22.XI.2002
Reclamanta a mai arătat că, de la data achiziționării imobilului a efectuat cheltuieli de întreținere a acestuia, timp de 6 ani, care se ridică la suma de 8.348 euro fără ca pârâta să contribuie cu vreo sumă de bani la efectuarea acestora.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.728 din codul civil, art.484, 493, 494, 997, 1658 și 1691 din codul civil.
Prin întâmpinarea – cerere reconvențională depusă la dosar, pârâta Patilea A. a solicitat introducerea în cauză a soțului reclamantei, întrucât imobilul a fost cumpărat în cote de ½ de către ea și reclamanta care era căsătorită, precum și înlăturarea ca fiind o probă extrajudiciară a raportului de expertiză privind îmbunătățirile efectuate la imobil.
Pârâta a mai arătat că, a convenit cu reclamanta la cumpărarea imobilului ca ea să ocupe partea de la etaj, iar reclamanta pe cea de la parter care nu era locuibil, astfel că soții C. au stat până în anul 2004 la etaj și au contribuit în mod egal ambele părți la amenajările imobilului în anul 2003.
În ceea ce privește cererea reconvențională, pârâta a solicitat ca, din valoarea masei de împărțit să fie scăzută contravaloarea lucrărilor de îmbunătățiri pe care le-a efectuat la imobil cu contribuția exclusivă în perioada anului 2003, a înlocuit ușa de la etaj cu o ușă din termopan, în anul 2004, a înlocuit toate ferestrele de la etaj cu geamuri termopan montate în stejar, a reamenajat bucătăria de la etaj, în sensul că i-a pus parchet, faianță, a zugrăvit-o și a montat o chiuvetă, iar în anul 2007 a zugrăvit cu var lavabil în întregime etajul, respectiv 2 dormitoare, bucătăria, holul și casa scării.
În drept, pârâta și-a întemeiat cererea pe disp.art.115 și 119 din codul de procedură civilă, art.728 din codul civil.
Prin cererea depusă la dosar la termenul de judecată din 2.03.2009 pârâta a solicitat conexarea prezentei cauze la dosarul nr._ cu același obiect, cauză și părți, iar în ședința publică din 04.03.2009 instanța a dispus conexarea dosarului nr._ la prezenta cauză.
Prin acțiunea ce face obiectul dosarului nr._ reclamanta a solicitat ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilului situat în orașul B., ., dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1318/22.XI.2002, în cote egale cu pârâta Patilea A..
A fost efectuată o expertiză topometrică de către expert Boeroiu T. care a identificat terenul în litigiu, expertiză ce a fost refăcută în vederea convocării părților pentru efectuarea acesteia și completată.
Expertul constructor P. M. a întocmit raportul de expertiză construcții, prin care a identificat și evaluat imobilul în litigiu, expertiză ce a fost completată în ceea ce privește lucrările de îmbunătățiri solicitate de părți.
Pârâta și-a precizat cererea reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantei și a introdusului la plata sumei de 18.684,40 lei reprezentând suma de 4.549 euro, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului în litigiu.
Pârâta a precizat că suma de 9744 lei reprezintă cota de 1/2 din contravaloarea lucrărilor de tencuieli interioare și exterioare, schimbare ferestre, gresie, faianță, izolație termică, construirea bucătăriei exterioare și a unei magazii în folosința exclusivă a reclamanților, suma de 3.500 ron reprezintă contravaloarea a 5 uși din lemn de stejar și 35 mp parchet montate la parterul locuinței, suma de 5410,4 lei reprezintă cota de l/2 din contravaloarea unei centrale termice, calorifere aflate în zona parterului construcției, bunuri de care au beneficiat cu prioritate reclamanții.
Pârâta a mai solicitat obligarea reclamanților pârâți la plata cotei de l/2 din cheltuielile pe care le va efectua cu aprobările și construcția branșamentelor de apă, canal, gaze și electricitate datorită faptului că a suportat cota de l/2 din costul lor, deja existente prin plata prețului construcției.
Reclamanta și introdusul în cauză C. G. au formulat o precizare la acțiune, prin care au solicitat ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în orașul B., ., jud. Prahova și obligarea pârâtei la plata sumei de 4174 euro reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului .
Reclamanta și introdusul în cauză au formulat cerere precizatoare, prin care au indicat îmbunătățirile efectuate la imobil, în sumă de 32.664 lei, respectiv 7667 euro.
Prin sentința civilă nr.2459/12.10.2011, Judecătoria Câmpina,a respins excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la capătul de cerere referitor la contravaloarea lucrărilor de îmbunătățiri solicitate de reclamantă ca neîntemeiată.
A respins cererea pârâtei de a lua act de renunțarea la judecată privind capătul de cerere referitor contravaloarea lucrărilor de îmbunătățiri.
A anulat ca insuficient timbrat capătul de cerere din precizarea cererii reconvenționale privind contravaloarea lucrărilor de îmbunătățiri solicitate de pârâtă.
A admis acțiunile conexate și precizate formulate de reclamanta C. Gh. L. împotriva pârâtei Patilea Gh. A., în contradictoriu cu introdusul în cauză C. G. și în parte cererea reconvențională precizată formulată de pârâtă și a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilului situat în orașul B., ., jud. Prahova conform raportului de expertiză topometrică efectuat de expert Boeroiu T. depus la termenul de judecată din 16.02.2011, varianta a III-a și a raportului de expertiză construcții efectuat de expert P. M. depus la termenul de judecată din 14.09.2008, completare IV.
Totodată instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 74.851 lei contravaloarea lucrărilor de îmbunătățiri efectuate la imobil și a respins ca neîntemeiat capătul de cerere din precizarea cererii reconvenționale privind obligarea reclamantei la plata cotei de ½ din cheltuielile privind aprobările și construirea branșamentelor de apă, canal, gaze și electricitate.
De asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4.713,02 lei cheltuieli de judecată, după compensarea sumei de 400 lei reprezentând onorariu majorat pentru expertul constructor suportată de ambele părți.
Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1318/2002 părțile au dobândit în proprietate imobilul situat în orașul B., ., jud Prahova compus din terenul de 1239,9 mp livadă, terenul de 204,74 mp reprezentând drumul de acces și terenul curți construcții în suprafață de 764 mp pe care se află locuința și garajul, imobil ce a fost intabulat î cartea funciară conform încheierii din 26.11.2002.
A mai arătat instanța de fond că martorii B. S. și B. I. audiați la cererea reclamantei, au arătat că în perioada anilor 2004-2007 reclamanta și soțul acesteia au montat termopane la geamurile de la parter, gresie pe terasă, izolație termică și fonică a locuinței pe exterior, burlane și parazăpezi la locuință, au înlocuit centrala termică, au montat parchet în dormitoarele de la parter, au înlocuit ușile de la dormitoarele de la parterul locuinței, iar izolația termică și fonică s-a efectuat la parterul locuinței că, în anul 2004, s-a făcut compartimentarea parterului, respectiv a făcut 2 camere, dressing, sufragerie, un hol mic și compartimentarea i-a făcut cu BCA, s-a tencuit, glet, lavabilă și tavane false din rigips, s-a turnat șapa pentru pardoseală și s-a montat gresie și faianță; la baie s-au făcut instalațiile necesare, sanitare, apă, canalizare și toate obiectele sanitare s-au schimbat, instalația electrică de la parter și contorul și că în anul 2006, s-a efectuat izolație termică exterioară doar la parter, deoarece etajul este din lemn, subzidirea la casă, trotuarul de lângă casă, a pus gresie la terasa exterioară, iar în anul 2007 s-a lucrat la pod, iar în anul 2002, s-a lucrat la subzidirea casei și în perioada 2004-2006 s-a efectuat canalizarea, s-au montat dale pe lângă casă, piatră pe soclul casei, șlefuit lambriul de la parter și etaj, conform declarației martorului C. V..
Pe de altă parte, martorii V. P. și D. M. audiați la propunerea pârâtei au arătat că în anul 2008, la rugămintea pârâtei s-a montat o dușumea într-o cameră la etaj, izolație cu vată mineră, parchet din stejar, s-au căptușit 2 uși cu stejar și pervaz din stejar, în anul 2008, parterul fiind finisat, exista alee împrejurul casei și la etaj exista o baie funcțională doar cu apă rece și duș și că cele 6 uși montate la etajul locuinței au fost cumpărate de pârâtă și transportate de soțul reclamantei, că în anul 2009, socrul pârâtei i-a adus acesteia o mașină cu parchet cumpărat de către aceasta și care a fost montat la etajul locuinței.
A motivat instanța de fond că, potrivit bonurilor fiscale depuse în copie la dosar reclamanta a cumpărat materiale de construcție, respectiv poliester în luna mai 2007, adeziv și ciment, mortar și tinci, cornier, tâmplărie conform facturii fiscale nr._ din 03.10.2007, materiale de construcție conform facturii fiscale nr._ din 03.05.2003 rigips, reținându-se prin raportul de expertiză construcții că pârâta nu a avut o contribuție proprie la înlocuirea plafoanelor cu rigips (pct.D), gletuit și zugrăvit cu lavabil aceste spații (pct.E), scara din beton de la parter la etaj (pct.F), subzidirea casei (pct. J), trotuare în curte (pct.M), lucrări la fațada casei – plinta de piatră (pct.N), parazăpezi (pct.P), procurarea materialelor de instalații și montarea lor (pct.T).
A mai susținut prima instanță că reclamanta nu a contribuit la efectuarea lucrărilor, respectiv bătutul parchetului de stejar (pct.C), înlocuirea tâmplăriei exterioare (pct. R), ușă etaj termopan (pct.S), iar alte lucrări de îmbunătățiri au fost efectuate prin contribuția ambelor părți, respectiv înlocuit ușile din lemn cu uși din stejar masiv (pct.A) având fiecare contribuție diferită (reclamanta 4050 lei, pârâta 3500 lei), izolație termică în pardoseli (pct.B – reclamanta 1416 lei și pârâta 154 lei), magazie (pct. G), părțile având contribuție egală, de 9494 lei, construirea unei scări din lemn, centrala termică, izolare termică a pereților de la exterior numai la parter, zugrăveli la parter și etaj (pct. H), părțile având o contribuție egală de 6716 lei, lucrări la mansardă (pct. K), contribuția părților fiind egală de 5829 lei, casa scării (pct. L), contribuția părților fiind de 419 lei fiecare, întreținerea lemnului (pct.O), contribuția fiind de 1217 lei fiecare, astfel că instanța în temeiul art.728 Cod civil, a dispus ieșirea din indiviziune a părțilopr conform variantei a III-a din raportul de expertiză completare efectuat de expertul ing.Boeroiu T., în ceea ce privește terenul și conform variantei unice de lotizare din expertiza construcții completare IV efectuată de expertul P. M., în ceea ce privește construcțiile.
Referitor la susținerea pârâtei privind pronunțarea unei hotărâri parțiale vizând construcția, instanța de fond a arătat că, o asemenea susținere este neîntemeiată, deoarece nu se putea realiza o asemenea hotărâre fără lotizarea terenului aferent construcției, iar prin expertiza construcții locuința a fost împărțită conform dorinței părților.
Totodată, instanța a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă prin notele scrise, motivând că la momentul efectuării partajului imobilul a fost evaluat la valoarea de circulație și care asigură prin natura ei egalitatea de tratament a copărtașilor și care poate determina sporul de valoare adus imobilului prin contribuția proprie a copărtașilor, cererea de partaj nefiind prescriptibilă pe cale extinctibilă și, de asemenea, nici cererea accesorie prin care se solicită obligarea la plata îmbunătățirilor aduse imobilului aflat în coproprietate, cât timp în practica judiciară s-a apreciat că sunt cheltuieli voluptuarii acele sume de bani sau muncă investite de un posesor pentru a-și satisface plăcerea lui personală și care nu măresc valoarea bunului.
A motivat instanța de fond că, ținând seama de probele administrate în cauză, se impune obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de_ lei reprezentând contribuția reclamantei la efectuarea lucrărilor de îmbunătățiri la imobil, astfel cum au fost identificate și evaluate prin raportul de expertiză construcții efectuat de expert P. M. și similar acestei obligații ar fi existat și obligația reclamantei de a plăti pârâtei contravaloarea contribuției sale la efectuarea lucrărilor de îmbunătățiri în măsura în care pârâta ar fi achitat taxa de timbru aferentă acestui capăt de cerere.
A mai arătat instanța de fond că, față de prevederile art.246 din codul de procedură civilă, se impune respingerea cererii privind renunțarea la capătul de cerere referitor la contravaloarea lucrărilor de îmbunătățiri, având în vedere că manifestarea de voință în sensul de a renunța la judecată reprezintă o desistare, fiind un act de dispoziție, această cerere putând fi formulată de parte personal sau prin mandatar special însă, din conținutul raportului de expertiză construcții a rezultat faptul că, valoarea contribuției pârâtei la efectuarea lucrărilor de îmbunătățiri este în sumă de 37.427 lei și în raport de această valoare taxa de timbru aferentă este de 2.108,08 lei și timbru judiciar de 5 lei, sumă ce nu a fost achitată de pârâtă deși i s-a pus în vedere prin încheierile de ședință din 23.02.3011 și 4.05.2011, motiv pentru care intervine sancțiunea prev.de art.20 alin.3 din Legea nr.246/1997.
Referitor la capătul de cerere din precizarea cererii reconvenționale formulată de pârâtă privind obligarea reclamantei la plata cotei de l/2 din cheltuielile ce va fi nevoită să le efectueze pârâta cu aprobările și construirea branșamentelor de apă, canal, gaze și electricitate, întrucât a suportat cota de l/2 din costul celor deja existente prin plata prețului construcției, instanța de fond a arătat că acest capăt de cerere este neîntemeiat, cât timp pârâta nu a dovedit efectuarea acestor cheltuieli, iar ambele părți au plătit prețul pentru imobil.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Patilea A., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal anularea în tot a hotărârii judecătorești și reținerea cauzei pentru rejudecare în fond.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că instanța de fond nu a respectat procedura împărțelii judiciare dispusă de art.673/6 alin.1 Cod pr.civilă în sensul că, nu a pronunțat o încheiere prin care să se stabilească elementele arătate la textul de lege sus menționat, întocmind în mod corespunzător minuta, încheiere care este obligatorie și nu facultativă, încheiere ce nu a fost pronunțată nici după efectuarea expertizelor în condițiile art.673/6 Cod pr.civilă, ignorând astfel dispozițiile procedurale reglementate de Codul de pr.civilă.
Un alt motiv de apel vizează depășirea de către instanță a atribuțiilor puterii judecătorești prin nerespectarea procedurii inclusă de art.246 alin.3 din Codul de pr.civilă, întrucât a menținut spre judecată capătul 1 al cererii reclamantei privind ieșirea din indiviziune deși, la data de 4.03.2009, reclamanta a solicitat în mod expres prin act autentic renunțarea la judecată cu privire la acest capăt de cerere.
O altă critică vizează lipsa de egalitate de tratament a părților de care a dat dovadă instanța de fond în cadrul procesului, încălcarea legii și fraudarea actului de justiție prin favorizarea deschisă a uneia dintre părți în detrimentul celeilalte și acordarea reclamantei mai mult decât a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 4174 Euro iar ulterior, și-a majorat pretențiile la suma de 7667 Euro, aproximativ 32.664 lei însă, instanța dispune obligarea sa la plata sumei de 74.851 lei, fără a-i pretinde și taxa de timbru pentru diferența acordată.
A mai arătat apelanta că se impune efectuarea unor noi expertize întrucât expertul numit de instanță a întocmit completările la raportul de expertiză construcții împreună cu expertul consilier fiind influențat de acesta completările fiind semnate în principal de expertul consilier N. D. și în secundar de expertul numit de instanță P. M., astfel încât prin acceptarea unei astfel de situații în timpul judecății, instanța a încălcat legea și a fraudat actul de justiție.
În subsidiar, apelanta a solicitat admiterea apelului și rejudecarea pricinii prin reexaminarea fondului și schimbarea în parte a sentinței apelate,în sensul menținerii dispozițiilor sentinței privind admiterea ieșirii din indiviziune solicitate prin cererea reconvențională și schimbarea tuturor celorlalte dispoziții ale hotărârii instanței de fond ca fiind dispusă netemeinic și nelegal.
Susține apelanta că, în mod greșit instanța a admis acțiunea privind ieșirea din indiviziune deși, trebuia admisă doar cererea pârâtei din cererea reconvențională, reclamanta renunțând la capătul său de cerere.
Referitor la omologarea rapoartelor de expertiză apelanta a arătat că raportul de expertiză construcții nu a răspuns aspectelor ce rezultă din natura juridică a cauzei și din cererile părților, iar instanța ar fi trebuit să omologheze varianta stabilită prin raportul de expertiză completare 2 și nu completare 4 și să oblige reclamanta la plata sultei de 37.427 conform expertizei, mai ales că omologând raportul de expertiză construcții 4, și modalitatea de repartizare a loturilor în raport de îmbunătățirile pretinse de reclamantă, stabilind și sultă în sarcina reclamantei de 23.250 lei pârâta nu mai putea fi obligată la plata îmbunătățirilor pretinse de reclamantă în valoare de 74.851 lei, acestea fiind deja admise.
Referitor la expertiza topo apelanta a arătat că nici această expertiză nu a răspuns obiectivelor încuviințate și deși au solicitat, expertul nu a și o variantă astfel cum a propus apelanta, respectiv terenul de 204,74 mp nu poate face obiectul unei împărțeli în natură astfel cum a constatat și expertul însă, terenul de 1.239,9 mp poate fi împărțit în loturi egale ca suprafețe și valoare, terenul de 764 mp se impune a rămâne în indiviziune deservind locuinței și garajului, precum și utilitățile aferente acestora.
Solicită apelanta schimbarea dispozițiilor hotărârii instanței de fond, vizând obligarea sa la plata sumei de 74.851 lei, întrucât pe de-o parte, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv 32.664 lei, iar pe de-altă parte, reclamanta nu a timbrat pentru diferența de bani acordată.
Mai arată apelanta că, instanța de fond nu a făcut o justă apreciere a lucrărilor efectuate de părți, respectiv lucrări de întreținere și administrare care cad în sarcina copărtașilor și care au obligația de a contribui la aceste cheltuieli proporțional cu cota-parte ce le revine din dreptul de proprietate și cheltuielile de amenajare a spațiului de locuit după bunul plac al părților, în partea de imobil pe care o ocupă, și care le revine în urma ieșirii din indiviziune, ori, lucrările reținute de instanță revin reclamantei prin ieșirea din indiviziune caz în care nu este îndeplinită condiția îmbogățirii fără just temei, de diminuare a patrimoniului celui ce a făcut lucrările și de mărire a celuilalt, mai ales că, pârâta nu a beneficiar niciodată de amenajările reținute, acestea regăsindu-se în partea de construcție a reclamantei.
Susține apelanta că bonurile fiscale depuse de reclamantă conform cărora s-au făcut achiziții de materiale în perioada 2002-2007 în localitatea B., nu fac dovada că aceste materiale au fost cumpărate de reclamantă și au fost folosite la amenajarea imobilului în cauză, iar expertul construcții nu apreciază dacă această cantitate de materiale s-a identificat în imobil.
Solicită apelanta schimbarea dispozițiilor hotărârii privind respingerea cererii reconvenționale ca insuficient timbrată, având în vedere că, pe de-o parte, acordă reclamantei o sumă mult mai mare decât cea pretinsă respectiv 74.851 lei, odată prin includerea acestei sume în dreptul valoric cuvenit pentru ca apoi, să fie ea obligată la plata aceleiași sume ca și capăt de cerere separat, iar pe de-altă parte, îi admite ei suma de 37.427 lei, incluzând-o în dreptul valoric cuvenit, pentru ca apoi, să o respingă ca insuficient timbrată.
Totodată, apelanta a solicitat și schimbarea dispozițiilor hotărârii privind respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune asupra creanțelor născute din starea de coproprietate comună, întrucât acțiunea de restituire izvorând din îmbogățirea fără just temei este supusă termenului general de prescripție de 3 ani, termen ce începe să curgă din momentul în care, cel care și-a micșorat patrimoniul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât faptul măririi altui patrimoniu, cât și pe cel care a beneficiat de această mărire.
De asemenea, apelanta a solicitat schimbarea dispozițiilor hotărârii atacate, vizând respingerea cererii de obligare a reclamantei la suportarea a ½ din cheltuielile de modificare a căilor de acces, branșamente de apă, canal, gaze și electricitate, întrucât aceste modificări sunt efectuate ca urmare a ieșirii din indiviziune și de care nu se face vinovată pârâta.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, apelanta a arătat că în mod greșit a fost obligată la plata unor asemenea cheltuieli, ținând seama de netemeinicia dispozițiilor hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată la numărul_ la data de 12.01.2012.
La data de 16.02.2012, reclamanții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat, urmând să fie cenzurate susținerile apelantei.
Prin decizia civilă nr. 301/3 mai 2012, Tribunalul Prahova a respins apelul declarata de pârâtă, ca nefondat, luând act că intimații solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Analizând probele administrate în cauză, tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond a admis acțiunile conexate și precizate și în parte cererea reconvențională precizată, în condițiile în care părțile au dobândit în indiviziune imobilul în litigiu la care au efectuat o . lucrări de îmbunătățiri, reparații, dovedite cu cate și martori, identificate de experți, astfel încât, având în vedere că nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, reclamanta are dreptul să solicite sistarea unei asemenea stări, variantele omologate de instanță răspunzând cel mai bine criteriilor prev. de art.6739 c.pr.civ.
Astfel, în ceea ce privește motivul de apel conform căruia instanța de fond nu ar fi respectat procedura împărțelii judiciare dispusă de art.6736 alin.1 Cod pr.civilă în sensul că, nu a pronunțat o încheiere prin care să se stabilească elementele arătate la textul de lege sus menționat, neîntocmind în mod corespunzător minuta, încheiere care este obligatorie și nu facultativă, încheiere ce nu a fost pronunțată nici după efectuarea expertizelor în condițiile art 6731 c.pr.civ., ignorând astfel dispozițiile procedurale reglementate de codul de procedură civilă, tribunalul a apreciat că este neîntemeiat întrucât o asemenea încheiere interlocutorie este obligatorie în situația în care se contestă bunurile supuse împărțelii și dacă nu există suficiente date privind măsurătorile, evaluările bunurilor supuse împărțelii, etc. ori în cauză nu se impunea pronunțarea unei încheieri interlocutorii în condițiile în care, bunurile supuse împărțelii reies cu certitudine din contractul de vânzare cumpărare nr.1318/22.11.2002, inclusiv cotele-părților, contract ce a oferit alături de declarațiile martorilor audiați în cauză, date suficiente pentru identificarea imobilului supus partajării, evaluarea acestuia ca și a lucrărilor de îmbunătățiri efectuate la imobil, caz în care, în mod corect instanța de fond, pe baza probatoriilor administrate s-a pronunțat asupra fondului cauzei direct prin sentință, nefiind necesară, în raport de specificul cauzei și probele administrate pronunțarea unei încheieri interlocutorii.
Susținerea apelantei că, instanța ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești prin nerespectarea procedurii inclusă de art.246 alin.3 din Codul de pr.civilă, întrucât a menținut spre judecată capătul 1 al cererii reclamantei privind ieșirea din indiviziune deși, la data de 4.03.2009, reclamanta a solicitat în mod expres prin act autentic renunțarea la judecată cu privire la acest capăt de cerere, este neîntemeiată, a constatat instanța de apel, întrucât renunțarea la capătul de cerere vizând ieșirea din indiviziune, a avut loc în cadrul dosarului nr._, iar ulterior, la data de 15.01.2009 a fost înregistrat pe rolul aceleiași instanțe dosarul nr._ prin care reclamanta a solicitat ieșirea din indiviziune asupra acelorași imobile, dispunându-se de către instanța de fond conexarea celor două dosare, reclamanta neformulând cerere de renunțare și cu privire la acțiunea conexată de către instanță, la dosarul inițial, aspect confirmat de însăși declarația de renunțare autentificată la nr.260/3.02.2009 care atestă că reclamanta a renunțat la capătul de cerere privind ieșirea din indiviziune în cadrul dosarului nr._ și nu în dosarul nr._ a cărui conexare s-a dispus ulterior, la data de 4.03.2009, împrejurare care demonstrează că instanța nu a încălcat dispozițiile codului de procedură civilă, vizând renunțarea la judecată.
Pretențiile apelantei privind lipsa de egalitate de tratament a părților de care ar fi dat dovadă instanța de fond în cadrul procesului, încălcarea legii și fraudarea actului de justiție prin favorizarea deschisă a uneia dintre părți în detrimentul celeilalte și acordarea reclamantei mai mult decât a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 4174 Euro iar ulterior, și-a majorat pretențiile la suma de 7667 Euro, aproximativ 32.664 lei însă, instanța dispune obligarea sa la plata sumei de 74.851 lei, fără a-i pretinde și taxa de timbru pentru diferența acordată, sunt nejustificate, a motivat instanța de apel, deoarece din probele administrate reiese că reclamanta și-a majorat câtimea pretențiilor la suma rezultată din expertiză, de 74.851 lei completând taxa de timbru cu suma de 1.918 lei și apoi o taxă de timbru de 163 lei și timbre judiciare de 8 lei, reclamanta îndeplinindu-și astfel obligațiile legale privind achitarea taxei judiciare de timbru la suma rezultată din raportul de expertiză.
Împrejurările invocate de apelantă că s-ar impune efectuarea unor noi expertize întrucât expertul numit de instanță a întocmit completările la raportul de expertiză construcții împreună cu expertul consilier, fiind influențat de acesta, completările fiind semnate în principal de expertul consilier N. D. și în secundar de expertul numit de instanță P. M., astfel încât prin acceptarea unei astfel de situații în timpul judecății, instanța a încălcat legea și a fraudat actul de justiție sunt nejustificate, a arătat tribunalul, întrucât, pe de-o parte nu există nici-o dovadă privind pretinsa influență a expertului desemnat de instanță de către expertul consilier, iar pe de altă parte, faptul că expertul consilier ar fi semnat expertiza în partea stângă a paginii iar expertul desemnat de instanță în partea dreaptă, nu înseamnă că raportul de expertiză a fost efectuat de către expertul consilier la concluziile căruia ar fi achiesat expertul desemnat de instanță, ci dimpotrivă, pe baza identificărilor și a normativelor legale aplicabile, cei doi experți au căzut de comun acord asupra valorilor construcției și lucrărilor de îmbunătățiri efectuate la imobil de către ambele părți.
De-altfel, apelanta nici nu a invocat o asemenea pretinsă nelegalitate a rapoartelor de expertiză la instanța de fond, iar prin încuviințarea obiecțiunilor formulate inclusiv de către pârâtă la rapoartele de expertiză, acesta fiind și motivul pentru care s-au formulat numeroase completări, instanța a respectat atât dispozițiile codului de procedură civilă, cât și dreptul părților la apărare.
În ceea ce privește motivele subsidiare de apel, susținerea apelantei că, în mod greșit instanța ar fi admis acțiunea privind ieșirea din indiviziune deși, trebuia admisă doar cererea pârâtei din cererea reconvențională, reclamanta renunțând la capătul său de cerere, tribunalul a apreciat că este neîntemeiată, întrucât reclamanta a renunțat la cererea de ieșire din indiviziune în cadrul dosarului nr._ și nu în cadrul dosarului nr._ care a fost conexat de către instanță la acest dosar, ulterior declarației de renunțare la judecată, ceea ce înseamnă că, reclamanta a înțeles să investească instanța cu cererea de ieșire din indiviziune ce a format obiectul dosarului nr._, conexat la dosarul cu care a investit instanța inițial.
Criticile apelantei conform cărora raportul de expertiză construcții nu ar fi răspuns aspectelor ce rezultă din natura juridică a cauzei și din cererile părților, iar instanța ar fi trebuit să omologheze varianta stabilită prin raportul de expertiză completare 2 și nu completare 4 și să oblige reclamanta la plata sultei de 37.427 conform expertizei, nu pot fi avute în vedere, a stabilit instanța de apel, întrucât prin raportul de expertiză tehnică construcții inclusiv completare, expertul nu a făcut altceva decât să identifice și să evalueze construcția supusă partajului, îmbunătățirile efectuate de părți la această construcție, obiective stabilite și încuviințate prin încheierea din 4.03.2009, expertul neavând obligația să răspundă la alte obiective decât cele încuviințate de instanță, iar omologarea variantei rezultată din raportul de expertiză construcții completare 4, a avut loc datorită faptului că la această completare nu s-au formulat obiecțiuni de către nici una din părți, inclusiv de pârâtă, fapt ce rezultă din notele scrise, depuse de aceasta la dosar, la care astfel, pârâta a achiesat.
Susținerea apelantei că omologând raportul de expertiză construcții 4, și modalitatea de repartizare a loturilor în raport de îmbunătățirile pretinse de reclamantă, stabilind și sultă în sarcina reclamantei de 23.250 lei, pârâta nu mai putea fi obligată la plata îmbunătățirilor pretinse de reclamantă în valoare de 74.851 lei, acestea fiind deja admise, nu a fost reținută de către tribunal cu motivarea că îmbunătățirile vizează întreaga casă de locuit și nu doar partea de construcție atribuită reclamantei, caz în care, pârâta are obligația de a suporta contravaloarea îmbunătățirilor aduse de reclamantă întregului imobil în cota ce-i revine de ½ din aceste îmbunătățiri.
Aspectele invocate de către apelantă în sensul că nici expertiza topo nu ar fi răspuns obiectivelor încuviințate și deși a solicitat, expertul nu a întocmit și o variantă astfel cum a propus apelanta, respectiv terenul de 204,74 mp nu poate face obiectul unei împărțeli în natură astfel cum a constatat și expertul însă, terenul de 1.239,9 mp poate fi împărțit în loturi egale ca suprafețe și valoare, iar terenul de 764 mp se impune a rămâne în indiviziune deservind locuinței și garajului, precum și utilitățile aferente acestora, au fost de asemeni apreciate ca neîntemeiate de către tribunal, care a constatat că varianta omologată de instanță răspunde cerințelor prev. de art.6739 Cod pr.civilă, părțile primind teren în exclusivitate dar și în indiviziune, fiind imperios necesară păstrarea stării de indiviziune asupra drumului de acces precum și a terenului de sub construcție, și totodată, această variantă țină seama de voința părților, astfel cum reiese din cuprinsul raportului de expertiză, precum și de cotele cuvenite acestora.
Solicitarea apelantei vizând schimbarea dispozițiilor hotărârii instanței de fond, privind obligarea sa la plata sumei de 74.851 lei, întrucât pe de-o parte, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv 32.664 lei, iar pe de-altă parte, reclamanta nu a timbrat pentru diferența de bani acordată, a fost considerată ca nejustificată de către tribunal, deoarece reclamanta și-a majorat pretențiile la valoarea îmbunătățirilor astfel cum a rezultat din raportul de expertiză și a timbrat la valoarea rezultată din expertiză, conform legii taxelor de timbru astfel cum rezultă din chitanțele depuse la dosar.
Susținerea apelantei că instanța de fond nu ar fi făcut o justă apreciere a lucrărilor efectuate de părți, respectiv lucrări de întreținere și administrare care cad în sarcina copărtașilor și care au obligația de a contribui la aceste cheltuieli proporțional cu cota-parte ce le revine din dreptul de proprietate și cheltuielile de amenajare a spațiului de locuit după bunul plac al părților, în partea de imobil pe care o ocupă, și care le revine în urma ieșirii din indiviziune, nu a fost reținută de către tribunal, întrucât în cauză toate lucrările efectuate la imobil s-au făcut de comun acord indiferent de natura acestora, astfel încât, odată cu ieșirea din indiviziune se identifică și evaluează toate îmbunătățirile efectuate la imobil, indiferent de natura acestora, urmând să fie atribuite părților în raport de costurile suportate de fiecare la efectuarea unor asemenea lucrări și nu în mod automat conform cotei-părți cuvenite din imobil, întrucât ar însemna să fie prejudiciată partea care, deși are o cotă indiviză din imobil, să suporte costuri mai mari decât cealaltă parte la efectuarea lucrărilor de îmbunătățiri, reparații, etc, ceea ce ar fi inechitabil.
Pretențiile apelantei că lucrările reținute de instanță revin reclamantei prin ieșirea din indiviziune, caz în care nu este îndeplinită condiția îmbogățirii fără just temei, de diminuare a patrimoniului celui ce a făcut lucrările și de mărire a celuilalt, mai ales că, pârâta nu a beneficiat niciodată de amenajările reținute, acestea regăsindu-se în partea de construcție a reclamantei nu au fost găsite ca întemeiate de căte instanța de apel, întrucât o asemenea apărare nu a fost formulată la instanța de fond, nu s-a invocat îndeplinirea sau neîndeplinirea condițiilor îmbogățirii fără just temei, astfel că nu poate fi invocată pentru prima dată în calea de atac a apelului, încălcându-se principiul disponibilității, al contradictorialității și dreptul la apărare al părților.
Susținerile apelantei în sensul că bonurile fiscale depuse de reclamantă conform cărora s-au făcut achiziții de materiale în perioada 2002-2007 în localitatea B., nu ar face dovada că aceste materiale au fost cumpărate de reclamantă și au fost folosite la amenajarea imobilului în cauză, iar expertul construcții nu apreciază dacă această cantitate de materiale s-a identificat în imobil, au fost considerate ca neîntemeiate, întrucât aceste bonuri se coroborează cu celelalte probe administrate, inclusiv cu declarațiile de martori care arată achiziționarea de materiale de construcții de către reclamantă, dar și cu rapoartele de expertiză construcții care atestă efectuarea de îmbunătățiri de către reclamantă, lucrări care au necesitat materiale de construcții, mai ales că pârâta nu a făcut nici-o dovadă că materialele înscrise în bonurile respective nu ar fi fost folosite la construcție, fiind simple afirmații fără suport probator.
Solicitarea apelantei vizând schimbarea dispozițiilor hotărârii privind respingerea cererii reconvenționale ca insuficient timbrată, având în vedere că, pe de-o parte, acordă reclamantei o sumă mult mai mare decât cea pretinsă respectiv 74.851 lei, odată prin includerea acestei sume în dreptul valoric cuvenit pentru ca apoi, să fie ea obligată la plata aceleiași sume ca și capăt de cerere separat, iar pe de-altă parte, îi admite ei suma de 37.427 lei, incluzând-o în dreptul valoric cuvenit, pentru ca apoi, să o respingă ca insuficient timbrată, nu a fost reâinută de tribunal, cu motivarea că reclamantei i s-a acordat suma solicitată pentru care a timbrat, iar pârâtei deși i s-a pus în vedere să completeze taxa judiciară de timbru la valoarea lucrărilor de îmbunătățiri efectuate de ea, conform raportului de expertiză, nu și-a îndeplinit această obligație, ci mai mult chiar, nici nu a formulat cerere de reexaminare vizând stabilirea taxei judiciare de timbru, astfel încât în mod corect instanța de fond a anulat această cerere ca insuficient timbrată.
Pretențiile apelantei de a se dispune schimbarea dispozițiilor hotărârii privind respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune asupra creanțelor născute din starea de coproprietate comună, întrucât acțiunea de restituire izvorând din îmbogățirea fără just temei este supusă termenului general de prescripție de 3 ani, termen ce începe să curgă din momentul în care, cel care și-a micșorat patrimoniul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât faptul măririi altui patrimoniu, cât și pe cel care a beneficiat de această mărire, au fost de asemeni considerate ca nejustificate, întrucât în speță, obiectul cauzei constă în ieșirea din indiviziune asupra unui imobil la care părțile au făcut îmbunătățiri, acțiune care este imprescriptibilă, și nicidecum nu constă într-o creanță ce ar izvorî dintr-o pretinsă îmbogățire fără just temei.
Critica apelantei în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de obligare a reclamantei la suportarea a ½ din cheltuielile de modificare a căilor de acces, branșamente de apă, canal, gaze și electricitate, întrucât aceste modificări sunt efectuate ca urmare a ieșirii din indiviziune și de care nu se face vinovată pârâta, a fost considerată neîntemeiată, deoarece din nici o probă administrată nu a rezultat că pârâta-apelată ar fi suportat ½ din costurile necesitate de aprobările și construirea unor asemenea branșamente, astfel că nu poate pretinde obligarea reclamantei să suporte la rândul său ½ din cheltuielile pe care le va suporta cu efectuarea unor asemenea demersuri.
Afirmațiile apelantei în sensul că în mod greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, ținând seama de netemeinicia dispozițiilor hotărârii pronunțate de instanța de fond, au fost apreciate ca nefondate de tribunal, întrucât nu a făcut dovada nelegalității și netemeiniciei hotărârii instanței de fond, caz în care la solicitarea reclamantei, are obligația de a achita contravaloarea cheltuielilor de judecată suportate de aceasta astfel cum au fost ocazionate de prezentul proces.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta P. A., pentru următoarele motive:
O primă critică se referă la nerespectarea disp. art. 258 și art. 106 Cod proc. civilă, respectiv refuzul de a respecta procedura împărțelii judiciare prev.de art. 673/1 Cod proc. civilă, de a întocmi încheierea interlocutorie, minuta, motivarea în fapt și în drept și stabilirea elementelor arătate la art. 673 Cod proc. civilă.
Se critică decizia și pentru că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, nerespectând art. 246 alin. 3 Cod proc. civilă.
O altă critică se referă la faptul că hotărârea este dată fără temei ori cu interpretarea sau aplicarea greșită a legii.
Precizează recurenta că dreptul formulat de reclamanți prin cererea principală privind constatarea dreptului de creanță, reprezentând c/val lucrărilor de edificare, amenajare și îmbunătățiri voluptorii edificate la imobil este prescriptibil, conform art. 1, 3, 7 din Decretul nr. 167/1958.
Consideră recurenta că cheltuielile efectuate de reclamanți nu pot fi considerate necesare și utile, deoarece nu au fost făcute pentru conservarea ,ci pentru înfrumusețarea bunului, pentru plăcerea reclamanților, deci sunt cheltuieli voluptorii, situație ce rezultă și din raportul dintre prețul de achiziție al imobilului conform contractului de vânzare cumpărare nr. 1318/2002 în cuantum de 1.073.632 lei vechi și sulta la care a fost obligată, respectiv_ lei.
Se critică decizia și în privința modalității de formare și atribuirii a loturilor, deoarece expertizele întocmite în cauză pentru evaluarea construcțiilor și terenurilor au stabilit prețuri cu mult sub prețul pieții pentru construcția din B. Deal.
Apreciază recurenta că instanțele au omologat greșit raportul de expertiză completare 4, corect fiind raportul de expertiză completare 2 depus la termenul din 16.02.2010, iar instanțele trebuia să rețină lotizarea conform voinței părților.
Într-un alt motiv de recurs se arată că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la motivele de apel formulate, în sensul în care a contestat modalitatea de efectuare a expertizelor și modul de omologare de instanță, deoarece nu putea fi împărțită în natură calea de acces, aceasta continuând să rămână în indiviziune.
Cu privire la lotul de teren curți-construcții aferent locuinței și garajului, trebuia menținută starea de indiviziune asupra lotului cu nr. cadastral 1591, care deservește locuința și garajul și utilitățile aferente acestora.
De asemenea, recurenta arată că dreptul la acțiune cu privire la îmbunătățiri, cu excepția celor voluptorii este prescris, pentru că au fost efectuate în anul 2002, iar acțiunea a fost introdusă în 2008.
Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în fond, pentru refacerea raportului de expertiză.
Intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare, deși au fost citați cu această mențiune.
Curtea, examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente, constată că recursul este nefondat și va fi respins, pentru următoarele considerente:
Critică ce vizează nerespectarea disp. art. 258 și art. 106 Cod proc. civilă, respectiv refuzul de a respecta procedura împărțelii judiciare prev. de art. 673/1 Cod proc. civilă, de a întocmi încheierea interlocutorie, minuta, motivarea în fapt și în drept și stabilirea elementelor arătate la art. 673 Cod proc. civilă, este nefondată, întrucât, pe de o parte, recurenta nu a arătat în ce constă încălcarea dispozițiilor legale menționate, iar pe de altă parte, art. 6735 Cod proc. civilă nu obligă instanța la a întocmi o încheiere interlocutorie precum și să o motiveze în fapt și în drept.
Deși recurenta susține că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, nerespectând art. 246 alin. 3 Cod proc. civilă, Curtea va reține că depășirea atribuțiilor puterii judecătorești nu se referă la încălcarea disp. art. 246 Cod proc. civilă.
Depășirea atribuțiilor puterii judecătorești vizează încălcarea unor atribuții constituționale, recunoscute diferitelor autorități statale de către legile statului. Instanța săvârșește un exces de putere atunci când îndeplinește un act al unui organ al puterii executive sau al celei legislative.
Recurenta invocă ca temei de nelegalitate și art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, fără însă a arăta în ce constă încălcarea acestui text de lege.
Motivul de recurs ce vizează faptul că dreptul formulat de reclamanți prin cererea principală privind constatarea dreptului de creanță, reprezentând c/val lucrărilor de edificare, amenajare și îmbunătățiri voluptorii edificate la imobil este prescriptibil, conform art. 1, 3, 7 din Decretul nr. 167/1958, este nefondat, întrucât prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat ieșirea din indiviziune asupra unor imobile terenuri și construcții, iar dreptul de a cere ieșirea din indiviziune nu este prescriptibil.
Urmează a se respinge ca nefondată și critica prin care s-a susținut că cheltuielile efectuate de reclamanți nu pot fi considerate necesare și utile, deoarece nu au fost făcute pentru conservarea și pentru înfrumusețarea bunului, pentru plăcerea reclamanților, deci sunt cheltuieli voluptorii,întrucât din raportul de expertiză efectuat în cauză nu reiese că respectivele lucrări efectuate ar avea caracter voluptoriu, mai ales că o parte din lucrări au fost lucrări de îmbunătățire, efectuate prin contribuția ambelor părți și mai mult, reclamanta a depus la fila 77 dosar fond o cerere precizatoare prin care a arătat lucrările efectuate la imobil.
Chiar dacă recurenta susține că expertizele întocmite în cauză pentru evaluarea construcțiilor și terenurilor au stabilit prețuri cu mult sub prețul pieții pentru construcția din B. Deal, aceasta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză conform art. 212 Cod proc. civilă, care reglementează condițiile în care trebuie să se invoce regularitatea raportului de expertiză. Neinvocarea nulității raportului de expertiză la prima zi de înfățișare după depunere și înainte de a se depune concluzii în fond, atrage sancțiunea decăderii.
Susținerea recurentei că instanțele au omologat greșit raportul de expertiză completare 4, corect fiind raportul de expertiză completare 2 depus la termenul din 16.02.2010, iar instanțele trebuia să rețină lotizarea conform voinței părților urmează a fi respinsă ca nefondată, întrucât art. 6739 Cod proc. civilă arată care sunt criteriile pentru a se dispune ieșirea din indiviziune, voința părților nefiind printre criteriile menționate în textul de lege.
Critica recurentei că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la motivele de apel formulate, în sensul în care a contestat modalitatea de efectuare a expertizelor și modul de omologare de instanță, deoarece nu putea fi împărțită în natură calea de acces, aceasta continuând să rămână în indiviziune,este nefondată deoarece s-a arătat pe larg motivele pentru care nu se impune efectuarea unor alte expertize și considerentele pe baza cărora se impune omologarea variantei rezultată din raportul de expertiză construcții completare 4, care s-a dispus ,, datorită faptului că la această completare nu s-au formulat obiecțiuni de către nici una din părți, inclusiv de pârâtă, fapt ce rezultă din notele scrise, depuse de aceasta la dosar, la care astfel, pârâta a achiesat ”(filele 9-11 ds.fond).
Deși recurenta susține că a contestat modul de efectuare a expertizelor, din practicaua sentinței civile pronunțată de instanța de fond nu reiese că s-ar fi formulat obiecțiuni la rapoartele de expertiză.
Critica ce vizează faptul că s-a prescris dreptul la acțiune cu privire la îmbunătățiri, cu excepția celor voluptorii, este de asemenea nefondată, întrucât, așa cum s-a mai precizat, îmbunătățirile respective sunt cuprinse într-un imobil care a fost supus împărțelii, iar ieșirea din indiviziune nu este supusă prescripției extinctive.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
Se va lua act că intimații-reclamanți vor solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta P. GH. A., domiciliată în Tulcea, . Rocada, ., . și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, ., ., împotriva deciziei civile nr. 301/3 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. GH. G. și C. GH. L., ambii domiciliați în B., ., . și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la S. „I. T. și Asociații”, cu sediul în București, Calea Rahovei, nr. 178, ., la avocat P. C..
Ia act că intimații-reclamanți vor solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 noiembrie 2012.
Președinte,Judecători,
A.-C. B. E. S. C.-P. B.
Grefier,
D. V.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Red. ES
Tehnored. CC
2 ex/13.11.2012
d.f. nr._ Judecătoria Câmpina
j.f. C. M.
d.f. nr._ Tribunalul Prahova
j.a. A.-G. H., C. R.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2433/2014. Curtea de Apel... | Fond funciar. Decizia nr. 574/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
