Succesiune. Decizia nr. 24/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 24/2016 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 24/2016

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA NR. 24

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2016

Președinte - V.-A. P.

Judecători - C. - P. B.

- E.-S. L.

Grefier - N. M.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul D. G., domiciliat în comuna Vadu Pașii, ., împotriva deciziei civile nr.2908/23 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu pârâtele A. E., domiciliată în comuna Vadu Pașii, . și A. M., domiciliată în comuna Vadu Pașii, . și intervenienții D. D., domiciliat în comuna Vadu Pașii, . și D. M., domiciliată în comuna Vadu Pașii, ..

La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-reclamant D. G., asistat de avocat M. S., din cadrul Baroului B., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/15.11.2015, lipsind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este motivat, dar nu este timbrat.

Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură, s-au depus la dosar concluzii scrise de către intimații-intervenienți D. D. și D. M., înregistrate sub nr. 1163/21.01.2016, prin care au solicitat și respingerea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 3853/20.03.2015 pronunțată de Judecătoria B. ca inadmisibil.

Avocat M. S., pentru recurentul-reclamant D. G., depune chitanța nr.VAD3000256/15.01.2016 emisă de Primăria Comunei Vadu Pașii, jud. B. în valoare de 208 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbre judiciare în valoare de 4,5 lei, ce s-au anulat de către instanță și arată că a luat cunoștință de concluziile scrise depuse de intimații-intervenienți și alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul asupra recursului.

Curtea ia act că s-a satisfăcut timbrajul stabilit căii de atac exercitate de reclamantul D. G., precum și de declarația părții, prin avocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul atât asupra excepției inadmisibilității recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 3853/20.03.2015 pronunțată de Judecătoria B., invocată de intimații-intervenienți, cât și asupra recursului.

Avocat M. S., având cuvântul pentru recurentul-reclamant D. G., susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând, în esență, că recursul este admisibil, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.6 și 9 Cod pr.civilă, legea care guvernează prezentul litigiu fiind vechiul Cod de procedură civilă. Instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, fără a se face o mărire a pretențiilor, intervenienții intervenind în procesul de partaj dintre recurentul-reclamant și surorile acestuia, solicitând cca. 5000-6000 lei. După efectuarea expertizei, intervenienții nu au înțeles să-și mărească câtimea pretențiilor la 9200 lei, valoare rezultată din lucrare, situație nediscutată de niciun fel în fața instanței și nici cu privire la achitarea diferenței de timbraj. Cert este că deși intervenienții au cerut 5000-6000 lei, au primit 9200 lei. Aceasta este o primă critică de nelegalitate întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct.6 Cod pr.civilă.

În ce privește excepția inadmisibilității recursului declarat împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria B. solicită respingerea acesteia, dat fiind că atâta timp cât s-a respins apelul ca neîntemeiat, deci s-a menținut hotărârea pronunțată de instanța de fond, înțelege să atace atât decizia, cât și sentința, similar cu atacarea încheierii de admitere în principiu în procesul de partaj.

Al doilea motiv de recurs privește rezolvarea fondului litigiului, o primă problemă fiind supraevaluarea pretinselor îmbunătățiri. În raportul de expertiză, la care s-au formulat obiecțiuni repetate, îmbunătățirile aduse unei camere locuite de intervenienți sunt mai mari decât cele reținute pentru întreg imobilul succesoral. Reclamantul a solicitat să se efectueze o expertiză numai asupra camerei în care intervenienții locuiesc, însă instanțele i-au respins cererea, deși sultele stabilite pentru pârâte sunt mai mici decât cea datorată intervenienților, care sunt fiul și nora reclamantului. Intervenienții doar au văruit, schimbat o ușă și ferestrele camerei în care reclamantul le-a permis să locuiască, iar aceste îmbunătățiri au fost apreciate de expert ca având valoarea de 9200 lei. Soluția de respingere a efectuării unei expertize strict cu privire la îmbunătățirile făcute de intervenienți i-a îngrădit reclamantului posibilitatea dovedirii susținerilor sale.

Ultima critică se referă la obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată din fața instanței de apel. Apelul a vizat strict situația intervenienților, iar în ce le privea pe pârâte, hotărârea instanței de fond era definitivă, astfel că în mod greșit reclamantul-apelant la acel moment, a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată către pârâte.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei tribunalului, conform motivelor invocate, trimiterea spre rejudecare la instanța de apel pentru efectuarea unei expertize construcții pentru edificarea acestei instanțe de temeinicia susținerilor privind supraevaluarea îmbunătățirilor realizate de intervenienți, iar în subsidiar, reținerea spre rejudecare și efectuarea expertizei pentru evaluarea îmbunătățirilor efectuate de intervenienți. În ce privește cererea subsidiară, solicită acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., reclamantul D. G. a chemat în judecata pe pârâtele A. E. și A. M., solicitand, așa cum și-a precizat și completat ulterior acțiunea, partajarea averii succesorale rămasă de pe urma defunctei D. M., decedată la data de 6.09.1998, cu ultimul domiciliu în . B..

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că tatăl său, D. D., a decedat în anul 1971, iar de la decesul acestuia s-a dezbatut succesiunea conform certificatului de moștenitor nr. 660/17.12.1971 eliberat de notariatul de Stat Județean Buzau, de unde rezultă că deține cota de 3/4 din imobilul casă de locuit și suprafața de 600 m.p. teren, restul cotei revenindu-i mamei sale D. M., surorile reclamantului renunțând la moștenirea tatălui.

Reclamantul a solicitat partajarea averii succesorale rămase de pe urma defunctei mame D. M., decedată la data de 7.09.1998, cu ultimul domiciliul în . Buzau.

A susținut reclamantul că dintotdeauna a locuit în imobilul succesoral, alături de părinții săi, pe care i-a sprijinit în tot timpul vieții lor și i-a ingrijit când a fost nevoie, dar s-a ocupat și de înmormântarea și pomenirile ulterioare, după datină.

Reclamantul a mai arătat că surorile sale, pârâtele, după căsătoria lor, s-au arătat străine de succesiunea rămasă de pe urma tatălui lor, prin renunțare expresă, iar după decesul mamei, prin neefectuarea niciunui act de acceptare tacită.

A învederat reclamantul că el a fost cel care, în permanență, a întreținut averea succesorală, a plătit impozitele și taxele aferente, iar la imobilul casă de locuit a executat o . operațiuni de reabilitare și a efectuat îmbunătățiri prin edificarea unui alt corp de clădire și anexe, sporind considerabil valoarea imobilului.

Din acest motiv, reclamantul a solicitat să se constate că a efectuat, prin contribuție proprie, îmbunătățiri, care să fie excluse din masa succesorală, după cum urmează:

1. Lucrări de consolidare casa părintească, respectiv: decopertat tencuiala exterioară și interioară casă, efectuat izolație cu plasă, retencuit, gletuit, lucrări evaluate la 2.4oo lei și executate de către reclamant de 2 ori, în ultimii 3o ani;montat parchet într-o cameră și gresie pe hol, lucrare evaluată la 4oo lei;montat tâmplărie termopan geam - 1 cameră, lucrare evaluată la 4oo lei;betonat curte (85 m.p.), lucrare evaluată la 4oo lei; executat gard față din metal cu postament din beton, lucrare evaluată la 1.5oo lei; executat gard spate din plasă sudată,pe stâlpi din țeavă cu porți(mică si mare),lucrare evaluată la 4oo lei; executat boltă vie din țeavă metalică, lucrare evaluată la 1oo lei;refăcut în totalitate instalația electrică(inclusiv înlocuit contor) lucrare evaluată la 2oo lei; vopsit pazie + tâmplăria interioară (podină), lucrare evaluată la 13o lei; racordare la sistemul public de alimentare cu apă, lucrare evaluată la 27o lei.

2. Edificări în continuarea imobilului - casă succesorală, respectiv: alipit de casa părintească un corp de casă compus din 3 camere și un hol, din paiantă acoperit cu țiglă (holul cu tablă), edificat construcții anexe compuse din magazie(paiantă), grajd (ciment), adăpost păsări(scândură), boxe pentru porci(beton), șopron (metalic), reclamantul evaluând aceste construcții la valoarea de 1o.ooo lei.

Pentru situația în care instanța va aprecia că pârâtele au vocație succesorală, reclamantul a solicitat să fie obligate pârâtele să-i achite contravaloarea datoriilor succesorale, proporțional cu cota ce le va reveni din succesiune, constând în impozitele și taxele aferente masei succesorale.

Reclamantul a solicitat, de asemenea, includerea în masa succesorală a terenului înscris în titlul de proprietate nr._/15/4.04.2003, eliberat de Comisia Județeană Buzau pe numele defunctei mame D. M., în suprafață de 3 ha. și 7100 m.p., situat în satul Scurtești, . B..

Totodată, reclamantul a cerut a i se atribui întregul imobil casă și teren aferent, deoarece îndeplinește condițiile legale, iar conviețuirea în aceeași curte cu una din surorile sale este imposibilă.

Pârâtele au formulat întâmpinare, prin care au solicitat admiterea în parte a acțiunii în sensul partajării averii succesorale rămase de pe urma defunctei D. M., urmând să se constate deschisă succesiunea defunctei, masa succesorală, cotele ce se cuvin părților și ieșirea din indiviziune asupra masei sucesorale.

Au învederat pârâtele că au făcut acte de acceptare a succesiunii de pe urma defunctei lor mame, pârâta A. folosind o cameră și un hol din corpul de clădire construit încă de pe vremea în care trăia D. M..

La data de 10.01.2014 au depus o cerere de intervenție în interes propriu numiții D. D. și D. M., prin care au solicitat a se constata că au un drept de creanță reprezentând îmbunătățiri aduse imobilului succesoral, evaluate provizoriu la suma de 6000 lei, precizând că nu cunosc cu exactitate întinderea dreptului lor, motiv pentru care au cerut efectuarea unei expertize preparatorii.

Au arătat intervenienții că sunt fiul și nora reclamantului și de foarte mulți ani locuiesc în imobilul casă de locuit a cărui ieșire din indiviziune se solicită de reclamant, intervenienții folosind în prezent o camera și un hol, la care au efectuat o . îmbunătățiri constând în lucrări de tencuială în interior și exterior, geamuri de termopan, două uși montate, glet, pardoseli și gleturi.

Reclamantul a depus întâmpinare la cererea de intervenție în interes propriu, prin care a arătat că intervenienții s-au stabilit în domiciliul său în urmă cu aproximativ trei ani, iar din pretinsele îmbunatatiri solicitate, reclamantul a recunoscut că aceștia au efectuat lucrări de gletuire interioară la camera în care locuiesc, dar cu cimentul achiziționat de el, au montat un geam termopan mare și două mai mici la cameră, o ușă termopan și una din lemn.

Pe baza probelor administrate, cu înscrisuri, interogatorii luate reclamantului și pârâtelor, martori, expertiză preparatorie specialitatea construcții, Judecătoria B. a pronunțat la data de 27.06.2014 o încheiere interlocutorie, prin care a admis, în principiu, în parte acțiunea și în principiu, în parte, cererea de intervenție, a declarat deschisă succesiunea defunctei D. M., decedată la data de 6.09.1998, cu ultimul domiciliu în . B. și compunerea masei succesorale rămasă de pe urma defunctei constând în cota de 5/8 din imobilul casă de locuit și teren aferent de 600 m.p., situat în satul Scurtești, . B., precum și cota de l/1 din suprafața de teren de 3 ha. și 7100 m.p., situat în aceeași localitate, conform titlului de proprietate nr._/15/04.04.2003 emis de Comisia Județeană B..

Prin aceeași încheiere s-a constatat că reclamantul D. G. a adus îmbunătățiri imobilului succesoral, astfel cum s-a stabilit prin raportul de expertiză preparatorie, specialitatea construcții (refacere) întocmit de expert tehnic judiciar A. M., a căror valoare s-a dispus a se stabili de expertul constructor și care se vor scădea din valoarea masei sucecsorale.

De asemenea, s-a constatat că intervenienții D. D. și D. M. au un drept de creanță constând în contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului succesoral (cameră și hol) constând în: efectuat lucrări de tencuială interior și exterior, geamuri termopan, montat 2 uși, glet, pardoseli, gletuiri, dispunându-se a fi evaluate de expertul constructor și a fi scăzute din valoarea imobilului, urmând ca persoana căreia i se va atribui imobilul casă de locuit în natură, să fie obligată la plata contravalorii lor către intervenienți.

Au fost numiți experți specialitatea construcții și cadastru, pentru identificare, evaluare și lotizare, urmând ca expertul constructor să efectueze și expertiza centralizatoare.

Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că la data de 18.07.1971 a intervenit decesul numitului D. D., tatăl parților în proces, cu ultimul domiciliu în . B., iar de pe urma defunctului s-a dezbătut succesiunea, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 660/17.12.1971, eliberat de Notariatul de Stat Județean Buzau, masa succesorală rămasă de pe urma defunctului compunându-se din cota de l/2 din imobilul casă de locuit și teren aferent de 600 m.p., situat in . B., reclamantului revenindu-i cota de 3/4 din masa succesorală, iar soției supraviețuitoare D. M. cota de 1/4 din întreaga masă succesorală, pârâtele fiind renunțătoare, conform declarațiilor inregistratre sub nr. 805 și 806/1971.

S-a mai reținut că la data de 07.09.1998 a decedat mama reclamantului - D. M., iar de pe urma defunctei au rămas ca moștenitori în calitate de descendenți de gradul I reclamantul D. D. și pârâtele.

Susținerea reclamantului potrivit căreia pârâtele sunt străine de sucesiunea defunctei lor mame a fost respinsă pe motiv că din probele ce au fost administrate în cauză a rezultat că pârâta A. a folosit o cameră și un hol din imobilul succesoral, dar și faptul că pârâtele stapânesc o parte din terenuri - bun propriu al mamei lor, ce a fost reconstituit pe numele acesteia, conform titlului de proprietate atașat la dosar.

Referitor la îmbunătățirile efectuate de către reclamant la imobilul succesoral, s-a arătat că din declarațiile martorilor audiați în cauză sub acest aspect, precum și din raportul de expertiză preparatorie specialitatea construcții întocmit de expert tehnic judiciar A. M., a rezultat că acesta a efectuat îmbunătățiri imobilului succesoral, constatându-se că reclamantul a adus îmbunătățiri imobilului succesoral, astfel cum s-a stabilit prin raportul de expertiză preparatorie, specialitatea construcții (refacere) întocmit de expert tehnic judiciar A. M., a căror valoare urmează a se stabili de expertul constructor și care se va scădea din valoarea masei succesorale.

Cât privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții D. D. și D. M., în urma interpretării coroborate a materialului probator ce s-a administrat în cauză, respectiv declarații de martori, răspunsuri la interogatorii, dar și a recunoașterii parțiale a reclamantului, instanța a admis în principiu, în parte, cererea de intervenție și a constatat că intervenienții au un drept de creanță constând în contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului succesoral, respectiv pentru o cameră și un hol în care au locuit, îmbunătățiri expres indicate, dispunându-se a fi evaluate de expertul constructor și a fi scăzute din valoarea imobilului, urmând ca persoana căreia i se va atribui imobilul casă de locuit în natură să fie obligată la plata contravalorii lor către intervenienți.

După efectuarea expertizelor de specialitate, Judecătoria B. a pronunțat sentința civilă nr.3853/20.03.2015, prin care a admis în parte acțiunea principală, astfel cum a fost precizată și completată și în parte cererea de intervenție în interes propriu dispunând ieșirea din indiviziune a părților prin omologarea raportului de expertiză centralizatoare (rezolvare obiective ) întocmit de expert tehnic judiciar T. M., în varianta a V-a, modificată de instanță în sensul excluderii din lotul III a suprafeței de teren 334 m.p., intravilan situat între punctele C,B,K,8,1,C, cvartalul 39, parcela 2142, 2155 . (în curte) și atribuind această suprafață în lotul reclamantului, fiind atribuite reclamantului și pârâtelor loturile expres indicate în dispozitivul sentinței, compensându-se cheltuielile de judecată.

Instanța a admis obiecțiunile formulate de către reclamant la raportul de expertiză centralizatoare (rezolvare obiecțiuni) ce a fost întocmit de expert tehnic judiciar T. M., în sensul modificării raportului de expertiză, respectiv a excluderii din lotul 3 din varianta a V-a a suprafeței de 334 m.p.în intravilan, situat între punctele C,B, K, 8, 1, C în cvartalul 39, parcela 2142, 2155, . (în curte) ce a fost atribuit pârâtei A. M. și atribuirii acesteia în lotul său, cu plata corespunzătoare a sultei.

În acest sens, instanța a considerat că se respectă dispozitiile art. 6739 Cod pr.civilă, întrucat la stabilirea loturilor s-au avut în vedere cotele cuvenite părților, posesia și îmbunătățirile efectuate de acestea imobilului sucesoral, arătându-se că s-a respectat și principiul fărâmițării excesive a imobilului și că sultele nu sunt împovărătoare pentru părți.

Împotriva sentinței primei instanțe reclamantul D. G. a declarat recurs - cale de atac recalificată de instanță ca fiind apel - criticând sentința pentru nelegalitate

Apelantul a precizat că se critică sentința numai în ceea ce privește cuantumul contravalorii îmbunătățirilor la imobilul succesoral, pretinse de intervenienții D. D. și M., fiul și nora sa.

Astfel, apelantul a susținut că instanța de fond a acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut. Prin cererea de intervenție în interes propriu, cei doi soți au solicitat a se constata că au efectuat unele îmbunătățiri la imobilul succesoral, având în vedere că reclamantul le-a îngăduit să locuiască într-o cameră și un hol, în pofida nenumăratelor nemulțumiri pe care i le-au produs prin comportamentul lor față de el. Ei înșiși au afirmat, în fața instanței de judecată, că evaluează aceste îmbunătățiri la suma de 6000 lei ( după care s-a calculat și valoarea taxei judiciare de timbru, de la plata căreia au fost scutiți).

Cu toate acestea, prin sentința atacată, instanța l-a obligat pe reclamant să le plătească suma de 9200 lei (cât a rezultat din calculul făcut de expert), în condițiile în care, în niciun moment până la închiderea dezbaterilor pe fond, aceștia nu și-au mărit câtimea obiectului cererii și nici nu au suplimentat taxa judiciară de timbru. În aceste condiții, este evident ca instanța de fond a dat, prin hotărârea aracată, mai mult decât ceea ce s-a cerut inițial de intervenienți.

Printr-o altă critică s-a susținut că din punctul de vedere al cuantumului sumei la care a fost obligat reclamantul a-l plăti intervenienților, hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Legat de acest aspect, s-a învederat că este enorm cuantumul acestor despăgubiri, în condițiile în care probele, dar și spiritul de echitate demonstrează exact contrariul, în ceea ce privește suma pe care pretind intervenienții că ar fi cheltuit-o.

În primul rând, din toate pretinsele îmbunătățiri, reclamantul a recunoscut că intervenienții au efectuat lucrări de gletuire interioară la camera în care locuiesc, dar cu cimentul achiziționat de el, au montat un geam termopan mare și două mai mici la această cameră și o ușă termopan și una din lemn. Nicidecum nu au efectuat celelalte lucrări specificate în cererea de intervenție și, în nici un caz, ceea ce au făcut, cu ajutorul său, nu valorează suma de 6000 lei, astfel cum au precizat.

De altfel, intervenienții nici nu au probat altceva, decât ceea ce reclamantul, de bună-credință, a recunoscut, iar instanța greșit a reținut că aceștia ar fi executat lucrări de tencuire exterioară la o cameră, în condițiile în care casa a fost izolată cu polistiren expandat și plase de sârmă de reclamant, cu mult înainte de a veni ei sa locuiască la el, fiind imposibil ca intervenienții să adauge ceva la această fațadă a imobilului-casă.

În al doilea rând, s-a susținut de către apelant că după cum a arătat în obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, dar și la răspunsul la obiecțiuni, expertul T. M. a supraevaluat lucrările de îmbunătățiri făcute de intervenienți la imobil și deși a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, instanța de fond le-a admis doar în parte, însă pentru evaluarea îmbunătățirilor aduse de intervenienți nici nu a arătat că le respinge, dar nu a motivat în vreun fel înlăturarea lor.Reclamantul a arătat că cele câteva operațiuni la o cameră și un hol echivalează mai mult decât toate îmbunătățirile aduse de către reclamant întregii case și mai mult decât edificarea unui alt imobil, compus din trei camere, un hol și anexe gospodărești, însă instanța de fond s-a oprit la calculul expertului, pe care l-a luat de bun, un calcul întocmit cu evidentă rea-credință de către expert.

S-a solicitat admiterea apelului și completarea probatoriului cu o expertiză de specialitate construcții.

Prin decizia civilă nr. 2908/23.09.2015, Tribunalul B. a respins ca nefondat apelul reclamantului, ce a fost obligat la 800 lei cheltuieli de judecată către intimații A. E., A. M. și D. D..

Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că una din criticile formulate de apelant vizează îmbunătățirile reținute de instanță ca efectuate de intervenienții D. D. și D. M., menționate în încheierea de admitere în principiu, însă, a observat instanța de apel, apelantul nu a formulat apel și împotriva încheierii de admitere în principiu din 27.06.2014, în care s-au constatat îmbunătățirile aduse imobilului succesoral (cameră și hol).

S-a arătat că încheierea prin care instanța de fond a admis în principiu acțiunea și cererea de intervenție, fiind o încheiere interlocutorie, trebuia atacată în mod expres odată cu hotărârea dată de instanța de fond, prin raportare la dispozițiile art. 6738 cod procedură civilă, iar menționarea în criticile dezvoltate în apel, privind reținerea greșită a unor îmbunătățiri aduse imobilului succesoral de către intervenienți, nu echivalează cu exercitarea căii de atac a apelului și împotriva acestei încheieri, așa cum cer și dispozițiile art. 6738 Cod procedură civilă.

De altfel, s-a arătat că aceste susțineri ale apelantului nu au fost probate la instanța de fond, instanța reținând îmbunătățirile aduse imobilului succesoral efectuate de intervenienți în baza interogatoriului luat intimatelor-pârâte, cât și a recunoașterii parțiale a apelantului, prin întâmpinarea formulată ( fila 92) și răspunsul la interogatoriu (fila 120 dosar fond).

Tribunalul a constatat că nu este întemeiat nici motivul de apel referitor la faptul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut.

Astfel, a susținut apelantul că în fața instanței de judecată intimații-intervenienți au evaluat îmbunătățirile aduse imobilului succesoral la suma de 6000 lei (la care s-a calculat și taxa de timbru) și că instanța de fond l-a obligat să le plătească suma de 9200 lei, cât a rezultat din calculul expertului, în condițiile în care, până la închiderea dezbaterilor pe fond, aceștia nu și-au mărit câtimea obiectului cererii și nici nu au suplimentat taxa de timbru, concluzionând că în acest fel, instanța a dat mai mult decât ceea ce s-a cerut inițial.

Instanța de apel a constatat că este neîntemeiată această susținere a apelantului întrucât prin cererea de intervenție formulată intimații-intervenienți au precizat că nu cunosc cu exactitate întinderea dreptului lor, fapt pentru care au solicitat efectuarea unei expertize preparatorii și în funcție de concluziile raportului de expertiză, să se stabilească și taxa de timbru în raport de dreptul lor de creanță pretins.

În acest sens, instanța a admis expertiza efectuată de expert T. M., care a evaluat îmbunătățirile imobilului efectuate de intervenieți la suma de 9200 lei.

În acest context, cum intervenienții și-au precizat poziția prin însăși cererea de intervenție ca evaluarea îmbunătățirilor să se efectueze de expert și cum nu au formulat obiecțiuni la acest raport, iar în concluziile pe fond au solicitat omologarea variantei a V-a a raportului de expertiză ( variantă omologată de instanță) s-a conchis că rezultă cu prisosință că instanța nu a acordat mai mult de cât s-a cerut, cum susține apelantul.

S-a arătat că evaluarea făcută de intervenienți la suma de 6000 lei în ședința publică din 10.01.2014 a fost o evaluare provizorie, în vederea taxării cererii de intervenție, iar faptul că ulterior, instanța de fond a omis să solicite majorarea taxei de timbru până la valoarea de 9200 lei, nu reprezintă un motiv de apel întrucât nu-l prejudiciază pe apelant.

Cu privire la motivul de apel prin care s-a susținut că instanța de fond a admis doar în parte obiecțiunile reclamantului, însă pe cele privind evaluarea acelor îmbunătățiri la imobilul succesoral solicitate de intervenienți, instanța nu a motivat de ce le respinge, tribunalul a constatat că este nefondat.

Astfel, s-a arătat că apelantul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de expert T. M. ( filele 181 și 198 dosar fond), iar cu privire la îmbunătățirile efectuate de intervenienți a precizat doar că sunt supraevaluate, fără referiri concrete la modul de calcul al acestora și menționate în detaliu în Anexa IV la raportul de expertiză.

Evaluarea efectuată de expert s-a făcut conform legilor și normativelor în vigoare, prețul tehnic fiind stabilit conform normelor și criteriilor menționate expres de acesta în lucrarea efectuată.

Prin urmare, s-a apreciat de către tribunal că simpla referire generică a apelantului că sunt „supraevaluate cele câteva operațiuni efectuate de intervenienți”, face imposibilă examinarea de către instanță a acestui motiv de apel.

Față de considerentele expuse, tibunalul a respins apelul ca nefondat și a obligat apelantul la 800 lei cheltuieli de judecată către intimații A. E., A. M. și D. D..

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamantul D. G., invocând motivele de nelegalitate prev.de art.304 pct.6 și 9 Cod pr.civilă.

Susține recurentul că se critică soluțiile pronunțate de cele două instanțe, de fond, și de apel, doar în ceea ce privește cuantumul contravalorii îmbunătățirilor la imobilul succesoral, pretinse de intervenienții D. D. și D. M., fiul si nora sa.

Astfel, recurentul învederează că instanța a acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut - (art.304 pct. 6 Cod pr.civilă).

Se arată că prin cererea de intervenție în interes propriu, cei doi soți au solicitat a se constata că au efectuat unele îmbunătățiri la imobilul succesoral, având în vedere că recurentul le-a îngăduit să locuiască într-o cameră și un hol, în pofida nenumăratelor nemulțumiri pe care i le-au produs prin comportamentul lor față de el. Intervenienții au afirmat, în fata instanței de judecată, că evaluează aceste îmbunătățiri la suma de 6000 lei ( după care s-a calculat și valoarea taxei judiciare de timbru, de la plata căreia au fost scutiți). Cu toate acestea, prin sentința recurată, menținută în apel, instanța l-a obligat pe recurentul-reclamant să le plătească suma de 9200 lei (cât a rezultat din calculul expertului), în condițiile în care, în niciun moment, până la închiderea dezbaterilor pe fond, aceștia nu și-au mărit câtimea obiectului cererii și nici nu au suplimentat taxa judiciară de timbru.În aceste condiții, susține recurentul, este evident că instanța de fond a dat, prin hotărârea recurată, mai mult decât ceea ce s-a cerut inițial de intervenienți.

Mai susține recurentul că hotărârea, din punctul de vedere al cuantumului sumei la care a fost obligat a le plati intervenienților, a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 Cod pr.civilă).

Cuantumul acestor despăgubiri, arată recurentul, este enorm, în condițiile în care probele, dar și spiritul de echitate demonstrează exact contrariul, în ceea ce privește suma pe care pretind intervenienții că ar fi cheltuit-o.

Susține recurentul că așa cum a arătat în obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, dar și la răspunsul la obiecțiuni, expertul a supraevaluat aceste câteva lucrări (lăsând la parte că și recurentul a contribuit la efectuarea lor).Instanța de fond a admis doar în parte obiecțiunile recurentului, însă pentru evaluarea acelor îmbunătățiri ale intervenienților nici nu a arătat că le respinge, dar nici nu a motivat în vreun fel înlăturarea lor. Nici la afirmația recurentului, inteligibilă și de către un nespecialist, în sensul că cele câteva operațiuni la o cameră și un hol echivalează mai mult decât toate îmbunătățirile făcute de el întregii case (tencuieli interioare, pardoseli cu parchet, gresie, ferestre termopan, termosistem din polistiren și tencuieli exterioare etc.) și mai mult decât edificarea unui alt imobil, compus din trei camere, un hol si anexe gospodărești, evaluate la 8600 lei, respectiv 8100 lei, instanța de fond nu a găsit de cuviință să motiveze soluția la care s-a oprit, luând de „bun” un calcul derizoriu, întocmit cu evidentă rea-credință, de expertul constructor.

Mai susține recurentul că instanța de apel arată în considerentele deciziei recurate faptul că simpla susținere a supraevaluării acestor operațiuni executate de intimații-intervenienți este imposibil de examinat, însă trece cu vederea cererea recurentului de completare a probatoriului cu o altă expertiză de specialitate, care ar fi putut edifica instanța de control judiciar asupra veridicității criticilor formulate de el. În acest sens, instanța de apel nici nu a motivat respingerea cererii, ceea ce echivalează cu o necercetare a acestui motiv de apel.

De asemenea, se susține de către recurent că decizia pronunțată în apel este nelegală și din punctul de vedere al acordării cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat către intimatele-pârâte, surorile sale, atâta timp cât apelul nici nu le-a vizat pe ele, el afirmând că nu critică hotărârea instanței de fond decât în ceea ce îi privește pe intimații-intervenienți, fiul și nora sa. În acest caz, intimatele-pârâte nu aveau de făcut nicio apărare, pentru că, de fapt, în ceea ce le privește, hotărârea primei instanțe nu a fost apelată, rămânând definitivă.

Se solicită, pentru aceste motive, admiterea recursului.

Deși legal citate cu această mențiune, intimatele-pârâte A. E. și A. M. nu au depus la dosar întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză.

Intimații-intervenienți D. D. și D. M. au depus la dosar concluzii scrise, prin care au solicitat respingerea ca inadmisibil a recursului declarat împotriva sentinței civile nr.3853/20.03.2015 a Judecătoriei B., raportat la disp.art.299 Cod pr.civilă și respingerea recursului declarat împotriva deciziei civile nr.2908/23.09.2015 a Tribunalului B., cu menținerea acestei decizii ca legală și temeinică, cerând judecarea cauzei și în lipsă.

Analizând cu prioritate, conform art.137 alin.1 Cod pr.civilă, excepția inadmisibilității recursului declarat împotriva sentinței civile nr.3853/20.03.2015 a Judecătoriei B., invocată de intimații-intervenienți, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să o respingă.Aceasta, deoarece, chiar dacă recurentul-reclamant a menționat că declară recurs și împotriva sentinței civile nr.3853/20.03.2015 a Judecătoriei B., iar nu numai împotriva deciziei civile nr. 2908 /23.09.2015 a Tribunalului B., rezultă în mod evident, tot din cuprinsul cererii de recurs și al motivelor de recurs formulate, că ceea ce se atacă de fapt, cu respectarea disp.art.299 alin.1 Cod pr.civilă, este decizia instanței de apel, care a soluționat apelul declarat de reclamant împotriva soluției primei instanțe, potrivit art.282 alin.1 Cod pr.civilă, decizie prin care apelul a fost respins ca nefondat, fiind menținută, așadar, sentința civilă nr.3853/20.03.2015 a Judecătoriei B., soluție de care recurentul este nemulțumit, ceea ce presupune, implicit, că acesta este nemulțumit și de sentința instanței de fond.

Examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:

Este neîntemeiată critica recurentului prin care se susține că prima instanță, a cărei soluție a fost validată de tribunal, a acordat mai mult decât s-a cerut de către intervenienți.

Astfel, potrivit cererii de intervenție în interes propriu formulată la prima instanță de către intervenienții D. D. și D. M., care sunt fiul, respectiv nora recurentului-reclamant, intervenienții au solicitat a se constata că au un drept de creanță reprezentând îmbunătățiri aduse imobilului succesoral, evaluate provizoriu la suma de 6000 lei - în raport de care s-a fixat de către instanță și taxa judiciară de timbru datorată pentru cererea de intervenție - precizând că nu cunosc cu exactitate întinderea dreptului lor, motiv pentru care au cerut efectuarea unei expertize preparatorii.

Prin expertiza efectuată de expert T. M., îmbunătățirile aduse imobilului de către intervenienți, astfel cum au fost reținute de instanță prin încheierea interlocutorie din data de 27.06.2014, au fost evaluate la suma de 9200 lei.

Așa fiind, în mod just a conchis tribunalul că nu se poate reține că prima instanță a acordat mai mult decât s-a cerut câtă vreme intervenienții și-au precizat poziția prin însăși cererea de intervenție în sensul ca evaluarea îmbunătățirilor să se efectueze de către un expert și nu au formulat obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză întocmit în acest sens, iar prin concluziile pe fond s-a solicitat omologarea variantei a V-a a raportului de expertiză T. M.. Această variantă a fost omologată de prima instanță - cu unele modificări care privesc exclusiv raporturile dintre reclamant și pârâtele A. E. și A. M. - prin varianta omologată, reclamantul, căruia i s-a atribuit și construcția cu anexe, fiind obligat și la plata sumei de 9200 lei către intervenienți, reprezentând contravaloarea îmbunătăților aduse de aceștia, astfel cum a fost stabilită de către expertul T. M..

Evaluarea făcută de intervenienți la suma de 6000 lei în ședința publică din 10.01.2014 a fost o evaluare provizorie, în raport de această evaluare stabilindu-se și taxa judiciară de timbru datorată și, după cum corect a reținut și tribunalul, împrejurarea că ulterior, instanța de fond a omis să solicite majorarea taxei de timbru până la valoarea de 9200 lei, nu reprezintă un motiv de apel întrucât nu-l prejudiciază pe apelantul-reclamant.

Cu privire la taxa judiciară de timbru, se impune a se preciza că prima instanță a admis cererea intervenienților de ajutor public judiciar, prin încheierea din data de 06.03.2014, scutindu-i pe aceștia de taxa judiciară de timbru fixată (intervenienții depunând la dosar, în susținerea cererii de ajutor public judiciar, și adeverință eliberată de ..B., din care rezultă că nu figurează cu venituri impozabile realizate), iar potrivit art.18 din OUG nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă și comercială, cu modificările ulterioare, reclamantul, ca parte căzută în pretenții în privința cererii de intervenție, ar fi trebuit obligat, prin sentință, la plata către stat a taxei judiciare de timbru cu privire la care intervenienții au fost scutiți, ceea ce nu s-a întâmplat.Pe de altă parte, raportat la dispozițiile de principiu statuate de art.274 alin.1 Cod pr.civilă și având în vedere soluția pronunțată de prima instanță cu privire la cererea de intervenție, tot reclamantul ar trebui obligat să plătească intervenienților orice sumă achitată de aceștia cu titlu de taxă judiciară de timbru aferentă cererii de intervenție, astfel încât, practic reclamantul nu are interes să susțină în calea de atac o asemenea critică privitoare la timbrajul aferent cererii de intervenție.

Referitor la îmbunătățirile aduse imobilului de către intervenienți, mai întâi de toate, este de menționat că raportat la obiectul acțiunii și al cererii de intervenție în interes propriu, cu a cărei soluționare a fost învestită prima instanță, respectiv Judecătoria B., hotărârea judecătoriei a fost supusă căii de atac a apelului, iar decizia tribunalului, căii de atac a recursului, context în care motivele invocate în recurs pot fi numai motive de nelegalitate, dintre cele expres și limitativ prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, iar nu și motive de netemeinicie, care să vizeze aspecte legate de greșita apreciere a probelor administrate.

Art.3041 Cod pr.civilă statuează că recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art.304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele, situație ce nu se regăsește însă în speță.

Ca atare, aspectele de netemeinicie, prin care se invocă greșita apreciere a probelor administrate în cauză - legată de îmbunătățirile aduse imobilului de către intervenienți, astfel cum au fost reținute de prima instanță, a cărei soluție a fost confirmată de tribunal - exced atribuțiilor de control ale instanței de recurs, circumscrise numai cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă, arătându-se de către tribunal în motivarea deciziei atacate că prima instanță a reținut îmbunătățirile aduse imobilului succesoral efectuate de intervenienți în baza interogatoriului luat intimatelor-pârâte, cât și a recunoașterii parțiale a apelantului, prin întâmpinarea formulată ( fila 92) și răspunsul la interogatoriu ( fila 120 dosar fond).

În privința evaluării îmbunătățirilor aduse imobilului de către intervenienți, se constată, în primul rând, că prin obiecțiunile depuse la dosarul de fond la data de 20.01.2015 și susținute la termenul de judecată din data de 23.01.2015, reclamantul, prin apărător, a formulat obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză întocmit de expertul T. M., iar referitor la modalitatea de evaluare, criticile aduse au vizat, în principal, subevaluarea îmbunătățirilor aduse de către reclamant imobilului supus partajului, astfel cum au fost reținute de instanță prin încheierea interlocutorie din data de 27.06.2014, în susținerea acestei obiecțiuni reclamantul comparând contravaloarea îmbunătățirilor aduse de către acesta, astfel cum a fost stabilită de către expert, cu contravaloarea îmbunătățirilor aduse de către intervenienți, stabilită de către expert la 9200 lei.Acesta a fost contextul în care prima instanță a admis numai în parte obiecțiunile reclamantului, conform celor stabilite prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din 23.01.2015, dispunându-se ca expertul să refacă raportul de expertiză în sensul întocmirii unei variante de lotizare prin care să fie atribuit reclamantului întregul imobil succesoral, cu plata corespunzătoare a sultelor și dreptului de creanță.

După depunerea raportului de expertiză - rezolvare obiecțiuni - de către expertul T. M., reclamantul a formulat din nou obiecțiuni (fila 198 dosar fond), pe care le-a susținut, prin apărător, la termenul din data de 06.03.2015, arătând, printre altele, că stăruie în ceea ce privește evaluarea îmbunătățirilor aduse imobilului în sensul că îmbunătățirile aduse de el au fost subevaluate, iar cele câteva operațiuni efectuate de intervenienți au fost supraevaluate.

Or, așa cum corect a reținut și instanța de apel, cu privire la îmbunătățirile efectuate de intervenienți, reclamantul a precizat doar că sunt supraevaluate, fără a face referiri concrete la modul de calcul al acestora și menționate în detaliu în anexa IV a raportului de expertiză, arătându-se în mod just și faptul că evaluarea realizată de expert s-a făcut conform legilor și normativelor în vigoare, îmbunătățirile fiind evaluate la 9200 lei, valoarea fiind stabilită conform normelor și criteriilor menționate expres de acesta în lucrarea efectuată.

Simpla susținere a reclamantului în sensul că au fost supraevaluate cele câteva operațiuni efectuate de intervenienți nu putea constitui, având în vedere cele mai sus reținute, un argument suficient pentru admiterea de către prima instanță a obiecțiunilor reclamantului cu privire la evaluarea realizată de către expert T. M., necombătându-se cu niciun argument legal concluziile expertului sub acest aspect, concluzii ce au fost justificate de către expert în cuprinsul lucrării întocmită de acesta și nu se impunea, pentru aceleași considerente, nici completarea probatoriului în apel cu o altă expertiză de specialitate, rezultând în mod clar din considerentele deciziei tribunalului și care sunt motivele pentru care nu s-a apreciat, practic, necesar, completarea probelor în apel cu expertiză, conform cererii apelantului-reclamant.

Decizia tribunalului cuprinde motivele pe care se sprijină, iar acestea nu sunt contradictorii ori străine de natura pricinii, tribunalul arătând în motivarea deciziei care sunt argumentele de fapt și de drept avute în vedere la pronunțarea soluției, motivarea răspunzând exigențelor cerute de art.261 alin.1 pct.5 Cod pr.civilă.

Ultima critică adusă în recurs, prin care se susține că în mod greșit, prin decizia tribunalului, recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimatele A. E. și A. M., este, însă, întemeiată.

Aceasta, deoarece, toate criticile aduse de către reclamant în calea de atac a apelului declarat de acesta au vizat, în exclusivitate, soluția primei instanțe în ceea ce privește cererea de intervenție formulată de intervenienții D. D. și D. M., care vizează numai raporturile dintre reclamant și intervenienți.Așadar, hotărârea instanței de fond nu le-a privit, sub nicio formă, pe intimatele-pârâte, sentința rămând definitivă în ceea ce le privește,vizând partajul.

Art.274 alin.1 Cod pr.civilă statuează că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.Așadar, partea care a pierdut procesul suportă atât cheltuielile făcute de ea, cât și cheltuielile făcute de partea care a câștigat deoarece este în culpă procesuală determinând aceste cheltuieli.

Or, raportat la conținutul motivelor de apel formulate de către reclamant împotriva sentinței primei instanțe și care au privit, după cum s-a arătat mai sus, numai soluția instanței de fond referitoare la cererea de intervenție, nefiind criticată, în vreun fel, soluția în privința partajului dispus în contradictoriu cu intimatele-pârâte A. E. și A. M., nu se poate reține în vreun fel culpa procesuală a reclamantului, în apel, în raport cu intimatele-pârâte, astfel că în mod greșit, cu încălcarea disp.art.274 alin.1 Cod pr.civilă, acesta a fost obligat, prin decizia pronunțată de către instanța de apel, la plata de cheltuieli de judecată și către intimatele-pârâte.

Concluzionând, pentru considerentele ce preced, Curtea privește recursul de față ca fondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl admite, în cauză fiind incident motivul de modificare prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, iar conform art.312 alin.2 și 3 Cod pr.civilă va modifica în parte decizia în sensul că va obliga apelantul să plătească intimatului D. D. suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată și va respinge ca neîntemeiată cererea intimatelor A. E. și A. M. de obligare a apelantului la cheltuieli de judecată.

De precizat, că potrivit împuternicirii avocațiale existentă la fila 19 în dosarul instanței de apel, atât intimatele-pârâte A. E. și A. M., cât și intimații-intervenienți D. D. și D. M. au fost reprezentanți în apel de același apărător ales, iar chitanța de plată a onorariului către acesta, în sumă de 800 lei, depusă la fila 20 în dosarul tribunalului, a fost emisă pe numele intimatelor-pârâte și al intimatului-intervenient D. D., motiv pentru care, având în vedere și disp.art.277 Cod pr.civilă, instanța de recurs a stabilit în sarcina de plată a reclamantului, pentru calea de atac a apelului, către intimatul-intervenient D. D., suma de 400 lei.

Urmează, de asemenea, a fi menținute restul dispozițiilor deciziei.

Referitor la cererea recurentului, de acordare a cheltuielilor de judecată din recurs, aceasta va fi respinsă ca neîntemeiată, în condițiile în care cheltuielile de judecată suportate în recurs de către recurentul-reclamant constau, în exclusivitate, în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, iar singurul motiv de recurs găsit întemeiat a vizat greșita obligare a reclamantului, în apel, la plata cheltuielilor de judecată către intimatele-pârâte A. E. și A. M., pentru acest motiv de recurs nedatorându-se taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, astfel cum rezultă din cuprinsul art.14 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.146/1997, coroborate cu art.1 alin.2 din OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar, aplicabile în cauză.Altfel spus, taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, de 207,5 lei și respectiv, 5 lei, au fost stabilite de către instanță în calea de atac a recursului raportat la celelalte critici aduse în recurs de către recurentul-reclamant, pentru motivul de recurs referitor la cheltuielile de judecată nedatorându-se taxă judiciară de timbru și nici timbru judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimații-intervenienți.

Admite recursul declarat de reclamantul D. G., domiciliat în comuna Vadu Pașii, ., împotriva deciziei civile nr. 2908/23 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu pârâtele A. E., domiciliată în comuna Vadu Pașii, . și A. M., domiciliată în comuna Vadu Pașii, . și intervenienții D. D., domiciliat în comuna Vadu Pașii, . și D. M., domiciliată în comuna Vadu Pașii, . și în consecință:

Modifică în parte decizia, în sensul că obligă apelantul să plătească intimatului D. D. suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Respinge ca neîntemeiată cererea intimatelor A. E. și A. M. de obligare a apelantului la cheltuieli de judecată.

Menține restul dispozițiilor deciziei.

Respinge ca neîntemeiată cererea recurentului de acordare a cheltuielilor de judecată din recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25 ianuarie 2016.

Președinte, Judecători,

V.-A. P. C.- P. B. E.-S. L.

Grefier,

N. M.

Red.VAP

Tehnored.NM

2ex./23.02.2016

d.f._ - Judecătoria B.

j.f. F. L.

d.a._/22/2011 - Tribunalul B.

j.a. A. E. D., G. S.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120/2006

← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 191/2016. Curtea de...  Conflict de competenţă. Sentința nr. 32/2016. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Succesiune. Decizia nr. 24/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI