Actiune în constatare. Decizia nr. 689/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 689/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 08-05-2013 în dosarul nr. 1540/252/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 689
Ședința publică din 8 mai 2013
PREȘEDINTE: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR:C. R.
GREFIER: I. P.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta F. I. și pârâtul P. T. împotriva deciziei civile nr. 837/27.11.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații P. M., P. M. și P. L., având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat reclamanta recurentă F. I., asistată de av. C. A. și pârâtul recurent P. T., asistat de av. T. M., lipsă intimații P. M., P. M. și P. L..
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, reprezentanta reclamantei recurente a depus la dosar memoriu și chitanța privind achitarea onorariului avocațial.
Reprezentanta pârâtului recurent a depus la dosar chitanțele privind achitarea onorariului avocațial și a făcut dovada că întâmpinarea a fost înaintată prin fax la data de 12.04.2013, astfel că nu are caracterul de concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta reclamantei recurente a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii recurate, cu consecința obligării pârâților la restituirea către reclamantă a sumei de 4000 euro, sumă ce reprezintă contribuția proprie a acesteia la achiziționarea imobilului, respectiv la achitarea prețului prin restituirea împrumutului către P. M. și respingerea obligării reclamantei la restituirea către stat a sumei de 3376 lei, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului recurent a solicitat respingerea recursului declarat de reclamanta F. I., și admiterea recursului declarat de pârât, modificarea în parte a deciziei recurate, cu consecința compensării onorariilor sau obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, reprezentând onorariu avocațial, doar parțial în raport de pretențiile admise, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantei a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtul P. T., ca nefondat.
CURTEA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civila nr.1342, pronunțata de Judecătoria Lugoj, la data de 10.05.2012, a fost admisa în parte acțiunea principală, cu precizările ulterioare, formulată de reclamanta F. I., în contradictoriu cu pârâții P. T., P. M. și P. G.; a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul P. T.; a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta P. L., cu domiciliul în Lugoj, ..4, județul T.; s-a constatat că sub durata căsătoriei reclamanta și pârâtul P. T. au dobândit prin contribuție comună și egală de 1/2 fiecare, următoarele bunuri: cota de 1/2 din imobilul situat în Lugoj, ..4, înscris în C.F._ Lugoj, nr. top 721/5, 722/a/1/3 compus din casă și teren de 250 mp cu o valoare de circulație de 87.621 lei, autoturism VW Golf 1 cu nr. de înmatriculare_ - 928 lei, autoturism VW Golf 3 cu nr. de înmatriculare_ - 10.032 lei; autoutilitară Dacia 1305 cu nr. de înmatriculare_ - 3315 lei, TV color „PANASONIC” - 200 lei, aspirator „IDEAL” - 10 lei, combină muzicală - 50 lei, biciclete 2 buc. - 90 lei, covoare 3 buc. - 100 lei, mașină de spălat „BEKO” - 300 lei, frigider „ARCTIC” - 100 lei, colțar - 150 lei, masă - 50 lei, mobilă sufragerie - 550 lei, mobilă dormitor - 400 lei, scaune ergonomice 3 buc. - 75 lei, mobilă bucătărie - 375 lei, masă tenis „ACTIVE” - 350 lei, pătuțuri 2 buc. - 250 lei, perdele - 250 lei, garnișe - 30 lei, draperii - 10 lei, lenjerie pat - 10 lei, veselă - 30 lei, bibelouri - 250 lei, cruciuliță aur 4 gr. - 730 lei, inel bărbătesc 5 gr. - 915 lei, galben mic - 700 lei, betonieră „LIMEX” 165 l - 700 lei, TV color „PANASONIC” - 200 lei, mașină spălat „BEKO” - 300 lei, cuptor „PRIVILEG” - 100 lei, combină muzicală „SANYO” - 100 lei, fier călcat „ROWENTA” - 20 lei, aspirator „LG” - 50 lei, boxe „BEHRINGER” - 800 lei, mixer „BEHRINGER” - 500 lei, calculator - 450 lei, bicicletă - 45 lei, covoare persane - 60 lei, veselă - 25 lei, aparat fotografiat „CANON” - 300 lei, inel damă aur 3,5 gr. - 450 lei, cercei aur damă 3,5 gr. - 640 lei, cercei aur cu piatră roșie - 910 lei, verighetă 4 gr. - 730 lei, verighetă 3 gr. - 550 lei, inimioară aur 1,7 gr. - 310 lei, inimioară aur cu rac 1 gr. - 180 lei; valoarea totală a masei partajabile fiind de 115.291 lei; a sistat starea de devălmășie dintre părți asupra bunurilor comune prin atribuirea lor în natură după cum urmează: a atribuit reclamantei lotul 1 în valoare totală de 6720 lei, alcătuit din următoarele bunuri: TV color „PANASONIC” - 200 lei, mașină spălat „BEKO” - 300 lei, cuptor „PRIVILEG” - 100 lei, combină muzicală „SANYO” - 100 lei, fier călcat „ROWENTA” - 20 lei, aspirator „LG” - 50 lei, boxe „BEHRINGER” - 800 lei, mixer „BEHRINGER” - 500 lei, calculator - 450 lei, bicicletă - 45 lei, covoare persane - 60 lei, veselă - 25 lei, aparat fotografiat „CANON” - 300 lei, inel damă aur 3,5 gr. - 450 lei, cercei aur damă 3,5 gr. - 640 lei, cercei aur cu piatră roșie - 910 lei, verighetă 4 gr. - 730 lei, verighetă 3 gr. - 550 lei, inimioară aur 1,7 gr. - 310 lei, inimioară aur cu rac 1 gr. - 180 lei; a atribuit pârâtului P. T. lotul 2 în valoare totală de 108.571 lei compus din următoarele bunuri: cota de 1/2 din imobilul casă și teren de 250 mp evidențiat în C.F. nr._, nr. top 721/5, 722/a/a1/3 - 87.621 lei, valoare de înlocuire a autoturismului VW Golf 1 cu nr._ - 928 lei, autoturism VW Golf 3 cu nr. înmatriculare_ - 10.032 lei, autoutilitară Dacia 1305 cu nr._ - 3315 lei, TV color „PANASONIC” - 200 lei, aspirator „IDEAL” - 10 lei, combină muzicală - 50 lei, biciclete 2 buc - 90 lei, covoare 3 buc. - 100 lei, mașină spălat „BEKO” - 300 lei, frigider „ARCTIC” - 100 lei, colțar - 150 lei, masă - 50 lei, mobilă sufragerie - 550 lei, mobilă dormitor - 400 lei, scaune ergonomice 3 buc. - 75 lei, mobilă bucătărie - 375 lei, masă tenis „ACTIVE” - 350 lei, pătuțuri 2 buc. - 250 lei, perdele - 250 lei, garnișe - 30 lei, draperii - 10 lei, lenjerie pat - 10 lei, veselă - 30 lei, bibelouri - 250 lei, cruciuliță aur 4 gr. - 730 lei, inel bărbați 5 gr. - 915 lei, galben mic - 700 lei, betonieră „LIMEX” 165 l - 700 lei; pentru egalizarea loturilor a obligat pârâtul-reclamant la plata către reclamanta pârâtă a sumei de 50.925,5 lei, cu titlu de sultă, ce se va achita în termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri; a exclus din masa partajabilă următoarele bunuri: lănțișor de aur 7 gr., cercei aur 2 gr., două lănțișoare aur 6 gr., 2 inele a câte 4 gr., un medalion aur „GEMENI”; s-a constatat în favoarea reclamantei un drept de creanță în sumă de 8.566 lei, reprezentând contravaloarea cotei sale de contribuție de 1/2 la realizarea lucrărilor de reparații și îmbunătățiri la imobilul proprietatea pârâților și a obligat pe pârâții P. G. și P. M. la plata sumei de 2141,5 lei fiecare către reclamantă, iar pe pârâtul P. T. la plata sumei de 4283 lei; au fost respinse în rest pretențiile reclamantei; s-a luat act de renunțarea pârâtului reclamant la judecată cu privire la precizarea cererii reconvenționale; s-a constatat că medalionul „GEMENI” constituie bun propriu al intervenientei P. L.; au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți și a fost obligat pârâtul reclamant la 4173,98 lei cheltuieli de judecată către reclamantă; in temeiul art.18 din O.U.G. nr.51/2008, a fost obligat pârâtul P. T., C.N.P. -_ la plata către stat a sumei de 1055,23 lei, reprezentând ajutorul public judiciar de care a beneficiat reclamanta F. I., proporțional cu pretențiile admise, iar in temeiul art.522 din O.U.G. nr.51/2008 a fost obligata reclamanta F. I., C.N.P. -_ la plata către stat a sumei de 4537 lei, reprezentând ajutorul public judiciar de care a beneficiat reclamanta.
Pentru a hotăra astfel prima instanța a reținut ca, reclamanta F. I. și pârâtul P. T. au avut calitatea de soți, căsătoria acestora fiind desfăcută prin Sentința Civilă nr.795/18.03.2010 a Judecătoriei Lugoj.
Ca urmare a recunoașterilor reciproce ale părților din acțiunea principală, cu precizările și modificările ulterioare, cererea reconvențională și răspunsurile la interogatoriu, prima instanța a reținut că sub durata căsătoriei foștii soți au dobândit prin contribuție comună și egală, necontestată de către părți, bunurile descrise mai sus.
Bunurile au fost expertizate, iar valoarea reținută de prima instanță fiind cea rezultată din rapoartele de expertiză de evaluare și răspunsul la obiecțiuni, mai puțin a celor de la pct. 23, în privința cărora prima instanța a reținut valoarea propusă de reclamantă și însușită de pârât.
În ce privește bijuteriile din aur, acestea au fost incluse în masa partajabilă având în vedere susținerile ambelor părți din ședința publică din 03.05.2012, potrivit cărora acestea au fost achiziționate în scop de investiție, mai puțin a unui lănțișor de aur de 7 gr., care a fost pierdut de fiica părților, potrivit afirmațiilor reclamantei din ședința publică din 19.04.2012, a unei perechi de cercei în greutate de 2 gr. și a două lănțișoare de 6 gr., bunuri ce nu au fost găsite și evaluate de expert și a căror existență nu a fost dovedită în cauză.
În ceea ce privește cele două inele a câte 4 gr. fiecare, ce au fost cumpărate pentru fiica părților, prima instanța a reținut cu acestea reprezintă bunurile proprii ale acesteia și nu fac parte din masa bunurilor comune, la fel ca și medalionul „Gemeni” cu privire la care ambele părți au căzut de acord că reprezintă bunul propriu al intervenientei P. L..
Deși prin întâmpinarea formulată (f.98 dosar fond) pârâtul P. T. a invocat calitatea de bunuri proprii a unui inel bărbătesc de 8 grame și a unui galben mic, prima instanța nu a putut reține aceste susțineri, întrucât calitatea de bun propriu trebuie dovedită, iar pârâtul nu a administrat nici o probă în sprijinul acestor afirmații.
În ce privește petitele 2 și 3 din acțiunea introductivă, precizate ulterior de către reclamantă în sensul „recunoașterii unui drept de proprietate de 1/2 din cota de proprietate de 1/4 fiecare din imobil a pârâților P. M. și P. G., ca urmare a restituirii de către reclamantă din fonduri proprii a sumei de 4.000 de Euro din împrumutul de 9.000 de Euro contractat de la pârâți în vederea achiziționării imobilului în litigiu”, prima instanța l-a respins ca neîntemeiat, întrucât chiar și în situația existenței unei convenții între părți în sensul celor afirmate de către reclamantă, dreptul de proprietate al pârâților ar constitui proprietate devălmașă a foștilor soți, conform art.30 Codul Familiei, și nu bun propriu al reclamantei.
Prima instanță având în vedere dispozițiile art. 36 Codul familiei și art. 673 (2) Cod pr. civ. a procedat la sistarea stării de indiviziune, lotizarea bunurilor și atribuirea lor conform celor menționate mai sus.
Întrucât în ședința publică din 09.02.2012, pârâtul reclamant a învederat personal instanței că renunță la judecarea precizării cererii reconvenționale depusă la fila 99 dosar fond, în temeiul art.246 Cod Procedură Civilă, prima instanța a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului cu privire la precizarea cererii reconvenționale.
Văzând că s-au solicitat cheltuieli de judecată de către ambele părți, că reclamanta pârâtă avea de achitat o taxă de timbru de 7.361,43 lei proporțional cu pretențiile admise, din care a achitat suma de 5.250,96 lei, întrucât pentru suma de 4.537 lei a beneficiat de ajutor public judiciar, iar pârâtul reclamant a achitat o taxă judiciară de timbru de 403 lei, în temeiul art.274 - 276 Cod Procedură Civilă, prima instanța a compensat cheltuielile de judecată și a obligat pârâtul reclamant P. T. să plătească reclamantei suma de 4173,98 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 1/2 din taxa de timbru și din taxa contravalorii expertizelor efectuate în cauză.
În temeiul art.18 din O.U.G. nr.51/2008 a obligat pe pârâtul P. T. - C.N.P. -_, la plata către stat a sumei de 1055,23 lei, reprezentând ajutorul public judiciar de care a beneficiat reclamanta F. I., proporțional cu pretențiile admise.
În temeiul art.522 din O.U.G. nr.51/2008, a obligat pe reclamanta F. I., C.N.P. -_ la plata către stat a sumei de 4.537 lei, reprezentând ajutorul public judiciar de care a beneficiat reclamanta.
Împotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamanta F. (fosta P.) I., cale de atac calificata ca fiind apel, in raport de dispozițiile art.282 ind.1 C.P.Civ. si de valoarea obiectului cererii, solicitând schimbarea ei in parte, in sensul obligării paraților intimați la plata sumei de 4000 Euro care reprezintă contributia acesteia la achiziționarea imobilului, respectiv la achitarea prețului prin restituirea împrumutului către P. M. si P. M. si care in cota procesuala reprezintă 25% din imobil.
A solicitat obligarea paraților intimați la diferența de 1238,30 lei cheltuieli de judecata, aferenta capetelor de cerere reprezentând taxa judiciara de timbru si onorariu de experți, precum si in ceea ce privește obligarea reclamantei apelanta la restituirea către stat a sumei de 4537 lei, in sensul respingerii acestei obligații.
In motivare, reclamanta apelanta a învederat instanței ca a avut o contribuție proprie la achiziționarea imobilului, in cuantum de 4000 Euro, bani primiți de la părinții săi la începutul anului 2004 pentru a achita ultima transa din împrumutul contractat in vederea cumpărării imobilului.
A susținut ca in mod greșit prima instanța a apreciat ca aceasta pretenție ar fi trebuit formulata sub forma unui drept de creanța, deși aceasta suma reprezintă o contribuție proprie a reclamantei la achiziționarea imobilului cu privire la care a si precizat ca reprezintă 25% din prețul de achiziționare a acestuia.
Cu privire la cheltuielile de judecata, reclamanta apelanta a susținut ca paratul intimat datorează o taxa judiciara de timbru in cuantum de 3228,28 lei la care se adaugă 2150 lei reprezentând cota parte din onorariul de expert, iar cheltuielile datorate statului de către reclamanta sunt in suma de 1355 lei, iar nu de 4537 lei, cum greșit a apreciat prima instanța.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.8 si 9 C.P.Civ. si ale O.U.G. nr.52/2008.
Parații intimați P. T., P. M. si P. G. prin intampinare au solicitat respingerea apelului, susținând ca reclamanta da dovada de rea-credința in expunerea modului in care a fost dobândita casa si ca singura suma care a fost împrumutata pentru cumpărarea casei a fost cea de la fiica acestora, P. M., in suma de 5000 dolari, fiind restituita in transe mici, pe parcursul câtorva ani.
Prin decizia civilă nr. 837/27.11.2012 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a admis apelul declarat de reclamanta apelanta F. (fosta P.) I. împotriva sentinței civile nr.1342/10.05.2012, pronunțata de Judecătoria Lugoj, in dosar nr._, in contradictoriu cu parații intimați P. T., P. M. si P. G., si intervenienta intimata in nume propriu P. L., a schimbat în parte hotararea atacata, in sensul că, l-a obligat pe pârâtul P. T. sa-i plătească reclamantei suma de 4339 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
In temeiul art.18 din O.U.G. nr.51/2008, a obligat paratul P. T. la plata către stat a sumei de 876 lei, iar pe parații P. M. si P. G. la plata sumei de 285 lei.
In temeiul art.52 ind.2 din O.U.G. nr.51/2008 a obligat pe reclamanta F. (fosta P.) I. la plata către stat a sumei de 3376 lei.
A păstrat în rest dispozițiile hotararii atacate, și l-a obligat pe paratul intimat P. T. la plata către reclamanta apelanta a sumei de 2000 lei reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a avut în vedere că asupra imobilului este înscris dreptul de proprietate al reclamantei F. (fosta P.) I. si al paratului P. T., in cota de 2/4 parti, al paraților P. M. si P. G. in cota de ¼ parti fiecare.
In condițiile in care nu sunt contestate cotele de proprietate înscrise in Cartea Funciara, pretenția reclamantei de a fi avut o contribuție exclusiva cu ocazia achiziționarii imobilului, pentru cota de 25% si pe cale de consecința pretenția de a fi despăgubita pentru aceasta, corect a fost considerata ca fiind inadmisibila de prima instanța.
Astfel, reclamanta apelanta pretinde ca aportul sau exclusiv ar consta din suma de 4000 Euro achitata de P. M. si P. M., in contul împrumutului acordat de acestia din urma reclamantei si paratului P. T. sub durata casatorie. Or, fiind vorba de o datorie . o fi achitat in mod exclusiv poate fi valorificata doar împotriva fostului soț, paratul P. T., avand caracterul unui drept de creanța, astfel cum just a apreciat si prima instanța, iar nu si împotriva celorlalți coproprietari si prin raportare la cota acestora de proprietate, câta vreme dreptul acestora de proprietate asupra imobilului nu constituie obiect al prezentului litigiu.
Cel de-al doilea motiv privitor la cheltuielile de judecata a fost găsit ca fiind fondat.
Astfel reclamanta apelanta a achitat conform chitanțelor depuse la dosar, o taxa judiciara de timbru in cuantum de 5570 lei si a beneficiat de ajutor public judiciar constând din reducerea taxei judiciare de timbru in cuantum de 4537 lei (fila 79 dosar fond), suma totala reprezentând taxa judiciara de timbru fiind de_ lei.
De asemenea tot reclamanta apelanta a achitat si contravaloarea expertizelor tehnice efectuate in cauza in suma totala de 3513 lei.
Paratul P. T. a achitat o taxa judiciara in valoare de 403 lei.
Prima instanța a efectuat o compensare parțiala a cheltuielilor de judecata, constând din taxe judiciare de timbru.
Raportat la soluția data cererii reclamantei, taxa judiciara de timbru s-a constatat a fi de 6731 lei (5257 lei pentru imobil, 427 lei pentru autoturism, 477 lei pentru bunurile mobile si 5570 lei pentru imbunatatiri).
Din aceasta suma reclamanta a achitat astfel cum înainte s-a reținut suma de 5570 lei cu titlul de taxa judiciara de timbru, iar diferența de 1161 lei de care a beneficiat cu titlu de ajutor public judiciar urmează a fi suportata de paratul P. T. pentru suma de 876 lei si parații P. M. si P. G. pentru suma de 285 lei.
Diferența de 3376 lei de care a beneficiat reclamanta cu titlul de ajutor public judiciar si pentru care au fost respinse pretențiile acesteia, urmează a fi suportata de către aceasta, conform art.52 ind.2 din O.U.G. nr.51/2008.
Revenind la taxa judiciara de timbru achitata de reclamanta in suma de 5570 lei, fata de obiectul cererii, acela de partaj judiciar, de cota egala de proprietate reținuta de prima instanța asupra bunurilor obiect al impartelii, a fost obligat paratul sa-i plătească reclamantei jumătate din taxa judiciara de timbru in cuantum de 5167 lei, aceasta fiind rezultatul compensării parțiale cu taxa judiciara de timbru achitata de parat (403 lei), context in care suma datorata de parat reclamantei cu acest titlu este de 2583 lei, la care se adăuga suma de 1756 lei reprezentând ½ din contravaloarea onorariilor de expert in suma de 3513 lei achitate de reclamanta, totalul obligației de plata a paratului P. T. fata de reclamanta fiind de 4339 lei.
Raportat la cele expuse, apelul paratei s-a constatat a fi întemeiat, si în baza dispozițiilor art.282-296 C.P.Civ., a fost admis, a fost schimbată în partea hotararea atacata, în sensul înainte arătat.
S-a făcut aplicația dispozițiilor art.274 C.P.Civ., fiind obligat paratul intimat P. T. la plata sumei de 2000 lei către reclamanta apelanta, reprezentând onorariu avocațial in apel.
Prin încheierea dată în camera de consiliu la data de 4.02.2013, Tribunalul T. a admis cererea formulata de paratul intimat P. T., in contradictoriu cu reclamanta recurenta F. I., parații intimați P. M. si P. G. si intervenienta intimata P. L., și a îndreptat eroarea materiala strecurata in cuprinsul deciziei civile nr._, pronunțata de Tribunalul T., in nr._, in sensul ca numele paraților intimați P. T., P. M. si P. G. si intervenientei intimata P. L., precum si fostul nume al reclamantei apelanta F. I., este „P.”, iar nu P., cum din eroare s-a trecut.
În termen, împotriva deciziei civile nr. 837/27.11.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, au declarat recurs reclamanta F. I. și pârâtul P. T..
Reclamanta F. I. a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii în sensul admiterii apelului privind obligarea pârâților-intimați la restituirea către reclamantă a sumei de 4.000 EURO, care reprezintă contribuția sa proprie la achiziționarea imobilului, respectiv la achitarea prețului, prin restituirea împrumutului către P. M., și în ceea ce privește obligarea sa la restituirea către stat a sumei de 3376 lei, în sensul respingerii acestei obligații
În motivare arată că suma de 4.000 EURO achitată din contribuția sa proprie pentru restituirea împrumutului, reprezintă contribuția sa proprie la achitarea prețului, iar această sumă reprezintă cota de ¼ din imobil, și diferența de preț de 1300 dolari a fost achitată tot de către soți. Aceste aspecte, respectiv că a restituit împrumutul de 5.000 dolari, precum și suma de 1.300 dolari a fost recunoscut de către pârâtul P. T. la răspunsul la interogator întrebările 6 și 7 .
Consideră că instanța de apel a dat o interpretare greșita actului dedus judecații, în sensul că a schimbat înțelesul vădit al acestuia, respectiv a considerat că împrumutul luat de soți pentru cumpărarea imobilului, reprezintă un drept de creanța și nu o contribuție mai mare a reclamantei la achiziționarea imobilului, prin restituirea acelui împrumut.
Dreptul de creanță presupune efectuarea unor îmbunătățiri sau achiziționarea de bunuri, pe când restituirea unei sume de bani dată cu titlu de împrumut pentru cumpărarea imobilului și restituită din bani proprii primiți de la părinții, reprezintă o contribuție proprie la achiziționarea imobilului.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs arată că taxa judiciară aferentă capetelor de cerere admise de prima instanța este de 6162,11 lei și se compune din 5257,26 lei imobil(175.242 lei x3%=5257,26 Ici )+427,25 lei taxa timbru autoturisme(_ leix3%=427,25 lei )+ 477,60 lei taxa timbru bunuri mobile (15.920 lei x3%=477,60 lei) ,1a care se adaugă taxa pentru îmbunătățiri.
Consideră că instanța a făcut o aplicare greșită a legii, întrucât suma acordată ca ajutor public judiciar se restituie proporțional cu admiterea cererii și cu taxa pe care o datora. Nu a fost admis capătul de cerere privind restituirea sumei de 4.000 EURO, pentru care taxa de timbru este de 1355 lei.
În drept invocă art. 304 pct. 8 și 9 Cod pr. civ.
Pârâtul P. T. a solicitat admiterea recursului, și modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul de a nu se mai dispune obligarea sa la plata către partea adversă a întregului onorariu avocațial în cuantum de 2000 lei, cheltuială generată în faza apelului, ci compensarea onorariilor, sau obligarea sa la plata acestuia doar proporțional cu pretențiile admise, având în vedere dispozițiile art. 276 din C.p.civ.
Arată că deși pretențiile reclamantei au fost încuviințate doar în parte, a fost obligat să plătească în întregime către aceasta, onorariul avocațial, în sumă de 2000 lei, astfel au fost încălcate dispozițiile art. 276 din C.p.civ.
De asemenea, prin admiterea apelului, s-au adus schimbări minore a sentinței vis-a-vis de obligațiile bănești stabilite în sarcina sa. Cheltuielile de judecată i-au fost majorate de la 4173,98 lei la 4339 lei (majorare cu 165,02 lei) iar cheltuielile către stat au fost reduse de la 1055,23 lei la 876 lei.
Prin întâmpinare, pârâtul P. T. a solicitat respingerea recursului reclamantei.
Examinând decizia civilă atacată în raport de motivele invocate, de dispozițiile art. 304 Cod pr. civ., ale art. 30 și 36 Codul familiei (în vigoare la data formulării acțiunii), ale art. 276 Cod pr. civ., Curtea constată că recursul pârâtului este întemeiat, iar cel al reclamantei neîntemeiat.
Astfel, cu privire la recursul declarat de reclamanta F. I., se constată că în ceea ce privește restituirea sumei de 4000 euro, sumă ce ar reprezenta contribuția acesteia la achiziționarea imobilului din litigiu, raportat la precizarea făcută de reclamantă la 06.10.2011, prin apărător, în sensul că invocă un drept de proprietate de ½ din jumătatea imobilului aflat în proprietatea părinților pârâtului (fila 75 dosar fond), este corectă soluția pronunțată de instanță, aceasta fiind dată cu respectarea dispozițiilor art. 30 Codul familiei.
De asemenea, s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 51/2008, fiind neîntemeiată critica și sub acest aspect.
În ceea ce privește recursul pârâtului raportat la faptul că pretențiile reclamantei au fost încuviințate în parte, în mod greșit a fost obligat la plata sumei de 2000 lei cu titlu de onorariu de avocat, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 276 Cod pr. civ.
Față de considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 Cod pr. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta F. I. împotriva deciziei civile nr. 837 din 27.11.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, și va admite recursul declarat de pârâtul P. T. împotriva aceleiași decizii civile pe care o va modifica, în sensul că va obliga pârâtul P. T. la plata către reclamantă a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel (onorariu avocațial), și va menține în rest dispozițiile deciziei civile nr. 837/27.11.2012 pronunțată de Tribunalul T.,
În baza art. 274 Cod pr. civ., va obliga pe reclamanta recurentă F. I. să plătească pârâtului recurent P. T. suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta F. I. împotriva deciziei civile nr. 837 din 27.11.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Admite recursul declarat de pârâtul P. T. împotriva aceleiași decizii civile pe care o modifică, în sensul că:
Obligă pârâtul P. T. la plata către reclamantă a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel (onorariu avocațial).
Menține în rest dispozițiile deciziei civile nr. 837/27.11.2012 pronunțată de Tribunalul T..
Obligă pe reclamanta recurentă F. I. să plătească pârâtului recurent P. T. suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 8 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. L. D. C. C. R.
GREFIER,
I. P.
Red. M.L./31.05.2013
Tehnored. I.P. 2 ex./03.06.2013
Instanța de apel: Tribunalul T., jud. D. J., A. I.
Prima instanță: Judecătoria Lugoj, jud. S. M.
| ← Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... | Divorţ. Decizia nr. 1303/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
