Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1649/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1649/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 80/208/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr. 1649
Ședința publică din 26 Noiembrie 2013
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
GREFIER: O. IOȚCOVICI
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul G. C. împotriva deciziei civile nr. 103/23.05.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta C. D., având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal, lipsesc părțile.
Dată fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19.11.2013, când a fost amânată pronunțarea la data de 26.11.2013, încheierea făcând parte integrantă din prezenta decizie.
În termenul de pronunțare, la data de 26.11.2013, reclamantul recurent a depus prin registratura instanței, concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin decizia civilă nr. 103/A/23.05.2013, Tribunalul C.-S. – Secția I Civilă a respins apelul declarat de reclamantul G. C. împotriva sentinței civile nr. 343/31.01.2013 pronunțată de Judecătoria Caransebeș și l-a obligat pe acesta să plătească intimatei C. D. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că bunurile supuse partajării s-au identificat în mod corespunzător, iar valorile acestora, așa cum au fost stabilite (respectiv 203.050 RON - valoarea casei și 130.282,80 RON - valoarea terenului aferent), s-au apreciat ca fiind, de asemenea corecte.
Referitor la motivul potrivit căruia prima instanță a omologat primul raport de expertiză, tribunalul a considerat că nu se pot reține criticile invocate în apel referitoare la modalitatea de lotizare, mai ales că ambilor experți li s-a fixat drept obiectiv de către instanța de fond să observe dacă imobilul este comod partajabil în natură, la care ambii experți au răspuns în mod afirmativ. În plus, s-a constatat că părțile nu au contestat aceste modalități de partajare propuse de către ambii experți și nici nu au formulat obiecțiuni.
Instanța de apel a reținut că apelantul a mai susținut că împărțirea dispusă prin hotărârea atacată este absolut incomodă din punct de vedere al folosinței efective a acestui imobil, dar duce la o diminuare semnificativă a valorii lui, situație care este special reglementată de prevederile art. 67310 C.pr.civ., care impun restricții clare în acest sens.
Verificând aspectele semnalate, tribunalul a concluzionat că prima instanță a respectat principiul impus de lege consacrat de dispozițiile art. 673 C.pr.civ., care impun ca bunurile să fie supuse partajării în natură, iar în situația în care acest mod de partajare nu este posibil, ca bunurile să fie împărțire în altă variantă.
S-a constatat că pentru a pronunța hotărârea apelată, instanța de fond avut în vedere concluziile celor două rapoarte de expertiză, respectiv al expertului specialitatea construcții, inginer O. R., precum și cel al expertului topo, inginer T. V., care au concluzionat că imobilul este comod partajabil în natură, atât în ceea ce privește construcția, cât și terenul aferent.
Urmare a examinării rapoartelor, instanța de apel a reținut că expertul constructor O. R., a constatat că partajarea în natură este posibilă din punct de vedere fizic, imobilul având 2 intrări separate, precum și 2 încăperi sanitare comune, fiind posibilă de asemenea și partajarea în natură a terenului aferent. Acestea au fost motivele pentru care imobilul a fost propus pentru partajare în modalitatea aleasă de către instanță, raportat și la probele deduse judecății, care au stabilit că niciuna dintre părți nu au făcut dovada unei contribuții exclusive la achiziționarea bunurilor. Față de cele arătate, s-a considerat că, criticile aduse de către apelant hotărârii primei instanțe, critici motivate pe argumente personale, prin care se prezintă nemulțumiri, fără o bază legală sau fără un argument care să le susțină, nu sunt de natură a conduce instanța în sensul unei noi partajări a bunurilor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamantul G. C. solicitând modificarea ei în parte, în sensul atribuirii întregului imobil către pârâtă și al obligării ei la plata sultei de 166.666,40 lei și a cheltuielilor de judecată.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ. iar în fapt pe mai multe argumente.
Reclamantul a susținut că dacă în privința constatării identității imobilului în litigiu, a valorii sale și a cotelor de contribuție ale părților nu există discuții, nu același lucru se poate spune despre modalitatea de partajare a acestuia, pe care nici instanța de apel, nici instanța de fond nu au explicat-o în conținutul hotărârii lor, mulțumindu-se doar să facă trimitere la probele dosarului (respectiv expertizele efectuate în cauză) și la textele de lege aplicabile, însă, fără nicio legătură directă cu situația faptică, reală.
S-au mai criticat hotărârile anterioare și pentru faptul că deși expertiza topografică a oferit mai multe variante de partajare a terenului, a fost preferată doar varianta care concordă expertizei în construcții care a propus – în mod greșit, în opinia recurentului – doar partajarea în natură a imobilului și atribuirea lui, pe unități locative, părților în proces.
Cu referire la această unică variantă reclamantul a obiectat constant, arătând că ea este dificil de realizat pentru că nu există decât o cale de acces și o singură rețea de utilități și, în plus, divizarea fizică a imobilului ar conduce la o diminuare semnificativă a valorii lui, contrar art. 61310 C.pr.civ.
În plus, trebuie avut în vedere aceea că, de câțiva ani, reclamantul nu mai locuiește în casă, pârâta refuzându-i accesul chiar și în curte, ceea ce ar face dificilă vecinătatea lor în viitor.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului reclamantului ca nefondat cu motivarea că instanțele anterioare au aplicat corect legea la situația de fapt stabilită în dosar.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 306 al. 2 C.pr.civ., sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
Rezultă astfel că obiectul cauzei de față este partajul imobilului din . din Băile Herculane, ca bun dobândit de părțile în proces, în comun și prin contribuția legală.
În raport de acest lucru, ambele instanțe anterioare au identificat corect textele de lege aplicabile cauzei ca fiind art. 6731 și următoarele C.pr.civ. (vechi, sub al cărui imperiu a debutat, la 14.01.2009, procesul de față).
Prin însăși acțiunea sa, reclamantul G. C. a solicitat partajarea în cote egale a imobilului, în raport cu care, prin cererea sa de completare a masei bunurilor comune partajabile, pârâta a solicitat și ea partajul imobilului, precizând ca acesta să se facă în natură având în vedere posibilitățile ei materiale reduse de a suporta o altă variantă.
Având în vedere dispozițiile art. 67310 C.pr.civ. potrivit cărora o altă variantă de partaj decât cea în natură este subsidiară acesteia și nu poate fi omologată decât atunci când partajarea în natură nu este posibilă (aspect contrazis de expertizele efectuate în cauză), că nu se produce o scădere importantă a valorii acestuia ori nu se modifică în mod păgubitor destinația lui economică, în mod legal și temeinic instanțele anterioare au dispus partajul fizic al imobilului litigios, în două unități locative distincte, cu intrări separate, din curte, așa cum s-a constatat că e posibil, cu un minim efort al părților în privința separării ulterioare a rețelei de utilități, aspect ce rezultă din expertiza tehnică în construcții și din răspunsurile date de expert la obiecțiunile formulate de reclamant.
Câtă vreme părțile nu s-au înțeles asupra modalității de partajare, și din moment ce, cel puțin una din ele (pârâta) a fost de acord cu admiterea partajului imobilului în natură, varianta agreată de reclamant (atribuirea lui în natură și în întregime către pârâtă, opțiune pe care ea o repudiază, justificat de posibilitățile sale financiare limitate), Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond – și apoi instanța de apel – a făcut aplicarea regulii principale instituite de art. 67310 C.pr.civ.
Această modalitate de partaj nu s-a dovedit a conduce la o scădere atât de semnificativă a valorii imobilului încât să afecteze negativ interesele patrimoniale ale părților pentru a nu putea fi dispusă de instanță, după cum nu s-a dovedit că prin consacrarea ei ar fi modificată, cu efecte prejudiciabile pentru părți, destinația actuală (de locuință), a acestui imobil.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că decizia civilă nr. 103/A/23.05.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. - Secția I Civilă este rezultatul corectei interpretări și aplicări a legii la cauza dedusă judecății, motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G. C. împotriva acesteia.
Luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul G. C. împotriva deciziei civile nr. 103/23.05.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. – Secția I Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 Noiembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. CALAICLAUDIA R. M. L.
Grefier,
O. IOȚCOVICI
Red.D.C./26.11.2013
Tehnored.O.I./2 ex/04.12.2013
Instanță fond: Judecătoria Caransebeș – jud. L. N.
Instanța de apel: Tribunalul C.-S. –jud. M. M., jud. A. N. C.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Încuviinţare nume minor. Decizia nr. 1723/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
