Acţiune în constatare. Decizia nr. 299/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 299/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-02-2013 în dosarul nr. 15039/325/2009*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.299
Ședința publică din 26 februarie 2013
P.:D. C.
JUDECĂTOR:C. R.
JUDECATOR:M. L.
GREFIER:O. IOȚCOVICI
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții MUNICIPIUL TIMIȘOARA prin PRIMAR și C. L. al M. TIMIȘOARA împotriva deciziei civile nr. 828/A/16.11.2012 pronunțată de Tribunalul T., în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanții S. R. A. și S. R. I. și pârâții S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE T., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic V. S. în reprezentarea pârâților, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termenul legal și este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, se constată că, la data de 13.02.2013, instituțiile pârâte au depus la dosar, prin registratura instanței, dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, conform mențiunii cu care au fost citate.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâților solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, cu consecința admiterii apelului, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți ca netemeinică și nelegală.
În expunerea motivelor, reprezentanta pârâților arată că, în mod greșit, tribunalul a anulat ca netimbrat apelul, opiniind că instituțiile pe care le reprezintă sunt scutite de la plata taxei de timbru, în temeiul art. 26 alin. 4 din Legea nr. 146/1997. De asemenea, arată că instanța de apel nu a luat în considerare apărările formulate în acest sens și nici cererea de reexaminare pe care au înțeles să o formuleze pârâții. Mai precizează că pentru eventualitatea respingerii de către instanța de apel a cererii de scutire de la plata taxei de timbru, au achitat ulterior taxa judiciară de timbru ce le-a fost stabilită.
CURTEA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr._ și ulterior precizată, reclamanții S. R. A. și S. R. I. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții C. L. al M. Timișoara-prin Primar, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - DGFP T. ca, prin sentința ce va pronunța, să constate că reclamanții S. R. A. și S. R. I. au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului înscris în CF nr._-C1-U6 Timișoara ( provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._) având nr. cad/nr. top._-_/I/I în suprafață de 1376 mp, nr. 1, corp A situat în Timișoara .. 66, compus din 3 camere și dependințe cu 224/1376 parte teren în folosință și cu 16,3% părți comune indivize teren aferent imobilului dobândit prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1208 din 17.09.2007 încheiat cu Stoianov I.; să dispună întabularea dreptului de proprietate al reclamanților asupra întregii suprafețe de teren evidențiată în CF nr._-C1-U6 Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._ ).
În motivarea cererii, reclamanții S. R. A. și S. R. I. au arătat că au dobândit proprietatea imobilului înscris în CF nr._-C1-U6 Timișoara ( provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._ ) având nr. cad/nr. top._-_/I/I în suprafață de 1376 mp, nr. 1 corp A situat în Timișoara .. 66, compus din 3 camere și dependințe cu 224/1376 parte teren în folosință și cu 16,3% părți comune indivize teren aferent imobilului, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1208 din 17.09.2007 încheiat cu Stoianov I.. Din extrasul de carte funciară s-a constatat că proprietar asupra terenului în suprafață de 1376 mp a rămas S. R..
În drept, reclamanții S. R. A. și S. R. I. au invocat prevederile art. 37 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995,art. 23 din Legea nr. 18/1991, republicată.
Prin întâmpinarea formulată DGFP T. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice în reprezentarea Statului R.; pe fond, a solictat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată și nelegală; respingerea cererii de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată .
Prin întâmpinarea formulată C. L. al M. Timișoara a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanții S. R. A. și S. R. I., în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca nefondată și nelegală.
Pârâtul a invocat inadmisibilitatea pe cale de excepție, deoarece terenul nu intră sub incidența prevederilor art. 23 și art. 26 din Legea nr. 18/1991.
Prin încheierea din 18.06.2010, prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice ( fila 71), considerent pentru care nu a fost comunicată expertiza efectuată în cauză ulterior pronunțării asupra excepției .
Prin sentința civilă nr. 2832/29.08.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, a fost admisă cererea de chemare în judecată precizată de reclamanții S. R. A. și S. R. I., în contradictoriu cu pârâtul C. L. al M. Timișoara - prin Primar și, în consecință, s-a constatat că reclamanții S. R. A. și S. R. I. au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului înscris în CF nr._-C1-U6 Timișoara ( provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._ ) având nr. cad/nr. top._-_/I/I în suprafață de 1376 mp, nr. 1, corp A, situat în Timișoara, .. 66, compus din 3 camere și dependințe cu 224/1376 parte teren în folosință și cu 16,3% părți comune indivize teren aferent imobilului dobândit prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1208 din 17.09.2007 încheiat cu Stoianov I.; s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamanților S. R. A. și S. R. I. asupra suprafeței de teren de 224/1376 mp evidențiată în CF nr._-C1-U6 Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._); au fost obligați pârâții C. L. al M. Timișoara-prin Primar, la plata sumei de 7.131,3 lei către reclamanții S. R. A. și S. R. I., cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 4.000 lei-onorariu de avocat, 2.526 lei taxa judiciară de timbru, 7 timbru judiciar, 600 lei onorariu de expert.
În temeiul art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, prima instanță a analizat cu prioritate excepția inadmisibilității invocată de C. L. al M. Timișoara, constatând că împrejurarea că terenul nu intră sub incidența prevederilor art. 23 și art. 26 din Legea nr. 18/1991 nu conduce la ideea că acțiunea este inadmisibilă, deoarece prevederile legale invocate de reclamanți în cererea de chemare în judecată sunt art. 112 Cod procedură civilă, art. 21 din Legea nr. 112/1995, art. 37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, motiv pentru care a fost respinsă excepția inadmisibilității invocată de C. L. al M. Timișoara.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de BNP Vraști-A. sub nr. 1208/17.08.2007, reclamanții S. R. A. și S. R. I. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr._-C1-U6 Timișoara ( provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._) având nr. cad/nr. top._-_/I/I în suprafață de 1376 mp, nr. 1, corp A, situat în Timișoara, .. 66, compus din 3 camere și dependințe cu 224/1376 parte teren în folosință și cu 16,3% părți comune indivize de la numitul Stoianov I., drept pe care l-au înscris în cartea funciară. Numitul Stoianov I. a devenit proprietar al construcției în temeiul Legii nr. 112/1995 și asupra terenului a rămas proprietar S. R. .
Art. 37 din HG nr. 20/1996 arată că „în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 aliniat ultim din lege”. Nu sunt aplicabile în speță prevederile art. 23 din Legea nr. 18/1991, întrucât acestea se referă la o situație juridică diferită, anume aceea a gospodăriilor membrilor cooperativelor agricole de producție, iar textul de lege nu poate fi aplicat prin analogie, în lipsă de stipulație expresă, la o situație juridică diferită, născută ulterior, prin . Legii nr. 112 /1995.
Textul art. 112/1995 prevede că „suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului”.
Cu alte cuvinte, din interpretarea logică a textelor de mai sus, prin prisma principiului de logică al terțului exclus (tertium non datur), rezultă că, dacă terenurile ce depășesc suprafața construcțiilor rămân în proprietatea statului. per a contrario, cele care nu depășesc această suprafață, respectiv cele care asigură o utilizare normală a construcției, în speță suprafața de 217/791 mp stabilită prin expertiză tehnică - se dobândesc în virtutea legii – ope legis, în proprietate, odată cu cumpărarea construcției, nefiind necesară parcurgerea procedurii administrative prevăzute de art. 36 din Legea nr. 18/1991, care se referă la alte situații.
În practica judiciară, noțiunea de teren aferent construcției a fost explicitată ca fiind terenul aferent construcției și cel destinat folosinței normale a acestuia și din expertiza topografică efectuată în cauză ( fila 87) prima instanță a reținut că, cota de 244/1376 mp teren este aferentă apartamentului cu numărul 1 al căror proprietari sunt reclamanții S. R. A. și S. R. I. .
În consecință, prima instanță a reținut că antecesorul reclamanților a dobândit terenul în litigiu în baza Legii nr. 112/1995 și, prin urmare, prin încheierea contractului de vânzare cumpărare, reclamanții S. R. A. și S. R. I. au dobândit și terenul aferent apartamentului numărul 1 .
Expertiza în specialitatea topografie cadastru a stabilit că valoarea terenului corespunzătoare cotei de suprafață de 224/1376 mp aferentă apartamentului 1 este de 60.445 lei, echivalent a 14.641 Euro.
În ceea ce privește Hotărârea Consiliului L. al M. Timișoara nr. 275/28.07.2009, ce reglementează vânzarea terenurilor aferente construcțiilor dobândite în baza Legii nr.112/1995, invocată de pârâți, prima instanță a reținut că dispozițiile acestei hotărâri nu sunt aplicabile în cauză, având în vedere că acțiunea formulată de reclamanți a fost înregistrată la Judecătoria Timișoara la data de 16.07.2009, anterior emiterii HCLMT nr. 275/2009, și legea civilă nu poate fi aplicată retroactiv.
În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, constatând culpa procesuală a intimatei, raportat la faptul că reclamanții dovedesc cuantumul cheltuielilor de judecată, prin depunerea chitanțelor de plată, a obligat pârâtul C. L. al M. Timișoara-prin Primar, la plata sumei de 7.131,3 lei către reclamanții S. R. A. și S. R. I., cu titlu de cheltuieli de judecată ,reprezentând 4.000 lei-onorariu de avocat, 2.526 lei taxa judiciară de timbru, 7 timbru judiciar, 600 lei onorariu de expert.
Contra acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel pârâții C. L. al M. Timișoara și Primarul M. Timișoara, solicitând schimbarea hotărârii judecătorești atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților, ca netemeinică și nelegală.
Prin decizia civilă nr. 828/A/16.11.2012 pronunțată în dosarul sus-menționat, Tribunalul T. a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de pârâții C. L. al M. Timișoara și Primarul M. Timișoara împotriva sentinței primei instanțe.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că la termenul din data de 16 noiembrie 2012, observând că apelanții nu s-au conformat obligației legale de a achita taxa de timbru și timbru judiciar stabilite prin rezoluție administrativă, instanța, din oficiu, a invocat excepția netimbrării apelului, rămânând în pronunțare asupra acesteia, pe care a analizat-o cu precădere, potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ .
Statuând asupra timbrării, legea nr.146/1997, prin al său art.20 alin.1 spune că „taxele de timbru se plătesc anticipat” iar, textul interpretativ circumscris alin. 1 apartenent art. 35 din ale sale Norme Metodologice, aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției cu nr. 769/C/1999 că „taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat”. Altfel spus, taxele judiciare de timbru se achită înainte de primirea (înregistrarea), efectuarea sau eliberarea oricăror acte supuse acestei norme legale. A.. 2 al textului antemenționat prevede că, „instanțele judecătorești – cu totul excepțional, pentru motivele menționate în rezoluție -, pot reține cereri sau acțiuni netimbrate, obligând partea să plătească până la primul termen de judecată”.
Așa stând lucrurile, cum apelanții nu au înțeles a se supune exigențelor legii, și a achita taxele de timbru stabilite de instanța de judecată prin rezoluție, și anume de 1040 ei taxa de timbru și 5 lei timbru judiciar, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. 1 liniuța a doua din legea taxelor de timbru nr. 146/1997, deși au fost legal citați cu această mențiune, devin incidente în speță prevederile art. 20 alin.3 din legea nr. 146/1997, potrivit cărora, „Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.”
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, pârâții Municipiul Timișoara, prin Primar, și C. L. al M. Timișoara, solicitând casarea hotărârii recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în apel.
În motivare, au arătat că hotărârea pronunțată de instanța de apel este nelegală, nefondată și netemeinică, instanța în mod greșit anulând ca netimbrat apelul formulat de către instituția recurentă împotriva Sentinței civile nr. 2832/29.08.2012 a Judecătoriei Timișoara.
Instanța de apel nu a ținut cont, în pronunțarea soluției, de faptul că instituția apelantă este scutită de la plata taxei de timbru, întrucât, potrivit art. 26, alin. 4 din legea 146/1997, „sumele provenind din taxele judiciare de timbru se constituie venituri la bugetele locale". De asemenea, nu a luat în considerare și nu a pus în discuția părților cele învederate în minuta timbrării, depusă la dosarul cauzei la data de 15.11.2012, respectiv considerentele Deciziei nr. 454/20.09.2005, dată de Curtea Constituțională în soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 17 din Legea 146/1997.
În consecință, în mod greșit a fost stabilită în sarcina sa obligația plății taxei de timbru în valoare de 1040,40 lei și timbru judiciar de 5 lei, admițând excepția netimbrării și anulând ca netimbrat apelul formulat de către instituție.
Mai mult decât atât, a învederat instanței de recurs faptul că instituția apelantă a achitat cu O.P. nr. 2388/16.11.2012 taxa de timbru în valoare de 1040,40 lei, în eventualitatea în care instanța de apel avea să respingă motivele expuse privind scutirea de la plata taxei de timbru.
În drept, a invocat prevederile art. 304 pct. 4, 6, 7, 8 și 9, art. 312 din C.proc.civ.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, în limitele trasate de art. 304 și 306 alin. 2 C.proc.civ., față de dispozițiile art. 299 și următoarele C.proc.civ. coroborate cu prevederile art. 18 și 20 din Legea nr. 146/1997 republicată, Curtea constată că prezentul recurs este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din legea nr. 146/1997 republicată, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat sau până la termenul stabilit de instanță în acest sens, în caz contrar urmând a fi aplicată sancțiunea anulării cererii, ca netimbrată.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că apelanții au depus la dosar pentru termenul de judecată din 16.11.2012 o cerere intitulată „minuta timbrării”, prin care au contestat existența obligației de timbrare ( filele 12-13 dosar apel). Tribunalul nu a analizat această cerere și nu a pus în discuție natura ei juridică, contrar prevederilor art. 129 alin. 4 coroborat cu art. 84 C.proc.civ., potrivit cărora o cale de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită.
Raportat la conținutul acestei cereri, tribunalul era obligat, în virtutea rolului său activ, să procedeze la calificarea cererii ca fiind o reexaminare împotriva modului de calcul al taxei judiciare de timbru în condițiile art. 18 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 sau, cel puțin să solicite lămuriri sub acest aspect, nu să procedeze la soluționarea pricinii în baza excepției invocate din oficiu .
În plus, se impune a constata că pârâții-apelanți au achitat la data de 16.11.2012, cu ordinul de plată nr. 2388, taxa judiciară de timbru în cuantum de 1040,40 lei, astfel că sancțiunea anulării cererii este greșit aplicată. Este adevărat că această dovadă nu a fost depusă la dosar decât în fața instanței de recurs, însă, din cuprinsul ei rezultă în mod neechivoc achitarea obligației de timbrare la data stabilită de instanță, doar chitanța ajungând cu întârziere la dosar, astfel că sancțiunea aplicată apare a fi excesivă, în condițiile în care, trecând peste contestarea obligației de plată, taxa judiciară de timbru a fost achitată la data stabilită de instanță.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor legale invocate, coroborate cu prevederile art. 299 și următoarele C.proc.civ., Curtea va admite prezentul recurs, ca întemeiat, potrivit art. 304 pct. 8 și 9 C.proc.civ., și în baza art. 312 alin. 1-3 și 5 C.proc.civ. va casa decizia atacată și va dispune trimiterea cauzei la Tribunalul T., în vederea rejudecării apelului.
În baza art.274 C.pr.civ., față de soluția pronunțată în cauză, Curtea nu va acorda părților cheltuieli de judecată, ca nesolicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Timișoara, prin primar și C. L. al M. Timișoara, împotriva deciziei civile nr. 828/A/16.11.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. T., S. R. A. și S. R. I..
Casează decizia atacată și dispune trimiterea cauzei la Tribunalul T., în vederea rejudecării apelului.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.02.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECATOR,
D. C. C. R. M. L.
GREFIER,
O. IOȚCOVICI
Red. C.R./01.04.2013
Tehnored./O.I./ 2 ex./ 01.04.2013
Instanța fond: Judecătoria Timișoara, jud. M. R. A. A.
Instanța apel: Tribunalul T., jud. Z. H., jud. D. H.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 180/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Cereri. Decizia nr. 796/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
