Pretenţii. Decizia nr. 180/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 180/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 27414/325/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ operator 2928
DECIZIA CIVILA NR.180
Ședința publică de la 21 Noiembrie 2013
PREȘEDINTE: A.-M. N.
JUDECĂTOR: L. L.
GREFIER: M. S. L.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelantul reclamant R. V. P. în contradictoriu cu intimații pârâți Nodiș I. și Nodiș S., împotriva Sentinței civile nr.1798/PI din 17 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul T., având ca obiect rezoluțiune contract .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă doamna avocat S. C. în reprezentarea reclamantului apelant lipsă și doamna avocat M. C. în reprezentarea pârâților intimați lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând instanței că intimații au depus la dosar prin Registratura instanței la 19 noiembrie 2013 întâmpinare, iar apelantul prin apărătorul său a depus la dosar, prin registratura instanței la data de 20 noiembrie 2013, chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru aferentă apelului în cuantum de 5476 lei si 5 lei timbru judiciar și împuternicire avocațială.
Instanța comunică reprezentantei apelantului exemplarul doi al întâmpinării.
Reprezentata apelantului a solicitat instanței acordarea unui nou termen de judecată în vederea studierii întâmpinării .
Reprezentanta intimaților s-a opus amânării cauzei .
Instanța, având în vedere că întâmpinarea nu a fost depusă la dosar în termenul legal prevăzut de lege, respectiv în 5 zile înaintea termenului de judecată, constată că are natura juridică de concluzii scrise, nefiind obligatorie comunicarea. Prin urmare, se respinge și cererea de amânare pentru studierea întâmpinării.
Reprezentanta reclamantului a solicitat încuviințarea probei testimoniale pentru a dovedi relațiile de prietenie existente între părți la momentul încheierii convenției care au determinat imposibilitatea morală de a pretinde chitanță scrisă, obligația ce le revenea intimaților, respectiv achitarea prețului.
Reprezentanta intimaților s-a opus cererii în probațiune ca nefiind utilă soluționării cauzei, apreciind că această probă putea fi solicitată în fața instanței de fond.
Instanța, în deliberare, față de mențiunile exprese din contractul supus judecății, față de probele administrate deja, respinge proba testimonială solicitată de apelantul reclamant ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta reclamantului apelant a solicitat admiterea apelului pentru motivele invocate în scris, si pe cale de consecință, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii reclamantului, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimaților a solicitat respingerea apelului conform concluziilor scrise, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.1798/PI din 17 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul T. a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul R. V. P. în contradictoriu cu pârâții Nodis I. și Nodis S., s-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul T. a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._ la data de 08.10.2012, reclamantul R. V. P. a chemat in judecată pe pârâții Nodis I. si Nodis S., pentru ca instanța prin sentința pe care o va pronunța să dispună rezolutiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.641/07.10.2009 la BNPA Mitiu din Timișoara si obligarea pârâților la restituirea sumei de 100.000 euro, din care 80.000 euro, reprezintă suma achitată de reclamant cu titlu de parte din preț, iar 20.000 euro, reprezintă penalitati contractuale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat ca la data de 07.10.2009, a încheiat cu parații antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 641/07.10.2009 la BNPA M. din Timișoara, prin care parații promitenți vânzători, s-au obligat sa vanda terenul înscris in CF nr._ Sanandrei ( provenita din conversia de pe hartie a CF nr. 3075), cu nr. cad/top CAD: Cc 797/4/1, Cc 797/4/2/1/11, în suprafață de 110 mp și terenul înscris în CF nr._ Sânandrei (provenită din conversia de pe hartie a CF nr. 3075), cu nr. cad/top CAD: Cc 797/4/1, Cc 797/4/2/1/2, în suprafață de 3950 mp., pentru prețul de 150.000 euro, din care a achitat la momentul încheierii convenției suma de 70.000 euro, la data de 15.06.2009, suma de 20.000 euro si la data de 25.06.2009, 50.000 euro, termenul stabilit pentru încheierea contractului autentic fiind 14.02.2011, urmând ca parații să-i ofere spre achiziție, la același preț, o suprafață similară de teren, situată în proximitatea imobilelor mai sus individualizate, in ipoteza in care nu vor degreva de sarcini, pana la acea data, imobilul înscris in CF nr._ Sanandrei (provenita din conversia de pe hartie a CF nr. 3075), cu nr. cad/top CAD: Cc 797/4/1, Cc 797/4/2/1/2.
Reclamantul a menționat că diferența de preț urma să fie achitată în 5 rate in anul 2010, că și-a îndeplinit obligațiile sumate, dar nu poate dovedi prin înscrisuri, decât plata sumei 80.000 euro din prețul total de 150.000 euro, având în vedere și faptul că la data semnării antecontractului, intre parți exista o relație de prietenie si încredere și nu i-a fost remis înscrisul doveditor al plații decât pentru rata in cuantum de 10.000 euro scadenta la 15.06.2010.
S-a mai arătat că potrivit art.6, alin.5 din antecontract, în cazul în care vânzarea nu va avea loc din culpa promitentilor-vanzatori, aceștia s-au obligat sa-i restituie sumele încasate cu titlul de avans, precum și suma de 20.000 euro cu titlu de penalitate. Imobilul promis spre vânzare era grevat de un drept de ipotecă pentru suma de 150.000 euro, iar parații si-au asumat obligația ca, daca terenul nu va fi degrevat de sarcini pana la data de 14.02.2011, sa-i ofere spre achiziție, la același preț, o suprafața similară de teren situata in proximitatea imobilelor care fac obiectul antecontractului, lucru care nu s-a întâmplat, ceea ce atrage incidenta prev. art.6, alin.5 din contract.
În drept, au fost invocate prevederile art.1549-1554 si art. 1166-1170 Cod civil.
Prin sentința civilă nr._/22.11.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, a fost admisă excepția de necompetenta materiala și in consecință:
A fost declinată în favoarea Tribunalului T., competenta în soluționarea acțiunii formulata de reclamantul R. V. P., in contradictoriu cu parații Nodis I. si Nodis S..
Urmare a declinării, la Tribunalul T., cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 09.01.2013.
Pârâții Nodis I. si Nodis S. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii reclamantului.
În motivarea întâmpinării, pârâții au arătat că este neîntemeiată cererea reclamantului prin care solicită rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare. Acesta avea obligația, potrivit art. 3 din contract, să achite prețul integral până la data de 15.12.2010, iar pârâții aveau obligația de a încheia actul de vânzare-cumpărare până cel târziu la data de 14.02.2011 (conform art. 4 din contract).Din interpretarea art. 3 și art. 4 din antecontractul de vânzare-cumpărare rezultă că obligația de plată a promitentului vânzător era mai înainte scadentă decât obligația pârâților de transferare a dreptului de proprietate asupra imobilului ce a făcut obiectul antecontractului.
Având în vedere această situație, pârâții au invocat excepția de neexecutare a contractului (excepțio non adimpleti contractus). Temeiul acestei excepții are la bază principiul reciprocității și interdependenței obligațiilor părților în contractele sinalagmatice. Potrivit art. 3 din antecontract, reclamantul avea obligația să achite integral prețul până cel târziu la 15.12.2010. Neîmplinirea acestei obligații de către reclamant, conduce la suspendarea obligației pârâților de a transfera dreptul de proprietate asupra imobilului în cauză.
Excepția invocată, susțin pârâții, îndeplinește toate condițiile de admisibilitate în sensul că: obligațiile reciproce izvorăsc din același contract. Există o neexecutare a obligațiilor din partea reclamantului suficient de importantă. La momentul încheierii antecontractului reclamantul cunoștea că imobilul în cauză este grevat (în sensul că e ipotecat la bancă) motiv pentru care s-a convenit achitarea integrală a prețului, tocmai pentru ca pârâții să poată radia ipoteca constituită asupra imobilului. Neexecutarea obligației de către reclamant nu le este imputabilă. Obligația reclamantului de plată a prețului este mai înainte scadentă decât obligația pârâților de a transfera dreptul de proprietate asupra bunului.
Pârâții mai arată că reclamantul în mod neîntemeiat susține că a achitat integral prețul din moment ce chiar în invitația la conciliere arată că din 150.000 Euro a achitat 80.000 Euro. Deși s-a convenit ca până la data de 14.02.2011 să transfere dreptul de proprietate asupra imobilului către reclamant, nu sunt în culpă cu privire la executarea acestei obligații în condițiile în care reclamantul nu achită diferența de preț.
Este neîntemeiată, mai arată pârâții și susținerea prin care reclamantul a arătat că erau în relații de prietenie și că din această cauză nu au eliberat dovadă cu privire la achitarea integrală a prețului. Dacă ar fi existat vreo imposibilitate morală de preconstituire a înscrisurilor aceasta producea efecte în întregime. Nu se poate spune că pe o parte din preț au recunoscut că au primit prețul, iar pe cealaltă parte nu i-au remis înscris doveditor ca urmare a relațiilor armonioase. Sumele amintite sunt suficient de mari astfel încât nu poate fi vorba de o imposibilitate morală de preconstituire a unui înscris.
Analizând acțiunea dedusă judecății, prin prisma probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul a reținut că între pârâții Nodis I. și Nodis S., în calitate de promitenți vânzători și reclamantul R. V. P., în calitate de promitent cumpărător a fost încheiat Antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.641/07.10.2009, de Biroul Notarilor Publici Asociați „M.”, având ca obiect terenul înscris în CF nr._ Sânandrei ( provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 3075), cu nr. cad/top CAD: Cc 797/4/1, Cc 797/4/2/1/11, în suprafață de 110 mp și terenul înscris în CF nr._ Sânandrei (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 3075), cu nr. cad/top CAD: Cc 797/4/1, Cc 797/4/2/1/2, în suprafață de 3950 mp.
Așa cum s-a menționat la art.3 din antecontract, prețul pentru care promitenții vânzători s-au obligat să vândă, iar promitentul cumpărător s-a obligat să cumpere este de 150.000 euro, din care reclamantul a achitat în data de 15.06.2009 - suma de 20.000 Euro, iar în data de 25.06.2009 - suma de 50.000 Euro.
Restul de preț, în sumă de 80.000 Euro, urma să fie achitată astfel: suma de 40.000 euro - până cel târziu în data de 16.12.2009; suma de 10.000 Euro, până cel târziu la data de 15.03.2010; suma de 10.000 Euro – până cel târziu în data de 15.06.2010; suma de 10.000 Euro – până cel târziu în data de 15.09.2010; suma de 10.000 Euro – până cel târziu în data de 15.12.2010.
Părțile au convenit, potrivit prevederilor art.4 din contract, ca încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, să aibă loc până cel mai târziu la data de 14.02.2011.
Totodată, părțile au convenit ca în situația în care imobilul înscris în CF nr._ Sânandrei (provenită din conversia pe hârtie a CF nr.3075), cu nr. cad/top CAD: Cc 797/4/1, Cc 797/4/2/1/2, nu va fi degrevat de sarcini până la data de 14.02.2011, promitenții vânzători vor oferi promitentului cumpărător spre achiziție, la același preț, o suprafață similară de teren în proximitatea imobilelor ce fac obiectul antecontractului (art.6 alin.1 din antecontract).
S-a mai convenit, conform art.6, alin.5 din antecontract, ca în cazul în care vânzarea nu va avea loc din culpa promitenților - vânzători, aceștia să restituie sumele încasate cu titlul de avans, precum și suma de 20.000 euro cu titlu de penalitate, iar în cazul în care vânzarea nu va avea loc din culpa promitentului - cumpărător, acesta va pierde suma de 20.000 Euro ce va fi reținută din plățile efectuate în data de 15.06.2009 și 25.06.2009.
Reclamantul R. V. P., invocând imposibilitatea încheierii contractului de vânzare cumpărare în formă autentică, din culpa pârâților Nodis I. și Nodis S., solicită instanței să dispună rezolutiunea antecontractului de vânzare-cumpărare mai sus menționat și obligarea pârâților la restituirea sumei de 100.000 euro, din care 80.000 euro, reprezintă suma achitată de reclamant cu titlu de parte din preț, iar 20.000 euro, reprezintă penalități contractuale, cu cheltuieli de judecată.
Instanța reține că rezoluțiunea contractului este o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, constând în desființarea retroactivă a acestuia și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului.
Acțiunea în rezoluțiune nu poate fi intentată decât de partea care a executat sau care se declară gata să execute contractul. Dacă s-ar recunoaște o asemenea acțiune părții care nu-și execută obligația, ar însemna să i se acorde o cale nejustificată de a se desprinde din raportul contractual la care a convenit, ceea ce ar însemna o înfrângere de neadmis a principiului obligativității contractului.
Pentru admisibilitatea rezoluțiunii se cer a fi îndeplinite următoarele condiții: una dintre părți să nu-și fi executat obligațiile ce-i revin, neexecutarea să fie imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația și debitorul să fie pus în întârziere anterior formulării acțiunii.
În speță, reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii acestor condiții, instanța neputând reține că pârâții sunt în culpă pentru faptul că la data de 14.02.2011, contractul de vânzare cumpărare nu a fost încheiat, atâta timp cât obligația reclamantului de plată integrală a prețului era scadentă anterior obligației pârâților de a transmite dreptul de proprietatea asupra imobilelor care au făcut obiectul antecontractului, iar reclamantul nu și-a îndeplinit obligația asumată.
Împrejurarea achitării integrale a prețului de 150.000 Euro, nu a fost dovedită de către reclamant, din totalul sumei de 80.000 Euro, ce trebuia achitată ulterior încheierii antecontractului, reclamantul făcând dovada achitării sumei de 10.000 Euro, în data de 15.06.2010.
Imposibilitatea morală de preconstituire a înscrisului doveditor al plății, la care face referire reclamantul, nu poate fi reținută, nefiind dovedită, cu atât mai mult cu cât pentru plata efectuată în data de 15.06.2010, reclamantul a solicitat și obținut un înscris doveditor al plății (f.8).
Prin urmare, atâta timp cât reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de achitare integrală a prețului, iar această obligație era scadentă la o dată anterioară datei la care pârâții trebuiau să își îndeplinească obligația de a transmite dreptul de proprietate asupra imobilelor, acesta este în culpă pentru neexecutarea contractului și nu poate solicita rezoluțiunea contractului, această sancțiune putând fi invocată doar de partea care a executat contractul.
Raportat la cele ce preced, tribunalul a concluzionat că acțiunea formulată de reclamant este neîntemeiată și a respins-o, ca atare, în baza prevederilor art.1020-1021 Cod.civ.
S-a lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată, de către pârâți.
Împotriva Sentinței civile nr. 1798/PI/17.06.2013 pronunțată de Tribunalul T. a declarat apel reclamantul R. V. P., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată în primă instanță si apel.
În motivare a arătat că la data de 07.10.2009 a încheiat cu pârâții antecontractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 641/07.10.2009 la BNPA „Mitiu"-Timisoara. Prin acest contract, pârâții, in calitate de promitenti- vânzători s-au obligat sa vândă terenul inscris in CF nr._ Sanandrei (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr.3075) cu nr. cad/topografic CAD: Cc797/4/l, Cc 797/4/2/1/11 in suprafața de 110 mp si terenul inscris in CF nr._ Sanandrei (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr.3075) cu nr. cad/topografic CAD: Cc 797/4/1, Cc797/4/2/l/2 in suprafața de 3950 mp. Prețul vânzării a fost stabilit la suma de 150.000 euro, din care reclamnatul, la momentul încheierii convenției avea achitată suma de 70.000 euro (20.000 euro achitați la data de 15.06.2009 si 50.000 euro achitați la data de 25.06.2009).
Termenul stabilit contractual pentru încheierea contractului autentic era 14.02.2011, urmând ca pârâții sa-i ofere spre achiziție, la același preț o suprafața similara de teren situata in proximitatea imobilelor mai sus individualizate, in ipoteza in care nu vor degreva de sarcini, pana la data de 14.02.2011, imobilul inscris in CF nr._ Sanandrei (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr.3075) cu nr. cad/topografic CAD: Cc 797/4/1, Cc797/4/2/l/2 in suprafața de 3950 mp.
La momentul semnării antecontractului sus-menționat relațiile dintre reclamant si pârâți erau armonioase, de prietenie si încredere. Plata diferenței de pret urma să se facă eșalonat, în cinci rate, de-a lungul anului 2010. Reclamantul arată că și-a îndeplinit obligațiile asumate, respectiv a achitat în întregime prețul terenului, fără să i se remită înscrisul doveditor al plății decât pentru rata în cuantum de 10.000 euro scadentă la 15.06.2010.
Din acest motiv, deși personal și-am onorat obligațiile asumate, nu poate să dovedească prin înscrisuri decât plata a 80.000 euro din prețul total de 150.000 euro.
Conform art.6 alin.5 din antecontractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 641/07.10.2009 la BNPA „Mitiu"-Timisoara în cazul în care vânzarea nu va avea loc din culpa promitentilor-vănzatori, constând din refuzul acestora de a vinde, aceștia se obligă să restituie promitentului¬cumpărător sumele încasate cu titlu de avans, precum si suma de 20.000 euro cu titlu de penalitate.
Imobilul promis spre vânzare era grevat de un drept de ipotecă pentru suma de 150.000 euro, pârâții luându-si obligația ca, daca terenul nu va fi degrevat de sarcini până la data de 14.02.2011, să-i ofere spre achiziție, la același preț, o suprafața similara de teren situata in proximitatea imobilelor care fac obiectul antecontractului, lucru care nu s-a întâmplat, ceea ce atrage incidența prevederilor art. 6 alin. 5 din contract, asa cum s-a arătat mai sus.
Prima instanță a respins acțiunea motivându-si soluția pe faptul că nu a dovedit că și-am îndeplinit obligația corelativă, aceea de plată integrală a prețului (150.000 euro), astfel încât nu poate solicita rezolutiunea contractului, fiind în culpă pentru neexecutarea contractului.
Acest aspect nu corespunde realității, deoarece, așa cum am arătat si prin acțiunea introductivă, a achitat prețul integral, dar înscrisurile cuprind doar suma de 80.000 euro, existenta imposibilității morale de preconstituire a înscrisului putând fi probată prin martori, ca de altfel si îndeplinirea integrală a obligației redclamantului.
Instanța a concluzionat lax si subiectiv în speța dedusă judecății, fără a tine cont de faptul că în tot acest interval de timp pârâții-intimati au stat în pasivitate, nu au radiat ipoteca care greva imobilul si nici nu i-au făcut oferta unui alt teren la schimb, așa cum prevedea contractul.
Mai mult, faptul că reclamantul nu a îndeplinit obligația asumată rezultă si din pasivitatea pârâților, care niciodată nu l-au notificat să achite diferența de pret, pentru simplul motiv că acesta fusese achitat. Este evident că, profitând de relațiile existente între părți la acel moment, pârâții au exploatat strânsa prietenie care îilega, neavând de fapt intenția de a-si îndeplini obligația corelativă, iar instanța, în mod greșit, apreciază că nu se impune rezolutiunea contractului si implicit nici restituirea prețului către reclamant.
Câta vreme termenul stabilit contractual pentru încheierea contractului autentic era 14.02.2011, instanța trebuia să pronunțe rezolutiunea contractului, soluția de respingere fiind netemeinică si moral injustă, deoarece plata sumei de 80.000 euro a fost dovedită prin înscrisuri si recunoscută de pârâți. Consideră că rolul activ al instanței a fost inexistent, câtă vreme, deși a arătat prin cererea de chemare în judecată care sunt probele de care înțelege să se servească în dovedirea acțiunii, nu s-a considerat necesar decât administrarea probei cu înscrisuri.
Deliberând asupra apelului, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din perspectiva art.295 C.pr.civ., Curtea de apel apreciază că acesta nu este fondat.
Reclamantul apelant a invocat în primul rând faptul că a achitat în întregime prețul prevăzut în antecontract, dar datorită relației de prietenie pe care a avut-o cu pârâții intimați a fost în imposibilitate morală de a preconstitui o dovadă scrisă a achitării tranșelor de preț.
Instanța de apel constată că în mod corect tribunalul a reținut că nu sunt întemeiate susținerile privind imposibilitatea morală de preconstituire a chitanțelor liberatorii. Astfel, părțile chiar în cuprinsul antecontractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.641/07.10.2009 de Biroul Notarilor Publici Asociați „M.„ (f.9-11 din dosarul judecătoriei), la cap.3 intitulat Prețul, teza finală, au prevăzut expres că la data efectuării fiecărei plăți, promitenții vânzători vor remite promitentului cumpărător o dovadă scrisă privind primirea tranșei de preț. De asemenea, pentru tranșa de preț de la data de 15.06.2010, pârâții intimați au dat reclamantului apelant chitanță liberatorie privind plata sumei de 10.000 euro (f.8 din dosarul judecătoriei). Așadar, este evident că din aceste probe coroborate rezultă că relațiile dintre părți nu erau de natură a împiedica pe reclamantul apelant să solicite chitanță scrisă privind plata tranșelor de preț pe care pretinde că le-a plătit, din moment ce chiar la încheierea contractului, precum și ulterior, relațiile dintre părți nu excludeau preconstituirea de dovezi scrise.
Având în vedere că în speță nu a existat imposibilitatea morală invocată de reclamantul apelant, în mod corect tribunalul a constatat că promitentul cumpărător nu a făcut dovada îndeplinirii obligației asumate prin antecontract de a plăti întregul preț de 150.000 euro până la data de 15.12.2010. Prin urmare, solicitarea promitentului cumpărător de a se dispune rezoluțiunea antecontractului cu motivarea că promitenții cumpărători nu au încheiat contractul de vânzare cumpărare până la data prevăzută de 14.02.2011, în condițiile în care chiar el nu și-a îndeplinit obligația de achitare integrală a prețului până la data convenită de 15.12.2010, apare ca fiind neîntemeiată și în mod corect a fost respinsă de tribunal. Într-adevăr, cererea de rezoluțiune a contractului nu poate fi formulată decât de partea care și-a îndeplinit obligațiile asumate, și nu de către cea care în mod imputabil nu a executat propria obligație contractuală, neputând fi acordată promitentului cumpărător o cale nejustificată de a se desprinde din raportul contractual, ceea ce ar însemna o înfrângere a principiului obligativității contractului. prev. de art.969 C.civ. (aplicabil conform art.6 NCCiv, având în vedere data încheierii antecontractului).
Pentru toate considerentele mai sus arătate, Curtea constată că apelul este nefondat și în baza art.296 C.pr.civ. urmează să-l respingă.
În baza art.274 C.pr.civ., nu va acorda cheltuieli de judecată având în vedere soluția pronunțată, precum și faptul că intimații nu au solicitat astfel de cheltuieli în calea de atac a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul formulat de apelantul reclamant R. V. P., cu domiciliul ales la sediul Cabinetului de Avocat S. C. din Timișoara, ..11-13, ., jud.T. în contradictoriu cu intimații pârâți Nodiș I. și Nodiș S., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual de Avocat P. E. din Timișoara, . nr.33, etaj 2, jud.T. împotriva Sentinței civile nr.1798/PI din 17.06.2013 pronunțată de Tribunalul T..
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21.11.2013.
PREȘEDINTE, A.-M. N. | JUDECĂTOR, L. L. | |
GREFIER, M. S. L. |
Red. A-M N. / 18.12.2013
Tehnored.M.S.L. / 5 ex. / 18.12.2013 / 3 ex. . instanț,: Tribunalul T., judecător Ș. L.,
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1534/2013. Curtea de... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 299/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
