Expropriere. Decizia nr. 900/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 900/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 2272/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 08.05.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 900/R
Ședința publică din 19 iunie 2013
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R., prin M.T.I., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței civile nr. 856/27.02.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta intimată H. A., pentru expropriere (despăgubiri).
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă, pentru reclamanta intimată lipsă, domnul avocat P. E. B. și, în reprezentarea pârâtului recurent, domnul avocat G. D..
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror S. A., de la P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care se comunică reprezentantului pârâtului recurent întâmpinarea depusă de reclamanta intimată, la data de 13.06.2013, prin registratura instanței.
Atât reprezentanții părților, cât și reprezentanta Ministerului Public arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată; în subsidiar, solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru completarea raportului de expertiză.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului, conform întâmpinării, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la 6.06.2012 la Tribunalul A. sub nr._, reclamanta H. A. a chemat în judecată pârâtul S. R., prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, și a solicitat anularea în parte a hotărârii nr. 24/40/7.10.2010 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 255/2010, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor.
A solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 7692 euro sau corespondentul în lei la cursul valutar din ziua plății, reprezentând despăgubirea cuvenită pentru exproprierea terenului din Pecica de 1766 mp, nr. cad. A37/1/25/2.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata dobânzii legale calculată asupra diferenței dintre despăgubirea stabilită de instanță și suma de 1259,16 lei, stabilită prin hotărârea nr.24/40/7.10.2011, dobândă calculată de la data de 10.01.2012, când a fost scadentă obligația pârâtului de consemnare a sumei la dispoziția sa, și până la data plății efective.
A solicitat obligarea pârâtului și la plata sumei reprezentând lipsa de folosință a terenului expropriat.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că după emiterea HG nr.416/2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Autostrada Nădlac-A.", s-a aprobat ca despăgubire pentru imobilele ce constituie amplasamentul lucrării suma globală de 63.000 lei care, deși ar fi trebuit să acopere despăgubirile pentru toți cei vizați, a lăsat la o parte un nr. de 251 de persoane, printre care și ea, reclamanta.
Pentru aceste persoane s-a emis ulterior un alt act normativ, respectiv HG nr.488/11.05.2011, care o modifică pe precedenta și în a cărei anexă apar cele 251 de persoane.
Reclamantei i s-au calculat despăgubiri cu aproximativ 70% mai mici decât cele acordate vecinilor despăgubiți în anul 2010.
În anul 2010, pentru un metru pătrat de teren s-au plătit între 4 și 10 Euro, iar după emiterea noii hotărâri, despăgubirea a fost stabilită cu mult sub valoarea de piață.
Prin urmare, consideră reclamanta, suma propusă prin HG nr.488/2011 și Comisia de Aplicare a Legii nr.255/2010 nu reprezintă o justă despăgubire, în condițiile în care exproprierea pentru cauză de utilitate publică este înțeleasă ca o excepție de la caracterul absolut și inviolabil al dreptului de proprietate privată, precum și de la caracterul perpetuu al acestui drept. Caracterul de excepție al instituției exproprierii și condițiile în care poate opera sunt prevăzute de Constituția României, care, la art.44 alin.3, statuează că nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.
În opinia reclamantei, atât HG nr.488/2011, cât și Hotărârea Comisiei de Aplicare a Legii 255/2010 încalcă aceste prevederi imperative și nu prezintă un caracter drept prealabil deposedării proprietății, acest aspect fiind recunoscut indirect chiar de către Guvernul României, care prin Hotărârea nr.416/2010 a stabilit că pentru un metru pătrat de teren din aceeași zonă se calculează prețul de 4 euro și nu cel de 0,17 cenți, cum s-a stabilit prin hotărârea atacată.
Reclamanta face trimitere și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului prin care s-a stabilit existența a trei condiții în care privarea de un bun nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate și anume ca privarea să fie prevăzută de lege, adică de norme interne aplicabile în materie, să fie impusă de o cauză de utilitate publică și să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional.
O privare de proprietate trebuie să respecte un raport de proporționalitate între mijloacele folosite în scopul vizat, de maniera în care privarea de proprietate trebuie să menajeze un just echilibru între exigențele de interes general și imperativele fundamentale ale individului, în special prin indemnizarea rezonabilă și proporțională a valorii bunului, indemnizare acordată titularului dreptului de proprietate.
Reclamanta subliniază că valoarea terenului a fost corect stabilită la suma de 7692 euro prin expertiza efectuată inițial, iar raportarea la expertizele întocmite de camerele notarilor publici, pe care Guvernul le-a avut în vedere în hotărârea care stabilește despăgubirea propusă, nu respectă caracterul rezonabil și proporțional al indemnizării și nu poate să reprezinte o despăgubire justă și dreaptă, cu atât mai mult cu cât, potrivit art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului.
În drept, reclamanta au invocat art. 8 alin. 2, art. 11 alin. 7 și art. 22 din Legea nr. 255/2010, art. 1 și 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, art. 16 alin. 1 și art. 44 alin. 3 din Constituția României, art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Hotărârea din 28.05.1985 a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Abdulaziz, Cabales și Balkardeli.
Prin sentința civilă nr. 856/27.02.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta H. A. împotriva pârâtului pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, având ca obiect despăgubiri.
A anulat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.24/40 din 6.10.2011.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 30.700 lei, pentru suprafața de 1766 mp. expropriată, cu titlul de despăgubiri, cu dobânda legală aferentă calculată de la data de 10.01.2012 asupra diferenței dintre suma acordată de instanță și cea în cuantum de 1259,6 stabilită prin hotărâre, începând cu data scadenței și până în ziua plății efective.
A respins restul pretențiilor reclamantei.
A obligat pârâtul la plata sumei de 3000 lei cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 24/40/6.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr.255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamantă a suprafeței de 1766 mp din terenul situat în localitatea Pecica, jud. A., nr. cad._ și s-a stabilit un cuantum al despăgubirilor de 1259,60 lei.
Reclamanta contestă această hotărâre, susținând că suma oferită de expropriator este derizorie atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.
Cererea reclamantei se grefează pe dispozițiile art.22 alin.1 din Legea nr.255/2010, conform cărora expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente.
Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr.255/2010 – se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanților, prima instanță a procedat, conform art.25 din Legea nr.33/1994, numind o comisie de trei experți, din care unul desemnat de instanță și câte unul nominalizat de persoana expropriată, respectiv de către pârâtul expropriator.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză, valoarea de circulație a suprafeței de 1766 mp, este de 30.700 lei, echivalentul a 6.770 Euro. Raportul de expertiză a fost semnat cu observații de către domnul expert M. B., acesta subliniind faptul că raportul de expertiză nu tratează corect abordarea prin piață.
Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă (justă) despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art.44 din Constituție, dar și de art.1 Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.
Din întreg ansamblu probator administrat în cauză nu rezultă că la momentul exproprierii terenul ar fi fost însămânțat și că, urmare a exproprierii, reclamanții nu ar mai fi putut să culeagă recolta. De altfel, nu rezultă că terenul cu pricina ar fi fost cultivat până la momentul la care a intervenit exproprierea, astfel că acordarea de despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu eventual și incert, legat de imposibilitatea cultivării terenului expropriat, nu își are fundamentare legală.
De asemenea, nu se justifică nici acordarea unor despăgubiri suplimentare pentru dauna provocată ca urmare a interdicției de construire pe lățimea benzii de siguranță și protecție, atât timp cât terenul expropriat a fost teren agricol, iar reclamanta nu au făcut dovada că a fost aprobat un plan urbanistic zonal care anterior exproprierii nu a schimbat categoria de folosință a terenului din teren agricol extravilan în teren cu construcții.
Susținerile reclamantei legate de faptul că unii proprietari au intrat deja în posesia despăgubirilor exorbitante stabilite inițial, nu pot constitui un argument care să determine instanța a stabili o despăgubire mai mare decât cea care rezultă din prospectarea pieții imobiliare din zonă.
Suma la care este îndreptățită reclamanta trebuie să reprezinte prețul cu care acesta și-ar putea cumpăra un alt teren, și nu o sumă virtuală, adică pierderi pentru viitor, câtă vreme pentru a obține veniturile pretinse în egală măsură trebuie să se facă și investiții.
Pentru aceste considerente, prima instanță a admis în parte acțiunea reclamantei, anulând în parte hotărârea nr. 24/40/6.10.2011 și obligând pârâtul la plata despăgubirilor în cuantumul stabilit prin expertiză, plus dobânda legală.
Împotriva sentinței civile nr. 856/27.02.2013 a Tribunalului A. a declarat recurs în termenul legal pârâtul S. R., prin M.T.I., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.- Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara.
În motivarea recursului, a arătat că despăgubirea propusă reclamantei prin hotărârea contestată de aceasta se compune din valoarea reală a terenului și din prejudiciul cauzat prin expropriere.
A arătat că prețul de piața stabilit prin raportul de evaluare care a stat la baza propunerii despăgubirilor este unul corect. Datele cuprinse in raportul de evaluare întocmit de . sunt in conformitate cu dispozițiile legale In vigoare si sunt susținute si de exemple de oferte de vânzare a terenurilor in zonă. In prezent, cadrul legal în materie de exproprie îl reprezintă Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local. Conform prevederilor art. 5 din Legea nr. 255/2010, expropriatorul are obligația de a aproba prin Hotărâre de Guvern și lista proprietarilor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, așa cum rezultă din evidențele unităților administrativ - teritoriale.
Prin Hotărârea Guvernului nr. 416/2010 s-a aprobat amplasamentul lucrării, declanșarea procedurilor de expropriere pentru imobilele situate pe amplasamentul lucrării "Autostrada Nădlac- A.", precum și suma globală estimată cu titlu de despăgubire în valoare de 63.000 mii lei, sumă rezultată din Raportul de expertiză a fost întocmit de către un expert autorizat ANEVAR, angajat de către expropriator, în conformitate cu vechiul cadru legislativ în materie de expropriere. Suma de 63.000 mii lei aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 416/2010 a fost suplimentată cu suma de 17.500 mii lei prin Hotărârea Guvernului nr. 1248/2010, în conformitate cu art. 4 alin ( 4 ) din Legea nr. 198/2004.
Art. 11 din Legea 255/2010 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, necesara realizării unor obiective de interes național, județean si local prevede la alin. (7),(8) si (9):
"(7) înainte de data începerii activității comisiei prevăzute la art. 18, un expert evaluator specializat in evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociației Naționale o Evaluatorilor din România - ANEVAR, va intocmi un raport de evaluare a imobilelor expropriate pentru fiecare unitate administrativ-teritoriala, pe fiecare categorie de folosința.
(8)Raportul de evaluare se întocmește avandu-se in vedere expertizele întocmite si actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 77x alin.(S) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.
(9)Raportul de evaluare se întocmește sub coordonarea Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România."
Raportul a fost întocmit si cuprinde elementele constitutive ale valorii despăgubirilor aferente fiecărui imobil in parte, asa cum sunt ele prevăzute de Legea nr. 33/1994, adică prețul la care se vand, in mod obișnuit, imobilele de același fel si contravaloarea prejudiciului proprietarului prin faptul exproprierii.
În urma raportului de evaluare întocmit, proprietarii terenurilor sunt obligați sa vândă, iar cumpărătorul este, la rândul sau, obligat sa cumpere, amândoi fiind condiționați de proiectul de utilitate publica in cauza, si anume "Construcția Autostrăzii Nadlac-A., pe teritoriul administrativ al jud. A.".
Raportul de evaluare a fost întocmit analizând piața specifica a proprietăților imobiliare in cauza, întemeindu-se pe criterii precum definirea pieței (tipul de proprietate, potențialul de a produce venituri, localizare, caracteristicile investitorilor si arendași), gradul de fertilitate al terenului sau echilibrul pieței.
Considerând că raportul de expertiză în baza căruia a fost emisă hotărârea de stabilire a despăgubirilor pentru reclamantă a fost legal întocmit, pârâtul a solicitat admiterea recursului și schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 C.p.c.
Reclamanta Hegzes A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului pârâtului, cu motivarea că prevederile Legii nr. 33/1994 sunt imperative în sensul necesității efectuării expertizei atunci când cel expropriat este nemulțumit și contestă cuantumul despăgubirilor.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 304 1 și art. 306 alin. 2 C.p.c., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul pârâtului este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Art. 22 alin. 1 din Legea nr. 255/2010 conferă expropriatului nemulțumit de cuantumul despăgubirilor dreptul de a se adresa instanței de judecată, în baza acestui text legal acționând și reclamanta din prezenta acțiune.
Prima instanță în mod corect a procedat în conformitate cu art. 25 din Legea nr. 33/1994, la care face trimitere Legea nr. 255/2010, și a încuviințat proba cu expertiză, numind 3 experți pentru efectuarea acesteia.
Prin raportul de expertiză, semnat cu observații de expertul B. M., s-au calculat despăgubirile cuvenite reclamantei pentru terenul expropriat prin două metode, respectiv metoda comparațiilor de piață, bazată însă pe oferte, și metoda capitalizării rentei funciare, aceasta din urmă fiind propusă în final, cu un cuantum al despăgubirilor de_ lei (6770 euro), calculate la 3,84 euro pe mp.
Pârâtul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, iar prin răspunsul la obiecțiuni semnat de această dată de către toți cei 3 experți (filele 269-271), au fost analizate și 3 contracte de vânzare- cumpărare a unor terenuri situate în extravilanul localității Pecica, experții constatând că valoarea de 3,84 euro pe mp propusă prin raportul de expertiză se încadrează în intervalul 2,38 euro/mp- 3,10 euro/mp- 4,10 euro/mp, care reprezintă valoarea indicată în cele 3 contracte.
Având în vedere și acest răspuns la obiecțiuni, în mod corect prima instanță a validat raportul de expertiză, a anulat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor și a obligat pârâtul la plat sumei de 30.700 lei către reclamantă.
Astfel au fost respectate dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, care prin alin. 1 prevede că „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului”, iar prin alin. 2 stabilește că despăgubirea se stabilește prin raportare la „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ- teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză”.
Prin recursul declarat, pârâtul nu a adus critici raportului de expertiză întocmit în cauză, susținând doar corectitudinea raportului de evaluare privind estimarea valorii de despăgubire a terenurilor afectate de construcția autostrăzii Nădlac-A..
Atâta vreme însă cât reclamanta a contestat cuantumul despăgubirilor acordate în baza acelei estimări globale, precum și faptul că prin expertiza judiciară efectuată în cauză s-a stabilit că valoarea despăgubirilor, calculată conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, este alta decât cea propusă de pârât, în mod corect prima instanță a obligat pârâtul la plata despăgubirilor de 30.700 lei pentru terenul de 1766 mp expropriat de la reclamantă.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 al. 1 C.p.c., Curtea va respinge recursul declarat de pârâtul S. R., prin M.T.I., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței civile nr. 856/27.02.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul S. R., prin M.T.I., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței civile nr. 856/27.02.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. O. RUJIȚA R. F. Ș.
GREFIER,
C. J.
Red. R.R.- 05.07.2013;
Tehnored. C.J.- 05.07.2013; 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul A.
Judecător: H. O.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Hotărâre din 12-03-2013,... | Expropriere. Decizia nr. 650/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
