Legea 10/2001. Decizia nr. 65/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 65/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 1229/108/2008**
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 65
Ședința publică din 23 aprilie 2013
PREȘEDINTE: M. L.
JUDECĂTOR: M. G.
GREFIER: I. P.
S-a luat în examinare pronunțarea asupra apelurilor, după casare, declarate de reclamanta M. L. și de pârâtul M. A. prin Primar împotriva sentinței civile nr. 371 din 18.05.2010 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din 16 aprilie 2013, încheierea ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitatea părților de a formula concluzii scrise s-a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru termenul de astăzi.
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 532/A/9.03.2011 Curtea de Apel Timișoara – Secția Civilă a admis apelul declarat de reclamanta M. L. împotriva sentinței civile nr. 371/18.05.2010 pronunțată de Tribunalul A. pe care a desființat-o cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, fiind respins apelul declarat de pârâtul Municipiului A. împotriva aceleiași sentințe.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a avut în vedere faptul că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului A. la data de 9 mai 2008 sub nr._, reclamanta M. L., în contradictoriu cu pârâtul M. A. prin Primar, a solicitat următoarele:
- restituirea în natură a terenului din A., Calea A. V. nr.241, înscris în CF 9 P. B. nr.top.1/c.1.a.1.1.4/1 în suprafață de 212 mp și nr.top.1/c.1.a.1.1.4/4 în suprafață de 690 mp;
- să se dispună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensarea cu o suprafață de teren, pentru construcția demolată și pentru terenul din A., Calea A. V. nr.241, înscris în CF-2185 P. B., nr.top.1/c.a.1.1.4/2 în suprafață de 253 mp, pentru terenul înscris în CF 2186 P. B., nr.top.1/c.1.a.1.1.4/3 în suprafață de 30 mp și pentru terenul înscris în CF 2409 B., nr.top.1/c.1.a.1.1.4/5 în suprafață de 17 mp cu îndrumarea OCPI la cuvenitele mențiuni în CF.
Reclamanta a formulat precizare de acțiune prin care a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensarea cu terenul înscris în CF 306 A., nr,top.377/1 în suprafață de 1965 mp. De asemenea, prin răspunsul la întâmpinare, M. A. a solicitat respingerea excepțiilor invocate, scoțând în evidență împrejurarea că nesolicitarea de către defunctă a tuturor imobilelor avute în proprietate este o evidentă greșeală materială, aceasta neavând cunoștințe juridice.
Prin sentința civilă nr. 371 din 18 mai 2010, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a respins acțiunea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut considerentele mai jos redate:
În privința excepțiilor invocate, care se cercetează înaintea fondului, acestea au fost admise prin încheierea din 17 iunie 2008, astfel încât în problemele legate de celelalte imobile pretinse în afara celui solicitat prin notificare nu vor fi discutate, a menționat prima instanță.
Legat de fondul cauzei, s-a reținut că se poate observa că acțiunea este diferită de ceea ce a pretins titulara dreptului, defuncta V. Ema E..
Astfel, din notificarea înregistrată de aceasta în 2001 (fila 24), rezultă că solicită despăgubiri civile privind imobilul situat în A. Calea A. V. nr.241, înscris în CF 9 P. B., nr.top.1/c.1.a.1.1.4/1 apreciind despăgubirile la_ lei.
Acest imobil a fost expropriat prin Decretul nr.213/1980 cu scopul de a se construit blocuri de locuințe. Din această notificare rezultă fără echivoc care sunt pretențiile defunctei proprietare pe care nu și le-a modificat până în 2007 când a decedat.
Pretențiile reclamantei ca moștenitoare nu se pot modifica și nu pot fi altele decât cele formulate inițial de titulara dreptului de proprietate. Aceste aspecte însă nu au fost rezolvate prin admiterea unei excepții așa cum s-a arătat mai sus.
Legat de soluționarea notificării la fila 57 dosar există o adresă a Primăriei Municipiului A. în care se arată că din actele depuse la dosar rezultă că imobilul solicitat nu se poate restitui în natură, moștenitoarea petentei a formulat opțiunea de acordare a măsurilor compensatorii în echivalent în cartierul Gai sau Sânicolaul M. iar în vederea soluționării dosarului administrativ este necesar ca moștenitoarea petentei să-și completeze dosarul cu o copie legalizată a actului de identitate, urmând ca după efectuarea identificării imobilului expropriat să se demareze lucrările de dezmembrare pentru terenurile disponibile din aceste cartiere.
În această situație, prima instanță a concluzionat că reclamanta care a devenit moștenitoare în ianuarie 2008 a promovat acțiunea de față în mai 2008, cu toate că adresa la care s-a făcut referire mai sus datează din 17 iunie 2008, deci la o lună de la promovarea acțiunii, în condițiile în care procedura administrativă era în derulare, existând și culpa reclamantei în necompletarea dosarului. De asemenea, exproprierea s-a făcut cu plata despăgubirilor aferente, existând însă la dosar o declarație notarială a defunctei prin care arată că nu s-a primit nici un fel de despăgubiri. Potrivit dispozițiilor Legii nr.10/2001, procedura administrativă prev.de art.22 are un caracter obligatoriu și prealabil sesizării instanței. Or, așa cum rezultă din actele de la dosar procedura administrativă este în derulare și nu în nelucrare, reclamanta putând contesta dispoziția entității în cazul în care nu este mulțumită.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta M. L. și pârâtul M. A. reprezentat prin Primar.
Reclamanta apelantă a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței și admiterea acțiunii, în sensul că, pentru construcția demolată și pentru terenurile înscrise în CF nr. 9 P. B. cu nr. top 1/c.1.a.1.1.4/1 în suprafață de 213 mp, în CF nr. 2185 P. B. cu nr. top 1/c.1.a.1.1.4/2 în suprafață de 253 mp, în CF nr. 2186 P. B. cu nr. top 1/c.1.a.1.1.4/3 în suprafață de 30 mp și în CF nr. 2409 B. cu nr. top 1/c.1.a.1.1.4/5 în suprafață de 17 mp, să se dispună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în compensarea cu suprafața de 3.139 mp teren, înscris în CF nr. 5042 A. cu nr. top 7439/6684/8/1/2 și cu suprafața de 14.911 mp teren înscrisă în CF nr._ A. cu nr. cad._, precum și OCPI să facă cuvenitele mențiuni în CF.
Văzând că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei cu privire la acordarea de măsuri compensatorii pentru imobilul înscris în CF nr. 9 P. B., nr. top 1/c.1.a.1.1.4/1, în baza art. 297 alin. 1 C.p.c., în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Curtea a admis apelul reclamantei, a desființat hotărârea apelată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului A..
Pentru aceleași considerente, în baza art. 296 C.p.c., Curtea a respins ca neîntemeiat apelul pârâtului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul M. A. care a fost admis prin decizia civilă nr. 1225/23.02.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I Civilă, dispunându-se casarea acesteia cu trimitere spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara.
S-a reținut că omisiunea instanței de apel de a analiza criticile formulate de pârât prin apelul declarat, de a răspunde excepțiilor invocate de acesta, de a arăta care sunt motivele pentru care susținerile acestei părți sunt sau nu întemeiate, așa cum prevede art. 261 alin. 5 C. pr. civ., echivalează cu o necercetare a fondului care face imposibilă pentru instanța de recurs exercitarea controlului judiciar.
După reînregistrarea dosarului la Curtea de Apel Timișoara apelantul pârât M. A. reprezenta de Primar a formulat concluzii scrise pentru termenul de judecată din 9.05.2012 în care a reiterat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei M. L. pentru aceea că prin mai multe acte autentice succesive (încheiate în 5.11.2007 și, respectiv, 26.04.2011, ea și autoarea ei au transmis integral drepturile lor de creanță asupra imobilului în litigiu numitului P. C. – I. care au fost comunicate Primăriei municipiului A. la data de 28.01.2011, motiv pentru care Dispoziția de soluționare a notificării fostei proprietare a fost emisă pe numele acestuia.
Prin decizia civilă nr. 133/03.07.2012 pronunțată în dosar nr._, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul declarat de reclamanta M. L. împotriva sentinței civile nr. 371/18.05.2010 pronunțată de Tribunalul A. – Secția Civilă în dosar nr._, precum și apelul declarat de pârâtul M. A. reprezentat de Primarul municipiului A., împotriva aceleiași sentințe.
Pentru a pronunța astfel, Curtea a reținut în esență că notificarea în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul din A., înscris în CF 9 P. B. a fost formulată de fosta proprietară tabulară V. E. E. (f.8 și 23-24 dosar de fond vol. I) sub nr. 1399/7.11.2001.
Aceasta a decedat la 27.12.2007 lăsând un testament autentificat sub nr. 4882/20.07.2007 în favoarea numitei M. L. (reclamanta în cauză) căreia i-a fost eliberat certificatul de calitate de legatar nr. 19/18.01.2008.
La data de 9.05.2008 când M. L. a formulat pretenții în nume propriu pentru restituirea în natură a imobilului din CF 9 P. B. (ca și pentru celelalte imobile enunțate în acțiune dar care nu făcuseră obiectul notificării antecesoarei sale) ea nu avea calitatea procesuală de a solicita acest lucru instanței pentru că testamentul întocmit de V. E. E. în favoarea sa în privința acestui bun a fost tacit revocat prin faptul că ea a înstrăinat toate drepturile legate de acesta până la data decesului când s-a deschis succesiunea.
Împotriva deciziei civile nr. 133/3.07.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs pârâtul M. A. prin Primar, care a adus critici hotărârii atacate în sensul nerespectării dispozițiilor art. 261 (5) și art. 274 Cod pr. civ., respectiv cu privire la neanalizarea cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 889/21.02.2013 pronunțată în dosarul nr._, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâtul M. A., prin Primar, împotriva deciziei civile nr. 133 din 3 iulie 2012 a Curții de Apel Timișoara – Secția I civilă, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a reținut că decizia nr. 133/3 iulie 2012, Curtea de Apel Timișoara – Secția I Civilă a respins apelul declarat de către pârât, însă în considerentele hotărârii nu există nici un argument de fapt sau de drept, care să motiveze soluția dată, iar neanalizarea apelului declarat de pârât impune admiterea recursului, în temeiul art. 312 alin. 3 Cod pr. civ. și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului declarat de către acesta împotriva sentinței civile nr. 371 din 18 mai 2010 pronunțată de Tribunalul A..
Urmare a casării cu trimitere spre rejudecare, cauza s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 09.03.2013, sub nr._ .
Examinând sentința civilă atacată în limitele deciziei de casare, raportat la dispozițiile art. 315 Cod pr. civ., ale art. 296 și urm. Cod pr. civ., art. 274 Cod pr. civ., Curtea constată că apelurile sunt nefondate.
Astfel, în ceea ce privește apelul declarat de reclamanta M. L., Curtea de Apel Timișoara a reținut în esență că soluția de respingere a acțiunii reclamantei este corectă, raportat la faptul că în mod irevocabil s-a stabilit că nu este îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilul din litigiu, aceasta neavând legitimare procesuală pentru solicitarea menționată.
În ceea ce privește critica adusă hotărâri atacate de pârâtul apelant referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, Curtea constată că nu este întemeiată.
Astfel, raportat la dispozițiile art. 274 Cod pr. civ., la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, astfel că partea din vina căruia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute justificat de partea căruia i s-au admis pretențiile .
În cauză, se constată că prin apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 371/18.05.2010, pârâtul M. A., prin Primar a solicitat obligarea reclamantei la plata contravalorii contraexpertizei dispusă în cauză.
Or, proba cu efectuarea unei expertize de către trei experți a fost solicitată de pârât, astfel că în mod corect trebuia să fie achitată de această parte.
Mai mult, prima expertiză efectuată în cauză la solicitarea reclamantei a fost achitată de aceasta.
Raportat la considerentele arătate, Curtea în baza art. 297 Cod pr. civ., va respinge apelurile declarate de reclamanta M. L. și de pârâtul M. A. prin Primar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de reclamanta M. L. domiciliată în A., ., jud. A., și cu domiciliul ales la mandatar, A., Calea A. V., ., ., și de pârâtul M. A. prin Primar, cu sediul în A., ., jud. A. împotriva sentinței civile nr. 371 din 18.05.2010 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 23.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
M. L. M. G. I. P.
Red. M.L./30.04.2013
Tehnored. I.P. 5 ex./09.05.2013
Prima instanță: Tribunalul A., jud. H. O.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1769/2013. Curtea de... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1084/2013. Curtea de... → |
|---|
