Rectificare carte funciară. Decizia nr. 283/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 283/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 557/210/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.283
Ședința publică din data de 21 februarie 2013
PREȘEDINTE: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
JUDECĂTOR: L. L.
GREFIER: I. B.
Pe rol se află recursul declarat de către pârâta recurentă B. F. împotriva Deciziei civile nr. 416 din 7.11.2012, pronunțată de către Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat T. I., având ca obiect rectificare C.F.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat R. C., pentru pârâta recurentă, cu împuternicire avocațială la dosar, și reclamantul intimat, prin avocat O. Găvruța, aflată în substituirea d-lui avocat B. L., având împuternicire de substituire la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat că, prin serviciul Registratură, la data de 20 februarie 2013, s-a depus întâmpinare de către reclamantul intimat T. I..
Instanța a procedat la comunicarea întâmpinării pentru reprezentanta pârâtei recurente.
Reprezentanta pârâtei recurente a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbrul judiciar în valoare de 0, 15 lei și chitanța fiscală, ce atestă achitarea onorariului avocațial în cuantum de 500 lei.
Totodată, reprezentanta reclamantului intimat a depus chitanța fiscală, ce atestă achitarea onorariului avocațial în sumă de 500 lei.
Reprezentanta pârâtei recurente, având cuvântul, a solicitat amânarea cauzei, pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării ce i-a fost comunicată la acest termen de judecată, având în vedere excepțiile invocate în cuprinsul acesteia.
Instanța, raportat la data depunerii acestui înscris, respectiv, 20.02.2013, a calificat întâmpinarea ca fiind concluzii scrise.
În atare situație, reprezentanta pârâtei recurente a învederat instanței că înțelege să renunțe la cererea de amânare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, respingerea excepției de nulitate a recursului, totodată, respingerea acțiunii introductive de instanță privind rectificarea de carte funciară, reiterând excepția de inadmisibilitate a acțiunii, sens în care înțelege să solicite admiterea acesteia și învederând că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996, cu cheltuieli de judecată în apel și recurs.
Reprezentanta reclamantului intimat, având cuvântul, a solicitat să se constate că recursul declarat este nul, raportat la neindicarea motivelor de nelegalitate, învederând, totodată, că recursul nu este o cale devolutivă de atac.
Totodată, reprezentanta reclamantului intimat a susținut faptul că izvorul dreptului de proprietate este legea, motiv pentru care apreciază că acțiunea este admisibilă, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 524 din 06.06.2012 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare. A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul T. I., în contradictoriu cu pârâta B. F. (fostă T.), s-a dispus rectificarea înscrierilor de sub B2 și B3 din cartea funciară nr._ Sântana (provenită din conversia de pe hârtie a CF 4336 Sântana) cu privire la imobilul casă și grădină în suprafață de 1901 m.p., situat în Sântana, ., județul A., în sensul că, alături de T. F., va fi trecut coproprietar T. I., cu titlu de cumpărare – bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei. A fost obligată pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 808,3 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că din extrasul cărții funciare nr._ Sântana (provenită din conversia de pe hârtie a CF 4336 Sântana) (filele 8, 9) rezultă că proprietari asupra imobilului casă și grădină în suprafață de 1901 m.p., situat în Sântana, ., județul A., sunt: sub B2: T. F. asupra casei înscrisă sub A1.1 și sub B3: asupra cotei de 260/1901 din grădina înscrisă sub A1, cu titlu de cumpărare în baza Legii nr. 112/1995, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.203/1997, iar sub B1: asupra cotei de 1641/1901 din grădină A1, proprietar este Statul Român, cu titlu de preluare prin lege.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 203/15.04.1997, pârâta T. F. a cumpărat de la Statul Român, reprezentat de Consiliul Local Sântana, imobilul situat în Sântana, ., județul A..
Instanța a reținut că părțile au fost căsătorite în perioada 15.02.1976 – 3.12.2008, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 1064/3.12.2008 pronunțată în dosarul nr._ de către Judecătoria Chișineu Criș, potrivit căreia reclamantul T. I. s-a căsătorit cu pârâta B. F. la data de 15.02.1976, iar căsătoria a fost înregistrată în Registrul stării civile al Primăriei comunei R., județul Bihor, sub nr. 3/15.02.1976. Prin sentința menționată, a fost desfăcută căsătoria părților.
Potrivit art. 30 din Codul familiei, în vigoare la momentul cumpărării imobilului (15.04.1997): „Bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților.(2) Orice convenție contrară este nulă.(3) Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită.”. La art.31 din același Cod sunt enumerate excepțiile, respectiv bunurile proprii ale fiecărui soț, printre care nu se regăsește bunul dobândit prin modalitatea din prezenta speță. La momentul cumpărării imobilului, 15.04.1997, reclamantul și pârâta erau căsătoriți.
În raport de aceste dispoziții legale, instanța constată că nu are relevanță în prezenta speță cine a achitat avansul la cumpărarea imobilului, în ce proporție, cine a achitat ratele sau cine a făcut investiții, bunul fiind proprietatea comună a soților. Prin art. 30 alin. 1 din Codul familiei s-a instituit o prezumție legală relativă, potrivit căreia, contribuția soților la dobândirea bunurilor comune este egală. Prezumția de egalitate a cotelor poate fi combătută atunci când partea interesată (unul dintre soți sau creditorul), după criterii consacrate în practica judiciară, dovedește că are o contribuție substanțial mai mare la dobândirea bunurilor comune. În cauză nu s-a solicitat partajul imobilului, care însă poate face obiectul unei acțiuni separate.
Sunt incidente dispozițiile art. 33 din Legea nr. 7/1996 potrivit cărora: ˝(1) În cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia. (2) Prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară…. (4) Rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declarație autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.˝ și dispozițiile art. 34 din același act normativ, potrivit cărora: „Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că: 1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; 2. dreptul înscris a fost greșit calificat; 3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; 4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.”
S-a reținut că aceste dispoziții sunt incidente în cauză deoarece, conform art. 76 din Legea nr. 71/2001, dispozițiile art. 876 - 915 din noul cod civil privitoare la cazurile, condițiile, efectele și regimul înscrierilor în cartea funciară se aplică numai actelor și faptelor juridice încheiate sau, după caz, săvârșite ori produse după . Codului civil, adică după data de 01.10.2011. Totodată, potrivit art.77 din Legea nr. 71/2011, „Înscrierile în cartea funciară efectuate în temeiul unor acte ori fapte juridice încheiate sau, după caz, săvârșite ori produse anterior intrării în vigoare a Codului civil vor produce efectele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii acestor acte ori, după caz, la data săvârșirii sau producerii acestor fapte, chiar dacă aceste înscrieri sunt efectuate după data intrării în vigoare a Codului civil.”
În mod evident, cartea funciară nr._ Sântana (provenită din conversia de pe hârtie a CF 4336 Sântana) nu este în concordanță cu situația actuală a imobilului, motiv pentru care instanța va admite acțiunea în rectificare și în consecință va dispune înscrierea ca și coproprietar, sub B2 și B3, a reclamantului T. I., alături de pârâta B. F. (fostă T.), cu titlu de cumpărare – bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii ca urmare a admiterii excepției inadmisibilității acțiunii, sau în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. În situația în care se consideră că sentința nu poate fi schimbată, apelanta solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea apelului s-a arătat acțiunea a fost greșit formulată, întrucât trebuia, în opinia apelantei, să se formuleze un capăt de cerere în constatarea faptului că imobilul este bun comun și apoi pe cale de consecință să se dispună efectuarea mențiunii în CF că imobilul este bun comun al foștilor soți. De asemenea, se arată că soluția este greșită și reprezintă rezultatul unei greșite interpretări și aplicări a legii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul a solicitat respingerea ca nefondat a apelului și menținerea dispozițiilor primei instanțe.
Prin Decizia civilă nr. 416 din 7.11.2012, pronunțată de către Tribunalul A. în dosar nr._, a fost respins apelul pârâtei B. F. în contradictoriu cu reclamantul intimat T. I., împotriva sentinței civile nr. 524/2012 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul nr._ .
A fost obligată apelanta să plătească intimatului 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță atunci când a pronunțat hotărârea a avut în vedere o stare de fapt corectă susținută de probatoriul administrat.
Motivele invocate au fost analizate și de prima instanță și au în vedere stabilirea regimului juridic al imobilului în care locuiesc părțile.
Ori acestea au fost căsătorite o perioadă de 32 de ani din 1976 până în anul 2008.
Contractul de închiriere s-a încheiat în anul 1991 pe numele pârâtei apelante, chiriașă iar contractul de vânzare cumpărare în anul 1996. Nu rezultă că între părți au existat în această perioadă litigii. Părțile au divorțat în anul 2008 la 12 ani după cumpărarea imobilului în care locuiesc și în prezent.
Împrejurarea că apelanta figurează ca și proprietar nu a fost relevantă și nu a putut înfrânge prezumția comunității de bunuri a soților.
Împrejurări legate de anumite pretenții la cote diferite rezultate din investiții sau contribuții diferite pot face obiectul unui eventual proces de partaj între părți care ar avea ca obiect și imobilul. Aceasta însă nu a avut legătură cu prezentul litigiu care vizează înscrierea ca proprietar alături de apelantă și a soțului reclamant, imobilul fiind dobândit în timpul căsătoriei, până la dovada contrarie orice s-a achitat pentru imobil s-a achitat tot din veniturile comune ale familiei. În consecință, procesul neavând ca obiect partajul bunurilor comune ci doar trecerea reclamantului în cartea funciară ca și coproprietar, hotărârea primei instanțe a fost temeinică și legală, sens în care, în baza art. 216 Cod procedură civilă, apelul a fost respins.
Împotriva deciziei civile nr. 416 din 7.11.2012, pronunțată de către Tribunalul A. în dosar nr._, pârâta recurentă B. F. a declarat recurs, în contradictoriu cu reclamantul intimat T. I., solicitând să se constate nelegalitatea și netemeinicia deciziei atacate, respectiv, modificarea acestei decizii în sensul admiterii apelului, astfel cum a fost formulat și motivat.
În motivarea recursului, pârâta recurentă a susținut că acțiunea reclamantului T. I. este inadmisibilă, deoarece nu s-a dovedit, în speță, izvorul dreptului de proprietate al acestuia, acțiunea în rectificare de carte funciară nefiind una constitutivă de drepturi.
S-a susținut că, în speță, nu sunt întrunite cerințele art. 34 din Legea nr. 7/1996, deoarece nu există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă din care să se constate dreptul reclamantului asupra imobilului în temeiul prezumției de comunitate de bunuri, conform art. 30 din Codul familiei.
Recurenta mai susține că, după divorțul din anul 2008, nu mai există comunitate de bunuri, fiind inadmisibil ca fostul soț să fie trecut ca și proprietar pe jumătate din imobil, după divorț, imobilul este bunul propriu al recurentei, în privința cotei achitate după căsătorie.
La filele 9 – 11, reclamantul intimat T. I. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, susținând că dreptul său de proprietate asupra imobilului din Sântana, ., înscris în C.F nr._ Sântana are ca izvor legea, respectiv art. 30 Codul familiei.
Examinând recursul, prin prisma celor arătate și în condițiile prevăzute de art. 304 raportat la art. 306 și art. 312 Cod procedură civilă, se reține că acesta este nefondat.
Din actele și lucrările cauzei, rezultă că imobilul în litigiu a fost achiziționat de către părți, la data de 15.04.1997, după cum rezultă din contractul de vânzare – cumpărare nr. 203 din 15.04.1997, depus la fila 58 dosar judecătorie, sub durata căsătoriei, neavând importanță că la rubrica cumpărător este trecută doar soția, care la acea dată purta numele de T. F..
Față de natura juridică a titlului de proprietate, în speță, sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 30 din Codul familiei, privind prezumția comunității de bunuri, prezumție care poate fi răsturnată în cadrul procesului de partaj de bunuri comune, în care partea interesată, poate dovedi că are o contribuție mai mare sau exclusivă la dobândirea bunului.
Este adevărat că art. 34 din Legea nr. 7/1996 stabilește ca cerință existența unei hotărârii judecătorești definitive și irevocabile, prin care să se constate o anumită modificare a situației juridice privind imobilul înscris în cartea funciară, însă, în speță, este vorba de titlul de proprietate care susține dreptul real pretins, respectiv contractul de vânzare – cumpărare nr. 203 din 15.04.1997, acest titlu de proprietate, la data încheierii sale, fiind supus regimului comunității de bunuri, în sensul prevăzut de art. 30 din Codul familiei.
Acest titlu de proprietate face în mod obligatoriu trimitere la starea civilă privind căsătoria, prin efectul legii, iar, în această ipoteză, practica constantă a cărților funciare este aceea a înscrierii titlului de proprietate, pe numele titularului, cu mențiunea persoanei cu care acesta este căsătorit.
Această împrejurare este menită doar a asigura protecție terților în materia publicității imobiliare, neavând nici un fel de relevanță asupra conținutului și întinderii dreptului real de proprietate care, după cum s-a arătat mai sus, în cadrul procesului de partaj de bunuri comune, poate primi configurarea finală a unui drept exclusiv al unui dintre soți, așa cum susține pârâta B. F..
Ca atare, acțiunea introdusă de către reclamant la prima instanță nu poate avea decât sensul unei corectări a înscrierii în cartea funciară a imobilului, în baza contractului de vânzare – cumpărare, a persoanelor asupra cărora se răsfrânge titlul de proprietate, respectiv, a persoanei înscrise în contract și a stării sale civile de persoană căsătorită la acea dată, cu reclamantul.
Toate aspectele privind plata primelor rate, contribuția în timpul căsătoriei, separarea în fapt a soților, achitarea ratelor după desfacerea căsătoriei, etc, sunt chestiuni care trebuie să primească o soluționare juridică în procesul de partaj de bunuri comune, în prezenta speță fiind relevant doar titlul de proprietate, titlu care este supus, din punct de vedere formal, regimului comunității de bunuri, în sensul prevăzut de art.30 din Codul familiei.
În sensul celor menționate mai sus, recursul declarat de către pârâta B. F. urmează a fi respins, aceasta putând reglementa situația juridică a imobilului în cadrul procesului de partaj de bunuri comune.
În conformitate cu prevederile art.274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată să plătească intimatului Târla I. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorar de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta B. F. împotriva Deciziei civile nr. 416 din 7.11.2012, pronunțată de către Tribunalul A. în dosar nr._ .
Obligă recurenta să plătească intimatului Târla I. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorar de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. G. A.-M. N. L. L.
-cu opinie separată –
Grefier,
I. B.
Red. L.L/12.03.2013
Tehnored.: I.B/ 2 ex./12.03.2013
P. inst.: N. I. – Jud. Chișineu - Criș
Inst. apel- A. Ș. – H. O. – Tribunalul A.
Cu opinie separată în sensul că:
Admite recursul formulat de pârâta B. F. împotriva Deciziei civile nr. 416/7.11.2012 a Tribunalului A..
Modifică decizia civilă apelată în sensul că admite apelul pârâtei împotriva Sentinței civile nr.524/6.06.2012, pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș pe care o schimbă în parte în sensul respingerii acțiunii reclamantului T. I..
Pronunțată în ședința publică din 21.02.2013.
Judecător
A. M. N.
Motivarea opiniei separate:
Din cererea de chemare în judecată rezultă că reclamantul a solicitat rectificarea CF_ Sântana în sensul îndreptării înscrierilor de sub B 2 și B 3 prin menționarea sa ca proprietar alături de pârâta T. F., invocând faptul că imobilul care face obiectul înscrierilor în CF a fost dobândit în timpul căsătoriei.
Așa cum în mod corect a reținut judecătoria, în speță sunt incidente dispoz. art.34 din Legea nr.7/1996, și nu dispozițiile din Noul cod civil, așa cum prevede art.76 rap. la art. 77 din Legea nr.71/2011.
Conform art.34 din Legea nr. 7/1996 modificata, "orice persoana interesata poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciara daca printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila s-a constatat ca: 1. înscrierea sau actul in temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; 2. dreptul înscris a fost greșit calificat; 3. nu mai sunt întrunite condițiile de existenta a dreptului înscris sau au încetat efectele actului in temeiul căruia s-a făcut înscrierea; 4. înscrierea din cartea funciara nu mai este in concordanta cu situația reala actuala a imobilului".
Așadar pentru rectificarea de carte funciară în sensul solicitat de reclamant, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă trebuie să se stabilească faptul că dreptul înscris a fost greșit calificat în sensul că bunul este comun, deși în cartea funciară a fost înscris numai dreptul de proprietate al pârâtei asupra acestuia.
Într-adevăr, art.30 C.fam. (aplicabil în speță având în vedere data dobândirii imobilului prin contractul de vânzare cumpărare nr.203 din 1997), instituie o prezumție de comunitate a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, prezumție relativă care poate fi răsturnată prin proba contrară, respectiv prin dovedirea faptului că bunul în litigiu face parte dintr-una din categoriile prev. de art.31 C.fam. Însă pentru a se dispune rectificarea de carte funciară în temeiul art.34 din Legea nr.7/1996, așa cum s-a arătat mai sus, trebuie stabilit dacă într-adevăr bunul este comun sau propriu al soțului care este trecut în contractul de vânzare-cumpărare, cu alte cuvinte dacă dreptul înscris în CF a fost greșit calificat (pct.2 al textului de lege menționat). Or, o asemenea cerere nu a făcut obiectul prezentului litigiu astfel încât rectificarea de carte funciară fără stabilirea în prealabil a calității de bun comun sau propriu nu poate fi dispusă. Cu alte cuvinte, în cazul în care se dovedește că dreptul înscris a fost greșit calificat, se impune rectificarea CF.
Prin urmare, opinia minoritară este în sensul admiterii recursului formulat de pârâtă în conformitate cu dispoz. art.304 pct.9 rap. la art.312 alin.1-4 C.pr.civ. și modificării deciziei civile nr.416/7.11.2012 a Tribunalului A. în sensul admiterii apelului pârâtei împotriva sent. civ. nr.524/6.06.2012 pronunțată de Judecătoria Chișineu-Criș, schimbării acesteia în parte în sensul respingerii reclamantului T. I., cu menținerea în rest a dispozițiilor sentinței apelate referitoare la respingerea excepției inadmisibilității (întrucât inadmisibilitatea presupune că reclamantul nu ar putea sesiza instanța în baza temeiului juridic invocat cu soluționarea cererii sale, ceea ce nu este cazul în prezenta speță).
Judecător:
A. M. N.
Red. A.N.M/ 15.03.2013
Tehnored.I.B/ 15.03.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1447/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 742/2013. Curtea de... → |
|---|
