Obligaţie de a face. Decizia nr. 916/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 916/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 14754/55/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 916/R
Ședința publică din 20 iunie 2013
PREȘEDINTE: M. G.
JUDECĂTOR: dr. L. L.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: R. P.-D.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de pârâta Ț. M. împotriva deciziei civile nr. 70/05.03.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta B. M. având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pârâta-recurentă, personal și asistată de avocat D. Buruntea și reclamanta-intimată, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care se constată depuse, prin Serviciul registratură: La data e 12 iunie 2013, de către reclamanta-intimată Concluzii scrise, delegație de reprezentare și dovada plății onorariului avocațial, într-un exemplar (f. 11-15).
Reprezentanta pârâtei-recurente, depune la dosarul cauzei delegație de reprezentare, în original și declară că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat
Instanța, constatând că nu mai sunt de formulat alte cereri și probe de administrat, acordă cuvântul părților pe cererea de recurs:
Reprezentanta pârâtei recurente solicită instanței admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei Tribunalului A. și a sentinței Judecătoriei A. iar pe fond, se solicită respingerea demersului formulat de către reclamanta intimată, conform temeiurilor de drept invocate în scris, prin motivele de recurs. Se susține că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor impuse de lege atât în ceea ce privește imposibilitatea efectuării lucrărilor de construcție, cât și în ceea ce privește caracterul temporar al acesteia, dar și în ceea ce privește obligativitatea efectuării lucrărilor cu autorizație de construcție. Se solicită a se avea în vedere adresa emisă de Primăria Comunei Vinga în data de 23.11.2012 din care rezultă fără putință de tăgadă că reclamanta avea nevoie de autorizație de construcție pentru efectuarea lucrărilor.
Reclamanta, personal, depune la dosar un set de planșe fotografice și arată că în cauză este vorba doar de lucrări de întreținere pentru casă. Se solicită cheltuieli de judecată și daune morale.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 03.12.2012, reclamanta B. M. a solicitat obligarea pârâtei Ț. M. a-i permite accesul pe proprietatea acesteia, pentru ca a efectua lucrări de consolidare și reparații la casa sa.
Pârâta a solicitat respingerea cererii, pe motiv că reclamanta nu a dovedit că ar fi încheiat un contract de execuție a unor lucrări cu vreo firmă de construcții și, totodată, n-a dovedit că ar avea autorizație de construire pentru lucrările pe care dorește să le execute.
Prin sentința civilă nr._/13.12.2012 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria A. admis acțiunea formulată de reclamanta B. M., în contradictoriu cu pârâta Ț. M., a obligat pârâta să-i permită reclamantei accesul pe proprietatea sa din Vinga, nr. 854, pe porțiunea de teren dintre case, pe o lățime de 1,80 m de la casă, pentru ca reclamanta să efectueze lucrări de consolidare și reparații la casa sa situată în Vinga, nr. 855. De asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 608,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanța a reținut că, cererea de chemare în judecată este întemeiată.
S-a reținut că din „oferta de lucrări” făcută reclamantei de către firma de construcții cu care aceasta dorește să contracteze, rezultă că pentru executarea lucrărilor de consolidare și reparații dorite de reclamantă este nevoie să se intre pe terenul pârâtei, pe porțiunea de teren dintre case, pe o lățime de 1,80 m de la casă.
Susținerea pârâtei cum că reclamanta n-a dovedit că ar fi încheiat un contract de execuție a unor lucrări cu vreo firmă de construcții – nu poate fi primită și oricum, acest aspect nu are relevanță în cauză, având în vedere că reclamanta nici nu putea să încheie un astfel de contract, până nu știa dacă pârâta îi permite accesul pe proprietatea sa, or, s-a văzut că nu i-l permite. Un contract încheiat poate presupune anumite costuri, astfel că în mod justificat reclamanta a pornit prezentul proces, în baza „ofertei de lucrări” făcută de firma de construcții, urmând ca apoi, când va avea certitudinea că lucrările vor putea fi efectuate, să încheie și contractul.
De asemenea, faptul că reclamanta ar putea avea nevoie de autorizație de construire pentru lucrările pe care dorește să le execute – nu o îndreptățește pe pârâtă să-i refuze din start accesul, ci rămâne ca ulterior, după permiterea accesului, dacă este vorba de lucrări ce necesită autorizație, să se poată uza de căile legale în cazul în care reclamanta va efectua lucrări fără a deține o astfel de autorizație.
Pentru cele de mai sus, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta să-i permită reclamantei accesul pe proprietatea sa din Vinga, nr. 854, pe porțiunea de teren dintre case, pe o lățime de 1,80 m de la casă, pentru ca reclamanta să efectueze lucrări de consolidare și reparații la casa sa situată în Vinga, nr. 855.
Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat apel, în termen legal, pârâta Ț. M., solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii, în sensul de a permite accesul reclamantei pe proprietatea din localitatea Vinga nr. 854, pe porțiunea de teren dintre case, pe o lățime de 1,8 metri de la calcanul casei reclamantei, doar în condițiile în care reclamanta va dovedi posibilitatea materială și legală de a efectua lucrările de consolidări și reparații, respectiv contractarea lucrărilor și îndeplinirea condițiilor legale prevăzute în mod imperativ de Legea nr. 50/1991 și Ordinul MDRL nr. 839/2009, cu compensarea cheltuielilor de judecată făcute de părți.
Apelanta a apreciat că instanța de fond în mod greșit a apreciat că reclamanta nu trebuie să dovedească încheierea unui contract de execuție a lucrărilor, mai ales că inițial reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe devizul oferta AVI 008 și după ce a fost respinsă aceeași cerere pe cale de ordonanță președințială care a făcut obiectul dosarului nr._/55/2012, pe motiv că nu s-a făcut dovada contractării lucrărilor și a condițiilor prev. de Legea nr.50/1991, a depus la 14.11.2011, înscrisuri prin care a urmărit sa inducă în eroare instanța.
S-a reținut că prima instanță și-a întemeiat greșit soluția pe deviz oferta AIV018, depus la 6.12.2012, deoarece reclamanta a modificat tardiv acțiunea fără să se comunice și pârâtei, astfel că i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Prin obligarea pârâtei de a permite accesul reclamantei, se realizează o limitare a dreptului de proprietate, echivalent cu constituirea unui drept de servitute temporară. Mai mult reclamanta a dat dovada de rea credință când și-a exercitat în mod abuziv dreptul de a o chema în judecată în baza art. 621 și art. 622 cod civil, înainte de a se hotărî ce lucrări dorește să efectueze.
S-a mai arătat că, nu în ultimul rând, în mod greșit apelanta fost obligată la cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă, având în vedere că acțiunea a fost admisă în parte, iar prin întâmpinare a fost de acord să permită accesul pentru efectuarea lucrărilor de construcția, cu condiția ca aceasta să dovedească posibilitatea legală și materiale de a efectua aceste lucrări sub rezerva dreptului de a solicita despăgubiri corespunzătoare în funcție de durata limitării dreptului de proprietate. Având în vedere că acțiunea a fost admisă în parte, trebuiau compensare total sau parțial cheltuielile de judecată.
Intimata reclamantă B. M. a depus la termenul de pronunțare concluzii scrise prin care a solicitat respingerea apelului, apreciind susținerile apelantei nefondate, deoarece dispozițiile art. 622 cod civil nu stabilește în sarcina deținătorului fondului învecinat nici una din condițiile menționate de apelantă, chiar instituie cu totul alte condiții care în speță sunt întrunite. Astfel, prima condiție se naște dacă trecerea prin altă parte ar fi imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare. A doua condiție care este facultativă, ar fi dovada lucrărilor ce urmează a fi efectuate, sens în care a depus la doar oferta de lucrări întocmită de . care rezultă denumirea lucrărilor, cantitățile de materiale necesare, costurile și precizează că pentru efectuarea lor este nevoie de accesul pe terenul pârâtei pe o lățime de 1,80 metri.
Prin decizia civilă nr. 70/A/05.03.2013 pronunțată de Tribunalul A., s-a respins apelul declarat de pârâta Ț. M. împotriva Sentinței civile nr._ din 13.12.2012, pronunțată de Judecătoria A., obligând apelanta să plătească intimatei suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit corect starea de fapt dedusă judecății, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză.
S-a reținut ca nefondată susținerea apelantei din motivele de apel în sensul că prima instanță și-a întemeiat greșit soluția pe devizul-ofertă AIV 018. Prima instanță nu a fost investită cu o acțiune în pretenții pentru a verifica solicitările reclamantei raportat la lucrările înscrise în deviz ci cu obligația de a face.
S-a mai arătat că susținerile apelantei în sensul că intimata nu a încheiat un contract de execuție și că nu ar fi obținut autorizație, nu au putut fi reținute. În mod întemeiat prima instanță a apreciat că accesul reclamantei pe proprietate pârâtei pentru efectuarea unor lucrări nu este condiționat de încheierea unui contract de execuție de lucrări fiind suficient un deviz de lucrări din care se reiasă porțiunea de teren proprietatea pârâtei pe care urmează a pătrunde reclamanta în realizarea lucrărilor.
Cu privire la autorizația de construcție, tribunalul a reținut că pârâta-apelantă nu este abilitată din punct de vedere legal să solicite o asemenea autorizație pentru a-și da acordul în vederea pătrunderii reclamantei-intimate pe terenul său.
În mod corect a fost obligată pârâta-apelantă și la plata cheltuielilor de judecată dat fiind că nu și-a exprimat acordul necondiționat la admiterea acțiunii reclamantei-intimate.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă Ț. M., împotriva Sentinței civile nr._ din 13.12.2012, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. M..
În baza art. 274 C.pr.civ. Tribunalul A. a obligat apelanta să plătească intimatei suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei civile nr. 70/05.03.2013 pronunțată în dosar nr._, pârâta Ț. M. a declarat recurs, criticând decizia recurată ca nelegală, întrucât nu a fost pronunțată în conformitate cu regulile de drept aplicabile.
Recurenta a solicitat modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei daca nu va face dovada îndeplinirii condițiilor legale pentru exercitarea dreptului reglementat de art. 622 C.civil.
În motivare, recurenta-pârâtă a învederat că în raport cu obiectul concret dedus judecății, cererea reclamantei este neîntemeiată, întrucât ea nu a încercat, în prealabil, să o contacteze pentru o rezolvare amiabilă a pretențiilor.
Având în vedere prevederile legii (art. 622, art. 621al. 2 și art. 625 C.civil) și doctrina juridica, s-a arătat că prin întâmpinare s-a precizat că este de acord să-i permită accesul doar pe porțiunea de teren necesară, respectiv porțiunea de teren dintre casele acestora, daca va face dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru exercitarea dreptului prevăzut de art. 622 C.civil, respectiv: imposibilitatea efectuării lucrărilor de construcții de pe terenul proprietatea intimatei-reclamante; caracterul temporar ale exercitării acestui drept și aplicarea art. 622 în strânsa corelație cu dispozițiile art. 625 care dispune ca aplicarea restricției prevăzute de acest articol se va face cu respectarea dispozițiilor legislației speciale privind regimul construcțiilor! Legea nr.50/1991 și Ordinul MDRL 839/2009.
Recurenta a considerat că, pentru a evita eventualele abuzuri, limitările dreptului de proprietate nu pot fi exercitate orișicum, fiind necesare efectuarea demersurilor necesare pentru a face dovada îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru exercitarea acestor drepturi.
Este evident ca atât prima instanța cât și instanța de apel au făcut o greșita aplicare a legii considerând ca apelanta-pârâtă are obligația de a permite accesul reclamantei pe o parte din proprietatea ei doar în baza unui deviz - ofertă de lucrări/înscris pe care oricine îl poate găsi în cutia poștală, necondiționat și de dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru exercitarea acestui drept, respectiv posibilitatea legală și materială a efectuării lucrărilor de construcții.
Pentru efectuarea lucrărilor prevăzute în oferta S.C. Arcons S.A. este obligatoriu sa fie urmați toți pașii prevăzuți de Ordinul MDRL 839/2009 și Legea 50/1991,respectiv: Obținerea Certificatului de urbanism; Obținerea tuturor avizelor prevăzute în certificatul de urbanism; 3. întocmirea unui Proiect de construcție; 4.Obținerea Autorizației de demolare; 5. Obținerea Autorizației de construire; 6. Încheierea unui Contract de execuție lucrări; 7.întocmirea unui Proiect de organizare de șantier, din care sa rezulte imposibilitatea efectuării lucrărilor de pe terenul reclamantei, dacă permiterea folosirii fondului presupune obligația de a consimți la trecerea peste fond sau montarea unei schele. durata de execuție a lucrărilor de construcție etc.
S-a precizat că este adevărat ca apelanta-pârâtă nu este abilitata să solicite intimatei reclamante autorizația de construire, în schimb intimata-reclamantă avea obligația efectuării demersurilor în vederea obținerii actelor sus-menționate pentru a dovedi îndeplinirea cumulativa a condițiilor prevăzute de lege pentru exercitarea dreptului reglementat de art. 622,621 al. 2 C.civil, respectiv modalitatea limitării dreptului de proprietate și durata acestei încălcări pentru ca aceste drept prevede și posibilitatea noastră de a solicita acordarea de despăgubiri.
Pe de alta parte, având în vedere faptul că intimata reclamanta nu a făcut nici un demers prealabil pentru o rezolvare amiabilă a pretențiilor ei, din 11.11.2011 și până în prezent nu a întreprins nici un demers în vederea obținerii documentației sus-menționate deși a luat la cunoștința ca pârâta este de acord și soluțiile instanțelor de fond și apel i-au întărit convingerea ca are posibilitatea efectuării acestor lucrări, în cursul procesului a dat dovada de nesinceritate modificându-și de 3 ori poziția cu privire la eventuale lucrări pe care dorește sa le efectueze depunând la dosarul cauzei doua devize-oferta și un înscris de la Primăria Vinga, recurenta a considerat că este vorba de o exercitare abuzivă a dreptului procesual de a o chema în judecata și dreptului reglementat de art. 622, art. 621al.2 C.civil.
Recurenta a învederat că aceste aspecte le-a detaliat și în concluziile scrise depuse la termenul din 05.03.2013 la Tribunalul A., în intervalul de doar 2 ore după dezbateri care i-a fost acordat de către instanța de apel, dar instanța nu a luat în considerare și nu a analizat aceste concluzii.
S-a mai arătat că în ceea ce privește obligarea pârâtei-intimate la plata cheltuielilor de judecata, consideră ca este nelegală, având în vedere că prima instanța i-a admis parțial acțiunea reclamantei-intimate și cheltuielile trebuiau compensate iar intimata-reclamanta este în culpa procesuală pentru exercitarea abuziva a dreptului de a formula o cerere de chemare în judecata în temeiul art.622 și art. 621 al.2 C.civil.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ anterior, art. 622, art. 621 al.2, art. 625 C.civil, Legea 50/1991 și Ordinul MDRL 839/2009.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de pârâtă, raportat la obiectul cauzei, temeiul de drept indicat și actele depuse în susținere, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta B. M., în calitate de proprietară a imobilului înscris în CF nr._ Vinga, a solicitat obligarea pârâtei Ț. M., (proprietara imobilului aflat în imediata vecinătate) la permiterea accesului reclamantei, pe proprietatea pârâtei, pentru efectuarea lucrărilor de reparație și consolidare ce se impun a fi efectuate la imobilul proprietatea reclamantei. În motivarea prezentului demers judiciar, reclamanta a subliniat faptul că între părți există neînțelegeri mai vechi, care au dus la inițierea unor litigii în instanța de judecată, stabilindu-se linia de hotar între cele două proprietăți prin hotărâre judecătorească irevocabilă, concomitent cu obligarea pârâtei Ț. M. la desființarea construcțiilor provizorii edificate de aceasta pe terenul proprietatea reclamantei.
De reținut că sub acest ultim aspect, s-a pronunțat de asemenea, o altă hotărâre judecătorească irevocabilă, respectiv sentința civilă nr. 4570/14.05.2012 a Judecătoria A., dată în dosar civil nr._ .
În raport de aceste particularități concrete ale speței deduse judecății, Curtea reține că instanțele fondului - suverane în stabilirea împrejurărilor de fapt ale litigiului, în mod legal au procedat la admiterea acțiunii civile formulată de reclamanta B. M. și au dispus obligarea pârâtei Ț. M. să-i permită reclamantei accesul pe proprietatea sa din localitatea Vinga nr. 854, pentru efectuarea lucrărilor de consolidare și reparații la casa proprietatea reclamantei.
Criticile pârâtei recurente privind nelegalitatea cererii reclamantei urmare a faptului că aceasta nu a dovedit că ar fi încheiat un contract de execuție a unor astfel de lucrări cu o firmă de construcții, sunt nefondate și în mod corect au fost respinse de instanțele de judecată anterioare întrucât, chiar și pentru încheierea unui astfel de contract, este necesar accesul specialiștilor în spatele imobilului reclamantei, deci pe terenul proprietatea pârâtei.
Cu alte cuvinte, instanța reține că deși între părți s-au purtat mai multe litigii pentru delimitarea celor două proprietăți, linia de hotar fiind stabilită irevocabil prin hotărâre judecătorească, cu obligarea pârâtei la demolarea unor construcții –anexe provizorii edificate pe terenul proprietatea reclamantei, atitudinea procesuală a pârâtei – de a refuza accesul reclamantei pe o porțiune de 1,80 m de la casă, pe terenul său, pentru efectuarea lucrărilor de consolidare și reparații la casa proprietatea reclamantei, se circumscrie unei atitudini de rea credință și nerespectare a unor norme de conviețuire socială, sancționate ca atare prin hotărârile pronunțate.
Astfel fiind, Curtea reține că în speță nu sunt incidente nici unul din temeiurile de modificare ori casare a hotărârii recurate, că instanțele fondului au făcut o corectă interpretare și aplicare în cauză a dispozițiilor legale incidente, după stabilirea exactă a împrejurărilor de fapt deduse judecății și în baza art. 299, 312 alin. 1 C.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 C.pr.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Ț. M. împotriva deciziei civile nr. 70/A/05.03.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 iunie 2013.
Pentru Pentru
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. G. dr. L. L. A.-M. N.
Aflat în C.O. - Aflată în C.O.
Semnează Semnează
Vicepreședinte Vicepreședinte
E. N. E. N.
GREFIER,
R.
P. D.
Red. M.G. – 05.08.2013
Tehnored. R.P.D./2 ex. – 27.06.2013
Instanța de fond: Judecătoria A.:- Judecător: A. N..
Instanța de apel: Tribunalul A.: - Judecător: - L. B. și Judecător: O. Ș. S.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1132/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1323/2013. Curtea de... → |
|---|
