Pretenţii. Decizia nr. 1132/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1132/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 27735/325/2012**
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1132
Ședința publică din 19 septembrie 2013
PREȘEDINTE: M. G.
JUDECĂTOR: dr. L. L.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: R. P.-D.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de recurenții reclamanți .. și Ț. V. A. împotriva deciziei civile nr. 23/01.03.2013, pronunțată de T. T., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți J. Timișoara Reprezentată de T. T. prin Colegiul de conducere, T. T. prin Colegiul de conducere și intimatul – chemat în garanție Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică părțile sunt lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, verificarea actelor și lucrărilor de la dosar, s-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care, instanța, constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților de la dezbateri și nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, reține cauza spre pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 11 octombrie 2012 sub nr._, reclamanții .. și Ț. V. A. au chemat în judecată, în calitate de pârâți pe J. Timișoara Reprezentată de T. T. prin Colegiul de conducere, T. T. prin Colegiul de conducere și intimatul – chemat în garanție Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București.
Prin Sentința civilă nr. 8261/28.11.2012, pronunțată în dosar nr._, J. a admis excepția nulității și, în consecință, a declarat nulă acțiunea formulată de reclamanții . și T. V. A., în contradictoriu cu pârâții J. Timișoara prin T. T., T. T. prin Colegiul de Conducere și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 133 al. 1 C.pr.civ.: „cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă”.
În cauză, instanța de fond a constatat că cererea formulată de reclamanții .. și T. V. A., aflată la filele 3 - 5 din dosar, nu este conformă dispozițiilor arătate, nefiind indicat cuantumul prejudiciului solicitat. Mai mult decât atât, deși reclamanții au fost citați pentru termenul de judecată de la data de 28.11.2012 cu mențiunea de a indica cuantumul prejudiciului solicitat prin acțiune, aceștia nu s-au conformat dispoziției instanței.
Pe cale de consecință, întrucât a constatat că cererea introductivă nu îndeplinește condițiile legale, în temeiul prevederilor art. 133 al. 1 C.pr.civ, instanța de fond a declarat nulă cererea reclamanților având ca obiect contravaloare prejudiciu.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții T. V. A. și ., solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii pronunțate de instanța de fond și rejudecând cauza în fond să se admită acțiunea așa cum a fost formulată. Au solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanții au arătat că instanța de fond nu este autorizata să se pronunțe în propria sa cauză, întrunind în hotărârea ei atât calitatea de justițiară cât și calitatea de împricinată.
S-a mai arătat că, neavând personalitate juridică, J. Timișoara ca subiect procesual, respectiv participant la procesul civil nu avea căderea, calitatea și interesul să se pronunțe în propria sa cauză, astfel că, în opinia reclamanților, este nula absolut hotărârea data de împricinata.
S-a concluzionat, prevalând calitatea de împricinată, faptul că actul subsecvent, respectarea așa zisei nulități nu mai avea cine să o constate, întrucât o persoana lipsita de capacitate juridică cum este J. Timișoara nu poate hotărî într-un conflict de interese cu reclamanții. Prevederile art. 108 (4) C.p.c. menționează: "Nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuita prin propriul sau fapt."
Competenta de prima instanța în acest conflict de interese avea și are T. T., care la randu-i este și ea împricinata situație în care aceasta cauza trebuie judecata de un alt Tribunal, iar strămutarea să opereze din oficiu fiindcă este o aberație ca împricinatul să judece propria cauza.
Cererea de apel a fost timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar iar în drept s-au invocat prevederile art. 282, art. 294, art. 295, art. 296, art. 297, art. l05, art. 108/1/4 Cod procedură civilă.
Legal citați în cauză, intimații nu s-au prezentat la dezbateri și nu au formulat întâmpinări la dosar.
Prin decizia nr. 23/LP/A/01.03.2013 T. T. a respins apelul declarat de reclamanții apelanți T. V. A. și ., împotriva sentinței civile nr. 8261/28.11.2012, pronunțată de către J. Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați J. Timișoara reprezentată de T. T. prin Colegiul de Conducere, T. T. prin Colegiul de Conducere, și chematul în garanție Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București.
Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că că acesta este nefondat, având în vedere că în primul rând apelanții au învestit J. Timișoara cu soluționarea pricinii ce face obiectul dosarului cu numărul_, pentru ca mai apoi să repudieze capacitatea acesteia de dezlega pricina prin prisma lipsei garanțiilor de imparțialitate determinate de lipsa sa de capacitate procesuală, dar și de aspectul că este chemată să soluționeze o pricină în care este parte.
S-a motivat că J. Timișoara funcționează în acord cu legea de organizare judiciară – Legea nr. 304/2004 – act normativ care, de altfel, fundamentează juridic demersul judiciar al apelanților reclamanți, iar, pe de altă parte, judecătoria a fost chemată în judecată prin T. T., entitate căreia legea îi atribuie personalitate juridică, cu toate consecințele care decurg din acest aspect.
S-au reținut dispozițiile art. 2, respectiv potrivit art. 2 din Legea nr. 304/2004 „(1) Justiția se înfăptuiește în numele legii, este unică, imparțială și egală pentru toți. (2) Justiția se realizează prin următoarele instanțe judecătorești: a) Înalta Curte de Casație și Justiție; b) curți de apel; c) tribunale; d) tribunale specializate; e) instanțe militare; f) judecătorii.”
Pe de altă parte, art. 1 din Legea nr. 303/2004 prevede că „Magistratura este activitatea judiciară desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției și de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor.”
S-a subliniat că textele de lege sus citate relevă că nu este permisă confuzia judecătorie - instanță de judecată, entitate chemată să înfăptuiască justiția, iar în speță subiect pasiv în raportul dedus judecății, și magistrații care desfășoară activitatea judiciară în acest scop, așa cum tind apelanții să acrediteze ideea.
Eventualele suspiciuni care ar plana asupra capacității magistraților care compun colectivele celor două instanțe chemate în judecată de a aborda cu imparțialitate litigiul ce le-a fost deferit spre dezlegare, ar fi putut fi valorificate de către apelanții reclamanți în limitele instituțiilor de procedură reglementate legal – sub rezerva dovedirii acestora – dar acestea nu au fost uzitate.
Împotriva deciziei civile nr. 23 din data de 01.03.2013, pronunțată de T. T. în dosarul nr._ au declarat recurs reclamanții T. SRL și Ț. V. A..
Critica adusă deciziei instanței de apel se referă la împrejurarea că nu s-ar fi respectat competența de primă instanță a tribunalului mai ales că se poate discuta că tribunalul judecă propria sa cauză, fiind împrocesată, ca atare, de către reclamanți.
S-a arătat că decizia de apel nu este motivată iar judecătorii s-au pronunțat în numele lor și nu în numele legii.
În drept recurenții au făcut trimitere la prevederile art. 299, art. 304, 306 alin. 2 și 312 ali.1-3 c.pr.civ. .
Examinând recursul prin prisma celor arătate și în condițiile prevăzute de art. 304 raportat la art. 306 și art. 312 c.pr.civ. se reține că acesta este nefondat.
Reclamanții recurenți nu au indicat în drept care anume motiv de recurs, prevăzut la art. 304 c.pr.civ., este incident criticilor formulate, susținând o problemă juridică abstractă, respectiv aceia a competenței primelor instanțe în a se pronunța pe o cerere de chemare în judecată în care, aceste instanțe au fost chemate în judecată de către reclamanți într-o acțiune având ca obiect, reparații, prejudicii din erori judiciare.
Această chestiune ridicată de către reclamanții recurenți are o rezolvare în prevederi constituționale și apoi în legile de organizare judiciară, art. 1 din Legea nr. 303/2004, privind statutul magistraților și art. 2 din Legea nr. 303/2004, definind care este rolul magistraților și al instanțelor de judecată în înfăptuirea justiției.
Eventualele nemulțumiri sau chiar pretenții bănești formulate împotriva soluțiilor judiciare, (posibil a unor erori judiciare) existente, în principiu, în toate statele unde funcționează justiția, se pot valorifica numai pe calea procedurilor speciale reglementate în această materie și nu pe calea unor acțiuni de drept comun, de chemare în judecată a instanțelor judiciare.
Critica, în recurs, după cum s-a arătat mai sus, se circumscrie doar acestor aspecte, deși instanța de fond, respectiv J. Timișoara a declarat ca nulă acțiunea formulată de către reclamant ( a se vedea recursul declarat în termen, depus la filele 3-4 dosar).
Față de cele arătate recursul formulat de către reclamant, va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de către reclamanți .. și Ț. V. A. împotriva deciziei civile nr. 23/01.03.2013, pronunțată de T. T., în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. G. dr. L. L. A.-M. N.
GREFIER,
R.
P.-D.
Red. L.L. –03.10.2013
Tehnored. R.P.D. – 02.10.2013
Instanța de fond: J. Timișoara:- M. D.
Instanță de apel: T. T.: - Judecători R. Ioțcovici și D. R.
2ex./SM/
| ← Succesiune. Decizia nr. 1556/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 916/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
