Rectificare carte funciară. Decizia nr. 824/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 824/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 16127/325/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOPERATOR 2928SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 824/R
Ședința publică din 30 mai 2013
PREȘEDINTE: A.-M. N.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: M. G.
GREFIER: R. P.-D.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice T. împotriva deciziei civile nr. 69/A/31.01.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamantul intimat H. I. și pârâții-intimați M. Timișoara prin Primar și U. Timișoara având ca obiect rectificare CF.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru reclamantul intimat avocat S. A. N. și pentru pârâtul intimat consilier juridic S. V., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, lipsa de procedură cu M. Timișoara prin Primar este acoperită prin prezența consilierului juridic.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care reprezentanta reprezentantul reclamantului-intimat depune la dosarul cauzei dovada plății onorariului avocațial în original și declară că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat.
Reprezentanta pârâtului-intimat depune la dosar delegație de reprezentare și declară că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat acordă cuvântul pe recurs:
Reprezentantul reclamantului-intimat solicită instanței respingerea recursului declarat de S. Român prin M.F.P. prin D.G.F.P. T.. Arată că a chemat în judecată S. Român și U. Timișoara pentru a le fi opozabilă sentința pronunțată, dat fiind că apare în CF în calitate de proprietar pe o suprafață de teren. Oficiu de cadastru nu putea face operațiunile de radiere și înscrierea dreptului de proprietate. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta M. Timișoara prin Primar solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii Tribunalului T..
Curtea reține cauza, spre deliberare:
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. _, H. I. a chemat în judecată pârâtul M. Timișoara, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună rectificarea înscrierilor din CF nr._ Timișoara, nr. CF vechi 1368 Timișoara, în sensul: înscrierii în partea 1 a CF nr._ Timișoara a suprafeței de teren de 731 mp, nr. top._, 6553, 6554/2 în loc de 981 mp cum greșit a fost înscrisă; înscrierii în anexa 1 la partea 1 a CF nr._ Timișoara, nr. top. 6553, grădină, a suprafeței de 386 mp. În loc de 338 mp; înscrierii în anexa 1 la partea 1 a CF nr._ Timișoara, nr. top. 6554/2 grădină, a suprafeței de 250 mp, în loc de 298 mp, radierii dreptului de proprietate al reclamantului din cartea funciară menționată asupra parcelei cu nr. top. 6554/2 grădină, și înscrierea dreptului de proprietate al municipiului Timișoara asupra acestei parcele, în suprafață de 250 mp, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată făcute în acest proces.
Prin cererea precizatoare depusă la termenul din data de 12.06.2012, reclamantul și-a modificat acțiunea în sensul că cheamă în judecată și S. Român și U. Timișoara solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună rectificarea înscrierilor din CF nr._ Timișoara, nr. vechi 1368 Timișoara astfel: Radierea din CF nr._ Timișoara a parcelelor cu nr. top. 6553 în suprafață de 338 mp și nr. top. 6554/2 în suprafață de 298 mp. Aflate în proprietatea reclamantului; Transferarea din CF nr._ Timișoara, nr. vechi_, Timișoara a parcelei cu nr. top._ în suprafață de 318 mp în CF nr._ Timișoara, CF vechi nr. 1368 Timișoara, radierea acestei parcele din proprietatea Statului Român prin U. Timișoara și înscrierea acestei parcele pe proprietatea reclamantului; Sistarea CF nr._ Timișoara, nr. vechi_ Timișoara; Rectificarea CF nr._ Timișoara în sensul înscrierii parcelei cu nr. top_ cu suprafața reală de 386 mp în loc de 318 mp cum greșit este înscrisă în prezent; Unificarea celor două numere topo_ în suprafață de 386 mp și nr. top_ în suprafață de 345 mp, curți construcții și grădină, situate administrativ în Timișoara, ., jud. T.; Deschiderea unei cărți funciare noi și înscrierea în favoarea Municipiului Timișoara a parcele de tern rezultată după unificarea celor două parcele cu nr. top_ -_ în suprafață de 731 mp, proprietatea reclamantului.
Reclamantul a învederat că prin sentința civilă nr. 562 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr. 1661/1994 a fost admisă acțiunea formulată de către defuncții săi părinți H. I. și H. C. prin care s-a constatat că imobilul situat în Timișoara . înscris în CF nr. vechi 1368 Timișoara cu nr. top 6553 gradină în suprafață de 338 mp, nr. top. 6554, casă și curte în suprafață de 643 mp nr. top._ casă, curte și teren în suprafață de 345 mp proprietatea antecesorilor săi a fost expropriat. Prin hotărârea judecătorească menționată s-a dispus restituirea în favoarea antecesorilor săi a suprafeței de 386 mp și a construcțiilor ce se află pe aceasta suprafață și rectificarea CF nr. 1368 Timișoara, actualmente CF nr._ astfel: la nr. top._ teren cu anexe gospodărești în suprafață de 386 mp, nr. top_ casa ș curte în . teren în suprafața de 245 mp conform Raportului de expertiză întocmit în cauză de către expertul Pauță, radierea din CF a Statului Român și intabularea în favoarea antecesorilor săi a dreptului de proprietate în modalitatea descrisă mai sus cu titlul de revendicare.
Reclamantul a învederat că prin hotărârea judecătorească s-a dispus restituirea suprafeței totale de 731 mp în loc de 981 mp cât au solicitat antecesorii săi.
De altfel prin raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de către expertul Păuță, acesta s-a precizat că 250 mp de teren expropriat care a fost utilizată pentru construcția de blocuri nu se mai poate retroceda pe vechiul amplasament ci numai în alte amplasamente aflate în posesia Municipiului Timișoara.
S-a mai arătat că după cum se poate observa înscrierea din CF nr._ nr. vechi 1368 Timișoara s-a făcut în mod eronat nerespectându-se dispozițiile sentinței civile nr. 562/1994 și ale raportului de expertiză tehnică în specialitatea topografie, care face parte integrantă din sentința civilă menționată mau sus, astfel cererea sa de rectificare a cărții funciare este întemeiată.
În drept, reclamantul s-au invocat dispozițiile art. 33, art. 34 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare.
Pârâtul M. Timișoara:a învederat că este de acord cu petitul patru din cererea de chemare în judecată prin care reclamantul solicită înscrierea dreptului de proprietate al Municipiului Timișoara asupra parcelei în suprafață de 250 mp. Potrivit extrasului de carte funciară nr._ Timișoara nr. CF vechi 1360, nr. top._, 6553, 6554/2, proprietar al imobilului este H. I., bunul fiind dobândit prin convenția în cota 1/1. Prin Sentința civilă nr. 562/09.11.1994 a Tribunalului T. pronunțată în dosarul nr. 1661/C/1994 rămasă definitivă și irevocabilă ,s-a admis acțiunea formulată de reclamanții H. I. și H. C. împotriva Statului R. prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara constatându-se că imobilul situat în Timișoara . înscris în CF nr. 1368 cu nr. top. 6553 gradină în suprafață de 338 mp nr. top. 6554, casa și curte teren în suprafața de 643 mp, nr. top._, casa și curte, teren în suprafață de 345 mp proprietatea reclamanților a fost expropriat.
S-a dispus restituirea reclamanților a suprafeței de 386 mp teren și a construcțiilor ce se află pe aceasta suprafață și rectificarea CF-ului 1368 astfel: la nr. top._ teren cu anexe gospodărești în suprafață de 386 mp nr. top_ casa și curte în . teren în suprafață de 345 mp conform raportului de expertiză tehnică întocmit în cauza de expertul Pauță, dispunându-se radierea din CF a Statului R. și intabularea în CF a dreptului de proprietate al reclamanților cu titlul de revendicare.
S-a mai arătat că imobilul descris mai sus nu a fost inclus în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al Municipiului T. atestat prin H.G. nr. 1016/2005 sau H.G. nr. 849/2009.
Pârâta a considerat că simpla neconcordanță dintre suprafața înscrisă în cartea funciară și cea rezultată în urma măsurătorilor expertului nu conduce la incidența articolului 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996.
De asemenea potrivit principiului relativității înscrierea unui drept se poate face numai împotriva aceluia care la data înscrierii cererii în cartea funciară era titularul dreptului cu privire la care se face înscrierea.
Totodată a mai menționat că prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr._/325/2011 al Judecătoriei Timișoara, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Timișoara și Comisia Județeană de aplicare a legii fondului funciar din cadrul Prefecturii județului T. să anuleze hotărârea nr._ .2011 a Comisiei Județene de aplicare a legii fondului funciar prin care s-a dispus respingerea propunerii Comisiei Locale Timișoara de acordare a despăgubirilor pentru suprafața de 298 mp de teren intravilan.
De asemenea reclamantul a solicitat și obligarea Comisiei Locale la întocmirea documentației aferente și trimiterea acesteia Comisiei Județene în vederea acordării de despăgubiri pecuniare pentru suprafața de 250 mp teren intravilan expropriat pentru construirea unui . .> În prezent acest dosar a fost suspendat în baza art. 244 pct. 1 cod procedura civilă până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești care se va pronunța în dosarul nr._ al Judecătoriei Timișoara.
Pârâtul a învederat instanței că pentru aceste motive menționate mai sus lasă la aprecierea instanței admiterea petitelor 1, 2 și 3 din acțiune și arată că este de acord cu admiterea petitului nr. 4 din cerere.
S. Român a învederat că a formulat întâmpinare prin care invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Ministerul Finanțelor Publice pe considerentul că, după cum rezultă din extrasul CF nr._/13.08.2010 depus la dosar de către reclamant, proprietar pe imobilul în cauza este S. R. prin U. Timișoara, ori, în aceasta situație nu se justifică din punct de vedere legal chemarea în judecată a Ministerul Finanțelor Publice tot ca reprezentant al Statului, deoarece S. R. nu poate fi reprezentat în același timp de doua instituții publice diferite.
Totodată a învederat faptul că Ministerul Finanțelor Publice nu poate sta în litigiu în calitate de pârât și datorită faptului că bunul imobil înscris în CF-ul anterior menționat nu este cuprins în lista Anexa la legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia ce cuprinde bunurile care alcătuiesc domeniul public al statului și al unităților administrativ teritoriale.
Având în vedere că terenul în discuție se află în Administrarea Consiliului Local Timișoara, instituție care cunoaște situația juridică a imobilului arată că în mod greșit reclamantul a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice în condițiile în care statul român este reprezentant în speță de Consiliul Local Timișoara.
Față de cele menționate mai sus, pârâtul a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finantelor Publice.
Prin sentința civilă nr. 4560/01.10.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, a fost admisă excepția lipsei capacității de folosință a U. Timișoara și pe cale de consecință a fost respinsă acțiunea față de acesta.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
A fost admisă în parte, cererea formulată de reclamantul H. I. în contradictoriu cu pârâții M. Timișoara, prin Primarul Municipiului Timișoara și S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T., s-a dispus rectificarea cărții funciare nr._ Timișoara (nr. vechi 1368) în sensul radierii din cuprinsul cărții funciare a numerelor topografice 6553 în suprafață de 338 m.p. și 6554/2 în suprafață de 298 m.p..
S-a dispus rectificarea cărții funciare nr._ Timișoara (nr. vechi_) în sensul că imobilul este compus din teren în suprafață de 386 mp, cu rectificarea cărții funciare antemenționate, în sensul radierii Statului Român ca proprietar și înscrierea ca proprietar pe reclamantul H. I. cu drept de proprietate dobândit în cotă de 1/1, prin moștenire și donație.
S-a dispus unificarea cărților funciare nr._ Timișoara (nr. vechi 1368) și nr._ Timișoara (nr. vechi_), într-una nouă. Imobilul nou format va fi compus din teren intravilan cu casă, în suprafață de 731 m.p., situat administrativ în Timișoara, ., nr. topografic_,_, având ca proprietar pe H. I., cotă de 1/1 dobândită prin moștenire și donație la data de 01.10.2001.
S-a dispus sistarea cărților funciare nr._ Timișoara (nr. vechi 1368) și nr._ Timișoara (nr. vechi_).
A fost respinsă în rest acțiunea.
A fost respinsă cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre,prima instanță a constatat următoarele:
Potrivit art. 137 alin. 1 din codul de procedură civilă, prima instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Analizând excepția lipsei capacității de folosință a U. Timișoara, prima instanță a constatat că prin hotărârea Consiliului Local Timișoara nr. 200 din 1997 s-a dispus reorganizarea acesteia, U. Timișoara nemaiavând, în prezent, personalitate juridică sau organe de conducere. Pe care le consecință prima instanța a admis excepția lipsei capacității de folosință a U. Timișoara și a respins acțiunea față de aceasta.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, prima instanță a constatat că acesta nu este parte în proces, ci stă în calitate de reprezentant al Statului Român, pe cale de consecință excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice este lipsită de obiect și pe cale de consecință, prima instanța a respins-o.
Pe fondul cauzei, prima instanță a constatat că prin sentința civilă nr. 5621 din 09.11.1994, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr. 1661/c/1994 (fila 8), prima instanța a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții H. I. și H. C. în contradictoriu cu S. Român și a constatat că imobilul situat în Timișoara, ., înscris în CF 1368 cu nr. top 6553 grădină în suprafață de 338 mp, nr. top 6554, casă curte și teren în suprafață de 643 mp, nr. top_, casă și curte, teren în suprafață de 345 mp proprietatea reclamanților, a fost expropriată.
Prima instanță a dispus restituirea reclamanților H. I. și H. C. suprafața de 386 teren și a construcțiilor ce se află pe această suprafață și rectificarea CF 1368 astfel, la nr. top._ teren cu anexe gospodărești în suprafață de 386 mp, nr. top_ casă și curte în . teren în suprafață de 345 mp, conform raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză de expertul ing. Paută C. care face parte integrantă din respectiva hotărâre.
Din expertiza care face parte integrantă din respectiva hotărâre (filele 10-14) reiese că reclamanții aveau dreptul cu titlu de revendicare la parcelele situate pe numerele top_ și_.
Prima instanță a constatat că din extrasul CF în extenso (fila 31) nr. 1368 Timișoara, reclamantul de față H. I. este succesorul în drepturi al reclamanților din procesul arătat mai sus H. I. și H. C., dobândind proprietatea întregului imobil la data de 01.10.2011 prin moștenire și prin donație.
Din extrasul de CF nr._ (nr. vechi 1368) (fila 33) reiese că acest imobil este compus din 3 parcele, respectiv curți construcții în suprafață de 345 mp, nr. topo_, teren în suprafață de 338 mp, nr. topo 6553 și teren în suprafață de 298 mp, nr. topo 6554/2.
Din expertiza tehnică efectuată în prezentul dosar și din expertiza tehnică care face parte integrantă din sentința civilă nr. 5621 din 09.11.1994, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr. 1661/c/1994 reiese că numerele topografice 6553 și 6554/2 se suprapun peste numărul topografic_, doar că numerotarea este diferită întrucât au există două planuri cadastrale, înainte și după expropriere.
Astfel, având în vedere că numere topografice 6553 în suprafață de 338 mp și 6554/2 în suprafață de 298 mp, din vechiul plan cadastral, nu mai corespund cu actualul plan cadastral și că acestea nu reflectă realitatea faptică, prima instanța a admis cererea de rectificare a cărții funciare nr._ Timișoara (nr. vechi 1368) și a dispus radierea din conținutul acesteia a acestor numere topografice.
Prima instanță a constatat că terenul aferent numărului topografic_ este înscris în cartea funciară nr._ Timișoara (nr. vechi_) (fila 65), fără a fi trecută vreo adresă, fiind compus din teren în suprafață de 318 mp.
Întrucât atât din expertiza tehnică efectuată în prezenta cauză (fila 59) cât și din expertiza tehnică care face parte integrantă din sentința civilă nr. 5621 din 09.11.1994, reiese că terenul situat la numărul topografic_ este în fapt în suprafață de 386 mp, prima instanța a admis cererea reclamantului și a dispus rectificarea cărții funciare nr._ Timișoara (nr. vechi_) în sensul că imobilul este compus din teren în suprafață de 386 mp.
Având în vedere că prin sentința civilă nr. 5621 din 09.11.1994, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr. 1661/c/1994 autorii reclamantului au dobândit cu titlu de revendicare suprafața de 386 mp, parcelă cu numărul topografic_, prima instanța a admis cererea reclamantului și a dispus rectificarea cărții funciare nr._ Timișoara (nr. vechi_) în sensul radierii Statului Român ca proprietar și înscrierea ca proprietar reclamantul, H. I., cu drept de proprietate dobândit în cotă de 1/1 dobândit prin moștenire și donație.
Din expertiza tehnică efectuată în cauză (fila 57 dosar fond) reiese că parcelele de teren nr. topografic_ și_ formează în fapt un singur imobil bine delimitat de proprietățile vecine, fiind împrejmuit cu gard de cărămidă și plasă de sârmă, având front stradal la ., cu acces auto prin intrare uscată, calcan parțial la Nord cu imobilul de la nr. 26 și calcan parțial la Sus cu imobilul de la nr. 30.
Astfel, reținând că situația de fapt al imobilului din . nu corespunde cu situația de drept, fiind împărțit în două cărți funciare, nr._ Timișoara (nr. vechi 1368) și nr._ Timișoara (nr. vechi_), prima instanța a dispus unificarea celor două cărți funciare într-una, imobil compus din teren intravilan cu casă, în suprafață de 731 m.p., situat administrativ în Timișoara, ., nr. topografic_,_, având ca proprietar pe H. I., cotă de 1/1 dobândită prin moștenire și donație la data de 01.10.2001.
Întrucât instanța a dispus unificarea celor două cărți funciare arătate mai sus, într-una nouă, instanța a dispus sistarea acestora.
Prima instanța a respins cererea reclamantului de transferare a parcelei cu numărul topografic_ din CF nr._ Timișoara (nr. vechi 1368) în CF nr._ Timișoara (nr. vechi_) întrucât acesta ar avea ca rezultat un imobil înscris într-o carte funciară fără nici un conținut.
Analizând cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată, prima instanța a respins-o întrucât U. Timișoara nu are capacitate de folosință iar S. român nu este în culpă procesuală întrucât, deși este înscris în CF nr._ Timișoara (nr. vechi_) ca proprietar, potrivit art. 36 alin. 1 din legea 18 din 1991 privind fondul funciar proprietar al acestui imobil, prin efectul legii, este M. Timișoara.
Astfel art. 36 alin. 1 din legea 18 din 1991 (1) Terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26.
În ceea ce privește M. Timișoara, prima instanță a constatat că prin întâmpinarea depusă la data de 28.11.2011 (fila 24), acesta nu s-a opus la admiterea acțiunii, motiv pentru care prima instanța a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului M. Timișoara la plata cheltuielilor de judecată.
Contra acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, a declanșat calea de atac a apelului pârâtul S. Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, la rândul lui, cel din urmă prin a sa reprezentantă în teritoriu D.G.F.P. T., solicitând admiterea apelului ca temeinic și legal, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului R. prin Ministerului Finanțelor Publice.
Pe cale de excepție, a invocat lipsa calității procesuale pasive a paratului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pe considerentul ca, după cum reiese extrasul CF nr._/13. 08. 2010 depus la dosar de către autorul cererii de chemare în judecata, proprietar al bunului imobil înscris în CF nr._ este S. R. prin U. Timișoara, or în conditile în care U. este reprezentata de către Direcția Patrimoniu din cadrul Consiliului Local Timișoara, este nejustificata și neîntemeiata chemarea în litigiu ca pârât a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, instituție pe care solicită instanței sa o scoată din cauza.
Totodată, a învederat faptul ca Ministerul Finanțelor Publice nu poate sta în litigiu în calitate de pârât și datorita faptului ca bunul imobil înscris în CF-ul arătat în cererea de chemare în judecata nu este cuprins în Lista Anexa la Legea nr. 213/1998 - privind proprietatea publica și regimul juridic al acesteia ce cuprinde bunurile care alcătuiesc domeniul public al statului și al unităților administrativ teritoriale.
S-a mai precizat că, având în vedere ca terenul în discuție se afla în administrarea Consiliului Local Timișoara, instituție care cunoaște situația juridica a imobilului, se poate afirma ca în mod greșit reclamantul cheamă în judecata M.F. Publice în condițiile în care S. R. este reprezentat în speța de M. Timișoara, în speța fiind aplicabile prevederile art. 38 pct. 2 lit. c din Legea nr. 215/2001 actualizata a administrației publice locale care s-a precizat următoarele: „Consiliul local exercita următoarele categorii de atribuții: atribuții privind administrarea domeniului public al comunei, orașului sau municipiului.”.
Pe de alta parte, în sensul scoaterii din cauza a Ministerului Finanțelor Publice, s-a precizat ca, pe de o parte, autorul acțiunii nu prezintă argumente de ordin juridic prin care sa se justifice chemarea în calitate de pârât instituției apelante, iar pe de alta parte, acesta nu dovedește sub nici o forma ca S. R. sta în judecata în nume propriu ca subiect de drepturi și obligații, în conformitate cu prevederile art. 223 alin. 1 și 2 din Codul civil care precizează: „In raporturile civile în care se prezintă nemijlocit, în nume propriu ca titular de drepturi și obligații, statul participa prin Ministerul Finanțelor Publice, afara de cazul în care legea stabilește un alt organ în acest sens.
Dispozițiile alin. 1 sunt aplicabile în mod corespunzător și unităților administrativ - teritoriale care participa la raporturile civile în nume propriu, prin organele prevăzute de lege.”.
În concluzie, având în vedere argumentele legale prezentate, a solicitat admiterea apelului ca temeinic și legal și pe cale de consecința admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul H. I. a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, menținerea ca fiind temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
În temeiul art. 274, alin. 1 din Codul de procedură civilă, a solicitat obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea căii de atac, apelantul a învederat că apelul declarat de pârât prin reprezentanții săi este neîntemeiat reținând că și în fața primei instanțe, prin sentința civilă nr. 5621, pronunțată de Tribunatul T. la data de 09.11.1994, în dosarul nr. 1661/c/1994, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 16/A din data de 25.04.1995 a Curții de Apel Timișoara, s-a dispus restituirea suprafeței totale de 731 m.p, în loc de 981 m.p. cât au solicitat antecesorii săi. Dintr-o eroare, O.C.P.I T. a dispus înscrierea în C.F. nr._ (nr. vechi 1368) Timișoara, a suprafeței de 981 m.p. în loc de 731 m.p. cum este corect, nerespectându-se astfel, dispozițiile sentinței menționate.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român invocată de apelant, a solicitat respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată, deoarece așa cum se poate observa din evidența de carte funciară nr._ Timișoara, proprietar al parcelei cu nr. top_ în suprafață de 318 m.p, figurează S. Român. Or, având în vedere aceasta situație de carte funciară, acest pârât a fost chemat în judecată pentru opozabilitate. De altfel, în condițiile în care prin sentința pronunțată nu s-ar fi dispus în contradictoriu și cu acest pârât, rectificarea cărții funciare nr._ Timișoara, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român și înscrierea dreptului său de proprietate, ne-am fi aflat în situația în care sentința ar fi fost imposibil de a fi adusă la îndeplinire, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară T. neputând efectua operațiunile de radiere și înscriere necesare în lipsa unor dispoziții exprese ale instanței cu privire și la acest pârât.
Este neîntemeiată și afirmația apelantului cu privire la faptul că Ministerul de Finanțe nu poate sta în prezentul litigiu în calitate de pârât, deoarece, așa cum se poate observa din cuprinsul precizării de acțiune depuse de intimat pentru termenul de judecată din data de 12.06.2012 nu a chemat în judecată ca pârât Ministerul Finanțelor Publice ci, S. Român, care potrivit art. 25 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice este reprezentat de către Ministerul Finanțelor.
Din lecturarea motivelor de apel s-a reținut că apelantul este într-o gravă confuzie, deoarece nu face distincția între calitatea de parte în proces pe care o are S. Român și calitatea de reprezentant al acestui pârât, pe care o are Ministerul Finanțelor Publice.
În concluzie, intimatul a considerat că sentința apelată este legală și temeinică, prima instanță aplicând în mod corect prevederile legale incidente în cauză, starea de fapt fiind corect reținută pe baza probelor administrate în cauză și, prin urmare, a solicitat respingerea apelului pârâtului ca fiind neîntemeiat.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 115 din Codul de procedură civilă.
Tribunalul T., prin decizia nr. 69/A/31.01.2013 a respins apelul declarat de către apelantul-pârât S. Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, la rândul lui, cel din urmă prin a sa reprezentantă în teritoriu D.G.F.P. T., contra sentinței civile nr. 4560/1.10.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant H. I., precum și cu intimatul-pârât M. Timișoara prin Primar, obligând apelantul la plata către intimatul-reclamant a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că reproșurile ce se aduc primei instanțe, exclusiv prin prisma greșitei soluționări a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statului Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, sunt neîntemeiate.
S-a reținut că prin demersul judiciar pendinte inițiat, se tinde și la rectificarea cărții funciare cu nr._ Timișoara - în care ca proprietar figurează S. Român (prin U. Timișoara). Cu toate că din aceste mențiuni s-ar putea deduce că imobilul înscris în cartea funciară supra anunțată s-ar circumscrie domenialității unității administrativ-teritoriale, în lipsa altor înscrisuri doveditoare în acest sens, tribunalul nu poate stabili apartenența terenului intravilan în întindere cantitativă de 318 m.p. Potrivit susținerilor pârâților neînsoțite și de dovezi în acest sens, acest imobil nu s-ar circumscrie domenialității publice (nici a statului, și nici a unității administrativ-teritoriale). Subiecții procesuali pasivi nu au produs însă probe apte a subsuma imobilul litigios domeniului privat al statului - situație în care acesta este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, potrivit art. 25 alin. 2 din Decretul Lege nr. 31/1954 (în vigoare la epoca declanșării prezentului demers judiciar), ori al unității administrativ-teritoriale (caz în care aceasta ar fi reprezentată de Primar, potrivit legii cu nr. 215/2001).
În concluzie, s-a reținut că în speță se impunea împrocesarea sub aspectul laturii subiective procesuale pasive atât a unității administrativ-teritoriale cât și a Statului reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, la rândul său, cel din urmă - prin a sa reprezentantă în teritoriu - Direcția Generală a Finanțelor Publice T..
De aceea, tribunalul a reținut ca nefondat apelul, motiv pentru care, în temeiul art. 296 c. proc. civ., l-a respins și a păstrat sentința civilă pendinte atacată.
În temeiul art. 274 în corelație cu art. 298 - ambele apartenențe legii procesuale civile, a obligat apelantul-pârât, aflat în culpă procesuală prin declanșarea căii de atac pendinte la plata către intimatul-reclamant a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial avansat în calea de atac a apelului și achitat cu chitanța nr. 54/7.01.2013 depusă în original la fila 10 din dosarul Tribunalului T..
La data de 27 martie 2013, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T. în numele Ministerului Finanțelor Publice a formulat recurs împotriva deciziei 69/A/31.01.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, solicitând admiterea recursului, ca temeinic și legal, modificarea în totalitate a deciziei civile recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului R. prin Ministerului Finanțelor Publice în prezentul dosar(art. 304 pct. 9 din codul de procedura civilă).
În motivare, recurenta a indicat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. potrivit cu care hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
S-a susținut că prin decizia civila nr. 69/A/2013, instanța de apel a precizat că „subiecții procesuali pasivi nu au produs probe apte a subsuma imobilul litigios domeniului privat al statului, context în care, acesta ar fi reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice", însă aceasta afirmație, a subliniat recurenta, este nelegală din moment ce în speța de față M. Timișoara prin Primar este proprietar de drept al terenului în discuție, impunându-se admiterea excepției și scoaterea din cauza a Ministerului Finanțelor Publice.
S-a precizat pe cale de excepție, că se solicită instanței să constate lipsa calității procesuale pasive a paratului S. R., prin Ministerul Finanțelor București, calitatea procesuala pasivă față de cererea formulată revenind exclusiv paratului M. Timișoara, prin Primar și C.L.M. T., având în vedere faptul ca pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice București, nu este proprietarul imobilului teren înscris în CF nr._ Timișoara, în ciuda mențiunilor din cartea funciara.
S-a învederat că bunul imobil teren intravilan înscris în C.F. nr._ Timișoara nu se mai afla în prezent în proprietatea Statului R., în ciuda mențiunilor de carte funciară, ci acest imobil se afla, prin efectul legii, în proprietatea Municipiului Timișoara, în temeiul prevederilor art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar.
Astfel, având în vedere faptul ca Legea nr. 18/1991 a fondului funciar a intrat în vigoare la data de 20.02.1991, fiind publicata în M. Of. nr. 37/20.02.1991, rezultă că la data de 20.02.1991 acest teren intravilan înscris în C.F. nr._ Timișoara, fiind la aceea data în proprietatea Statului R. și în administrarea Primăriei Timișoara, a trecut în proprietatea Municipiului Timișoara, prin efectul legii, potrivit dispozițiilor exprese ale art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar: „ART. 36 1) Terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor. urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26."
Ca urmare, s-a precizat că rezultă că, în speța, calitatea procesuală pasivă față de acțiunea formulată, revine în mod exclusiv pârâtului M. Timișoara, prin Primar și C.L.M. Timișoara, în calitate de actual proprietar de drept al imobilului teren intravilan menționat începând cu data de 20.02.1991, drept pentru care s-a solicitat instanței să constate lipsa calității procesuale pasive în cauza a pârâtului S. R., prin Ministerul Finanțelor București.
De asemenea, în sensul admiterii excepției s-a menționat ca în mod nejustificat și neargumentat instanța de apel a trecut cu vederea faptul ca din extrasul de carte funciară depus la dosar reiese fără echivoc la rubrica înscrieri privitoare la proprietate "S. R. prin U. Timișoara RA", or în atare situație în care este cunoscut ca fosta U. aparținea de Primăria Timișoara, este nelegala menținerea în litigiu a Statului R. prin Ministerului Finanțelor Publice.
Mai mult, s-a solicitat a se avea în vedere în soluționarea cauzei și prevederile art. 38 pct. 2 lit. c din Legea nr. 215/2001 actualizata care menționează: „Consiliul local exercita următoarele categorii de atribuții: - atribuții privind administrarea domeniului public al comunei, orașului sau municipiului."
Totodată, în cauza de față s-a învederat că reclamantul nu dovedește sub nici o forma ca S. R. stă în judecata în nume propriu ca subiect de drepturi și obligații, pentru a justifica atragerea în litigiu a Ministerului Finanțelor Publice, context în care nu se aplica prevederile art. 25 alin. 2 din Decretul Lege nr. 31.1954 cum în mod cu totul nelegal a reținut Tribunalul T. în hotărârea nr. 69/A/31. 01. 2013 pe care recurenta a solicitat a se modifica în totalitate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
La data de 21 mai 2013 reclamantul – intimat a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtul S. Român, reprezentat de către Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P T., menținerea ca legală a deciziei pronunțată de instanța de apel, iar în temeiul art. 274, alin 1 din Codul de procedură civilă, a solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
S-a învederat că recursul declarat de recurentul-pârât prin reprezentanții săi este neîntemeiat având în vedere că, așa cum s-a arătat în fața primei instanțe cât și în fața instanței de apel, prin sentința civilă nr. 5621 pronunțată de Tribunatul T. la data de 09.11.1994, în dosarul nr. 1661 /C/l994, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 16/A/25.04.1995 a Curții de Apel Timișoara, s-a dispus restituirea suprafeței totale de 731 m.p, în loc de 981 m.p. cât au solicitat antecesorii săi. Dintr-o eroare, O.C.P.I T. a dispus înscrierea în C.F. nr._( nr. Vechi 1368) Timișoara, a suprafeței de 981 m.p. în loc de 731 m.p. cum este corect, nerespectându-se astfel, dispozițiile sentinței menționate.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, invocată de recurent, s-a solicitat a se respinge ca neîntemeiată, deoarece, așa cum se poate observa din evidența de carte funciară nr._ Timișoara, proprietar al parcelei cu nr. top_ în suprafață de 318 m.p, figurează S. Român. Prin urmare, având în vedere situația de carte funciară concretă, acest pârât, a fost chemat în judecată pentru opozabilitate.
De altfel, reclamantul intimat a arătat că dacă nu ar fi chemat în judecată acest pârât iar, prin hotărârea judecătorească pronunțată nu s-ar fi dispus nimic față de acesta, nu s-ar fi putut efectua rectificarea cărții funciare nr._ Timișoara și radierea dreptului de proprietate al Statului Român, respectiv înscrierea dreptului meu de proprietate, cum este corect. Astfel, s-ar fi aflat în situația în care sentința pronunțată ar fi fost imposibil de a fi adusă la îndeplinire, deoarece, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară T., nu poate efectua operațiunile de radiere și înscriere necesare în lipsa unor dispoziții exprese ale instanței cu privire la dreptul de proprietate înscris în cartea funciară pe numele acestui pârât.
S-a susținut ca neîntemeiată afirmația recurentului referitoare la faptul că nu s-a dovedit că acesta poate sta în judecată în nume propriu, pentru a justifica chemarea în judecată a Ministerului de Finanțe, deoarece așa cum se poate observa din cuprinsul precizării de acțiune depuse de mine pentru termenul de judecată din data de 12.06.2012 nu a chemat în judecată ca pârât Ministerul Finanțelor Publice ci, S. Român, care potrivit art. 25 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice este reprezentat de către Ministerul Finanțelor.
În concluzie, reclamantul a considerat că decizia pronunțată de către Tribunalul T. este temeinică și legală, solicitând a se respinge recursul pârâtului ca fiind neîntemeiat, acesta nefăcând altceva decât să reitereze aceleași motive invocate în calea de atac a apelului.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 115 din Codul de procedură civilă.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de pârât, raportat la obiectul cauzei, temeiul de drept indicat și actele depuse în susținere, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
În raport cu obiectul concret dedus judecății prin care reclamantul H. I. a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 33-34 din Legea nr. 7/1996 rectificarea CF nr._, având în vedere înscrisurile depuse la dosar relativ la această carte funciară, în mod corect instanțele fondului au apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, reiterată în prezentul recurs pe cale de excepție, este neîntemeiată, întrucât acesta figurează în calitate de reprezentant al Statului Român, și nu ca parte, în nume propriu.
Din această perspectivă, Curtea, investită doar cu examinarea legalității hotărârii recurate, constată că tribunalul a făcut o corectă interpretare și aplicare în cauză a dispozițiilor art. 25 alin. 2 din Decretul-lege nr. 31/1954, întrucât, așa cum am mai precizat, în raport cu înscrisurile depuse la dosar, în mod corect s-a dispus împrocesarea – sub aspectul laturii subiective procesuale pasive atât a unității administrativ teritoriale cât și a statului, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, acesta, la rândul său, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T..
Având în vedere că recursul pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T. vizează exclusiv excepția lipsei calității procesuale pasive, în baza art. 299, 312 alin. 1 C.pr.civ., va fi respins ca nefondat, iar în baza art. 274 alin. 1 C.pr.civ., recurenta va fi obligată să plătească reclamantului H. I. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat, justificat cu chitanța nr. 78/15.05.2013, eliberată de Cabinet individual de avocat S. A. N..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Direcția Generală a Finanțelor Publice T. împotriva deciziei civile nr. 69/A/31.01.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Obligă pârâta-recurentă să plătească reclamantului H. I. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, din 30 mai 2013.
Pentru Pentru
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A.-M. N. C. P. M. G.
Aflată în C.O. Aflat în C.O.
Semnează Semnează
Vicepreședinte Vicepreședinte
E. N. E. N.
GREFIER,
R.
P. D.
Red. M.G. – 09.08.2013
Tehnored. R.P.D./2 ex. – 17.06.2013
Instanța de apel: Tribunalul T.:- Judecător: A. A.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 25/2013. Curtea de Apel... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
