Obligaţie de a face. Decizia nr. 457/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 457/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 4507/55/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 457
Ședința publică din 21 martie 2013
PREȘEDINTE: Prof.Univ.Dr. L. B.
JUDECĂTOR: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: D. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții T. I. și T. M. împotriva deciziei civile nr. 468/18.12.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanții M. P. și M. I., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul intimat M. P. și avocat J. Vizental pentru pârâții recurenți, lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, se constată depusă la dosarul cauzei, de către reclamanții intimați, Întâmpinare, prin Serviciul Registratură al instanței, la data de 07.03.2013.
Reprezentantul pârâților recurenți depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoarea de 19 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Reprezentantul pârâților recurenți arată că înțelege să mențină cerere de suspendare a prezentei cauze, formulată în cererea de recurs, până la soluționarea irevocabilă a procesului de grănițuire, care face obiectul dosarului nr._/55/2012 a Judecătoriei A..
Instanța pune în discuție necesitatea suspendării cauzei de față până la soluționarea dosarului nr._/55/2012 aflat pe rolul Judecătoriei A..
Reclamantul intimat arată că se opune cererii de suspendare.
Instanța, având în vedere Hotărârea nr. 8597/18.11.2008, raportat la obiectul și natura prezentei cauze, respinge cererea de suspendare, ca neîntemeiată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâților recurenți solicită, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii Tribunalului A. și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, pentru administrare de probe. Se arată că pârâții au solicitat încuviințarea probei testimoniale pentru a se afla cu exactitatea situația de fapt, și anume aceea că aceste construcții nu pot fi modificate, cele două imobile având această configurație încă din construcție.
Totodată, se susține că pârâții recurenți au donat imobilele nepoatei lor, K. R., care este acum proprietară și care trebuie introdusă în cauză, ea fiind autoarea cererii de grănițuire promovată la Judecătoria A., aspecte ce au fost expuse și în fața instanței de apel.
În subsidiar, reprezentantul pârâților recurenți, solicită admiterea recursului, modificarea celor două hotărâri, în sensul respingerii acțiunii, susținând că nu se poate pune problema demolării acoperișului, imobilele fiind construite de peste 100 de ani în această configurație.
Reprezentantul pârâților recurenți arată că solicită cheltuieli de judecată.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, susținând că cele două instanțe au pronunțat decizii temeinice și legale, bazate pe expertiza tehnică efectuată în cauză, care a făcut inutilă încuviințarea probei testimoniale.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 468/18.12.2012, Tribunalul A. a respins apelul pârâților T. I. și T. M. împotriva sentinței civile nr. 8658/02.10.2012, pronunțată de Judecătoria A., prin care s-a admis în parte acțiunea reclamanților M. P. și M. I., cu consecința obligării pârâților T. I. și M. la desființarea conductei de canalizare, în partea amplasată pe fondul reclamanților, la montarea unui jgheab pe acoperișul magaziei de lemne, la modificarea acoperișului, streșinii și jgheaburilor imobilului proprietatea lor pentru ca proiecția lor la sol să nu depășească linia de hotar și să nu permită scurgearea apelor pluviale pe fondul reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, ambele instanțe s-au baza pe expertiza tehnică efectuată în cauză, care a reliefat abateri cât privește distanțele impuse de Noul cod civil în raporturile de vecinătate, prevăzute la art. 603, art. 611, art. 612 Cod civil, art. 621 (2).
Împotriva acestei hotărâri, pârâții au declarat recurs, invocând nelegalitatea hotărârii din perspectiva art. 304 pct. 7, 9 Cod procedură civilă, context în care se cere completarea probatoriului de către Tribunalul A., în rejudecarea apelului, respectiv modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii reclamanților, respectiv suspendarea cauzei până la judecarea procesului de grănițuire, care face obiectul dosarului nr._/55/2012 al Judecătoriei A., înregistrat la data de 17.12.2012.
În principal, critica hotărârii nu vizează constatările expertului, ci faptul că amplasamentul jgheaburilor, acoperișului și efectele lor nu afectează fondul reclamanților, fiind la distanță regulamentară/legală față de linia de hotar reală/corectă.
Se susține că raportul de expertiză nu este concludent, întrucât nu s-a stabilit linia de hotar în cadrul unui proces de grănițuire.
Verificând recursul astfel declarat, din perspectiva dispozițiilor art. 299 și următoarele Cod procedură civilă, Curtea constată că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 312 (3) Cod procedură civilă, hotărârea atacată fiind legală.
Astfel, instanțele și-au motivat hotărârea, pornind de la constatările de fapt, identificate de experții tehnici care au efectuat expertiza în cauză, raportându-și constatările la linia/limita de proprietate a terenului, proprietatea reclamanților și la dispozițiile Noului Cod Civil, care reglementează raporturile de vecinătate.
De altfel, majoritatea constatărilor expertului nu au legătură directă cu linia de hotar. Astfel, s-a stabilit faptul că streașina și acoperișul imobilul proprietatea pârâților este dispus deasupra acoperișului casei reclamanților; că jgheabul are scurgere peste casa și terenul proprietatea reclamanților; că, conducta de canalizare se află în cea mai mare parte a traseului ei pe terenul proprietatea reclamanților; că acoperișul unei anexe nu are jgheab și burlan pentru colectarea apei pluviale, care se scurge pe terenul proprietatea reclamanților.
În aceste condiții, obligațiile impuse de prima instanță sunt rezonabile și în acord cu starea de fapt, neinfluențate fundamental de linia de hotar.
Dar, Curtea constată că procesul de grănițuire invocat a fost demarat ulterior pronunțării sentinței în prezenta cauză (02.10.2012), respectiv, la data de 17.12.2012, deși în cauza de față, pârâții în virtutea principiului bunei-credințe, în exercitarea drepturilor și obligațiilor civile, aveau posibilitatea de a solicita și stabilirea liniei de hotar, pe cale de excepție sau cerere reconvențională, ori ca obiectiv pentru expertul desemnat în cauză, ceea ce nu au făcut. De altfel, Curtea constată că expertul se referă la linia de demarcație dintre proprietățile părților în litigiu, fixându-i chiar aliniamentul, așa cum se poate observa din schițele anexă la raportul de expertiză.
Văzând și art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE CONSIDERENTE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâții T. I. și T. M. împotriva deciziei civile nr. 468/18.12.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, ca nefondat.
Obligă recurenții să plătească intimatului M. P. suma de 100 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, Prof.Univ.Dr. L. B. M. G. A.-M. N.
GREFIER,
D. B.
Red.LB/23.03.2013
Tehnored. DB/28.03.2013
Ex.2
Instanța de fond: Judecătoria A.: jud. A. O.
Instanța de apel: Tribunalul A.: jud. B. L., jud.O. S. S.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1323/2013. Curtea de... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1404/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
