Obligaţie de a face. Decizia nr. 1404/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1404/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 2122/30/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1404
Ședința publică din 23.10.2013
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER:A. M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta B. M. împotriva deciziei civilă nr. 375/21.05.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta U. „POLITEHNICA” TIMIȘOARA, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, se prezintă reclamanta asistată de ac. Ț. M., pentru pârâtă consilier juridic A. A..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta pârâtei depune la dosar delegația sa de reprezentare.
Reprezentanta reclamantei depune la dosar taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,5 lei.
Instanța constată că recursul este legal timbrat.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentanta reclamantei solicită, în principal, admiterea recursului, să se modifice în totalitate hotărârea recurată și rejudecând cauza pe fond să se admită acțiunea formulată, iar, în subsidiar, casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond pentru completarea probatoriului, cu cheltuieli de judecată; depune chitanță onorariu.
Reprezentanta pârâtei solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii Tribunalului T.; depune note scrise.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 388/14.01.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ a fost respinsă excepția lipsei procedurii prealabile; a fost anulat capătul de cerere referitor la daunele morale ca netimbrat; a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. M. împotriva pârâtei U. „POLITEHNICA” TIMIȘOARA.
Pentru a dispune astfel, judecătoria a reținut că reclamantul B. G. a solicitat instanței obligarea pârâtei U. Tehnică Timișoara la înscrierea numitei B. M. la facultate, fără plată și la plata sumei de 220.000 EURO daune materiale și 10.000 EURO daune morale.
În motivare a arătat că fiica sa, B. M., s-a înscris la a doua facultate, după ce în prealabil a absolvit cursurile Facultății D. C. din Timișoara în anul 2009. A intrat la U. Tehnică Timișoara cu media 9,42 pe locurile fără plată, însă nu a fost admisă. A solicitat să se aibă în vedere faptul că reclamantul este pensionar, iar legea prevede posibilitatea ca să urmeze cursurile celei de-a doua facultăți fără plată, dacă a urmat cursurile primei facultăți cu plată.
Pârâta U. Politehnica Timișoara a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii. Pe cale de excepție, a invocat lipsa calității procesuale active a reclamantului raportat la dispozițiile art. 1 din Legea nr.554/2004, având în vedere faptul că în cauza dedusă judecății, reclamantul nu este titularul vreunui drept sau interes legitim, neavând calitatea de candidat la concursul de admitere în ciclu de studii universitare din cadrul Facultății de management în producție și transporturi.
De asemenea, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii raportat la nerespectarea procedurii prealabile prevăzute de lege.
La termenul de judecată din 14.04.2010, instanța a pus în discuția părților cererea de conexare a dosarului nr._ la dosarul nr._ și a admis cererea de conexare, trimițând dosarul nr._ primei instanțe investite.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr. 48/30 din 06.01.2010, reclamanta B. M. a chemat în judecată pârâta U. Politehnica Timișoara solicitând instanței să constate refuzul nejustificat al pârâtei de a accepta că reclamanta și-a confirmat statutul de admis la Facultatea de Management în Producție și Transporturi, însă pârâta a refuzat primirea diplomei de bacalaureat; pe cale de consecință, să fie obligată pârâta la înmatricularea reclamantei pe locurile finanțate de la bugetul de stat, sesiunea iulie 2009, frecvența zi și să fie repusă retroactiv în drepturile sale, obligarea la plata daunelor morale având în vedere încălcarea drepturilor, urmând ca suma ce reprezintă cuantumul daunelor morale să fie precizată ulterior, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii a arătat că a susținut admiterea la facultatea menționată, iar în urma concursului a fost declarată admisă, ocupând unul din locurile finanțate de la buget. Întrucât achitase taxa de înmatriculare, avea obligația de a preda comisiei și diploma de bacalaureat, care însă se afla la U. D. C.. Rectorul Universității a sunat-o pe d-na decan a Facultății de Management și Producție în Transporturi și i-a explicat situația referitoare la diploma de bacalaureat. Întrucât Comisia de admitere nu a acceptat confirmarea fără diplomă, ulterior a prezentat diploma în original la Comisia de admitere, în termenul prevăzut. Comisia de admitere a refuzat primirea acesteia. La data de 30.11.2009 reclamanta s-a adresat pârâtei cu o plângere, în condițiile art. 7 din Legea nr.554/2004 prin care a solicitat revocarea hotărârii luate, plângere la care a primit răspunsul nr. 264/08.12.2009.
La data de 06.02.2010, reclamanta a precizat cuantumul daunelor morale solicitate la suma de 400.000 EURO.
Prin încheierea de ședință din 19.05.2010 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului B. G..
La fila 69 din dosar s-a depus procura judiciară prin care reclamanta B. M. l-a mandat pe tatăl său B. G. să-i reprezinte interesele în prezenta cauză.
Prin sentința civila nr. 1600/30.11.2010, Tribunalul T. a respins acțiunea formulata și precizata de reclamanta.
Prin decizia Civila nr. 1469/20.10.2011, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul formulat de reclamanta, a casat sentința și a trimis cauza spre soluționare în prima instanța Judecătoriei Timișoara.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 09.11.2011, sub nr._ .
Prin sentința civila nr. 5877/05.03.2012, Judecătoria Timișoara a declinat competenta de soluționare a cauzei Tribunalului T., Secția Civila.
Prin sentința civila nr. 1238/PI/26.04.2012, pronunțată în dosar nr._, Tribunalul T. a declinat competenta de soluționare a cauzei Judecătoriei Timișoara.
Prin sentința civila nr. 22/CC/22.08.2012, Curtea de Apel Timișoara a soluționat conflictul negativ de competenta, stabilind competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 19.09.2012, sub nr._ .
La termenul din 22.10.2012, pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca netemeinica.
La același termen de judecata, reclamanta, prin mandatar, a arătat ca renunță la capătul de cerere privind daunele morale.
Prin încheierea din 19.11.2012, instanța a admis excepția de netimbrare a capătului de cerere privitor la daunele morale solicitate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâtă, a fost respinsă, raportat la art. 13 din Ordinul nr. 3331/2009 al Ministrului Educației, Cercetării și Inovării, conform căruia un candidat poate face contestație cu privire la modul de desfășurare a concursului sau la rezultatele acestuia în termen de 24 ore. în speță, însă, nu sunt incidente dispozițiile acestei prevederi legale, întrucât reclamanta nu avea niciun interes pentru a contesta rezultatul concursului sau modul de desfășurare a acestuia. Reclamanta a contestat împrejurarea că nu i s-a confirmat statutul de admis, deoarece nu s-a luat în considerare situația cu privire la diploma ei de bacalaureat. Pe de alta parte, Curtea de Apel Timișoara a stabilit ca prezenta cauza nu are ca obiect o acțiune în contencios administrativ, astfel că nu se impune realizarea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din legea nr. 554/2004, nefiind nici o acțiune comerciala pentru a se parcurge procedura concilierii prealabile prevăzută de art. 720 ind 1 c.p.c.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, la data de 15.07.2009 reclamanta a completat fișa de înscriere (f 98 dosar tribunal), care menționează faptul că neconfirmarea admiterii în modul și datele stabilite prin art. 48 conduce la eliminarea irevocabilă din concurs. Potrivit art. 48 din Metodologia de organizare și desfășurare a concursului de admitere în învățământul universitar la U. Politehnica din Timișoara (f. 77), candidații admiși fără taxă aveau obligația de a confirma statutul de admis până la data de 22.07.2009 ora 16, prin: achitarea taxei de înmatriculare, predarea chitanței la comisia de admitere și depunerea diplomei de bacalaureat în original la comisia de admitere. Comisia de admitere a constatat că reclamanta nu și-a îndeplinit această din urma obligație, respectiv nu a depus în original diploma de bacalaureat, motiv pentru care, în temeiul art. 9 alin.2 și 3 din Ordinul nr. 3331/2009, comisia de admitere nu a declarat-o ca persoană care și-a confirmat statutul de admis.
A..3 al art. 9 din Ordinul sus arătat menționează că neprezentarea diplomei de bacalaureat în original, din vina exclusivă a candidatului admis, în termenul stabilit, prin metodologia proprie de admitere, duce la pierderea locului finanțat de la buget. Din formularea acestui text legal rezultă în mod clar sancțiunea care se aplică în cazul neîndeplinirii obligației stipulate.
Din actele dosarului rezultă că diploma de bacalaureat în original se afla depusa la U. D. C. unde reclamanta a susținut examenul de licență în perioada 21-24.07.2009. Deși la momentul completării cererii de înscriere reclamanta a luat la cunoștință de obligațiile ce-i incumbă, inclusiv cea a depunerii diplomei în original, aceasta nu a procedat la depunerea unei copii legalizate, fapt recunoscut și prin răspunsurile la interogatoriu. Tot din probele administrate în cauză, rezultă și faptul că în urma solicitărilor adresate conducerii Universității D. C., i-a fost înmânată diploma de bacalaureat, însă această instituție de învățământ nu a putut comunica data la care i-a fost predată pentru a se verifica susținerile reclamantei cum că aceasta a avut loc până la data de 22.07.2009, orele 16. Nici din declarațiile martorilor audiați în cauză nu s-a putut stabilit data la care s-au întâlnit cu reclamanta și cu tatăl acesteia, de la care au aflat despre refuzul primirii diplomei și că membrii comisiei de admitere au avut un comportament necivilizat față de aceștia. Și din răspunsurile date la interogatoriu de către reclamantă, instanța a reținut că aceasta a recunoscut că nu și-a îndeplinit obligația de a depune diploma în original, motivat de faptul că a apreciat că o copie legalizată este suficientă.
Față de starea de fapt reținută, instanța apreciază că împrejurarea susținută de reclamantă că nu a știut „că este nevoie de originalul acesteia” nu este de natură să ducă la înlăturarea culpei în neîndeplinirea unei obligații de care a luat cunoștință în data de 15.07.2009. În aceste condiții, instanța a considerat că reclamanta nu-și poate invoca propria culpă pentru a obține protejarea unui drept al său. în consecință, prin prisma art. 9 alin.3 din Ordinul nr. 3331/2009 și a art. 48 din Metodologia de admitere, refuzul instituției pârâte de a recunoaște reclamantei statutul de admis este justificat.
Apelul declarate de reclamantă a fost respins prin decizia civilă nr. 375/21.05.2013 pronunțat de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că, pe calea apelului, reclamanta a solicitat schimbarea în totalitate a sentinței apelate și, rejudecând cauza în fond, admiterea acțiunii, și anume să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a accepta faptul că reclamanta și-a confirmat statutul de admis la Facultatea de Management în Producție și Transporturi, însa pârâta a refuzat primirea diplomei de bacalaureat, astfel încât nu i se poate reține nici o vină reclamantei, conf. art.9 alin.3 din Ordinul 3331/04.03.2009; pe cale de consecință, obligarea pârâtei la înmatricularea reclamantei admise pe locurile finanțate de la bugetul de stat, sesiunea iulie 2009, pentru Facultatea de Management și Producție în Transporturi, frecventa ZI, astfel încât reclamanta să fie repusă retroactiv în drepturile pe care i le conferă aceasta calitate.
Față de prevederile art.297 alin. 1 coroborat cu prevederile art.138 alin. l pct. 2 C.proc.civ. s-a solicitat admiterea apelului, anularea în totalitate a sentinței apelate urmând a fi trimisă cauza la instanța de fond, în fața căreia este necesară completarea probatoriului cu proba testimoniala și înscrisuri, avându-se în vedere răspunsurile primite la dosarul cauzei, la fila 59, respectiv fila 148, din partea Universității D. C. - Timișoara; necesitatea administrării acestor probe, în completare, rezultând din dezbateri, ca urmare a comunicării răspunsului de la fila 59, proba care, deși a fost solicitata în fața instanței de fond la termenul din 07.01.2013, a fost respinsa, în mod nelegal, ca tardiva.
În motivare, apelanta a arătat că soluția instanței de fond este nelegala, atât în ceea ce privește analizarea fondului cauzei, raportat la probele administrate în cauza, respectiv interogatoriul reclamantei, martorii audiați și răspunsurile primite de la U. D. C., din Timișoara cât și în ceea ce privește aplicarea de către instanța de fond a dispozițiilor art.138 alin. l pct. 2 C.proc.civ. avându-se în vedere solicitările reclamantei prin avocat, cu privire la necesitatea efectuării unor noi demersuri către U. D. C..
Astfel, din răspunsurile primite la dosarul cauzei, la fila 59, respectiv fila 148, din partea Universității D. C. - Timișoara rezultă că diploma de bacalaureat a reclamantei, în original a fost ridicată de la U. D. C., de către tatăl reclamantei B. G., în data de 22.07.2009 și tot în aceeași zi a fost restituita la D. C., însă nu i se poate comunica o copie cererii făcute de reclamanta sau tatăl reclamantei pentru ridicarea diplomei în original și nici ora restituirii.
Așa cum se poate observa, atât reclamanta cât și tatăl acesteia au susținut în fața instanțelor faptul că în data de 22.07.2009, reclamanta s-a prezentat în fața comisiei pârâtei unde a prezentat chitanța cu plata taxei de înscriere și i s-a comunicat că trebuie să prezinte și diploma în original, de bacalaureat, pentru a se putea confirma calitatea de admis a acesteia.
Reclamanta, în aceeași zi, a ridicat și diploma de bacalaureat, în original, de la U. D. C., unde după data de 22 07.2009 și-a susținut licența.
Așadar, din aceste documente și din răspunsul la interogatoriu al reclamantei rezulta că la data depunerii cererii de înscriere a reclamantei la U. Politehnica, reclamanta a anexat doar copia legalizată a diplomei de bacalaureat. După ce a intrat pe locurile fără taxa, reclamanta în data de 22.07.2009 s-a prezentat la sediul pârâtei cu chitanța și în aceeași zi a ridicat și diploma, în original, de bacalaureat de la dosarul de licența al Universității D. C., și tot în aceeași zi, a și înapoiat diploma la aceeași universitate, tocmai pentru că pârâta, prin comisia de specialitate, a refuzat în mod abuziv să primească diploma, în original, de bacalaureat a reclamantei.
Martorii audiați în primul ciclu procesual au confirmat că reclamanta împreuna cu tatăl ei erau foarte suparăți, în fața Universității Politehnica în data de 22.07.2009 pentru că li s-a refuzat primirea diplomei de bacalaureat și pe cale de consecință, confirmarea calității de admis.
În data de 07.01.2012 reclamanta prin avocat a cerut instanței revenirea cu adresa către Univ. D. C. Timișoara, pentru a se comunica programul de lucru al secretariatului în data de 22.07.2009 tocmai pentru a dovedi că în timp util reclamanta în aceeași zi a ridicat aceasta diploma, s-a prezentat cu ea la comisia pârâtei, dar aceștia i-au refuzat abuziv primirea diplomei și tot în aceeași zi a restituit diploma de bacalaureat la dosarul de licența.
Completarea probei testimoniale s-a impus, pentru același considerent, ca reclamanta sa dovedească faptul ca toate aceste demersuri s-au făcut în data de 22.07.2009 pana la orele 16.
Instanța de fond, prin respingerea acestor cereri ale reclamantei, a încălcat prevederile art.138 alin.1 pct.2 și art.129 alin.5 din C.proc.civ.
Astfel, instanța în mod greșit motivează că reclamantei îi revine culpa în neîndeplinirea obligației de a depune diploma în original la Comisia de Admitere din cadrul UNIVERSITĂȚII "POLITEHNICA" TIMIȘOARA - FACULTATEA DE MANAGEMENT în PRODUCȚIE și TRANSPORTURI.
În susținerea acestei motivări, instanța de fond a avut în vedere răspunsul la interogatoriu al reclamantei și anume "reclamanta declara ca nu a știut că este nevoie de originalul diplomei de bacalaureat".
Instanța de fond a interpretat greșit aceasta proba administrata în cauza, schimbând înțelesul clar și neîndoielnic dat de către reclamanta răspunsului la interogatoriu, de unde rezulta cu certitudine faptul că reclamanta a ridicat diploma de bacalaureat în original de la dosarul de licența din cadrul Universității D. C., și că a încercat să o depună la Comisia de admitere de la U. "POLITEHNICA" TIMIȘOARA - FACULTATEA DE MANAGEMENT în PRODUCȚIE și TRANSPORTURI, însă aceasta i-a fost refuzata, sens în care a fost și în audiență la rectorul Universității, însă fără nici un rezultat.
Instanța de fond nu a avut în vedere sinceritatea reclamantei în răspunsul la interogatoriu, unde aceasta declară că la formarea dosarului inițial, odată cu cererea de înscriere la pârâtă, a depus o copie legalizata a diplomei de bacalaureat, însă în momentul în care a aflat că este necesara diploma în original a ridicat-o personal de la dosarul de licența pentru a o depune la comisia de admitere în vederea confirmării calității de admis.
Instanța de fond a interpretat aceste răspunsuri în mod greșit, fără să aibă în vedere totalitatea răspunsurilor și finalitatea lor, care de fapt consfințesc motivul pentru care reclamanta a promovat acțiunea de fata.
La termenul din 21.05.2013 instanța a respins cererea în probațiune formulată de apelanta reclamantă în sensul emiterii unei adrese către U. D. C. pentru a comunica programul de lucru cu publicul din data de 22.07.2009.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, tribunalul a constatat că, în primul rând, că nu se impune anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru că sentința conține analiza pe fond a probelor administrate și dispozițiilor incidente. Chiar dacă ar mai fi necesară administrarea de probe, această situație nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art. 297 C.proc.civ., față de caracterul devolutiv al apelului, probele putând fi administrate și în fața instanței de control judiciar, conform art. 295 alin.2 C.proc.civ.
În al doilea rând, probele solicitate de apelanta reclamantă nu sunt utile cauzei, pentru că la dosar se află suficiente înscrisuri și declarații de martori care să ajute instanța să afle adevărul în cauză. În plus, proba testimonială a fost administrată în cauză, reclamanta trebuind să cunoască posibilitatea de redare exactă a datelor de către martorii propuși, astfel încât să depună diligențele necesare pentru a aduce persoanele respective, motiv pentru care culpa sa în alegerea martorilor nu poate sta la baza reținerii incidenței art. 138 alin.1 p.2 C.proc.civ., astfel încât proba să fie admisă și mai târziu decât momentul inițial al discutării probelor.
Reclamanta apelantă face trimitere la două adrese emise de U. D. C., de la filele 59 și 148 dosar tribunal contencios, prima având mențiunea recunoașterii ridicării diplomei de bacalaureat în mod temporar în luna iulie 2009, ultima având un conținut mai extins și în parte contradictoriu. După ce se arată că diploma a fost eliberată în original în luna iulie 2009 în baza unei declarații ce a fost distrusă întrucât în realitate, diploma de bacalaureat în original nu poate fi eliberată după formarea dosarului de licență și până la susținerea examenului de licență și afișarea rezultatelor, că în perioada 21-24 iulie 2009 s-a susținut examenul de licență, aceeași instituție revine, afirmând că diploma a fost solicitată cu siguranță înainte de susținerea examenului de licență deoarece pe parcursul desfășurării examenului și până la afișarea rezultatelor nu se eliberează nici un act din dosarul candidatului participant la examenul de licență.
Față de aceste informații furnizate de universitate, tribunalul a apreciat că nu era util cauzei a solicita aceleiași instituții programul de lucru în data de 22.07.2009, în primul rând pentru că programul până la ora 16 nu atrăgea automat concluzia că diploma a fost prezentată Comisiei de la U. Politehnica; în al doilea rând, art. 48 din Metodologia de admitere stabilește drept condiție pentru confirmarea statutului de admis depunerea diplomei în original la comisia de admitere.
Așa cum rezultă din răspunsul universității la care se afla diploma, reclamanta putea doar prezenta actul la comisia de admitere, nicidecum a-l depune, pentru că el nici nu putea fi retras din dosarul de licență într-o corectă aplicare a dispozițiilor regulamentului de desfășurare a examenului de licență, prezumând respectarea atribuțiilor de serviciu de către personalul implicat.( fila 149 dosar tribunal contencios)
În acest context, nu mai prezintă relevanță nici declarațiile martorilor, audiați, sau nu, nici programul de lucru de la universitate.
Cum reclamanta nu a respectat condițiile impuse de universitatea la care solicită să fie confirmată ca admisă, tribunalul a respins apelul în baza art. 296 C.proc.civ.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen reclamanta care a solicitat, în principal, modificare ei în sensul admiterii acțiunii sau, în subsidiar, casarea cu trimitere la instanța de fond pentru completarea probatoriului administrat.
În motivare a invocat că, raportat la probele administrate, în mod nelegal a fost reținută culpa sa în sensul art. 9 alin. 3 din Ordinul 3331/04.03.2009 și tot nelegal și cu greșita aplicare a disp art. 138 alin. 1 pct. 2, art. 129 alin. 5 C. pr. civ., art. 292 alin. 1 C.pr. civ., art. 6 CEDO a fost respinsă cererea de suplimentare a probatoriului.
A învederat că din probatoriul administrat rezultă că pârâta a refuzat primirea diplomei în original în data de 22.07.2009 până la orele 16, eventuale nelămuriri urmând a fi fost înlăturate prin probatoriul suplimentar solicitat.
A criticat decizia prin prisma considerentelor în cuprinsul cărora s-a reținut că întregul material probator nu mai are relevanță, câtă vreme diploma în original nu ar fi fost depusă la Comisie.
Aceste considerente – arată recurenta - sunt contrare celor rezultate din probele administrate și era necesară admiterea cererii în probațiune cu privire la programul de lucru al Universității D. C..
A învederat că instanța de apel nu a avut în vedere răspunsul la interogatoriu al reclamantei, că a interpretat greșit răspunsurile la interogatoriu și că tot greșit a fost interpretată și poziția pârâtei care, după ce în prima instanță a arătat că reclamanta nu a depus diploma în original, în apel a susținut că diploma în original a fost prezentată, dar nu depusă la Comisie.
În drept, a invocat disp. art. 304 pct. 8, 9 C. pr. civ.
Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art. 306 alin. 2 C. pr. civ., față de disp. art. 299 și urm. C. pr. civ., instanța reține următoarele:
Potrivit disp art. 9 alin. 3 din Ordinul 3341/04.03.2009, neprezentarea diplomei de bacalaureat în original din vina exclusivă a candidatului admis, în termenul stabilit prin metodologia proprie de admitere, duce la pierderea locului finanțat de la buget.
În aplicarea menționatei norme și raportat la probele administrate în cauză, tribunalul a reținut că reclamanta putea doar prezenta diploma în original la pârâtă, nu să o și depună la Comisia ce funcționa în cadrul universității pârâte.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a avut în vedere, în esență, adresele emise de U. D. C. și prezumțiile legale - mijloacele de probă în sensul art. 1199-1203 C. civ.
Examinând și interpretând mijloacele de probă administrate în cauză și evaluându-le prin prisma utilității și concludenței lor, instanța de apel a făcut corecta aplicare a disp. art. 167 C. pr. civ., art. 1171-1203 C. civ. La fel, în mod corect a făcut aplicarea disp. art. 292 alin. 2 C. pr. civ., art. 138 alin. 1, 2 C. pr. civ., dat fiind momentul la care au fost propuși martorii spre audiere și aprecierea că probele administrate până la acel moment sunt suficiente pentru soluționarea pricinii.
Contrar susținerilor recurentei, aceasta a avut posibilitatea să formuleze cereri și să argumenteze susținerile, aceste cereri și susțineri fiind necesar, însă, a fi cenzurate de instanță în aplicarea disp. art. 129 C. pr. civ. Astfel, nici încălcarea dispozițiilor acestei norme și nici a art. 6 CEDO nu se regăsesc în cauză.
Susținerile recurentei vizând insuficiența probatoriului administrat sunt nefondate ca temeiuri de nelegalitate a deciziei, câtă vreme instanța de apel a apreciat că probele administrate sunt suficiente pentru corecta stabilire a stării de fapt în cauză.
Pe de altă parte, criticile vizând greșita interpretare a probatoriului administrat nu vizează legalitatea deciziei în sensul art. 304 C. pr. civ., ci, eventual, netemeinicia acesteia și ar putea fi încadrate în disp. art. 304 pct. 11 C. pr. civ., normă legală abrogată la data pronunțării deciziei recurate.
Contrar susținerilor recurentei, instanța a dat corecta interpretare actului juridic dedus judecății, disp art. 304 pct. 8 C. pr. civ. nefiind incidente în cauză.
Pentru aceste considerente, în baza disp. art. 312 alin. 1 C. pr. civ., raportat la art. 304 pct. 8, 9 C. pr. civ., art. 306 alin. 2 C. pr. civ., instanța va respinge recursul declarat de reclamanta B. M. împotriva deciziei civilă nr. 375/21.05.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta B. M. împotriva deciziei civilă nr. 375/21.05.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică azi, 23.10.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUGheorghe O.
GREFIER,
A. M. T.
Red. FȘ/28.10.2013
Teh. AMT/2 ex./22.11.2013
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 457/2013. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1405/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
