Legea 10/2001. Sentința nr. 1209/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1209/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 37/108/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr.1338
Ședința publică din 16 octombrie 2013
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. D. M. împotriva Sentinței civile nr.1209 din 21 martie 2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI BUCUREȘTI și M. A. PRIN PRIMAR, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 09.10.2013, când pronunțarea a fost amânată pentru termenul de azi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
În deliberare constată că prin Sentința civilă nr.1209 din 21 martie 2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a respins cererea formulată de reclamantul M. D.-M. în contradictoriu cu pârâții A. pentru Valorificarea Activelor Statului și M. A. prin Primar, având ca obiect obligarea la soluționarea notificării și emiterea unei decizii de stabilire a despăgubirilor în temeiul Legii nr.10/2001.
P. a pronunța această sentință, tribunalul a avut în vedere considerentele mai jos redate.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, și anume: contracte de cesiune din care rezultă preluarea de către cesionari a tuturor drepturilor și obligaților cedenților cu privire la imobilele solicitate a fi restituite, dispozițiile nr.5034/04.10.2010, nr.5663/03.12.2010 și nr.5687/07.12.2010 emise de Primăria A., prin care s-au acordat despăgubiri pentru cota de 98,26% din imobilele menționate în acțiune, hotărârile pronunțate în dosarul nr._ al Tribunalului A. (sentință civilă nr.1051/03.10.2007, decizia nr.56/A/06.03.2008 și decizia nr.4347/01.04.2009), copia sentinței civile nr.1619/30.09.2011 a Tribunalului București Secția a IV-a Civilă, dosar nr._/3/2010, decizia civilă nr.615 R /22.03.2012 a Curții de Apel București - Secția a IV-a Civilă, dosar nr._/3/2010, decizia motivată nr.110/26.10.2010 emisă de AAAS - fosta A., sentința civilă nr.3286/12.12.2012 pronunțată de Tribunalul A. - Secția Civilă, dosar nr._, acte de stare civilă, tribunalul, având în vedere și dispozițiile art.137 C.pr.civ., a constatat că excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta A. pentru Administrarea Activelor Statului (fosta Autoritate pentru Valorificarea Activelor Statului) este fondată, în cauză fiind întrunite condițiile prevăzute de art.1201 din vechiul Cod civil, ce sunt incidente potrivit prevederilor art.230 din Legea nr.71/2011 - pentru aplicarea Noului cod civil -, argumentele aduse de reclamant, în sensul respingerii acesteia, neputând fi reținute.
Astfel, din sentința civilă nr.1619/30 09 2011 a Tribunalului București, pronunțată în dosarul nr._/3/2010, modificată irevocabil prin decizia civilă nr.615 R din 22 03 2012 a Curții de Apel București, s-a reținut că pârâta AAAS - fostă A. - a rezolvat notificările depuse de antecesorii reclamantului prin emiterea Dispoziției nr.110/26 10 2010. Această dispoziție a fost menținută ca fiind legal emisă de unitatea notificată pentru considerentele regăsite în decizia Curții de Apel București pentru respingerea contestației pe care au formulat-o cedenții în calitate de succesori cu titlu universal ai foștilor proprietari, și cesionarii, în calitate de succesori cu titlu particular potrivit contractului, reclamantul din prezentul dosar fiind unul dintre ei.
Din considerentele deciziei Curții de apel București s-a reținut că, potrivit legii pârâta din prezenta cauză are doar obligația de a emite o decizie motivată cu propunerea de acordare de despăgubiri, ceea ce a și efectuat prin Decizia nr.110 din 26 10 2010 conform dispozițiilor Legii nr.10/2001 și Legii nr.247/2005, modalitatea de acordare a cuantumului măsurilor reparatorii urmând să fie decisă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietății, conform dispozițiilor art.16 al.2 din Titlul VII al Legii nr.247/2005.
Așadar, prin hotărâre judecătorească irevocabilă a fost rezolvată cererea formulată de reclamant în prezentul dosar, pentru obligarea pârâtei AAAS să emită decizii prin care să dispună acordarea de despăgubiri în cuantum de 98,26% în temeiul art.29 al.1 din Legea nr.10/2001, cu privire la imobilele evidențiate în patrimoniul societății comerciale privatizate ..
În acest context, s-a reținut că este evident că în cauză există identitate de chestiune litigioasă rezolvată prin hotărâre judecătorească irevocabilă, astfel încât instanța ce este învestită cu o nouă cerere privind aceeași problemă nu poate dispune în alt fel, fiind ținută de ceea ce s-a statuat deja.
În ce privește excepția pe care pârâtul M. A. a invocat-o, privind lipsa calității procesuale pasive, s-a constatat că a fost rezolvată în ședința publică din 31 ianuarie 2013, în sensul admiterii - fila 108 dosar fond.
Față de cele arătate, tribunalul a respins cererea formulată de reclamantul M. D.-M. în contradictoriu cu pârâții A. pentru Valorificarea Activelor Statului și M. A. prin Primar, având ca obiect obligarea la soluționarea notificării și emiterea unei decizii de stabilire a despăgubirilor în temeiul Legii nr.10/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. D. M., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii.
În motivare, reclamantul recurent a invocat dispozițiile art.3041 C.pr.civ. și dispozițiile Legii nr.10/2001, arătând că în cauză nu poate fi vorba de autoritate de lucru judecat, din moment ce natura juridică a celor două litigii, în raport cu care s-a invocat excepția, este diferită. În primul litigiu (contestație împotriva Deciziei nr.110/26.10.2010 emisă de A. pentru Administrarea Activelor Statului – fostă Autoritate pentru Valorificarea Activelor Statului) fiind vorba de o procedură prevăzută de legea specială, iar în cazul de față este vorba de o acțiune în pretenții întemeiată pe dreptul comun.
Recurentul a mai arătat că Decizia nr.615/R/22.03.2012, pronunțată de Curtea de Apel București, nu face referire la faptul că ar avea dreptul să obțină despăgubiri în cuantum de 98,26% din totalul activelor fostei Întreprinderi „Industria Textilă A., ci doar la capitalul social, din motivarea acesteia rezultând foarte clar că nu se poate anula Decizia nr.110/2010 a Autorității pentru Administrarea Activelor Statului deoarece aceasta reprezintă punerea în aplicare a Sentinței civile nr.1051/2007 a Tribunalului A., care face referire la capitalul social și nu la bunurile din patrimoniul societății.
Astfel, a învederat că nu există identitate de obiect între decizia invocată de pârâtă și prezenta acțiune, întrucât Decizia nr.110/2010 emisă de A. pentru Valorificarea Activelor Statului este urmarea Sentinței civile nr.1051/2007 /rămasă irevocabilă), care prevede despăgubiri în cuantum de 98,26% din capitalul social.
De asemenea, a susținut că nu există identitate de părți, deoarece în dosarul nr._ al Tribunalului București pârât a fost A. pentru Valorificarea Activelor Statului, iar în dosarul de față sunt A. pentru Valorificarea Activelor Statului și M. A..
Prin întâmpinare, pârâtul intimat M. A. a solicitat respingerea recursului reclamantului, arătând că în mod justificat prima instanță a admis excepția lipsei calității sale procesuale pasive și a reținut că operează excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta A. pentru Valorificarea Activelor Statului.
Pârâta intimată A. pentru Administrarea Activelor Statului a formulat, de asemenea, întâmpinare, căreia Curtea i-a conferit calitatea unor concluzii scrise, pentru că nu a fost depusă în termenul prevăzut de art.308 al.2 C.pr.civ., solicitând respingerea recursului reclamantului.
În urma examinării sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate care se încadrează în cazurile prevăzute de art.304 pct.9 și art.3041 C.pr.civ., Curtea apreciază că este neîntemeiat recursul reclamantului pentru argumentele de mai jos.
Contrar susținerilor reclamantului recurent, soluția primei instanțe de respingere a acțiunii reclamantului pe baza excepției autorității de lucru judecat este pe deplin legală.
Astfel, Curtea reține că în dosarul nr._, în al doilea ciclu procesual, după casare, reclamanții Adrew Alfred Neuman și M. Louise Neuman de Vegvar au depus o precizare de acțiune, prin care, pe lângă anularea deciziilor nr.52 și 53/2003 și a deciziei nr.27/2004, au solicitat Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului soluționarea notificărilor în sensul acordării de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele revendicate, iar prin Sentința civilă nr.1051/03.10.2007, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ (rămasă irevocabilă), s-a admis acțiunea reclamanților împotriva pârâtelor . Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului București, au fost anulate deciziile nr.52/2003, nr.53/2003 și nr.27/2004 emise de A. pentru Valorificarea Activelor Statului București și a fost obligată această pârâtă să emită o nouă decizie prin care să se constate că reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii în echivalent pentru procentul de 98,26% din capitalul fostei Întreprinderi „Industria Textilă Arădeană”, în condițiile Legii speciale nr.247/2005.
Împotriva Sentinței civile nr.1051/03.10.2007 a declarat apel și apoi recurs doar pârâta A. pentru Valorificarea Activelor Statului, fiind respinse ambele căi de atac, nu și reclamanții din acel litigiu, ceea ce înseamnă că au fost de acord cu dispozițiile sentinței privind constatarea dreptului la măsuri reparatorii în echivalent pentru 98,26% din capitalul social și nu imobilele revendicate, așa cum au solicitat prin precizarea de acțiune.
De asemenea, Curtea reține că prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr._/3/2010 al Tribunalului București, contestatorii Andrew Alfred Neuman de Vegvar și M. Louise de Vegvar, în calitate de cedenți, B. C. D., M. D.-M. și M. B. OIltean au solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. pentru Valorificarea Activelor Statului, să se dispună anularea parțială a Deciziei nr.110/26.10.2010 în sensul stabilirii valorii corecte a procentului din 98,26% din activele fostei Întreprinderi „Industria Textilă Arădeană”, acțiune ce a fost admisă prin Sentința civilă nr.1619/30.09.2011, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2010, și s-a dispus anularea Deciziei nr.110/26.10.2010 emisă de A. pentru Valorificarea Activelor Statului și completarea acesteia în sensul acordării contestatorilor de măsuri reparatorii pentru cota de 98,26% din valoarea tuturor activelor fostei Întreprinderi „Industria Textilă A.”, conform dispozițiilor art.16 al.2 din Titlul VII din Legea nr.247/2005.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A. pentru Valorificarea Activelor Statului, iar Curtea de Apel București, prin Decizia civilă nr.615/22.03.2012, pronunțată în dosarul nr._/3/2010, a admis recursul pârâtei A. pentru Valorificarea Activelor Statului și a modificat Sentința civilă nr.1619/30.09.2011 a Tribunalului București, în sensul că a respins ca nefondată contestația, astfel cum a fost precizată.
Or, din cele de mai sus, rezultă în mod neechivoc că prin hotărârile irevocabile mai sus menționate s-a rezolvat cererea reclamantului privind obligarea pârâtei A. pentru Valorificarea Activelor Statului să emită decizii prin care să dispună acordarea de despăgubiri în cuantum de 98.26% din imobilele evidențiate în patrimoniul societății comerciale privatizate ., existând identitate de părți, obiect și cauză între litigiile mai sus menționate și cauza de față.
În virtutea acestor considerente, Curtea apreciază că hotărârea recurată este legală, nefiind incidente în speță niciunul dintre cazurile prevăzute de art.304 și art.3041 C.pr.civ., astfel că, în baza art.312 al.1 C.pr.civ., va respinge recursul reclamantului.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul M. D. M. împotriva Sentinței civile nr.1209 din 21 martie 2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. Ș. G. O. RUJIȚA R.
Grefier,
M. M.
Red.GO/18.10.2013
Tehnored.MM/2 ex/24.10.2013
Instanță fond: Tribunalul A. – jud.S. N.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 603/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Partaj judiciar. Decizia nr. 245/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
