Legea 10/2001. Decizia nr. 603/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 603/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 4418/30/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 603
Ședința publică din 18 aprilie 2013
PREȘEDINTE: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
JUDECĂTOR: Dr. L. L.
GREFIER: D. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții recurenți W. I., W. E., W. R. și W. E. împotriva sentinței civile nr. 3234/20.11.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ /2012, în contradictoriu cu pârâții intimați P. M. Timișoara, M. Timișoara prin Primar și S. R. prin Consiliul Local al M. Timișoara, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat L. N. pentru reclamanții recurenți și consilier juridic S. V. pentru pârâții intimați.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosarul cauzei, de către pârâții intimați, Întâmpinare, prin Serviciul Registratură al instanței, la data de 17.04.2013.
Reprezentanta reclamanților recurenți depune la dosar note scrise pe care precizează că le-a comunicat și reprezentantei pârâților intimați și, totodată, i se comunică un exemplar din întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentanta pârâților intimați depune la dosar delegația de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită, în principal, admiterea recursului și casarea sentinței atacate cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, deoarece Tribunalul T. nu a motivat soluția de respingere a contestației, limitându-se doar la a reține că în mod corect s-a constatat că diferența de suprafață a fost restituită și că notificarea este fără obiect.
Se arată că este vorba de restituirea a 70 mp, care reprezintă ½ din terenul parcelei cu nr. top 1652/1.
În subsidiar, dacă instanța constată că nu sunt motive de casare a sentinței atacate, reprezentanta reclamanților recurenți arată că solicită modificarea acestei sentințe, în sensul admiterii contestației cu cheltuieli de judecată în recurs.
Se menționează faptul că prin sentința civilă nr. 2631/24.03.2004 s-a restituit cota de ½, respectiv 70 mp, din .. 1652/1, reprezentând curte, și încă 273 mp din teren, în total 343 mp restituiți în natură.
Se arată că pentru 279 mp s-a propus acordarea de despăgubiri, prin urmare totalul de suprafață restituită - în natură și prin echivalent – însumează 622 mp, prin urmare din suprafața totală de 692 mp a celor două parcele deținute inițial de reclamanți lipsesc 70 de mp.
Această suprafață totală rezultă și din expertiza topografică efectuată în cauză, din care rezultă că suprafața în discuție face parte din cea aferentă casei și constituie curtea imobilului.
Se solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, susținând că s-a retrocedat în natură ce se putea retroceda și s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru suprafața de teren ce nu s-a putut retroceda în natură.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
PrinSentința civilă nr. 3234/20.11.2012 pronunțată de Tribunalul T. a fost respinsă contestația formulată de WEIS I., WEIS E., W. R. și W. E. în contradictoriu cu pârâții P. M. Timișoara, M. Timișoara prin Primar și S. R. prin Consiliul Local al M. Timișoara.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul T. sub nr._ reclamanții W. I. și W. E., W. R. și W. E. - în contradictoriu cu P. M. Timișoara, M. Timișoara reprezentat de Primar și S. R. reprezentat de Consiliul Local al M. Timișoara - au formulat contestație împotriva Dispoziției nr. 1129/21.04.2011 emisă de P. M. Timișoara, solicitând anularea dispoziției prin care s-a respins notificarea noastră în ceea ce privește restituirea în natură a restului de teren privind imobilul înscris în c.f. nr. 653 Timișoara, c.f. 695 Timișoara, transnotat în c.f. nr._ Timișoara, situat în Timișoara, .; restituirea în natură către subsemnații a terenului liber de construcții, nerestituit prin dispoziția atacată, menținând această dispoziție în partea referitoare la propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru suprafața care nu poate fi restituită; intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate ca urmare a restituirii în natură, în cotele de proprietate corespunzătoare; cu cheltuieli de judecată.
La data de 25.10.2011, reclamanții W. I., W. E., W. R. și W. E. au depus motivele contestației, arătând ca prin dispoziția nr. 1129/21.04.2011 emisă de P. M. Timișoara s-a respins notificarea formulată în partea referitoare la restituirea în natură a suprafeței de 70 mp teren corespunzătoare cotei de 14 parte din terenul aferent casei din ., înscris în c.f. nr. 653 Timișoara, nr. top. 1652/1.
Notificarea a fost înregistrată sub nr. 425/14.08.2001 la Biroul Executorului Judecătoresc O. B. din Timișoara.
Se mai arată că imobilul revendicat, constând în casă și teren cu nr. top 1652 și 1653 (suprafața totală fiind inițial de 692 mp), a fost preluat parțial de S. R. în anul 1968 prin donație de la defunctul W. R., tatăl reclamantului W. R. Jr. și de la W. E., fiind apoi dezmembrat și transnotat parțial, în c.f. 653 Timișoara rămânând doar nr. top 1652/1 constând în teren de 140 mp cu casa din ..
S. R. s-a intabulat asupra întregului imobil, în cea mai mare parte fără titlu.
Ulterior depunerii notificării în baza Legii nr. 10/2001, prin sentința civilă nr._/ 12.06.2002 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1614/ A/21. 11.2002 a Tribunalului T. și irevocabilă prin decizia civilă nr. 457/06.03.2003, a fost constatată nulitatea absolută parțială a contractului de donație autentificat de fostul notariat de Stat al Regiunii Banat sub nr. 1165/07.02.1968, având ca obiect suprafața de 140 mp. teren din imobilul înscris în c.f. nr. 653 Timișoara în ceea ce privește cota de 1/2 parte din imobil aparținând sus-numitului defunct și subsemnatei W. E..
Reclamanții au arătat că, prin sentința civilă nr. 2631/24.03.2001 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1893/17.09.2004 a Tribunalului T. și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2520/03.10.2005 a Curții de Apel Timișoara a fost dispusă rectificarea c.f. nr. 653 Timișoara, nr. top. 1652/1, reprezentând teren în suprafață de 140 mp și casă în ., în sensul radierii dreptului de proprietate a Statului R. asupra cotei de 16/32 părți teren și asupra cotei de 32/32 părți din casă și înscrierea dreptului lor de .
In ceea ce privește dispoziția atacată, reclamanții au apreciat că este nelegală pentru următoarele considerente:
În mod neîntemeiat pârâtul 1 a respins cererea de restituire în natură a cotei de 14 parte din terenul parcelei cu nr. top 1652/1 din c.f. nr. 653 Timișoara, cu motivarea că sunt deja intabulați pe cota de 1/2 din terenul înscris în cartea funciară amintită și pe cea de 1/1 a casei; totodată, în cuprinsul dispoziției se reține greșit faptul că diferența până la suprafața de teren preluată abuziv de S. R. este de 279 mp, care nu se poate restitui în natură, fiind ocupat de construcții, respectiv afectat de rețelele de gospodărie comunală.
In realitate, în cartea funciară enunțată este înscrisă doar .. 1652/1 constând în suprafața de 140 mp teren și casa, din care reclamanții dețin 1/2 parte teren și 1/1 parte casă. Deci, această parcelă este compusă din casă și terenul aferent. Construcțiile invocate ca motiv de respingere a notificării în partea în discuție reprezintă de fapt casa ai cărei proprietari sunt reclamanții, conform aceleiași cărți funciare. Practic, reclamanții mai solicită în natură în momentul de fată doar cota de 1/2 din terenul în suprafață de 140 mp aferent casei, pentru restul din suprafața totală preluată de stat urmând a se menține dispoziția privind propunerea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Din suprafața totală de 692 mp, o parte a fost inclusă în zona de blocuri, dar nu este vorba despre suprafața de 70 mp corespunzătoare cotei de 1/2 parte din terenul aparținând casei din .. Această suprafață a rămas în proprietatea Statului R. conform cărții funciare și de aceea au apreciat reclamanții că respingerea notificării în această parte ca rămasă fără obiect este nejustificat, întrucât motivarea că restul de teren și casa din . au fost restituite în natură.
Prin urmare, motivarea că notificarea a rămas fără obiect nu poate subzista, astfel că se solicita admiterea contestației, anularea în parte a dispoziției Primarului M. Timișoara si să se dispună restituirea în natură a cotei de ½ parte din terenul cu nr. top.1652/1 aferent casei din . din Timișoara, menținând dispoziția în partea referitoare la propunerea de acordare a masurilor reparatorii prin echivalent.
În probațiune s-au depus înscrisuri și s-a efectuat o expertiză topografică.
Analizând mijloacele de probă administrate în cauză, tribunalul a reținut că obiectul acțiunii – așa după cum a fost precizat de către reclamanți - îl constituie obligarea pârâtului 1 la anularea parțială a dispoziției nr. 1129/21.04.2011 emisă de P. M. Timișoara, în partea referitoare la restituirea în natură a suprafeței de 70 mp teren corespunzătoare cotei de 14 parte din terenul aferent casei din ., înscris în c.f. nr. 653 Timișoara, nr. top. 1652/1.
Prin Decizia nr. XX/din 19 martie 2007 - publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 764 din_ – pronunțată de către Înalta Curte de Casație si Justiție - Secțiile Unite – s-a admis recursul în interesul legii și s-a decis că dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, trebuie interpretate în sensul că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/ dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al unității deținătoare sau al entității învestite cu soluționarea de a răspunde la notificarea persoanei îndreptățite.
Din această perspectivă, prin coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, instanța a constatat că acțiunea reclamanților este neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Prin Notificarea nr. 425/14.08.2001 la Biroul Executorului Judecătoresc O. B. din Timișoara, reclamanții au solicitat restituirea în natură sau despăgubiri pentru imobilul înscris în C.F. 653 Timișoara, nr. top 1652 și 1653, constând în casa și teren în Timișoara, ..
Instanța a apreciat că, în mod corect, s-a constatat de către unitatea deținătoare că punctul 2 al notificării a rămas fără obiect, întrucât restul terenului și al casei revendicate a fost restituit reclamanților prin sentința civilă nr. 2631/24.03.2004 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 5674/2003, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1893/2004 a Curții de Apel Timișoara ( prin care s-a dispus rectificarea și intabularea dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilelor în litigiu, conform cotelor părți de proprietate deținute de către aceștia).
Întrucât reclamanții nu și-au dovedit pretențiile solicitate, instanța a respins, apreciind ca fiind neînteiemată, contestația formulată de către reclamanții Weis I., Weis E., W. R. și W. E.. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată, nesolicitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, la data de 06.03.2013 solicitând admiterea recursului, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță sau cu reținere spre rejudecare, iar dacă se va aprecia că nu există motive de casare, modificarea în sensul admiterii contestației, în cazul modificării sentinței, solicită cheltuieli de judecată în recurs.
Prin cererea de recurs formulată, reclamanții au arătat că în mod neîntemeiat pârâtul 1 a respins cererea lor de restituire în natură a cotei de 1/2parte din terenul parcelei cu nr. top 1652/1 din c.f. nr. 653 Timișoara, în suprafață de 140 mp, cu motivarea că sunt deja intabulați pe terenul care excede celor 279 mp pentru care s-a făcut propunerea de acordare de despăgubiri și pe casa situată în ., deci implicit și pe întreaga parcelă de 140 mp; totodată, în cuprinsul dispoziției se reține greșit faptul că diferența până la suprafața de teren integrală preluată abuziv de S. R. este de 279 mp, care nu se poate restitui în natură, fiind ocupat de construcții, respectiv afectat de rețelele de gospodărie comunală, diferența de suprafață nerestituibilă fiind mai mică.
In realitate, în cartea funciară la care au făcut referire este înscrisă doar .. 1652/1 constând în suprafața de 140 mp teren și casa, din care dețin 1/2 parte teren și 1/1 parte casă. Deci această parcelă este compusă din casă și terenul aferent. Practic, mai solicită în natură în momentul de față doar cota de 1/2 din terenul în suprafață de 140 mp aferent casei, pentru restul din suprafața totală preluată de stat urmând a se menține dispoziția privind propunerea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Din suprafața totală de 692 mp o parte a fost inclusă în zona de blocuri, dar nu este vorba despre suprafața de 70 mp corespunzătoare cotei de 1/2 parte din terenul aparținând casei din .. Este evident că această suprafață a rămas în proprietatea Statului R. conform cărții funciare și de aceea respingerea notificării în această parte ca rămasă fără obiect este nejustificată, întrucât motivarea că restul de teren și casa din . au fost restituite în natură anterior, deci că notificarea a rămas fără obiect sub acest aspect, nu poate subzista.
De asemenea, au mai arătat că prin Decizia civilă nr. 457/ 06.03.2003 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în dosarul în care a fost constatată nulitatea absolută parțială a contractului de donație din 1968, s-a admis recursul lor, iar drept consecință s-a admis capătul de cerere privind constatarea trecerii fără titlul legal valabil în proprietatea Statului R. a imobilului din cf nr. 653 Timișoara nr. top 1652-1653, casă cu teren în suprafață de 292 mp și grădină în suprafață de 400 mp, în .. Așadar, nelegalitatea titlului statului a fost stabilită asupra întregului imobil revendicat, inclusiv asupra cotei de 1/2 parte din terenul parcelei cu nr. top 1652/1 (subparcelă rezultată ca urmare a dezmembrării ce a avut loc ulterior), cotă corespunzătoare suprafeței de 70 mp.
Totodată, această întindere de 70 mp este aferentă casei pe care au redobândit-o în proprietate, iar drept consecință nu se putea reține în mod justificat imposibilitatea ei de restituire în natură. Actele din dosarul administrativ, de care au luat cunoștință, confirmă această poziție.
Tribunalul T. a admis cererea lor în probațiune cu expertiza topografică efectuată, ale cărei concluzii confirmă din nou punctul lor de vedere, în sensul că suprafața în discuție face parte din cea aferentă casei și constituie curtea imobilului, fiind împrejmuită ca atare.
Se arată că, prin sentința recurată, prima instanță nu analizează nici motivele contestației lor, nici probele administrate constând în actele existente în dosarul administrativ, situația de carte funciară și expertiza topografică întocmită în dosar, mulțumindu-se să reia într-o singură frază ceea ce s-a reținut prin dispoziția Primarului M. Timișoara și să conchidă, contrar acestor probe, că nu și-au fi dovedit pretențiile.
Prin această motivare, se poate susține că sentința nu abordează fondul cauzei, iar în același timp nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor Legii 10/2001, care prevede în art. 1 alin. 1 și 2 că imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură sau în echivalent când restituirea în natură nu mai este posibilă, ceea ce nu este cazul în speță.
În drept, au invocat art. 304 ind. 1 coroborat cu art. 304 pct. 7,8 și 9 C.proc.civ. și cu art. 312 alin. 3, 5, 6 ind. 1 C.proc.civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâții intimați au solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond, deoarece consideră că soluția instanței de fond este una temeinică și legală ținând cont de prevederile legale în materie și de principiul autorității de lucru judecat.
Arătă că, într-un litigiu anterior s-a tranșat cu autoritate de lucru judecat problema retrocedării în natură a casei și terenului din Timișoara ., în sensul retrocedării întregii construcții și a cotei de 16/32 părți teren către revendicatori. Având în vedere faptul că instanțele au supus analizei aceste aspecte consideră că cererea din prezentul dosar este nefondată, iar Dispoziția Primarului prin care s-a constatat că s-a retrocedat în natură imobilul ce se putea retroceda și s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru suprafața de teren ce nu s-a putut retroceda în natură, este temeinică și legală.
Având în vedere că trenul solicitat în natură de reclamanți este afectat de utilități, consideră că instanța de judecată a aplicat în mod corect prevederile Legii nr. 10/2001 dispunând că nu se poate restitui în natură acest teren.
Mai mult decât atât, instanțele nu puteau acorda despăgubiri pentru terenul ce nu se poate restituii în natură atâta timp cât prin dispoziția atacată P. M. Timișoara exact asta a făcut, a acordat despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul ce nu s-a putut retroceda în natură.
Pentru toate aceste motive solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea Sentinței Civile nr. 3234/PI/20.11.2012 a Tribunalului T. ca temeinică și legală.
Prin notele scrise depuse la dosar, reclamanții intimați au solicitat să se țină cont de următoarele: conform cf nr. 653 Timișoara, proprietatea lor constând în parcele cu nr. top. 1652 și 1653 a avut o suprafață totală de 692 mp teren. In anul 1975, conform mențiunilor de la pozițiile AI3 și B 7,8 și 9, a avut loc o dezmembrare în urma căreia .. 1652 în suprafață de 292 mp a fost dezmembrată în parcelele cu nr. top. 1652/1 - teren cu casă în suprafață de 140 mp, reînscrisă în aceeași carte funciară și .. 1652/2 în suprafață de 152 mp, care împreună cu .. 1653 (de 400 mp) a fost transcrisă în cf nr. 695 Timișoara. Așadar, suprafața transcrisă în cf nr. 695 Timișoara a fost de 552 mp, aceasta fiind ulterior renumerotată și inclusă în zona de blocuri învecinată, însă ocupată doar parțial de noile construcții.
Se menționează că, după depunerea notificării în baza Legii 10/2001 au promovat cererile de chemare în judecată soluționate prin hotărârile judecătorești la care au făcut referire în motivarea contestației, iar prin sentința civilă nr. 2631/24.03.2004 li s-a restituit cota de ½ parte din .. 1652/1 reprezentând curtea casei, cotă corespunzătoare suprafeței de 70 mp, precum și suprafața de 273 mp din suprafața transnotată în cf nr. 695 Timișoara, iar ulterior în alte cărți funciare, întrucât această suprafață este liberă de orice detalii de sistematizare. Așadar, li s-au restituit în total 70 mp plus 273 mp, respectiv 343 mp.
Prin dispoziția primarului dată în baza Legii 10/2001 s-a stabilit că sunt îndreptățiți să obțină măsuri reparatorii prin echivalent pentru 279 mp, pentru că restul de teren și casa le-au fost restituite prin sentința civilă nr. 2631/24.03.2004, deci pentru acestea notificarea a rămas fară obiect.
Însumând însă suprafața restituită de 343 mp cu cei 279 mp pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, rezultă 622 mp, ceea ce înseamnă că din totalul de 692 mp cât au deținut inițial, a rămas nesoluționată situația juridică a 70 mp, care echivalează cu cota de ½ parte din curtea casei imobilului în cauză.
Pentru această din urmă suprafață au formulat contestația din dosarul de față, având în vedere că soluționarea notificării lor este incompletă în baza deciziei contestate, unitatea deținătoare fiind sesizată cu notificare pentru întreaga suprafață de 692 mp a imobilului, în starea lui anterioară preluării de către stat.
În concluzie, se solicită admiterea recursului ținând seamă de toate motivele invocate, cu cheltuieli de judecată constând în onorariul de avocat.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de recurs, precum și față de prevederile art.304 ind.1 C.pr.civ., Curtea consideră că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Așa cum s-a arătat mai sus, recurenții au invocat faptul că sentința nu abordează fondul cauzei, nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind dată de asemenea cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1 alin. 1 și 2 ale Legii 10/2001 deoarece dispoziția contestată nu soluționează cererea de restituire în natură a cotei de 1/2parte din terenul parcelei cu nr. top 1652/1 din c.f. nr. 653 Timișoara, în suprafață de 140 mp.
Analizând sentința recurată, Curtea constată că prima instanță s-a pronunțat asupra fondului cauzei deoarece a respins contestația reclamanților reținând faptul că prin dispoziția primarului s-a constatat în mod corect că punctul 2 din notificare a rămas fără obiect față de Sentința civilă nr.2631/24.03.2004 a Judecătoriei Timișoara, definitivă și irevocabilă, hotărârea tribunalului conținând motivele pentru care a pronunțat soluția menționată. Împrejurarea că recurenții reclamanți nu sunt de acord cu considerentele primei instanțe care a constatat ca fiind corecte argumentele pentru care prin dispoziția contestată a fost respinsă notificarea ca rămasă fără obiect pentru restul terenului înscris în CF 653 Timișoara, nr. top 1652/1 nu echivalează cu o nemotivare a sentinței.
În ceea ce privește contestația reclamanților, Curtea constată că prin notificarea formulată în baza Legii nr.10/2001, aceștia au solicitat restituirea imobilului înscris în CF 653 Timișoara, nr.top 1652 și 1653 constând în casă și teren în Timișoara, . (f.118 din dosarul tribunalului).
Prin Sentința civilă nr.2631 din 24.03.2004 a Judecătoriei Timișoara, definitivă și irevocabilă prin Deciziile civile nr.1893/17.09.2004 și nr.2520 din 3.10.2005 ale Curții de Apel Timișoara, s-a dispus rectificarea CF 653 Timișoara nr.top 1652/1 reprezentând teren în suprafață de 140 mp cu casa în . în sensul radierii cotei de 16/32 parte a dreptului de proprietate al Statului R. asupra terenului și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului W. I., căsătorit cu W. E., în cota de 8/32 parte ca bun comun asupra terenului, al reclamantei W. E., cota de 5/32 parte asupra terenului, al reclamantului W. R. jr. cota de 3/32 parte asupra terenului, radierea dreptului de proprietate asupra casei al Statului R. și înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților asupra casei, respectiv reclamantului W. I., căsătorit cu W. E., cota de 16/32 parte ca bun comun, reclamantei W. E., cota de 10/32 parte și reclamantului W. R. jr. cota de 6/32 parte.
De asemenea s-a dispus rectificarea CF_ Timișoara, nr.top_/1/1/1/2 reprezentând teren intravilan în suprafață de 273 mp în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului R. și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului W. I., căsătorit cu W. E., în cota de 8/16 parte ca bun comun, al reclamantei W. E., cota de 5/16 parte asupra terenului, reclamantului W. R. jr. cota de 3/16 parte, reținându-se în considerente că din probe a rezultat că numerele top 1652/2 și 1653 au fost comasate în parcele din CF_ Timișoara din care în urma dezmembrării a rezultat parcela nr.top_/1/1/1/2 reprezentând teren intravilan în suprafață de 273 mp (f.41-54 din dosarul tribunalului).
Din considerentele acestei hotărâri rezultă că s-a dispus restituirea către reclamanți a cotei de ½ din dreptul de proprietate asupra terenului nr.top 1652/1 înscris în CF 653 mp reținându-se cu autoritate de lucru judecat că prin Sentința civilă nr._/2002 a Judecătoriei Timișoara, Decizia civilă 1614/2002 a Tribunalului timiș și Decizia civilă nr.457/2002 a Curții de Apel Timișoara s-a constatat trecerea fără titlu valabil în proprietatea Statului român a imobilului situat în CF 653 Timișoara, nr.top 1652, 1653, respectiv s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de donație nr.1105/1968 autentificat la Notariatul de Stat în ceea ce privește cota de ½ parte din imobil aparținând decedatului W. R. și reclamantei W. E., impunându-se deci restabilirea situației anterioare în sensul radierii cotei de 16/32 parte a dreptului de proprietate al Statului R. asupra terenului de 140 mp înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților. Cu alte cuvinte, în litigiul promovat de reclamanți având ca obiect restituirea în natură a imobilului înscris în CF 653 Timișoara, nr.top 1652 și 1653 constând în casă și teren în Timișoara, . ca urmare a constatării nevalabilității titlului statului (același imobil ce face obiectul notificării), instanța de judecată cu putere de lucru judecat a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea în natură prin reînscrierea dreptului de proprietate numai cu privire la cota de 16/32 din terenul de 140 mp înscris în CF 653 Timișoara, nr. top 1652/1, la casa de pe terenul menționat și la terenul din CF_ Timișoara, nr.top_/1/1/1/2 reprezentând teren intravilan în suprafață de 273 mp.
Prin Dispoziția Primarului Timișoara nr.1129 din 24.01.2011, pentru terenul în suprafață de 279 mp din Timișoara, . înscris în CF 653 Timișoara s-a propus acordarea de despăgubiri conform Titlului VII al Legii 247/2005, respingându-se notificarea în ceea ce privește restul de teren și casa din Timișoara, . ca rămasă fără obiect deoarece au fost restituite prin sentința civilă mai sus menționată (f.12-13 din dosarul tribunalului).
Recurenții susțin că în urma acestor restituiri ar mai fi rămas în proprietatea Statului R. suprafața de 70 mp reprezentând cota de ½ din terenul parcelei cu nr. top 1652/1 din c.f. nr. 653 Timișoara, în suprafață de 140 mp care, conform expertizei topografice, ar fi liber, putând face obiectul restituirii în natură conform art.1 și 2 din legea nr.10/2001.
Însă, așa cum s-a arătat mai sus, în litigiul anterior declanșat de reclamanți, prin hotărârea judecătorească irevocabilă s-au stabilit limitele în care a fost admisă cererea acestora de restituire a imobilelor ce fac obiectul notificării, în natură, prin radierea dreptului de proprietate al statului și înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților. Prin urmare, criticile recurenților în sensul că mai trebuia restituită în natură și cealaltă cotă de ½ din terenul de 140 mp din CF 653 Timișoara, nr.top 1652/1 nu pot fi reținute, față de considerentele expuse anterior, deoarece nu mai pot fi readuse în discuție aspectele tranșate prin hotărâri judecătorești anterioare rămase irevocabile.
Pentru toate considerentele mai sus arătate, curtea de apel retine ca motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, și, conform art. 312 alin.1 C.pr.civ., va respinge recursul formulat împotriva Sentinței civile nr.3234/PI din 20.11.2012 pronunțată de Tribunalul T..
Având în vedere soluția pronunțată, precum și faptul că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs, curtea nu va acorda astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții reclamanți W. I., W. E., Weis R. jr. și W. E. în contradictoriu cu intimații pârâți P. M. Timișoara, M. Timișoara prin Primar și S. R. reprezentat de Consiliul local al M. Timișoara împotriva Sentinței civile nr.3234/PI din 20.11.2012 pronunțată de Tribunalul T..
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, M. G. A.-M. N. Dr. L. L.
GREFIER,
D. B.
Red. A.M.N/15 mai 2013
Tehnored. DB/15 mai 2013
2 Ex.
Prima instanță:Tribunalul T.: jud. C. P.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1405/2013. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Sentința nr. 1209/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
