Obligaţie de a face. Decizia nr. 345/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 345/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 15766/325/2009*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 345/R
Ședința publică din 28 Februarie 2013
PREȘEDINTE: A.-M. N.
JUDECĂTOR: Dr. L. L.
JUDECĂTOR: M. G.
GREFIER: D. K.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții reclamanți M. Timișoara prin Primar și C. L. al Municipiului Timișoara împotriva deciziei civile nr. 784/A/08.11.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul intimat P. M. V., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă personal intimatul pârât, în reprezentarea recurenților reclamanți, răspunzând consilier juridic S. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta recurenților reclamanți solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate în sensul respingerii apelului pârâtului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
Intimatul pârât solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, fără cheltuieli de judecată. Arată că nu el, ci Asociația de proprietari este cea care a ridicat acoperișul în discuție, așa încât soluția tribunalului este cea corectă.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 784/A/08.11.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ a fost admis apelul declanșat de către apelantul-pârât P. M. V., împotriva sentinței civile nr._/18.04.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. L. al Municipiului Timișoara și M. Timișoara prin Primar.
A fost schimbată sentința apelată în sensul că a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții C. L. al Municipiului Timișoara și M. Timișoara prin Primar în contradictoriu cu pârâtul P. M. V., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această soluție, deliberând asupra apelului, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.7812/31.03.2011 Judecătoria Timișoara a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților M. Timișoara reprezentat prin Primarul Municipiului Timișoara si C. L. al Municipiului Timișoara si in consecința a respins acțiunea formulata de reclamanți in contradictoriu cu paratul P. M. V., ca fiind formulata de persoane fără calitate procesuala activa.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._ la data de 23.07.2009 reclamanții M. Timișoara reprezentat prin Primarul Municipiului Timișoara și C. L. Al Municipiului Timișoara au chemat în judecată pârâtul P. M. V. și au solicitat obligarea acestuia la desființarea construcției acoperiș tip sarpanta, cu invelitoare din țiglă, la blocul existent in regim P+4E, situat in Timisoara, Al. Gorunului, nr. 3, ., cu cheltuieli de judecata.
În motivarea actiunii, reclamantii au arătat că, prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr. 153/711/19.10.2007, s-a constatat ca pârâtul a executat fără autorizatie de construire lucrari de construire acoperis tip sarpanta, cu invelitoare din tigla, la blocul existent in regim P+4E, situat in Timisoara, Al. Gorunului, nr. 3, . prev. de art. 26 lit. a, din Legea nr. 50/1991, dar nu s-a conformat dispozitiilor din procesul verbal si nu a intrat în legalitate prin obținerea autorizației de construire până la termenul de 19.10.2008, astfel cum s-a stabilit in în 30.04.2009.
Potrivit art. 1075 Cod civil, orice obligație de a face sau de a nu face se schimba în dezdaunari, în caz de neexecutare din partea debitorului, iar conform art. 1077 Cod civil, nefiind îndeplinita obligația de a face, creditorul poate sa fie autorizat de a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului. Prestația de a face (facere) este îndatorirea subiectului pasiv de a efectua o lucrare, un serviciu si în general, orice prestație pozitiva în favoarea subiectului activ, cu excepția transmiterii sau constituirii unui drept real. Din aceasta categorie face parte si demolarea de către cel care executa fara autorizație de construcție a construcției astfel edificate. Pentru realizarea scopului oricărei obligații civile este necesar ca legea sa puna la dispozitia creditorului mijloacele juridice cele mai eficace in vederea realizarii dreptului sau de creanța prin executarea voluntara sau silita a prestației ce i se datorează. Obligațiile de a face au drept obiect orice fapt pozitiv al debitorului, prin fapt, înțelegandu-se atât un fapt material cât si un fapt juridic. In cazul in care debitorul nu executa obligatia, creditorul are dreptul de a cere executarea directa, urmarindu-se . demolarea unor constructii pentru care nu exista autorizatie de construire.
În drept, au fost invocate disp. art. 32 din Legea 50/1991 si art. 1075 si 1077 Cod civil.
Pârâtul a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea actiunii, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că procesul verbal de contraventie este nul deoarece el nu este proprietarul acoperisului, ci acesta apartine asociatiei de proprietari. La acoperis s-au facut lucrari de reparatii in luna mai 2007 care nu necesitau autorizatie de construire. La data de 19.10.2007 a fost contactat de consilierul Primariei Timisoara care i-a solicitat sa semneze procesul verbal de contraventie si l-a semnat fara sa stie ca nu trebuia sa fie sanctionat. Acoperisul imobilului a fost executat in anul 1992, costurile fiind achitate de asociatia de proprietari, astfel ca sanctionarea s-a prescris.
Pe cale reconventionala, pârâtul a solicitat anularea procesului verbal de contraventie nr. 153/2007 si obligarea Primariei municipiului Timisoara la restituirea sumei de 2.000 lei.
La termenul de judecata din 10.12.2009 instanta a disjuns cererea reconventionala formulata de pârâtul reclamant reconventional, formandu-se dosarul nr._ .
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr. 153/427/19.10.2007 încheiat de Primăria municipiului Timișoara, in urma controlului efectuat in data de 25.09.2007, s-a constatat ca paratul P. M. V. a săvârșit contravenția prev. de art. 26, lit. a din Legea nr. 50/1991, respectiv ca a executat fără autorizație de construire acoperiș tip sarpanta, cu învelitoare din țigla, la blocul existent in regim P+4E, situat in Timișoara, Al. Gorunului, nr. 3, .> În baza art. 137, alin. 1 Cod pr. civila, având a se pronunța asupra excepției lipsei calității procesuale a reclamanților, a constatat că art. 27, alin. 1 din Legea nr. 50/1991 prevede ca președinții consiliilor județene, primarii si organele de control din cadrul autorităților administrației publice locale si județene au obligația sa urmărească respectarea disciplinei in domeniul autorizării executării lucrărilor in construcții in cadrul unităților lor administrativ teritoriale si, in funcție de încălcarea prevederilor legale, sa aplice sancțiuni sau sa se adreseze instanțelor judecătorești si organelor de urmărire penala, după caz.
În ceea ce privește contravențiile prevăzute de art. 26, alin. 1, cu excepția celor de la lit. h) -l), art. 27, alin. 3 din lege prevede ca se constata si se sancționează de compartimentele de specialitate cu atribuții de control ale autorităților administrației publice locale ale municipiilor (...) pentru faptele săvârșite in unitatea lor administrativ-teritoriala, potrivit competentelor de emitere a autorizațiilor de construire/desființare.
Potrivit art. 27, alin. 5 din lege, procesele verbal de constatare a contravențiilor încheiate de organele de control ale administrației publice locale se înaintează, in vederea aplicării sancțiunii, sefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului si de urbanism sau, după caz, președintelui consiliului județean ori primarului unității administrativ teritoriale in a cărui raza s-a săvârșit contravenția.
Odată cu aplicarea sancțiunii pentru contravențiile prevăzute la art. 26, alin. 1, lit. a si b, art. 28 din lege prevede ca se dispune oprirea executării lucrărilor, precum si, după caz, luarea masurilor de încadrare a acestora in prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, . in procesul verbal de constatare a contravenției.
În cazul in care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat in termen celor dispuse prin procesul verbal de constatare a contravenției, art. 32, alin. 1 prevede ca organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune după caz, încadrarea lucrărilor in prevederile autorizației sau desființarea construcțiilor nerealizate legal.
Coroborând cele de mai sus, s-a constatat ca, întrucât art. 27, alin. 5 din Legea nr. 50/1991 prevede ca aplicarea sancțiunii se face de seful compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului si urbanism sau, după caz, de președintele consiliului județean ori primarul unității administrativ teritoriale in a cărui raza s-a săvârșit contravenția, iar art. 32, alin. 1 prevede ca organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune după caz, încadrarea lucrărilor in prevederile autorizației sau desființarea construcțiilor nerealizate legal, legiuitorul a înțeles sa confere calitate procesuala activa in acțiunile având ca obiect desființarea construcțiilor nerealizate legal sefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului si urbanism, președintelui consiliului județean ori primarului unității administrativ teritoriale in a cărui raza s-a săvârșit contravenția, in calitate de organe care au aplicat sancțiunea.
În speța dedusa judecații, având in vedere ca prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor s-a constatat ca paratul a săvârșit contravenția prev. de art. 26, lit. a din Legea nr. 50/1991, iar sancțiunea amenzii de 2.000 lei a fost aplicata de arhitect E. S. C., in calitate de director al Direcției de Urbanism din cadrul Primăriei municipiului Timișoara care a dispus totodată . obținerea autorizației de construire, iar in caz contrar, aducerea imobilului la starea inițiala, instanța a constatat ca reclamanții M. Timișoara si C. L. al municipiului Timișoara nu au calitate procesuala activa in cauza, o atare calitate având doar organul care a aplicat sancțiunea.
Instanța nu a acordat paratului cheltuielile de judecata solicitate întrucât nu a făcut dovada efectuării unor atari cheltuieli.
Împotriva sentinței civile nr. 7812/31.03.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ au declarat apel reclamanții C. L. al Municipiului Timișoara și M. Timișoara prin Primar, solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Prin decizia civila nr. 692/A/14.10.2011 Tribunalul T. a respins apelul declarat de apelantul-reclamant C. L. al Municipiului Timișoara, a admis apelul declarat de apelantul-reclamant M. Timișoara prin Primar, a anulat în parte hotărârea apelată, în limita soluției de admitere a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului M. Timișoara prin Primar și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Timișoara cu privire la cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. Timișoara prin Primar, menținând dispozițiile hotărârii apelate în privința admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului C. L. al Municipiului Timișoara
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, tribunalul a reținut că, potrivit art. 27, alin. 3 din Legea 50/1991, contravențiile prevăzute de art. 26, alin. 1 din lege, cu excepția celor de la lit. h) -l), se constata si se sancționează de compartimentele de specialitate cu atribuții de control ale autorităților administrației publice locale ale municipiilor (...) pentru faptele săvârșite in unitatea lor administrativ-teritoriala, potrivit competentelor de emitere a autorizațiilor de construire/desființare.
Potrivit art. 27, alin. 5 din lege, procesele-verbale de constatare a contravențiilor încheiate de organele de control ale administrației publice locale se înaintează, in vederea aplicării sancțiunii, sefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului si de urbanism sau, după caz, președintelui consiliului județean ori primarului unității administrativ teritoriale in a cărui raza s-a săvârșit contravenita.
Din interpretarea coroborata a acestor dispoziții legale, rezulta ca organele de control ale administrației publice locale la care se refera art. 27 alin 5 din lege sunt compartimentele de specialitate care constata si sancționează contravențiile (in speța Direcția de Urbanism a Municipiului Timișoara), compartimente care înaintează procesele-verbale de constatare a contravențiilor pe care le încheie sefului respectivului compartiment (in speța, arhitectul-sef al Municipiului Timișoara).
Potrivit art. 32 alin. 1 din Legea 50/1991, in cazul in care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat in termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz, încadrarea lucrărilor in prevederile autorizației sau desființarea construcțiilor nerealizate legal.
Având in vedere înțelesul sintagmei „organul care a aplicat sancțiunea” (in speța, conform interpretărilor anterioare, Direcția de Urbanism a Municipiului Timișoara, iar nu arhitectul-sef al Municipiului Timișoara, care este doar sef al acestui compartiment), tribunalul a apreciat ca aceasta direcție poate fi considerata a avea calitate procesuala activa conform art. 32 alin. 1 din Legea 50/1991, pentru a sesiza instanțele judecătorești pentru încadrarea lucrărilor in prevederile autorizației sau desființarea construcțiilor nerealizate legal. Direcția de Urbanism a Municipiului Timișoara nu este însa o structura cu personalitate juridica, pentru a putea sta ca reclamanta in judecata, astfel încât in mod corect acțiunea a fost demarata de M. Timișoara prin Primar. Dispozițiile Legii 50/1991 trebuie coroborate cu cele ale Legii 215/2001 privind administrația publică locală unde se prevede expres că unitatea administrativ teritorială este cea care are personalitate juridică și stă în judecată prin reprezentantul său legal - primarul (art. 21 si art. 62 din Legea nr. 215/2001). Directorul Direcției de Urbanism din cadrul Primăriei Municipiului Timișoara, este funcționar public și face parte din aparatul de specialitate al primarului (art. 61 din Legea nr. 215/2001), neputând deci sta in judecata in calitate de reclamant si neputând fi considerat „organ de control” în sensul Legii 50/1991, întrucât el doar îndeplinește prin compartimentul de specialitate - Direcția de urbanism - atribuțiile ce revin primarului, atribuții pe care primarul, în baza legii, le poate delega unei persoane sau unui compartiment din aparatul său de specialitate. Aceste atribuții de control prevăzute de Legea nr. 50/1991 nu au fost delegate unei structuri cu personalitate juridică, deci separate de aparatul de specialitate al primarului, după cum s-a arătat in mod judicios si prin motivele de apel. Numai în situația în care aceste atribuții de control prevăzute de Legea nr. 50/1991 ar fi fost delegate unei structuri cu personalitate juridică, se putea vorbi despre un „organ de control”care putea sesiza el însuși instanța.
În mod corect însa a reținut judecătoria ca nu are calitate procesuala activa in cauza C. L. al Municipiului Timișoara, acesta fiind un organ deliberativ al autorității publice locale. De altfel, nici apelanții, prin motivele de apel, nu au susținut calitatea procesuala activa a C. L. al Municipiului Timișoara, ci exclusiv a Municipiului Timișoara prin Primar.
Cauza a fost reinregistrata pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 07.03.2012 sub nr._ .
Prin sentința civilă nr._/15.06.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulata de reclamantul M. Timișoara prin Primarul Municipiului Timișoara împotriva paratului P. M. V..
A fost obligat pârâtul sa desființeze in termen de 30 zile de la rămânerea irevocabila a prezentei hotărai, lucrările executate fără autorizație de construire menționate in procesul-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr. 153/427/19.10.2007 încheiat de Primăria Municipiului Timișoara, respectiv sa desființeze acoperișul tip șarpanta, cu învelitoare din țigla, la blocul existent in regim P+4E, situat in Timișoara, Al. Gorunului, nr. 3, . contrar instanța autorizând ca masurile de desființare sa fie aduse la îndeplinire prin grija Primarului Municipiului Timișoara, cheltuielile urmând să fie suportate de parat.
A fost obligat pârâtul sa platească reclamantului suma de 8,3 lei, cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr. 153/427/19.10.2007 încheiat de Primăria municipiului Timișoara, in urma controlului efectuat in data de 25.09.2007, s-a constatat ca paratul P. M. V. a săvârșit contravenita prev. de art. 26, lit. a din Legea nr. 50/1991, respectiv ca a executat fără autorizație de construire acoperiș tip șarpanta, cu învelitoare din țigla, la blocul existent in regim P+4E, situat in Timișoara, Al. Gorunului, nr. 3, . executata in proporție de 100%. Procesul verbal de contravenție a fost semnat de parat.
Prin același proces verbal paratul a fost sancționat cu amenda de 2.000 lei si s-a dispus . la data de 19.10.2008 prin obținerea autorizației de construire, iar in caz contrar, aducerea imobilului la starea inițiala.
În procesul-verbal de constatare la fata locului încheiat in data de 30.04.2009 reprezentantul reclamantului s-a reținut ca pârâtul încălca in continuare prevederile art. 26, lit. a, din Legea nr. 50/1991 si nu s-a conformat dispozițiilor din procesul-verbal de contravenție referitoare la . aducerea clădirii la starea inițială.
La data de 1219/03.04.2012, la cererea Asociației de Proprietari cu sediul in Timișoara, ., . Timișoara a emis certificatul de urbanism nr. 1219 pentru executarea acoperișului cu șarpanta din lemn si învelitoare din țigla la imobilul mai sus menționat.
Având in vedere ca plângerea împotriva procesului verbal de contravenție a fost respinsa prin sentința civila irevocabila nr. 6435/09.04.2010 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosar nr._ si ca astfel, in temeiul dispoz. art. 37 din O.G. nr. 2/2001 procesul-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate, prima instanță a constatat ca acțiunea formulată de reclamant este întemeiata si a admis-o ca atare.
Aceasta întrucat, potrivit dispoz. art. 32 alin. 1-3 din Legea nr. 50/1991 republicata, in cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. 1, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației sau desființarea construcțiilor realizate nelegal, in cazul admiterii cererii, instanța urmând a stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. 1. În cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanță, în conformitate cu prevederile alin. 2, se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate.
Pe cale de consecința, ținând seama ca prin procesul-verbal de contravenție s-a dispus . prevederilor legale in vigoare, pana la data de 19.10.2008 si ca paratul nu s-a conformat acestor dispoziții executorii pana la data soluționării prezentei acțiuni, in baza art. 32, alin. 1, lit. b, alin. 2 si alin. 3 din Legea nr. 50/1991 republicata, prima instanța a admis acțiunea reclamantului M. Timișoara prin Primarul Municipiului Timișoara si a obligat pârâtul sa desființeze lucrările executate fără autorizație de construire menționate in procesul-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr. 153/427/19.10.2007 încheiat de Primăria Municipiului Timișoara in termen de 30 zile de la rămânerea irevocabila a prezentei hotărâri, in caz contrar instanța autorizând ca masurile de desființare sa fie aduse la îndeplinire prin grija Primarului Municipiului Timișoara, cheltuielile urmând să fie suportate de către parat.
În baza prev. art. 274 Cod pr. civila, retinand culpa procesuala a paratului, prima instanta l-a obligat sa plateasca reclamantului suma de 8,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand taxa judiciara de timbru si timbrul judiciar.
Împotriva sentinței civile nr._/15.06.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, a declanșat calea de atac a apelului pârâtul P. M. V., solicitând admiterea apelului și, rejudecând pe fond, schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul respingerii cererii introductive.
În susținerea căii de atac, apelantul a arătat că, în fapt, astfel cum a arătat și în fața primei instanțe, acoperișul tip șarpantă, cu învelitoare din țiglă, la blocul existent în regim P+4E situat în Timișoara, Al. Gorunului nr. 3 . executat în anul 1992 de către Asociația de Proprietari a imobilului din Timișoara, Al. Gorunului nr. 3 . acesteia.
În luna mai a anului 2007 asociația de proprietari a hotărât efectuarea lucrărilor de reparații la acoperiș, constând în înlocuirea țiglei de pe acoperiș, întrucât țigla care a fost montata în anul 1992 s-a deteriorat.
În luna octombrie a anului 2007, întrucât Asociația de Proprietari nu a putut face dovada existenței autorizației de construire a acoperișului, cu ocazia controlului efectuat de către agenții Primăriei, s-a constatat contravenția prevăzută de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991. Pârâtul a discutat la vremea respectivă cu agenții constatatori, motiv pentru care a fost chemat la Primăria Municipiului Timișoara și, odată ajuns acolo, i s-a spus că Asociația de Proprietari a fost amendată pentru contravenția constatată și că aceasta trebuie să ia măsurile pentru . i s-a solicitat să semneze procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Ulterior, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost comunicat asociației de proprietari.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului la desființarea construcției acoperiș tip șarpantă, cu învelitoare din țiglă, la blocul existent în regim P+4E situat în Timișoara, Al. Gorunului nr. 3 ..
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin procesul verbal de constatare a contravenției nr. 153/711/19.10.2007 s-a constatat că pârâtul ar fi executat fără autorizație de construire acoperiș tip șarpantă cu învelitoare din țiglă, la blocul existent în regim P+4E situat în Timișoara, Al. Gorunului nr. 3 . în acest mod ar fi săvârșit contravenția prevăzută de art. 26 lit. a din Legea nr. 50/1991.
Prin sentința apelată instanța a admis acțiunea astfel formulată, l-a obligat pe pârât să desființeze în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii lucrările executate fără autorizație de construire, menționate în procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 153/711/19.10.2007, respectiv să desființeze construcția acoperiș tip șarpantă, cu învelitoare din țiglă, la blocul existent în regim P+4E situat în Timișoara, Al. Gorunului nr. 3 . contrar instanța autorizând ca măsurile de desființare să fie aduse la îndeplinire prin grija Primarului Municipiului Timișoara, cheltuielile urmând a fi suportate de către pârât.
Apelantul a arătat că sentința este nelegală și netemeinică, întrucât astfel cum a arătat și în fața primei instanțe, acțiunea reclamantului trebuia respinsă, întrucât pârâtul nu are calitatea de proprietar a acoperișului a cărui demolare s-a cerut, nu are calitatea de constructor a acestui acoperiș și nu are calitatea de proprietar a niciunui apartament din imobilul situat în Timișoara, Al. Gorunului nr. 3 .> În repetate rânduri, a învederat primei instanțe faptul că acoperișul a cărui demolare s-a cerut a fost edificat în anul 1992. În dovedirea acestei afirmații, a solicitat instanței să dispună administrarea probei cu martori (proprietarii apartamentelor din imobil care locuiesc acolo încă de la edificarea acoperișului), însă prima instanță a respins cererea sa de probațiune.
În anul 1992 când a fost edificat acoperișul, pârâtul nu a locuit în imobilul respectiv, motiv pentru care nu are cunoștință despre modalitatea în care s-a edificat acest acoperiș și nici despre persoanele care l-au edificat.
Pârâtul locuiește în apartamentul nr. 7 din imobilul situat în Timișoara, Al. Gorunului nr. 3 . 2002, în calitate de locatar, iar nu de proprietar. Nici în prezent pârâtul nu are calitatea de proprietar al vreunui apartament situat în acest imobil.
Reclamanta susține, prin cererea care face obiectul prezentului dosar, că pârâtul nu s-a conformat dispozițiilor procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Or, așa cum a arătat, contravenția constatată prin procesul verbal nr. 153/711/19.10.2007 a fost săvârșită de către Asociația de proprietari, iar nu de către pârât. Este adevărat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost încheiat pe numele pârâtului, însă atunci când a cerut explicații cu privire la acest aspect persoanei care a întocmit procesul verbal i s-a comunicat că aceasta este procedura, dar că este evident faptul că atât contravenția și sancțiunea, cât și măsurile dispuse sunt stabilite în sarcina asociației de proprietari. Procesul verbal a fost comunicat către asociația de proprietari, astfel cum rezultă din confirmarea de primire anexată.
De altfel, nici măsurile dispuse prin procesul verbal de constatare a contravenției nr. 153/711/19.10.2007 nu puteau fi executate de către pârât.
Astfel, art. 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 dispune că „Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare. Autorizația de construire sau de desființare se emite la solicitarea deținătorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren și/sau construcții - ori a altui act care conferă dreptul de construire sau de desființare, în condițiile prezentei legi". În același sens, cu privire la solicitantul autorizației de construire/desființare, art. 44 din Normele de aplicare a Legii nr. 50/1991 prevăd: "Potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Lege, solicitantul autorizației de construire/desființare poate fi orice persoană fizică sau juridică titular al unui drept real asupra imobilului - teren și/sau construcții -, identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel, care atestă dreptul acestuia de a executa lucrări de construcții.".
Prin procesul verbal de constatare a contravenției nr. 153/711/19.10.2007 s-a dispus .. 59 din Normele de aplicare a Legii nr. 50/1991 reglementează procedura de urmat pentru . unei construcții realizate fără autorizație de construire, dispunând că, în această situație, cu respectarea celorlalte cerințe legale, autoritatea administrației publice locale competente poate proceda ia emiterea unei autorizații de construire în vederea intrării în legalitate.
Rezultă așadar că . poate face prin emiterea ulterioară a unei autorizații de construcție dacă sunt respectate cerințele legale pentru construcția respectivă.
Revenind la prevederile legale mai sus enunțate, rezultă fără putință de tăgadă că procedura de intrare în legalitate (respectiv solicitarea autorizației de construire) nu putea fi urmată de către pârât - locatar al unui apartament din imobil, ci doar de către titularii dreptului real de proprietate asupra imobilului - membrii asociației de proprietari.
Pentru identitate de rațiune și în conformitate cu prevederile legale mai sus menționate, la fel cum autorizația de construire poate fi emisă doar la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil și autorizația de desființare poate fi emisă la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil sau, după caz, hotărârea privind obligarea la desființarea construcțiilor edificate fără autorizație de construire poate fi pronunțată împotriva titularului dreptului real asupra acestora.
Or, cum, in cauză, titularii dreptului real de proprietate asupra acoperișului sunt proprietarii apartamentelor din imobil - membri ai asociației de proprietari, aceștia având un drept de coproprietate forțată asupra acoperișului imobilului, hotărârea privind obligarea la desființarea construcțiilor edificate fără autorizație de construire poate fi pronunțată împotriva acestora, iar nu împotriva pârâtului ca locatar.
Așa cum s-a arătat, acoperișul tip șarpantă, cu învelitoare din țiglă, la blocul existent în regim P+4E situat în Timișoara, Al. Gorunului nr. 3 . executat în anul 1992 de către Asociația de Proprietari, iar apoi, în luna mai a anului 2007 asociația de proprietari a hotărât efectuarea lucrărilor de reparații la acoperiș, constând în înlocuirea țiglei de pe acoperiș, întrucât țigla care a fost montată în anul 1992 s-a deteriorat.
În luna octombrie a anului 2007, întrucât Asociația de Proprietari nu a putut face dovada existenței autorizației de construire a acoperișului, cu ocazia controlului efectuat de către agenții Primăriei, s-a constatat contravenția prevăzută de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991.
Potrivit art. 31 din Legea nr. 50/1991 "Dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei".
Pe cale de consecință, fiind prescris dreptul de a constata contravenția, este prescris și dreptul reclamantei de a solicita desființarea acoperișului edificat în anul 1992, ca măsură complementară.
Mai mult decât atât, pentru lucrările efectuate în cursul anului 2007, respectiv acelea de reparații la acoperiș, constând în înlocuirea țiglei, nici nu era nevoie de autorizație de construire. Astfel, potrivit prevederilor art. 11 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, "Se pot executa fără autorizație de construire următoarele lucrări care nu modifică structura de rezistență, caracteristicile inițiale ale construcțiilor sau aspectul arhitectural al acestora: a) reparații la împrejmuiri, acoperișuri, învelitori sau terase, atunci când nu se schimbă forma acestora și materialele din care sunt executate...".
De altfel, pârâtul a invocat și în fața primei instanțe aceste susțineri, făcând dovada faptului că în cursul anului 2007 s-au efectuat exclusiv lucrări de reparații la acoperiș, sens în care a depus la dosarul cauzei înscrisuri - contractul de prestări servicii din 03.05.2007 încheiat cu persoana care a executat lucrările de reparații și declarația acestei persoane dată în fața notarului public.
In aceste condiții, acțiunea reclamantului trebuia respinsă.
În drept, au fost invocate prev. art. 282 și urm. C.proc.civ., precum și prevederile legale mai sus menționate.
Prin întâmpinarea formulată, intimații C. L. al Municipiului Timișoara și M. Timișoara prin Primar au solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, nefundat și nelegal.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate în limitele devoluțiunii stabilite prin motivele de apel, instanța de apel a apreciat că reproșurile ce se aduc primei instanțe se verifică a fi întemeiate, cu motivarea că prin declanșarea demersului judiciar pendent, se tinde la demolarea acoperișului tip șarpanta, cu învelitoare din țigla, executat fără autorizație la blocul existent in regim P+4E, situat in Timisoara, Al. Gorunului, nr. 3, . atât reclamanții cât și judecătoria, într-o corectă abordare și rezolvare a pricinii, aveau a observa că, în adevăr, calitate procesuală pasivă în speță aveau toți proprietarii apartamentelor din imobil. De vreme ce acoperișul blocului (asupra căruia s-a executat lucrarea) făcând parte din părțile comune indivize ale imobilului (legiuitorul, prin art. 3 apartenent legii cu nr. 230/2007 instituind o prezumție de coproprietate forțată asupra părților destinate folosirii în comun, cum se privește a fi și acoperișul), beneficiarii edificării acoperișului nu puteau fi decât toți proprietarii condominiului.
Or, așa stand lucrurile, cu puterea evidentei se conturează și concluzia că angajarea răspunderii paratului pentru edificarea acoperișului tip șarpanta, cu învelitoare din țigla, la blocul existent in regim P+4E, situat in Timișoara, Al. Gorunului, nr. 3, . găsește suport legislativ în dispozițiile L. 50/1991. Și aceasta pentru ca raportul de drept creat în condițiile de exigenta a celei din urma legi, se naște între beneficiarul lucrării, (căruia îi incumba și obligația de a solicita și eliberarea autorizației de construire) si autoritatea administrativa competenta.
De aceea, reluând recapitulativ cele deja spuse, tribunalul a găsit fondat apelul. Motiv pentru care, în baza disp. art. 296 C. proc. civ, apelul a fost admis și, reformând în tot sentința atacata, in limitele devoluate, a fost respins demersul judiciar pendent ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva Deciziei civile nr. 784/A/08.11.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ au declarat recurs reclamanții M. Timișoara prin Primar și C. L. al Municipiului Timișoara, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului pârâtului și menținerii ca temeinica si legala a Sentinței civile nr._/18.04.2012, pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosarul nr._ .
În motivare, recurenții au arătat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre judecătoreasca nelegala si netemeinica, neținând cont de dispozițiile legale în materie si de starea de fapt reala dovedita cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
S-a mai arătat că, în mod eronat si nefondat, instanța de apel a admis apelul paratului, reținând faptul ca, in speța de fata, au calitate procesuala pasiva toți proprietarii condominiului, fără a avea in vedere ca, din toate actele depuse in probațiune rezulta ca, paratul P. M. V. a executat construcția ilegal executata din Timișoara, Al. Gorunului nr. 3, .> Prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției nr. 153/711/19.10.2007, s-a constatat ca paratul a executat, fără autorizație de construire, lucrări de construire acoperiș tip șarpanta, cu învelitoare din țigla, la blocul existent in regim P+4E, situat in Timișoara, Al. Gorunului nr. 3, .> Fapta de mai sus constituie contravenție potrivit art. 26 lit. a. din Legea nr. 50.1991. republicata, încheindu-se proces verbal de constatare si sancționare a contravenției nr. 153/711/19.10.2007, prin care s-a dispus . obținerea autorizației de construire, in caz contrar aducerea imobilului la starea inițiala, pana la termenul de 19.10.2008.
Prin procesul-verbal de constatare la fata locului, încheiat în 30.04.2009, s-a stabilit ca paratul încalcă în continuare prevederile Legii 50/1991, republicata, neconformându-se dispozițiilor din procesul-verbal de constatare a contravenției cu numărul de mai sus.
În mod corect prima instanța a reținut faptul ca, fiind respinsa in mod irevocabil plângerea contravenționala formulata de parat împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor mai sus arătat, acesta constituie titlu executoriu fără vreo altă formalitate conform dispozițiilor art. 37 din O.G. nr. 2/2001 și astfel inspectorii de specialitate din cadrul Primăriei Municipiului Timișoara sunt îndrituiți să ia măsurile pe care Legea nr. 50/1991, republicata, le stabilește în mod imperativ.
Așadar, prin procesul verbal mai sus arătat, s-a dispus măsura complementara a intrării in legalitate prin obținerea autorizației de construire in conformitate cu legislația in vigoare, iar in caz contrar, se va aduce imobilul la starea inițiala, stabilindu-se ca termen de intrare in legalitate, data de 19.10.2008.
În mod temeinic si legal prima instanța retine ca, deși paratului i s-a eliberat un certificatul de urbanism, aceasta nu s-a conformat termenului de intrare in legalitate mai sus arătat.
Astfel, prin procesul-verbal de constatare la fata locului, încheiat în 30.04.2009, s-a stabilit că paratul încalcă în continuare prevederile Legii nr.50/1991, neconformându-se dispozițiilor din procesul-verbal de constatare a contravenției mai sus arătat, context în care, la pronunțarea soluției se vor avea în vedere dispozițiile art.1075 cod civil ce stipulează "orice obligație de a face sau de a nu face se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului." Art.1077 Cod civil prevede că "nefiind îndeplinită obligația de a face, creditorul poate de asemenea să fie autorizat de a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului".
Instanța de apel nu a avut in vedere ca, prin Sentința civila nr. 6435/09.04.2010 rămasa definitiva si irevocabila, a fost respinsa plângerea contravenționala formulata de paratul P. M. V., împotriva procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției nr. 153/711/19.10.2007, statuându-se in mod irevocabil ca paratul a executat, fără autorizație de construire, lucrări de construire acoperiș tip șarpanta, cu învelitoare din țigla, la blocul existent in regim P+4E. situat in Timișoara. Timișoara. Al. Gorunului nr. 3. .> În raport de textele legale invocate, prestația de a face (facere) este îndatorirea subiectului pasiv de a efectua o lucrare, un serviciu si în general, orice prestație pozitivă în favoarea subiectului activ, cu excepția transmiterii sau constituirii unui drept real. Din aceasta categoria fac parte: prestația vânzătorului de a preda bunul vândut; punerea lucrului închiriat de către locator la dispoziția locatarului; restituirea de către depozitar a lucrului aflat în depozit; demolarea de către cel care execută fără respectarea Autorizației de Construcție a modificărilor constructive astfel edificate.
Pentru realizarea scopului oricărei obligații civile este necesar ca legea sa pună la dispoziția creditorului mijloacele juridice cele mai eficace în vederea realizării dreptului sau de creanță prin executarea voluntara sau silita a prestației ce i se datorează.
Așadar, obligațiile de a face au drept obiect orice fapt pozitiv al debitorului, cu excepția transferării unui drept real. Prin fapt, se înțelege atât un fapt material cât si un fapt juridic .
Astfel, în cazul în care debitorul nu executa obligația creditorul are dreptul de a cere executarea directă, urmărindu-se . demolarea unor construcții pentru care nu exista autorizație de construire, executate în mod abuziv.
Totodată, prin adresa nr. SJ 2012-6509/17.09.2012 a Instituției Arhitectului Sef, li s-a transmis faptul ca, paratul P. M. V. nu a solicitat eliberarea autorizației de construire.
In aceste condiții, având in vedere ca instanța de apel nici nu s-a referit in considerentele hotărârii atacate la încălcarea termenului de intrare in legalitate si la Sentința civila nr. 6435/09.04.2010 rămasa definitiva si irevocabila, se poate concluziona că, instanța de apel nu a invocat niciun motiv concret de temeinicie a apelului paratului, admițând apelul acestuia, fără nici un temei legal, motivând lacunar hotărârea, ceea ce practic echivalează cu o nemotivare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.7 si 9. C.p.c.
Examinând legalitatea deciziei atacate prin prisma motivelor de recurs, precum și față de prevederile art.304 C.pr.civ., curtea de apel consideră că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Așa cum s-a arătat mai sus, tribunalul a considerat întemeiat apelul pârâtului și l-a admis, constatând că angajarea răspunderii pârâtului pentru edificarea acoperișului nu-și găsește suport legislativ în dispozițiile Legii nr. 50/1991 deoarece raportul de drept se naște între beneficiarul lucrării (căruia îi incumba și obligația de a solicita și eliberarea autorizației de construire) si autoritatea administrativa competenta.
Curtea reține că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 153/711 din data de 19.10.2007, intimatul pârât P. M. V. a fost sancționat cu amendă în sumă de 2000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 lit. a din Legea nr. 50/1991 modificata. Agentul constatator a reținut ca intimatul pârât a executat fără autorizație de construire lucrări de construire acoperiș tip șarpantă cu învelitoare de țiglă la blocul existent P+4 E, lucrarea fiind executată în proporție de 100%. Prin același proces verbal s-a dispus . prevederilor legale în vigoare, in caz contrar aducerea clădirii la starea inițială. În procesul verbal se menționează ca măsurile dispuse urmează a se realiza pana la data de 19.10.2008, contravenientul având obligația de a notifica organului de control îndeplinirea acestei obligații la termenul stabilit (f.34 din primul dosar al judecătoriei).
Prin Sentința civilă nr.6435 din 9.04.2010 a Judecătoriei Timișoara, irevocabilă, a fost respinsă ca tardivă plângerea contravențională formulată de petentul P. M. V. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor mai sus menționat (f.46-47 din primul dosar al judecătoriei).
Așadar mențiunile și dispozițiile actului de constatare si sancționare a contravenției nu mai pot fi contestate pe calea prezentului proces în conformitate cu dispoz. art. 37 din O.G. nr. 2/2001 (în forma în vigoare la data formulării acțiunii introductive) hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituind titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Aspectele invocate de pârât prin apelul promovat referitoare la faptul că în realitate asociația de proprietari a fost sancționată, că nu el este constructorul acoperișului, că nu putea solicita emiterea unei autorizații de construire, că dreptul de a se constata contravenția era prescris sau că nu era nevoie pentru lucrările executate de obținerea unei autorizații de construire nu mai pot fi reiterate în prezenta cauză după respingerea irevocabilă a plângerii contravenționale formulate întrucât calea de atac prevăzută de lege (respectiv OG 2/2001) prin care se puteau aduce critici constatărilor și sancțiunilor din procesul verbal de contravenție era plângerea contravențională, avându-se în vedere și dispoz. art.37 din actul normativ arătat.
Prin urmare, în mod nelegal tribunalul a reținut, contrar mențiunilor din procesul verbal de contravenție care nu a fost desființat, că angajarea raspunderii pârâtului pentru edificarea acoperișului nu-și găsește suport legislativ în dispoz. Legii 50/1991.
Curtea reține de asemenea că prin procesul-verbal de constatare la fata locului încheiat la data de 30.04.2009 s-a reținut ca pârâtul intimat P. M. V. încalcă în continuare prevederile art. 26 lit. a din Legea nr. 50/1991 si nu s-a conformat dispozițiilor din procesul-verbal de contravenție referitoare la . caz contrar aducerea clădirii la starea inițială (f.8 din primul dosar al judecătoriei).
Potrivit dispoz. art. 32 alin. 1, 2 din Legea nr. 50/1991 republicata (în forma în vigoare la data introducerii acțiunii) “in cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz:
a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației;
b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.
În consecința, ținând seama ca prin procesul-verbal de contravenție s-a dispus . aducerea clădirii la starea inițială până la data de 19.10.2008, iar pârâtul intimat nu s-a conformat acestor dispoziții executorii, in baza art. 32 alin. 1 lit. b și alin.3 din Legea nr. 50/1991 republicata Curtea constată că în mod corect judecătoria a obligat pârâtul să desființeze in termen de 30 zile de la rămânerea irevocabila hotărârii lucrările executate fără autorizație de construire menționate in procesul-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr. 153/427/19.10.2007 încheiat de Primăria Municipiului Timișoara, respectiv sa desființeze acoperișul tip șarpanta, cu învelitoare din țigla, la blocul existent in regim P+4E, situat in Timișoara, Al. Gorunului, nr. 3, . contrar instanța autorizând ca masurile de desființare sa fie aduse la îndeplinire prin grija Primarului Municipiului Timișoara, cheltuielile urmând să fie suportate de parat.
Pentru motivele mai sus arătate, instanța de recurs constată că susținerile pârâtului din apel apar ca nefiind întemeiate și că în mod greșit acesta a fost admis de tribunal. Pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1-4 C.pr.civ. va admite recursul formulat de recurenții reclamanți M. Timișoara prin Primar și Primarul Municipiului Timișoara împotriva Deciziei civile nr.784/A/8.11.2012 a Tribunalului T. pe care o va modifica în sensul că va respinge apelul formulat de pârât împotriva Sentinței civile nr._/18.04.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara.
În baza art.316 rap. la art.298 și 274 C.pr.civ. va obliga intimatul pârât la plata către recurenții reclamanți a sumei de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar aferente cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul formulat de recurenții reclamanți M. Timișoara prin Primar și Primarul Municipiului Timișoara în contradictoriu cu intimatul pârât P. M. V. împotriva Deciziei civile nr.784/A/8.11.2012 a Tribunalului T..
Modifică decizia civilă recurată în sensul că respinge apelul formulat de pârât împotriva Sentinței civile nr._/18.04.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara.
Obligă intimatul pârât la plata către recurenții reclamanți a sumei de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.02.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
A.-M. N. DR. L. L. M. G.
GREFIER,
D. K.
Red. A.M.N. – 12.03.2013
Tehnored. D.K.2 ex-12.03.2013
Prima instanță:Judecătoria Timișoara-D. P.
Instanța de apel: Tribunalul T.-A. A., C. B.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 298/2013. Curtea de Apel... | Cereri. Decizia nr. 639/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
