Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 192/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

PREȘEDINTE: M. G.

JUDECĂTOR: A.-M. N.

GREFIER: R. P.-D.

Pe rol se află judecarea apelurilor formulate de reclamantul B. N. și de pârâta C. de Comerț, Industrie și Agricultură a Județului A., împotriva sentinței civile nr. 1283/27.05.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâta-apelantă, lipsă, în reprezentare avocat P. M., lipsă fiind apelantul reclamant.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, verificarea actelor și lucrărilor de la dosar, s-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care, reprezentantul pârâtei-apelante depune la dosar Note de ședință și sentința nr. 2207/11.07.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, prin care a fost soluționat, în prima instanță, dosarul de fond, precizând că la data de 11.12.2013, va avea termen de judecată apelul declarat de reclamantul B. N. împotriva acestei sentințe, pentru acest motiv, solicită acordarea unui nou termen de judecată sau amânarea pronunțării, în vederea soluționării dosarului de fond.

Instanța, în deliberare, în raport de obiectul cauzei, de stadiul procesual și de susținerile părților, constată că nu se impune amânarea judecării pricinii sau amânarea pronunțării pentru a se soluționa apelul declarat în dosarul nr._, dosar de fond

Reprezentantul pârâtei-apelante declară că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat.

Instanța constată că cererea este în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului:

Reprezentantul pârâtei-apelante solicită instanței respingerea apelului formulat de reclamant, menținerea soluției Tribunalului A., ca legală și temeinică, cu susținerea că nu este îndeplinită condiția urgenței. Această condiție nu a fost îndeplinită nici la momentul introducerii cererii și nici la acest moment, ulterior, la peste 8 luni de zile.

S-a subliniat că un element de care trebuie să se țină seama este cel legat de faptul că la data de 25 mai 2013, s-a ținut Adunarea Generală a Membrilor Camerei de Comerț Industrie și Agricultură A. care, prin unanimitate, a ales noua conducere, reclamantul din prezenta cauză fiind exclus și din Colegiul de Conducere.

Cu privire la apelul declarat de CCIAA declară că nu îl mai susține, întrucât, în raport de decizia de casare, ce a trasat problema competenței și a naturii juridice a cauzei apelul declarat nu mai subzistă. Nu solicită cheltuieli de judecată.

CURTEA

Deliberând asupra apelurilor civile de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul A. la data de 26.03.2013 reclamantul B. N. a chemat în judecată pârâta C. de Comerț, Industrie și Agricultură a jud. A., solicitând emiterea unei ordonanțe președințiale de suspendare a executării Deciziei Colegiului de Conducere nr.72/25.03.2013, emisă de pârâtă.

În motivare reclamantul a arătat că la data de 12.03.2013 orele 22:30 pe adresa de e-mail a Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură A. s-a primit convocatorul emis în temeiul dispozițiilor Legii nr. 335/2007 și al prevederilor art. 22, 24 si 26 din Statutul Camerei A., prin care s-a anunțat că „Sunteți invitați să participați la ședința Colegiului de Conducere care va avea loc luni 25.03.2013 ora 09:00 în sala de Consiliu a sediului din .", cu următoarea ordine de zi: - „Situația la zi a relației dintre CCI a A. și CCI a României; - Analiza evidenței firmelor membre ale CCI a A. și încasării cotizațiilor acestora; - Informare privind raportul de activitate al Camerei pe 2012; - Diverse”.

Acest convocator a cuprins și numele vicepreședintelui G. S., al vicepreședintelui T. A. și al membrului D. Micalacean, fără semnătura celor trei.

Reclamantul a arătat că la data de 25.03.2013, orele 09.00 s-a prezentat la data și locul convocării, unde se mai aflau încă un număr de 6 membri, ocazie cu care înainte de anunțarea ordinii de zi, în calitate de președinte al Camerei a intervenit și a adus la cunoștința celor prezenți că ședința Colegiului este nestatutară din următoarele motive: convocarea Colegiului de Conducere s-a făcut contrar dispozițiilor art. 24 din Statut, deoarece în sesiune extraordinară, convocarea se poate face și la solicitarea a cel puțin 1/3 din membrii săi, dar tot de către președintele Camerei, și doar în caz de refuz convocarea se poate face de către 1/3 din membri, convocatorul nu este semnat de către cei 3 membri care l-au întocmit și expediat, și din cuprinsul acestuia nu rezultă că materialele în extenso sunt puse la dispoziție pentru consultare la sediul Camerei până în pre-ziua întrunirii, solicitând să se revină asupra convocării, să se considere o ședință informală și să se procedeze la o altă convocare conform statutului Camerei de Comerț, și a propus închiderea acestei adunări informale.

S-a mai arătat că astfel contrar celor solicitate, un număr de 5 membri au hotărât continuarea lucrărilor ședinței cu precizarea că unul din membri, respectiv Damacus S. F. a părăsit împreună cu reclamantul sala de ședințe, iar Vilagos L. a solicitat să se menționeze în Procesul verbal că nu a văzut Raportul Comisiei de cenzori și nu s-a dezbătut în Adunarea Generală. De asemenea s-a menționat că un număr de 5 membri ai Colegiului de Conducere, respectiv G. S., D. Micalacean, T. A., L. Vilagos și G. Leucuta au decis „Revocarea din funcția de președinte al Camerei de Comerț, Industrie și Agricultura A. a domnului B. N., începând cu data de 25.03.2013, conform art. 32 din Statutul Camerei de Comerț A.", precum și „Toate atribuțiunile statutare ale președintelui revocat din funcție vor fi preluate de către: președinte interimar G. S., vicepreședinți interimari: G. Leucuta, D. Micalacean, T. A. și L. Vilagos".

Prima instanță a reținut că pe lângă aspectele de nelegalitate privind convocarea și desfășurarea ședinței, reclamantul a mai făcut următoarele precizări:

Potrivit art. 32 din Statutul Camerei de Comerț A., calitatea de membru a unui organ de conducere încetează prin revocare de către organul de conducere care l-a ales, revocare însă care trebuie să se facă pe bază de motive temeinice, situație în care cei 3 membri care au convocat această ședință nu au adus la cunoștința Colegiului aceste motive până în pre-ziua ședinței, pentru a putea fi analizate în scopul dezbaterii lor cu ocazia ședinței extraordinare.

Potrivit alin. 2 al art. 32 „Pierderea funcției pe baza căreia a fost ales, atrage după sine înlocuirea persoanei fizice cu succesorul sau, cu excepția președintelui/vicepreședinților Camerei, situație în care se va proceda la alegeri conform prevederilor prezentului statut în cel mult 2 luni".

S-a mai subliniat că deși s-au ales cei 4 vicepreședinți ai Camerei din cei prezenți, nu s-a procedat la revocarea celor care își îndeplineau mandatul, respectiv vicepreședintele R. C. și vicepreședintele C. T., care nu au fost prezenți la ședința Colegiului, depunând totuși o comunicare scrisă, solicitând să nu se desfășoare ședința Colegiului de Conducere, deoarece este nestatutară.

Un alt aspect de nelegalitate este cel privind modalitatea de dizolvare a Colegiului de Conducere, care potrivit art. 20 pct. 8, aceasta se poate hotărî doar de către Adunarea Generala a reprezentanților în următoarele cazuri: - când se descompletează la mai puțin de jumătate + 1 din numărul membrilor aleși; - pentru gestiune frauduloasă care se va constata pe baza unui raport întocmit de Comisia de cenzori sau în urma rezultatului definitiv al unei acțiuni de control al organelor autorizate legal.

În caz de dizolvare a Colegiului de Conducere, Adunarea Generala va constitui un Colegiu interimar alcătuit din 7 membri aleși dintre membri Adunării Generale și un președinte interimar ales din membrii Colegiului de Conducere interimar. S-a învederat că, în speță cei 5 membri constituiți chiar într-o ședință nestatutară au revocat președintele Camerei, au ales un președinte interimar, și nu s-a hotărât validarea președintelui de către Adunarea Generala conform art. 20 pct. 5 si 26 pct. 9 din Statut.

În jurul orelor 10:00, azi 25.03.2013 la Secretariatul Camerei de Comerț A., s-a înregistrat Decizia nr. 72 a Colegiului de Conducere, precum și Procesul verbal încheiat cu ocazia ședinței din 25.03.2013, având conținutul menționat și descris mai sus.

Reclamantul a considerat că în speță sunt întrunite toate condițiile în vederea suspendării executării Deciziei nr. 72/25.03.2013 a Colegiului de Conducere, justificat și de faptul că pe rolul Judecătoriei A. s-a înregistrat și o acțiune în anulare a actului administrativ atacat pentru constatarea nulității absolute, fiind invocate motivele de fapt și de drept, cu încălcarea Legii 335/2007 și a Statutului Camerei de Comerț și Industrie a jud. A., în referire la convocarea și desfășurarea ședințelor de Adunare Generala extraordinară, dizolvarea Colegiului de Conducere, alegerea președintelui și vicepreședinților acestuia și procedura votului secret.

Cu privire la caracterul urgent al masurilor solicitate, acestea se justifică prin faptul că noul Colegiu de Conducere nu este ales în mod statutar, existând pericolul luării unor hotărâri contrar intereselor Camerei de Comerț de natură a perturba activitatea acesteia și producerii unor pagube în patrimoniu afectând în acest mod interesul și utilitatea publică a persoanei juridice.

Cu privire la caracterul temporar a măsurii solicitate se va solicita doar până la soluționarea definitivă a litigiului care face obiectul cererii în anulare a Deciziei atacate.

Prin emiterea Ordonanței președințiale de suspendare a Hotărârii atacate, instanța nu se pronunță în nici un caz pe fondul litigiului dedus judecații, verificând doar aparența dreptului afirmat și asigurându-i o protecție corespunzătoare.

Părțile nu s-au prezentat la judecata cauzei, nefiind citate.

Prin sentința civilă nr. 1283 pronunțată în data de 27 martie 2013 în dosar nr._, Tribunalul A. a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul B. N., în contradictoriu cu pârâta C. de Comerț, Industrie și Agricultură a județului A., pentru suspendarea executării Deciziei nr. 72/25.03.2013 emisă de Colegiul de Conducere al pârâtei.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că în speță nu este îndeplinită condiția urgenței, cerută de dispozițiile art. 996 alin.1 Cod procedură civilă, pentru a se putea admite cererea de ordonanță președințială.

Astfel, s-a reținut că reclamantul a invocat, faptul că noul colegiu de conducere nu este ales în mod statutar, existând pericolul luării unor hotărâri contrar intereselor Camerei de Comerț de natură a perturba activitatea acesteia și producerii unor pagube în patrimoniu afectând în acest mod interesul și utilitatea publică a persoanei juridice, însă aceste aprecieri sunt generale, nesusținute de vreun element care să concretizeze pericolul invocat, prin referire la atribuțiile acestui organ de conducere ce rezultă din Statutul Camerei, cu mențiunea că reclamantul nu face referire și la atribuțiile Președintelui Camerei de Comerț.

Tribunalul a reținut că în ședința Colegiului de conducere al C.C.I.A. A. s-a decis revocarea reclamantului din funcția de Președinte al C.C.I.A. A., începând cu data de 25 martie 2013 și preluarea atribuțiilor statutare ale Președintelui revocat din funcție de către președintele interimar ales și vicepreședinții interimari aleși. Nu rezultă însă că prin decizie s-ar fi dispus pierderea calității de membru în colegiu în privința vreunei persoane. Potrivit art. 20 din Statut, membrii colegiului de conducere sunt aleși de Adunarea Generală pentru un mandat de 4 ani ce se poate reînnoi, iar potrivit art. 32 din Statut, pierderea calității de membru în organele de conducere ar putea interveni doar prin revocarea de către Adunarea Generală, rezultând astfel că și după emiterea acestei decizii votul dat în colegiul de conducere revine conform art.25 din Statut acelorași persoane, indiferent că au sau nu funcție de conducere în colegiu.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantul B. N., cât și pârâta C. de Comerț, Industrie și Agricultură a Județului A..

Prin cererea de apel formulată, reclamantul B. N. a solicitat admiterea apelului potrivit art. 480 pct. 2-6, anularea Hotărârii atacate, ori, după caz, schimbarea în tot a Ordonanței nr. 1283, în sensul emiterii unei Ordonanțe președințiale de suspendare a executării Deciziei Colegiului de conducere a Camerei de Comerț, Industrie si Agricultura A., nr. 72/25.03.2013 privind revocarea din funcție a Președintelui N. B.. De asemenea,, s-a solicitat suspendarea executării Ordonanței nr. 1283/2013 până la soluționarea apelului conform art. 999 pct. 2 din N.C.pr.civ., cu cheltuieli de judecată conform art. 451 din N.C.pr.civ.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466, 468, 471, 479, 480, 999 din N. C.pr.civ.

Prin cererea de apel formulată, pârâta C. de Comerț, Industrie și Agricultură a Județului A., a solicitat admiterea apelului și modificarea considerentelor hotărârii atacate în sensul respingerii ordonanței președințiale, ca inadmisibilă.

La data de 07 mai 2013, C. de Comerț, Industrie și Agricultură a Județului A. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, formulat de către apelantul reclamant, atât pe cale de excepție cât și pe fond, soluția primei instanțe ca fiind temeinică și legală raportat la criticile pe care reclamantul le invocă. De asemenea s-a solicitat obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din 9 mai 2013 instanța, în temeiul dispozițiilor art.131 alin.1 raportat la art.136 alin.1 și 997 Nc.pr.civ., a pus în discuția părților competența materială a Secției a I-a civilă a Curții de Apel Timișoara în soluționarea prezentului litigiu, rămânând în pronunțare asupra excepției de necompetență materială a secției.

Prin decizia civilă nr. 73/09.05.2013 pronunțată în dosar nr._, Curtea de Apel Timișoara – Secția I Civilă a admis excepția de necompetență materială a Secției a I-a civilă a Curții de Apel Timișoara, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererilor de apel formulate de apelantul reclamant B. N. și de apelanta pârâta C. de Comerț, Industrie și Agricultură a Județului A., împotriva Sentinței civile nr.1283 din 27.03.2013 pronunțată de Tribunalul A., în favoarea Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de apel Timișoara.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că raportul juridic dedus judecății este de drept administrativ având în vedere dispozițiile exprese ale art.1 din Legea nr.335/2007 modificată prin Legea nr.39/2011, conform căruia, camerele de comerț sunt organizații autonome, neguvernamentale, apolitice, fără scop patrimonial, de utilitate publică, cu personalitate juridică, definiție cuprinsă și în art.2 din Statutul pârâtei C. de Comerț, Industrie și Agricultură a județului A..

A reținut, de asemenea, că potrivit art.2 alin.(1) lit. b) din legea nr. 554/2004 autoritate publică înseamnă orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; fiind asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

A concluzionat că natura juridică a litigiului este de drept administrativ, deoarece se solicită suspendarea executării unui act emis de o persoană juridică ce a obținut statut de utilitate publică.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara – Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr._ la data de 14.05.2013.

Prin Decizia Civilă nr.1 din data de 21 mai 2013, Curtea de Apel Timișoara – Secția de C. Administrativ și Fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Timișoara în soluționarea prezentei cauze și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției 1 Civilă a Curții de Apel Timișoara.

A constatat ivit conflictul de competență între Secția 1 Civilă și Secția de contencios administrativ și fiscal ale Curții de Apel Timișoara, a dispus suspendarea judecății cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Timișoara – Secția contencios administrative și fiscal a apreciat că, raportat la dispozițiile legale care stabilesc competența instanței de contencios administrativ, având în vedere că solicitarea reclamantului are ca obiect cererea - formulată pe calea ordonanței președințiale – de suspendare a executării Deciziei Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură A. nr. 72/25.03.2013, prin care s-a dispus reclamantului revocarea din funcția de președinte al Camerei de Comerț, Industrie și Agricultura A., instanțele de contencios administrativ nu sunt competente să soluționeze această cerere.

Prin decizia civilă nr. 5959/25.06.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție București în dosar nr._, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Timișoara – Secția I Civilă.

În considerarea hotărârii de regulator de competența, Î.C.C.J. București a reținut că pentru a stabili competența de soluționare a cauzei este necesar a se stabili natura juridică a actului a cărui suspendare se solicită în cauză.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

S-a reținut că actul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Obiectul demersului judiciar inițiat de reclamantul B. N. îl constituie Decizia Colegiului de Conducere nr.72/25.03.2013, emisă de către C. de Comerț, Industrie și Agricultură a județului A., prin care reclamantul a fost revocat din funcția de președinte și s-a stabilit noul colegiu de conducere al camerei.

Înalta Curte a reținut că Decizia prin care s-a adoptat măsura revocării reclamantului din funcția de conducere și a cărei suspendare se solicită, nu constituie un act emis în regim de putere publică în vederea executării legii sau a executării în concret a legii.

Prin urmare, această Decizie nu caracterul unui act administrativ, ci al unui act strict de drept civil.

Î.C.C.J. București a reținut că nefiind în litigiu un act administrativ, nu sunt incidente în speță normele de drept comun în materia competenței instanței de contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr.554/2004.

Prin urmare, Înalta Curte a constatat că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Secției I Civilă a Curții de Apel Timișoara.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara Secția I Civilă, la 11 noiembrie 2013, fiind dispuse de către pârâtă, la dosar, atât note de ședință, cât și soluția dată în prima instanță, pe fond, în dosarul nr._ al Tribunalului A., având ca obiect anularea deciziei nr. 72 a Colegiului de Conducere al Colegiului de Conducere al C.C.I.A A., din 25.03.2013.

Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate de părți, raportat la obiectul cauzei, procedura aleasă și dispozițiile art. 998 și următoarele c.pr.civ., Curtea constată că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Stabilind că „… instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice…” art. 996 N. c.pr.civ. fixează două din condițiile de admisibilitate ale ordonanței: urgența și caracterul vremelnic al măsurii care se cer a se lua pe această cale. Din această ultimă condiție decurge și o a treia cerință și anume ca prin măsura luată să nu se prejudicieze fondul.

Sub rezerva îndeplinirii acestor condiții, se poate recurge, în principiu, la procedura ordonanței președințiale în legătură cu orice litigiu, indiferent dacă instanța este sesizată sau nu asupra fondului. Legiuitorul a îngăduit în acest fel să se desprindă din litigiu, privind fondul, o problemă urgentă, pe care o rezolvă vremelnic, până ce părțile ajung să se judece pe fond.

Urgența este prima condiție care justifică folosirea ordonanței președințiale, textul de lege enunțat precizând că există urgență atunci când măsura solicitată este necesară „pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubii prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.

Deci, pentru încuviințarea unei ordonanțe este necesar ca instanța să constate una dintre aceste trei situații care să justifice elementul esențial pentru această procedură sumară și anume, urgența.

Dacă nu există urgență, nu este nici un motiv de a nu solicita rezolvarea oricărui aspect pe calea procedurii comune, odată cu fondul procesului.

În doctrină și jurisprudență s-a precizat că este necesar ca urgența să persiste pe tot parcursul judecării și ea trebuie să rezulte din fapte concrete, instanța fiind obligată să arate împrejurările din care a tras concluzia că este îndeplinită această cerință. Așa fiind, urgența trebuie să persiste și în instanța de apel, pentru a lua o măsură vremelnică pe această cale.

Pornind de la aceste considerente teoretice, Curtea reține că în prezenta cauză în care reclamantul B. N. a cerut, pe calea procedurii speciale a ordonanței președințiale, suspendarea executării Deciziei nr. 72/25.03.2013 emisă de Colegiul de Conducere, al C.C.I.A. A., în mod corect tribunalul, ca primă instanță, a constat că nu este îndeplinită condiția urgenței, cerință imperativ prevăzută de dispozițiile art. 996 alin. 1 N. c.pr.civ.

Susținerile reclamantului privind noul colegiu de conducere, care, în opinia sa, nu este ales statutar, și astfel, există pericolul luării unor hotărâri, contrar intereselor C.C.I.A. A., ce ar perturba activitatea acesteia și ar produce prejudicii în patrimoniu, sunt aprecieri generale, ce țin de fondul litigiului ( supus judecății în dosarul civil nr._ al Tribunalului A.), fără a fi invocat, în concret, un pericol iminent, cauzator de prejudicii ce nu s-ar mai putea repara.

Nefiind îndeplinită condiția urgenței ca element esențial pentru această procedură sumară, Curtea reține că în mod corect tribunalul a respins cererea de ordonanță președințială, iar apelul reclamantului, apare ca neîntemeiat și va fi respins ca atare.

În ceea ce privește apelul pârâtei, care vizează în principiu, competența materială a Secției de C. Administrativ și Fiscal, conform dispozițiilor Legii nr. 554/2004, ( art. 14), față de soluția regulatorului de competență ivit între Secția I Civilă a Curții de Apel Timișoara și Secția de C. Administrativ și Fiscal a Curții de Apel Timișoara, urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamantul B. N., cu CNP_, cu domiciliul ales în A., ..19, . pârâta C. de Comerț, Industrie și Agricultură a Județului A., cu sediul ales la sediul profesional al SCA Hosszu, I., Gera, P. și Asociații din A., ., . civile nr. 1283/27.05.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 05 decembrie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

M. G. A.-M. N.

GREFIER,

R.

P.-D.

Red. M.G. – 20.12.2013

Tehnored. R.P.D. – 07.01.2014

Instanța de fond: Tribunalul A.:- Judecător: S. C. Șodâncă

4EX/SM

2 comunicări către:

1. B. N. CNP_, cu dom. ales în A., ..19, .> C. de Comerț, Industrie și Agricultură a Județului A., cu sediul ales la sediul prof al SCA Hosszu, I., Gera, P. și Asociații din A., ., .>