Expropriere. Decizia nr. 542/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 542/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 977/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr.542
Ședința publică din 10 aprilie 2013
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: M. M.
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanții P. S. D. și P. O. și pârâtul S. R. REPREZENTAT DE M.T.I. PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA – DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI TIMIȘOARA împotriva Sentinței civile nr.3382 din 17.12.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanții apelanți P. S. și P. O. avocat Stoianov L., iar pentru pârâtul apelant S. R. reprezentat de M.T.I. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara se prezintă avocat G. D..
Ministerul Public este reprezentat de procuror M.-U. C., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamanților apelanți depune la dosar împuternicire avocațială și concluzii scrise.
Reprezentantul pârâtului apelant depune la dosar împuternicire avocațială.
Instanța, având în vedere că părțile au declarat apel împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul A., pune în discuție recalificarea căii de atac și acordă cuvântul părților.
Reprezentanții părților arată că nu se opun recalificării căii de atac declarate, din apel în recurs.
Procurorul arată că lasă soluționarea incidentului procedural la aprecierea instanței.
Instanța, în baza art.2821 C.pr.civ., recalifică calea de atac declarată de părți din apel în recurs.
Reprezentanții părților și procurorul arată că nu mai au alte cereri de formulat. Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat Stoianov L. pentru reclamanții apelanți P. S. D. și P. O., solicită admiterea recursului reclamanților, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată cu obligarea pârâtului la plata despăgubirilor conform raportului de expertiză efectuat în cauză, fără cheltuieli de judecată.
Avocat G. D., pentru pârâtul recurent S. R. prin M.T.I. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumurilor Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, solicită admiterea recursului pârâtului, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii ca netemeinică și nelegală a acțiunii reclamanților, fără cheltuieli de judecată. În ce privește recursul declarat de reclamanți, solicită respingerea acestuia. Consideră că prețul terenului expropriat a fost corect stabilit prin raportul de evaluare ce a stat la baza propunerii de despăgubiri.
Procurorul solicită respingerea ambelor recursuri și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
CURTEA
În deliberare constată că prin Sentința civilă nr.3382 din 17.12.2012 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții P. S. D. și P. O. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale București, având ca obiect despăgubiri; a anulat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.242/355/10.10.2011; a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 2.048,50 lei cu titlu de despăgubiri, cu dobândă legală aferentă, calculată de la data de 10.10.2011; a respins restul pretențiilor solicitate; a obligat pârâtul la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut considerentele de mai jos.
Din probele administrate în cauză, prima instanță a reținut în fapt că prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.242/355/10.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr.255/2010 s-a dispus exproprierea de la reclamanți a suprafeței de 1445 mp din terenul situat în Localitatea Pecica, Jud.A., având număr cadastral_ înscris în CF nr._ Pecica, cu acordarea unei despăgubiri în sumă de 1030,29 lei, luându-se în calcul o valoare de 0,16 euro/mp.
Reclamanții au contestat această hotărâre, susținând că suma oferită de expropriator este derizorie, atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.
Cererea reclamanților se grefează pe dispozițiile art.22 al.1 din Legea nr.255/2010, conform cărora expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.
Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr.255/2010 – se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Prin urmare, în cauză sunt incidente prevederile art.26 al.2 din Legea nr.33/1994, conform cărora:
„al.1 - Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
al.2 - La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanților, instanța a procedat conform art.25 din Legea nr.33/1994, numind o comisie de trei experți, din care unul desemnat de instanță și câte unul nominalizat de reclamantă, respectiv de către pârâtul expropriator.
Conform concluziilor raportului de expertiză, valoarea de circulație a suprafeței de 1445 mp ar fi de_ lei, echivalentul a 5549 euro. Raportul de expertiză a fost semnat cu observații de către dl. expert M. B., dânsul subliniind faptul că raportul de expertiză nu tratează corect abordarea prin piață deoarece:
- comparabilele folosite nu sunt similare cu terenul expropriat. Comparabilele folosite se referă la terenurile ce au potențial de conversie din teren agricol în teren pentru uz industrial, respectiv sunt cuprinse în PUZ sau PUD fapt care le crește mult valoarea. La data exproprierii terenul expropriat nu a fost cuprins în planuri de dezvoltare urbanistică iar simplul fapt că este în zona de construcție a autostrăzii nu dă acestui teren un potențial de conversie în teren pentru uz industrial. Comparabile care sunt cu adevărat similare sunt terenuri agricole extravilane. Din acest motiv a apreciat că rezultatele obținute sunt eronate.
Deși experții au arătat că pentru estimarea valorii de piață se utilizează două metode, metoda comparațiilor de piață și metoda capitalizării rentei funciare, iar după aplicarea celor două metode, în baza reconcilierii rezultatelor se estimează rezultatul final, instanța a apreciat că suma de 5549 euro pentru o parcelă de 1445 mp, pentru un teren agricol situat în extravilanul unei localități, ce nu este nici măcar reședință de județ, este una exorbitantă, plasată în afara realității obiective.
În totală contradicție cu aceste concluzii, raportul de evaluare globală a imobilelor valabil pe anul 2012, luat în considerare de notarii publici la autentificarea actelor juridice notariale privitoare la imobile și care are la bază date statistice culese din activitatea notarială din anul precedent 2011, stabilește pentru Orașul Pecica o valoare de 2000 euro/ha., ceea ce în echivalent înseamnă 0,2 euro/mp, adică 0,9 lei/mp.
Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o justă despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art.44 din Constituție, dar și de art.1 Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.
Or, o dreaptă sau justă despăgubire presupune acordarea proprietarului expropriat a prețului pe care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bună voie terenul, acesta fiind prețul pieții, adică prețul cu care se vând sau se cumpără, în mod obișnuit, astfel de terenuri.
Fiind în realitate o vânzare forțată, în care consimțământul vânzătorului nu este cerut de lege, în considerarea efectelor general benefice a utilității publice căreia îi va fi afectat imobilul, este firesc ca despăgubirea pentru bunul expropriat să cuprindă doar un preț echivalent cu prețul la care s-ar fi vândut în mod normal bunul, în cazul unei vânzări obișnuite, consimțite de ambele părți, dar și eventualul prejudiciu cauzat proprietarului-vânzător reprezentat inclusiv de eventualul beneficiu de care a fost lipsit ca urmare a unei exproprieri intempestive, în raport de lucrările realizate și care urmau să aducă un beneficiu cert și previzibil.
Acesta este motivul pentru care instanța a acordat o valoare probantă deosebită adresei BNP „D.” cu sediul chiar în Localitatea Pecica, conform căruia, în perioada 2010-2012 prețul de vânzare declarat de către părți a variat de la 1.500 la 2.000 euro/ha, în funcție de amplasament și suprafața vândută, prețuri ceva mai mari (2.900 – 3.000 euro/ha) au fost declarate (este adevărat în situații mai rare) la tranzacții în care cumpărătorul era societate comercială.
Prin urmare, instanța a reținut prețul de 3.000 euro pentru un ha de teren, respectiv 0,3 euro/mp – echivalent 1,35 lei/mp, ca fiind un indicator elocvent pentru stabilirea valorii de circulație a suprafeței expropiate.
În afară de această valoare de circulație a terenului, tribunalul a reținut a fi pertinente și juste aprecierile din cuprinsul raportului de expertiză conform cărora, în cuantumul despăgubirilor cuvenite trebuie incluse și sumele necesare reclamanților pentru a-și reîntregi proprietatea diminuată ca efect al exproprierii, prin cumpărarea în aceeași zonă, de pe piața liberă, a unei alte suprafețe de teren egală ca întindere cu cea preluată în domeniul public și care cuprind: 2% comision unei societăți de intermedieri imobiliare, 1% cheltuieli notariale suportate de cumpărător și 2% o estimare a cheltuielilor suplimentare legate de deplasări, publicitate.
Prin urmare, despăgubirea cuvenită reclamanților s-a apreciat a fi de 2048,50 lei, obținută din înmulțirea suprafeței de 1445 mp cu 1,35 lei/mp, la care se adaugă procentul de 5% arătat anterior (1445 x 1,4175 lei).
În schimb s-a reținut că nu se justifică includerea în cuantumul despăgubirilor a contravalorii producției agricole, a subvenției acordate pentru aceasta ori a valorii arendei.
Din întreg ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă că la momentul exproprierii terenul ar fi fost însămânțat ori cultivat și că, urmare a exproprierii, reclamanții nu ar mai fi putut să culeagă recolta. De altfel, nu rezultă că terenul cu pricina ar fi fost cultivat până la momentul la care a intervenit exproprierea, ori că ar fi fost dat în arendă, astfel că acordarea de despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu eventual și incert, legat de imposibilitatea cultivării terenului expropriat, nu își are nicio fundamentare legală.
Argumentele și susținerile reclamanților legate de faptul că unii proprietari au intrat deja în posesia despăgubirilor exorbitante stabilite inițial nu pot constitui un argument care să determine instanța a stabili o despăgubire mai mare decât cea care rezultă din prospectarea pieții imobiliare din zonă. Valoarea disproporționat de mare a acelor despăgubiri a determinat Guvernul României să intervină legislativ pentru restabilirea echilibrului în procesul de expropriere și de stabilire a cuantumului despăgubirilor.
Cele susținute de către reclamanți s-a reținut că nu pot constitui temei sau fundament pentru acordarea unor despăgubiri mai mari decât cele cuvenite în mod rezonabil potrivit legii, respectiv la nivelul valorii reale de circulație a terenului care este dată de prețul pieței imobiliare din zonă.
Cu privire la solicitarea reclamanților de expropriere suplimentară a suprafețelor de 385 mp, s-a avut în vedere că potrivit al.3 al art.22 din Legea nr.255/2010, acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art.21-27 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.
Analizând dispozițiile art.22 din Legea nr.255/2010 prin raportare la dispozițiile art.21-27 din Legea nr.33/1994, instanța a constatatcă prevederile acestei din urmă legi (nr.33/94) se aplică doar în ce privește stabilirea despăgubirii (anume efectuarea expertizei, modul de stabilire a despăgubirii etc.) neaplicându-se dispozițiile referitoare la exproprierea unei suprafețe mai mari de teren decât cea stabilită de expropriator.
Mai precis, s-a arătat că art.24 al.4 din Legea nr.33/1994 reglementează posibilitatea ca în cazul în care expropriatorul cere exproprierea numai a unei părți din teren construcție, proprietarul expropriat poate să solicite instanței exproprierea totală, urmând ca instanța să aprecieze dacă exproprierea în parte este posibilă.
Or, dispoziția legală susmenționată s-a reținut că nu poate fi aplicată în prezenta cauză, întrucât Legea nr.255/2010 (precum și Legea nr.198/2004 în vigoare la momentul emiterii hotărârii de expropriere și stabilire a despăgubirilor), ca lege specială în raport cu Legea nr.33/1994 nu prevede decât posibilitatea contestării despăgubirii, iar nu și contestarea altor aspecte legate de transferul dreptului de proprietate către expropriator; în acest sens, este elocvent art.22 al.1 din Legea nr.255/2010 ( echivalent al art.9 din Legea nr.198/2004) care prevede expres că nu se poate contesta transferul dreptului de proprietate asupra imobilului, voința legiuitorului fiind evidentă în sensul că singurul aspect ce poate fi contestat de către expropriat este cuantumul despăgubirii, sub cele două componente ale sale, stabilite prin Legea nr.33/1994, anume: valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului (art.26).
Așadar, după cum s-a arătat anterior, instanța a conchis că reclamantul nu are la îndemână nici un temei legal de a pretinde exproprierea unei suprafețe mai mari sau mai mici de teren decât cea stabilită de expropriator, putând pretinde doar despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin expropriere; acest aspect rezultă cu claritate din faptul că legiuitorul a înțeles să facă trimitere la aplicarea art.21- 27 din Legea nr.33/1994, doar în ce privește stabilirea despăgubirii, precizare care nu era necesară dacă s-ar admite posibilitatea contestării și a suprafeței expropriate, conform art.24 al.3 din Legea nr.33/1994. D. urmare, solicitarea reclamantului de expropriere a unei suprafețe suplimentare de 385 mp s-a constatat a fi neîntemeiată, motiv pentru care instanța a respins-o.
Pentru aceste considerente, instanța a admite în parte acțiunea reclamanților, respectiv a anulat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.242/355/10.10.2011, a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 2048,50 lei cu titlu de despăgubiri, cu dobândă legală aferentă, calculată de la data de 10.10.2011 și a respinge restul pretențiilor solicitate
Având în vedere că reclamanții au suportat onorariile a doi experți, iar pârâtul a unuia, iar pretențiile acestora au fost admise doar într-o măsură redusă, în baza art.276 Cod procedură civilă, aceste cheltuieli legate de expertiză au fost compensate.
Din aceleași considerente, a fost redus și onorariul avocațial la suma de 300 lei, ce s-a dispus a fi suportat de către pârât.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel părțile, cale de atac ce a fost recalificată de către instanță din apel în recurs.
Reclamanții recurenți P. S. D. și P. O. au solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtului la plata despăgubirilor potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanții recurenții au arătat că sentința apelată este criticabilă pentru aceea că a fost admisă doar în parte acțiunea, iar argumentarea primei instanțe privind obligarea pârâtului la plata sumei de 2048,50 lei are la bază doar adresa BNP D., instanța luând în considerare valoarea de 3.000 euro/ha ca fiind elocventă pentru stabilirea valorii de circulație a terenului expropriat și înlăturând raportul de expertiză din care rezultă valoarea de 5549 euro.
Că, prima instanță, în baza rolului activ, a administrat probe în favoarea pârâtului, fără ca acesta să fi solicitat administrarea vreunei probe sau să fi contestat vreuna din probele administrate de ei, dispunând, din oficiu, depunerea unor contracte de vânzare – cumpărare de teren pe raza localității Pecica, contracte care nu reprezintă relevanță, în condițiile în care nu s-a făcut dovada că terenurile tranzacționate sunt similare celui ce face obiectul acestui dosar, precizând că, potrivit art.27 din Legea nr.33/1994, prima instanță avea obligația de a compara rezultatul expertizei efectuate cu oferta și cu pretențiile formulate de parte, ceea ce nu s-a întâmplat.
Reclamanții recurenți au mai susținut că raportul de expertiză efectuat în cauză a avut în vedere valoarea de piață a terenurilor similare, astfel că nu pot fi avute în vedere valorile stabilite prin expertizele notarilor publici, care sunt orientative, întrucât potrivit art.26 din Legea nr.33/1994 despăgubirile se compun din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul creat proprietarului.
În continuare, au arătat că sintagma „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială” definește prețul de piață, a cărui stabilire presupune administrarea de către părți a unor probatorii pertinente sub acest aspect și o apreciere a acestora de judecătorul cauzei, ceea ce în cazul de față nu s-a realizat în condițiile în care prima instanță nu a luat în considerare contractele de vânzare–cumpărare depuse de către ei.
În ceea ce privește daunele datorate proprietarului, au arătat că prima instanță le-a înlăturat fără ca măcar să aducă aminte de ele, după cum în mod nejustificat, cu încălcarea art.274-276 C.pr.civ. a înlăturat și cheltuielile de judecată, deși a fost admisă în parte acțiunea.
Totodată, au învederat că valoarea medie pentru terenurile extravilane din jurul orașului Pecica este de 10 euro/mp și că potrivit art.31 din Legea nr.255/2010 „orice documentație tehnică sau de evaluare realizată ori aflată în curs de realizare anterior intrării în vigoare a prezentei legi se consideră valabilă”, ceea ce înseamnă că expertiza efectuată de expertul CNADNR U. I. R., în baza HG nr.416/28.04.2010, prin care s-a stabilit o valoare de despăgubire de 4,34 euro/mp, rămâne valabilă, câtă vreme prin Hotărârea nr.416/2010 nu se menționează că noile sume stabilite ca despăgubiri ar fi fost stabilite printr-o nouă expertiză.
Astfel, au susținut că se creează o discriminare prin faptul că anterior a fost stabilit un alt nivel de despăgubire pentru același teren.
De asemenea, prin recursul declarat de pârâtul recurent S. R. reprezentat de M.T.I. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale București, acesta a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul recurent a arătat că datele cuprinse în Raportul de evaluare întocmit de . sunt în conformitate cu dispozițiile legale (Legea nr.255/2010) și sunt susținute și de exemple de oferte de vânzare a terenurilor în zonă, cuprinzând atât valoarea despăgubirilor aferente fiecărui imobil, cât și contravaloarea prejudiciului creat proprietarilor prin expropriere.
În concret, a susținut că, potrivit Raportului de evaluare pentru estimarea valorii de despăgubire conform Legii nr.255/2010 a terenurilor afectate de construcția autostrăzii pe U.A.T. Pecica, jud. A., întocmit în 2011, suprafața totală ce urmează a fi expropriată este de_ mp, având o valoare de despăgubire de 684.356,29 lei, raportul fiind întocmit în concordanță cu reglementările Standardelor Internaționale de Evaluare (Standardul internațional IVS 1) de către ing. G. N., având calitatea de membru ANEVAR, astfel că valoarea specială a terenurilor, compusă din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului, este mai mare decât valoarea de piață.
Părțile nu au formulat întâmpinare în această cauză, deși au fost citate în acest sens. Reclamanții recurenți, prin concluziile scrise depuse la dosar au solicitat admiterea recursului pe care l-au declarat și respingerea recursului declarat de pârât.
În urma examinării sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate care se încadrează în cazurile prevăzute de art.304 pct.9, art.3041 și art.312 al.3 și 61 C.pr.civ., Curtea apreciază că este întemeiat recursul reclamanților, pentru considerentele de mai jos.
Potrivit art.1 din Legea nr.33/1994 „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire (…)”, iar conform art.8 al.2 din Legea nr.255/2010 „în termen de 20 de zile calendaristice de la data notificării prevăzute la al.(1), proprietarii imobilelor cuprinse în listă au obligația prezentării la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri.”
De asemenea, art.26 al.1 din Legea nr.33/1994 stabilește că „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”, iar alineatul 2 al aceluiași articol prevede că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”
Din cuprinsul actelor normative mai sus menționate (în concordanță cu art.1 din Protocolul nr.1 adițional la C.E.D.O.), reiese că ele consacră caracterul just (drept) al despăgubirii, pentru imobilele expropriate, și precizează explicit că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, stabilind obligația legală atât în sarcina instanței, cât și în sarcina experților de a ține seama de prețul cu care se vând, de regulă, imobilele similare (de același fel, adică cu aceleași caracteristici) în zona respectivă.
Or, în speță, prima instanță nu s-a conformat dispozițiilor legale mai sus menționate, în sensul că nu a stabilit despăgubirea pe baza raportului de expertiză cerut de art.26 al.2 din Legea nr.33/1994, care să aibă în vedere valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat, precum și prețul cu care se vând imobile similare, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, ci a avut în vedere adresa BNP D., cu caracter general, în baza căreia instanța a făcut un simplu calcul matematic.
În acest sens, este de menționat că însuși expertul B. M., care a semnat cu observații raportul de expertiză, a arătat, prin scriptul de la filele 176, 177 din dosarul de fond, că rezultatele obținute prin raportul de expertiză sunt eronate, deoarece comparabilele folosite nu sunt similare cu terenul expropriat, ele referindu-se la terenuri care au potențial de conversie din teren agricol în teren pentru uz industrial, respectiv sunt cuprinse în PUZ sau PUD, fapt ce le crește mult valoarea, pe când terenul expropriat nu a fost cuprins în planuri de dezvoltare urbanistică, astfel încât comparabilele care sunt cu adevărat similare sunt terenuri agricole extravilane.
Or, observațiile aduse raportului de expertiză de către acest expert nu au fost luate în considerare de către prima instanță, care atât ea, cât și experții erau obligați, potrivit art.26 al.2 din Legea nr.33/1994, prin utilizarea metodei comparațiilor directe, să utilizeze comparabile cu adevărat similare, respectiv terenuri cu aceleași caracteristici, cu atât mai mult cu cât în recurs reclamanții au depus un contract de vânzare-cumpărare încheiat de B.N.P. D. la 12 august 2011, în care prețul era de 2,5 euro/mp.
Față de cele de mai sus și având în vedere că este necesară administrarea unei probe noi, respectiv unui supliment la raportul de expertiză prin care să se stabilească despăgubirea în raport de prețul cu care se vând imobilele similare la data întocmirii raportului de expertiză și de prejudiciul cauzat proprietarului, în baza art.304 pct.8 și 9 și art.312 al.3 și 61 C.pr.civ., va admite recursul reclamanților, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul A..
În rejudecare, instanța va ordona experților să compare, în concret, caracteristicile terenului expropriat și ale terenurilor similare, ce au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare depuse în primă instanță și în recurs, urmând ca instanța să țină seama și de celelalte critici aduse prin cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanții P. S. D. și P. O. și pârâtul S. R. reprezentat de M.T.I. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva Sentinței civile nr.3382 din 17.12.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. Ș. G. O. RUJIȚA R.
Grefier,
M. M.
Red.GO/18.04.2013
Tehnored.MM/2 ex/28.05.2013
Instanță fond: Tribunalul A. – jud.T. B.
| ← Anulare act. Decizia nr. 105/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Cereri. Decizia nr. 624/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
