Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 693/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 693/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 08-05-2013 în dosarul nr. 4900/318/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 693
Ședința publică din 8 mai 2013
PREȘEDINTE: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR:C. R.
GREFIER: I. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta Bănete Iluța M. împotriva deciziei civile nr. 927/A/18.12.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul D. C., având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat reclamanta Bănete Iluța M., asistată de av. O. Ș., lipsă intimatul D. C..
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, se constată că, prin registratura instanței, s-a depus la data de 29.04.2013, de către reclamanta Bănete Iluța M., dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 1360 lei și 5 lei timbru judiciar, iar la data de 07.05.2013, s-a depus de către intimatul D. C. întâmpinare, din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentanta recurentei; aceasta din urmă a depus la dosar împuternicire avocațială și a arătat că nu solicită termen pentru studierea întâmpinării.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii recurate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond, arătând că ambele instanțe au ignorat faptul că imobilul a fost achiziționat cu credit ipotecar, impunându-se administrarea de probe privind posibilitatea efectivă de modificare a raportului obligațional decurgând din contractul de credit, datorie comună a soților, prin novație sau delegație, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. J. sub nr._, reclamanta D. M., în contradictoriu cu pârâtul D. C., a solicitat desfacerea căsătoriei părților.
Prin cererea reconvențională formulată de pârâtul D. C., s-a solicitat instanței, în contradictoriu cu reclamanta D. M., sistarea comunității de bunuri dobândite sub durata căsătoriei.
Prin sentința civilă nr. 3718/17 mai 2010 pronunțată de Judecătoria Tg. J. în dosarul amintit, s-a declinat competența de soluționare a cererii privind partajul bunurilor comune în favoarea Judecătoriei Timișoara, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30 iunie_, sub nr._ .
În fapt, reclamanta a aratat că bunurile comune achiziționate sub durata căsătoriei cu pârâtul constau în apartamentul situat în Timișoara, ., ., ., înscris în CF nr._-C1-U4, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._ Timișoara, achiziționat de ambii soți conform Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 28/09.01.1008, iar prețul în sumă de 219.600 lei a fost achitat astfel: suma de 1.800 lei, reprezentând avans, a fost achitată de către ambele părți la data semnării antecontractului de vânzare cumpărare, deci este bun comun; suma de 1.800 lei, reprezentând avans, a fost achitată de către ambele părți la data evaluării imobilului, suma de 90.000 lei a fost achitată la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare de către reclamantă, din banii proprii dobândiți anterior căsătoriei, fiind un bun propriu al acesteia, suma de 126.000 lei a fost achitată prin contractarea unui împrumut ipotecar de la BCR Timișoara. Pentru a restitui creditul contractat, părțile au achitat împreună (bun comun) 12 rate a câte 1.100 lei, deci un total de 13.200 lei.
Restul ratelor nu a mai fost achitat, iar la data de 22.09.2010, conform Fișei de credit, se înregistra un sold credit curent de 121.794,92 lei și sold credit restant de 2.355,26 lei + un sold dobânda restanta de_,23 lei.
Suma de 90.000 lei a fost achitată de către reclamantă din banii proprii dobândiți anterior căsătoriei, astfel: în data de 27.09.2006 (anterior căsătoriei, care s-a încheiat la data de 06.10.2007), reclamanta a depus în contul personal deschis la Banca Transilvania Tg-J. nr. RO73BTRL02001201B57797XX suma de 60.000 lei. Acești bani erau proveniți din vânzarea unui imobil (teren forestier) proprietate comună a reclamantei, a fraților și a mamei acesteia, în calitate de succesori ai tatălui, decedat. In data de 27.11.2006, mama reclamantei, Bănete-Iluța M. O. C., a depus în contul personal al reclamantei deschis la Banca Transilvania Tg-J. nr. RO76BTRL_98XX, suma de 30.000 lei, bani proveniți din aceeași vânzare. In urma căsătoriei părților, reclamanta a preluat numele de D., motiv pentru care nu a mai putut ridica banii din contul personal decât dacă făcea modificările în ceea ce privește numele. Întrucât urma să fie încheiat contractul de vânzare cumpărare asupra apartamentului într-un timp relativ scurt, nu a avut timp să facă modificările privitoare la schimbarea în ceea ce privește numele. De aceea, în data de 27.12.2007 mama reclamantei, în calitate de împuternicit, a transferat din contul fiicei, reclamanta în cauză, deschis la Banca Transilvania Tg-J. nr. RO73BTRL02001201B57797XX, suma de 58.200 lei în contul fostului soț, D. C., cu scopul de a achita avansul pentru apartament. În aceeași zi, 27.12.2007, mama reclamantei a transferat suma de 31.800 lei din contul ei personal deschis la Banca Transilvania Tg-J. nr. RO76BTRL_98XX în contul fostului soț, D. C., cu scopul de a achita restul de avans. Acești bani proveneau din vânzarea unui imobil moștenit de la tatăl reclamantei, decedat, iar mama reclamantei a înțeles să-i doneze reclamantei cota-parte cuvenita in urma taxei succesorale a tatălui, și nu soțului reclamantei sau ambilor soți. Totalul sumei de 90.000 lei a fost transferat din contul deschis pe numele fostului soț, D. C., în contul vânzătorului apartamentului, B. loan, reprezentând avans imobil. Contul a fost deschis la BCR Timișoara pe numele fostului soț, D. C., doar în scopul achiziționării apartamentului, pentru a putea face transferul banilor în contul vânzătorului.
În ceea ce privește apartamentul, reclamanta a solicitat vânzarea acestuia, iar din prețul obținut să se scadă contribuția sa bun propriu, în sumă de 90.000 lei, care să îi fíe atribuită, iar suma rămasă să se partajeze ambilor soți în proporție egală, 50% pentru fiecare.
Cu privire la bunurile mobile supuse partajului, reclamanta a aratat că acestea sunt următoarele: mobilă bucătărie compusa din 3 corpuri suspendate din lemn masiv, dulap de bucătărie din lemn masiv, masca chiuveta, chiuveta din inox, centrala de apartament pe gaz, masa de bucătărie din lemn; mobila hol: cuier de perete din lemn masiv, corp pentru depozitare încălțăminte, aplica; mobila sufragerie: biblioteca de sufragerie, coltar de culoare albastru cu maro, masuta de culoare maro; mobila dormitor: pat dublu din lemn masiv, mobila dormitor formata din 2 dulapuri demontabile, noptiera cu doua usi, corp suspendat, corp cu oglinda mare, lustra sub forma de floare alba, lustra de culoare verde, galerii (garnișă) de 3 m lungime, în valoare totală de 8000 lei si au fost cumpărate cu imobilul supus partajului, solicitând ca valoarea acestora să se partajeze ambilor soți proporțional cu procentul de recuperare a sumei rezultata din vânzarea imobilului.
Reclamanta a mai precizat următoarele bunuri, ca fiind achiziționate împreuna de ambii soți, dar înainte de data încheierii căsătoriei, respectiv data de 06.10.2007: automobil Pegeout 405; grătar rotund pentru aragaz; saltea pneumatica marca INTEX; pompa pentru saltea; covor persan sufragerie; covor dormitor; mașina de spălat marca Wirhpool; televizor marca Samsung, ventilator birou; butelie galbena de aragaz; birou calculator, în sumă totală de 12.000 lei, bunuri ce au fost preluate de pârât, reclamanta solicitând ca acestea să-i fie atribuite pârâtului.
Reclamanta a mai aratat că următoarele bunuri au fost preluate de ambii soți astfel: bunuri fost preluate de catre D. C.: combina frigorifica marca Samsung in valoare de 1328,99 lei; aragaz inox marca Indesit in evaluare de 891,31 lei; covoras bucatarie 0,5/l,2 m in valoare de 20 lei; set tacâmuri din inox pt sase persoane in valoare de 30 lei; set boluri 6 mici + 1 mare in valoare de 12 lei; lenjerie de pat de bumbac albastru cu alb in valoare de 100 lei; set cuțite de bucătărie de diferite mărimi 5 buc in valoare de 10 lei; pilota +2 fete de perna culoare albastra in valoare de 60 lei; lenjerie de pat 2 persoane de culoare roșu inchis in valoare de 60 lei; lighean in valoare de 15 lei; lighean in valoare de 10 lei; icoana perete in valoare de 60 ei; serviciu masa 6 persoane in valoare de 100 lei; 1 set oale inox 12 piese in valoare de 150 lei; set pahare vin in valoare de 15 lei, serviciu de cafea 6 persoane in valoare de 30 lei, în sumă suma totala de 2892,3 lei. Bunuri preluate de reclamantă: aspirator de mașina 35,69 lei; aspirator marca Daewoo 225,98 lei; blender Moulinex 124,8 lei; perdea de bucătărie 30 lei; perdea dormitor de culoare galbena 150 lei; perdea de sufragerie de culoare alba 150 lei; covor persan hol 1,8/1 m 120 lei; mașina de tocat carne 40 lei; cort pentru 3 persoane 250 lei; prelungitor de 6 lei; uscator de par Philips 60 lei; cearceaf de pat flausat 40 lei; tavi inox 20 lei; forma blat de tort 6 lei; răzătoare bucătărie 5 lei; serviciu masa 4 persoane 40 lei; prelungitor cu 3 capete 6 lei; fier de călcat 150 lei; paturi 100 lei; sac de dormit 60 lei; lenjerie de pat 2 persoane 60 lei; cana termorezistenta 50 lei; veioza birou de 15 lei; icoana perete 30 lei, în sumă totală de 1774,47 lei, solicitând atribuirea acestora, iar, în ceea ce privește bunurile preluate de pârât, a solicitat să îi fie atribuite acestuia, cu obligarea pârâtului la plata către reclamantă a unei sulte în sumă de 558,91 lei (2892,3 lei - 1774,47 lei=1117.83 lei2 =558,91 lei).
Reclamanta a mai aratat că în imobil au rămas bunuri comune în valoare totală de 700 Iei: saltea relaxa pt. 2 persoane; 2 scaune, solicitând să fie partajate proporțional cu procentul de recuperare a sumei rezultata din vânzarea imobilului.
La termenul de judecată din data de 22.11.2010, pârâtul a formulat note de ședință prin care a aratat că recunoaște bunurile indicate de reclamantă ca fiind preluate de către pârât din imobil, iar în ce privește prețuirea lor, a contestat valoarea pe care o indica reclamanta, valoarea acestora fiind următoarea: combina Samsung, cu o valoare actuala de 700 lei; aragaz marca Indesit cu o valoare actuala de 600 lei, covoraș bucătărie cu o valoare de 20 lei, tacâmuri inox pentru 6 persoane in valoare de 30 lei, set boluri in valoare de 12 lei, lenjerie de pat de culoare albastra in valoare de 50 lei, set cuțite de bucătărie in valoare de 10 lei, fete de perna in valoare de 60 lei, lenjerie de pat de culoare roșu inchis in valoare de 50 lei, lighean mare in valoare de 15 lei, lighean mic in valoare de 10 lei, 1 icoana perete in valoare de 40 lei, serviciu de masa de 6 persoane in valoare de 80 lei, set 12 oale de inox in valoare de 150 lei, set pahare de vin in valoare de 15 lei, serviciu de cafea pentru 6 persoane in valoare de 30 lei, în sumă totală de 1872 lei, care trebuie compensată cu valoarea bunurilor preluate de către reclamanta, sau valoare care trebuie avută în vedere la stabilirea masei partajabile a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.
In ceea ce privește bunurile mobile pe care le-a preluat reclamanta, pârâtul a achiesat la cele arătate de către reclamanta, fiind de acord cu valorile pe care aceasta prin notele de ședința le-a indicat instanței.
In ceea ce privește bunul imobil, referitor la notele de ședință pe care reclamanta le-a depus la instanță prin intermediul apărătorului ales, pârâtul a aratat că acesta a fost achiziționat in timpul căsătoriei, de către ambii soți cu bani care au fost obținuți de aceștia in timpul căsătoriei, reclamanta nefacand dovada faptului ca a fost achitat cu bani proprii ai vreuneia dintre parti în integralitatea sa sau o cotă parte din acesta.
La termenul de judecată din 08.12.2010, reclamanta a formulat note de ședință prin care a arătat că, în situația în care nu se include în masa partajabilă suma de 90.000 lei, în ceea ce privește masa partajabilă, bunurile comune (mobile și imobile) supuse partajului sunt următoarele: - 1.800lei reprezintă avans achitat la data semnării antecontractului de vânzare-cumpărare imobil; 1.800 lei - reprezintă avans achitat la data evaluării imobilului; 13.200 lei - reprezintă 12 rate a cate 1.100 lei achitate la creditul ipotecar de la BCR; 126.000 lei - suma achitată prin contractarea unui împrumut ipotecar de la BCR Timișoara, 2.892,3 lei - bunuri mobile preluate de către pârât; 1.774,47 lei - bunuri mobile preluate de reclamantă; 700 lei - bunuri ramase in imobil, în valoare totală de 148.166,77 lei (valoarea totala cheltuita pentru achiziționarea bunurilor de către ambele părți), cu propunerea ca aceste bunuri să fie partajate ambilor soți în proporție egală, 50% pentru fiecare. Suma de 90.000 lei a fost achitată cu titlu de avans la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare de către reclamantă, din banii proprii dobândiți anterior căsătoriei, deci este bun propriu al reclamantei, motiv pentru care acesta sumă nu se include în masa partajabilă. Reclamanta a mai aratat că, suma de 90.000 lei este bun propriu deoarece a fost achitată din bani proprii, dobândiți anterior căsătoriei (suma de 58.200 lei) și din donația mamei reclamantei (suma de 31.800 lei). In ceea ce privește donația mamei reclamantei, aceasta nu a prevăzut niciodată că intenționează să doneze acesta sumă ambilor soți. În situația în care se include în masa partajabilă suma de 90.000 lei, totalul masei partajabile (valoarea totala cheltuita pentru achiziționarea bunurilor de către părți, 148.166,77 lei + suma de 90.000 lei bani proprii ai reclamantei), este suma de 238.166.77 lei, în acesta situație solicitând să se partajeze ambilor soți astfel: în proporție de 87,7% revenind reclamantei și respectiv cota de 12,3 % revenind pârâtului. In ceea ce privește bunurile menționate de reclamantă prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei la termenul din data de 11.10.2010 la punctul II, lit. B, menționează că aceste sunt bunuri care au fost achiziționate de ambii soți, dar înainte de data încheierii căsătoriei, respectiv data de 06.10.2007 și anume: automobil Pegeout 405; grătar rotund pentru aragaz; saltea pneumatica marca INTEX; pompa pentru saltea; covor persan sufragerie; covor dormitor; mașina de spălat marca Wirhpool; televizor marca Samsung; ventilator birou; butelie galbena de aragaz; birou calculator, în sumă totală de 12.000 lei au fost preluate de pârât, solicitând ca acestea să îi fie atribuite pârâtului.
La termenul de judecată din data de 16.03.2010, pârâtul a depus la dosar note de ședință, arătând că bunurile supuse partajului învederate de către reclamanta nu pot fi supuse partajului separat de prețul apartamentului, întrucât acestea au fost incluse în prețul apartamentului. Aceste bunuri sunt: mobilă bucătărie - 3 corpuri suspendate din lemn masiv; dulap de bucătărie din lemn masiv, maro închis; mască chiuvetă; chiuvetă din inox; centrală de apartament pe gaz; masă de bucătărie albă din lemn pentru 2 persoane, mobilă hol - cuier aplicat pe perete din lemn masiv; corp pentru depozitare încălțăminte aplică maro deschis; mobilă sufragerie - bibliotecă de sufragerie de culoare maro deschis, cu rafturi de culoare neagră; colțar de culoare albastru cu maro; măsuța de cafea de culoare maro; mobilă dormitor, pat dublu din lemn masiv, mobila dormitor demontabila; noptieră cu două rafturi, cu două usi corp suspendat; corp cu oglindă mare cu două sertare, în valoare totală 8.000 lei. Următoarele bunuri nu se circumscriu stării de coproprietate caracteristice căsătoriei, întrucât au fost achiziționate de către pârât înainte de data încheierii căsătoriei, respectiv la data de 06.10.2007: Automobil Peugeot 405; G. rotund pentru ochi aragaz; Saltea pneumatică marca INTEX; Pompă pentru saltea cu 2 pistoane acționată mecanic; Covor persan sufragerie; Covor dormitor culoare maro cu alb; mașină de spălat marca Wirhpool; Televizor marca Samsung, de culoare argintiu; Ventilator alb birou, cu cadru inox; Butelie aragaz de culoare galbenă; Birou calculator cu 2 sertare.
Sub aspectul bunurilor mobile, pârâtul a aratat că acestea sunt următoarele: Combină frigorifică marca Samsung culoare gri cu afișare temperatură cumpărată la 26.02.2008 în valoare de 1328,99 lei; Aragaz inox marca INDESIT în valoare de 891,31 lei; Covoraș bucătărie 0,5/1,2 m din lână în valoare de 20 lei; Set tacâmuri din inox pt 6 persoane în valoare de 10 lei, Set boluri 6 mici + 1 mare în valoare de 12 lei, lenjerie de pat de mijloc bumbac albastru cu alb în valoare de 100 lei, Set cuțite de bucătărie de diferite mărimi 5 buc în valoare de 10 lei, pilotă +2 fețe de pernă culoarea albastră în valoare de 60 lei, aspirator mașină portabil în valoare de 35,69 lei; 10. aspirator Daewoo în valoare de 225,98 lei, blender Moulinex în valoare de 124,8 lei; 12. galerii de 3 m lungime din lemn cu inele de prindere din lemn în valoare totală de 40 lei; Perdea de bucătărie maro cu romburi grena din pânză în valoare de 30 lei;. Perdea de sufragerie albă in valoare de 1500 lei, Perdea dormitor galbenă în valoare de 1500 lei; Covor persan hol 1,8/1 m verde în valoare de 120 lei; Mochetă persană din lână maro în valoare de 20 lei; Saltea relaxa pt pat de mijloc 2 persoane cu 2 fețe în valoare de 700 lei; scaune cu cadru inox în valoare de 40 lei; 20. Mașină de tocat carne manual în valoare de 40 lei; Cort 3 persoane argintiu în valoare de 250 lei; Prelungitor alb 5 metri cu 3 capete în valoare de 6 lei; Uscător de păr Philips în valoare de 60 lei; 24. cearceaf din material flaușat pentru îmbrăcat salteaua în valoare de l00 lei; 25. tăvi inox în valoare de 20 lei; blat de tort inox în valoare de 6 lei; Răzătoare bucătărie în valoare de 5 lei; 28. Serviciu de masă de 4 persoane alb cu verde cu flori în valoare de 20 lei; Prelungitor negru cu 3 capete 2-3m în valoare de 6 lei; F. de călcat cu aburi în valoare de 200 lei; lenjerie pat 2 persoane roșu închis în valoare de 60 lei; 32. pături în valoare totală de 120 lei; sac dormit verde în valoare de 80 lei; lighean mare tip cădită roșu în valoare de 15 lei; lighean în valoare de 10 lei; icoană perete M. Domnului în valoare de 30 lei; Veioză birou roz cu animăluț model copil în valoare de 15 lei; Lustră sticlă cu 3 becuri - sufragerie în valoare de 30 lei; serviciu masă 6 persoane, set oale inox 12 piese: 5 oale de dimensiuni diferite, oală termorezistentă în valoare de 150 lei; Set pahare vin în valoare de 15 lei; icoană de perete înrămată 40/40 în valoare de 60 lei; Serviciu de cafea 6 pers în valoare de 30 lei; Lenjerie de pat 2 pers, culoare roșu cu alb în valoare de 60 lei; C. termorezistentă cu capac culoare roșie 21 în valoare de 50 lei; valoarea totală de 8236,77 lei, solicitând să-i fie atribuite primele 8 bunuri, scăzând valoarea lor totala de 2432,3 lei din cota care i s-ar cuveni ca urmare a partajării. Pârâtul a învederat instanței că, cu excepția pozițiilor 12, 17, 18,19, 22, 36, 38, 39 și 43, toate celelate bunuri au fost preluate de catre pârâtă. În ceea ce privește bunurile pe care le-a preluat pârâta, pârâtă a aratat că nu se opune ca acestea să îi fie atribuite, însă a solicitatca aceasta valoare însumată să fie luată în calcul la partajarea valorii supusa partajului, valoarea acestora fiind în total de 4858,47 lei. Cu privire la imobilul supus partajării, apartament 2 camere, proprietatea părtilor dobândita in timpul căsătoriei, acest apartament a fost cumpărat printr-un credit imobiliar, in valoare de 126.000 lei, conform contractului de ipoteca autentificat la Biroul Notarilor Publici Asociați Romanu nr. 29 din 09 ianuarie 2008. Avansul achitat de catre ambele parti, in suma totala de 93.600 lei, reprezintă bun supus partajului, a mai aratat pârâtul.
Cu privire la imobil, pârâtul a aratat că nu se opune ca, prin hotărârea care se va pronunța, să se dispună atribuirea acestui apartament reclamantei, cu obligarea corelativă care va cădea în sarcina acesteia de a plăti în favoarea pârâtului o sultă proporțională cu aportul adus la dobândirea bunurilor, in cuantum de 50% .
Prin sentinta civila nr._/24.10.2011 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosar nr._, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta D. M., în contradictoriu cu pârâtul D. C., si pe cale de consecinta, s-a constatat că părțile, sub durata căsătoriei, au dobândit cu titlu de bun comun, următoarele bunuri imobile și mobile: bunul imobil constând în apartamentul situat în Timișoara, .,., ., înscris în CF nr._-C1-U4, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._ Timișoara, în valoare totală de 149.802 lei; următoarele bunuri mobile: mobilier aferent imobilului, respectiv mobilă bucătărie - 3 corpuri suspendate din lemn masiv; dulap de bucătărie din lemn masiv, maro închis; mască chiuvetă; chiuvetă din inox; centrală de apartament pe gaz; masă de bucătărie albă din lemn pentru 2 persoane, mobilă hol, cuier aplicat pe perete din lemn masiv; corp pentru depozitare încălțăminte; aplică maro deschis; mobilă sufragerie, bibliotecă de sufragerie de culoare maro deschis, cu rafturi de culoare neagră, colțar de culoare albastru cu maro; măsuța de cafea de culoare maro; mobilă dormitor constand din pat dublu din lemn masiv, mobila dormitor formata din 2 dulapuri demontabile, noptieră cu două rafturi, cu două usi, corp suspendat; corp cu oglindă mare cu două sertare, lustra sub formă de floare albă, lustră verde, galerii, o saltea și 2 scaune, aspirator de mașină; aspirator marca Daewoo; blender Moulinex, perdea de bucătărie, perdea de dormitor de culoare galbenă, perdea de sufragerie de culoare albă, covor persan, mașină de tocat carne, cort pentru 3 persoane, prelungitor de 5 metri în, uscător de păr Phillips, cearșaf de pat flaușat, tăvi inox, formă blat de tort, răzătoare bucătărie, serviciu de masă 4 persoane, prelungitor cu 3 capete, fier de călcat, paturi, sac de dormit, lenjerie de pat 2 persoane, cană termorezistentă, veioză pentru birou, icoană perete, combină frigorifică marca Samsung, aragaz inox marca INDESIT, covoraș bucătărie, set tacâmuri din inox pt 6 persoane, set boluri, lenjerie de pat de mijloc bumbac albastru cu alb, set cuțite de bucătărie de diferite mărimi 5, pilotă, fețe de pernă, set lenjerie pat culoare roșu inchis, un lighean mare, un lighean mic, icoană de perete, serviciu de masă 6 persoane, set 12 oale inox, set pahare de vin, serviciu de cafea 6 persoane, în valoare totală 12.496 lei. S-a constatat contribuția reclamantei in suma de 90.000 lei la dobândirea imobilului părților susmenționat, imobil în valoare de 149.802 lei. S-a dispus sistarea comunității de bunuri imobile, prin atribuirea către reclamantă, în proprietate, a imobilului constând în apartamentul situat în Timișoara, .,., ., înscris în CF nr._-C1-U4, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._ Timișoara, cu obligarea reclamantei, la plata către pârât a unei sulte în sumă de 29.901 lei. S-a dispus intabularea dreptului de proprietate apartinand reclamantei asupra imobilului, in cota de 1/1 parte, cu titlu de sistare stare de codevalmasie si radierea dreptului de proprietate apartinand pârâtului.
S-a dispus sistarea starii de codevalmasie asupra bunurilor mobile prin formarea a doua loturi si atribuirea acestora in natura partilor dupa cum urmeaza: Lotul A a fost atribuit reclamantei, în valoare totală de 10.474 lei, compus din următoarele bunuri mobile: mobilier aferent imobilului, respectiv mobilă bucătărie - 3 corpuri suspendate din lemn masiv; dulap de bucătărie din lemn masiv, maro închis; mască chiuvetă; chiuvetă din inox; centrală de apartament pe gaz; masă de bucătărie albă din lemn pentru 2 persoane, mobilă hol, cuier aplicat pe perete din lemn masiv; corp pentru depozitare încălțăminte; aplică maro deschis; mobilă sufragerie, bibliotecă de sufragerie de culoare maro deschis, cu rafturi de culoare neagră colțar de culoare albastru cu maro; măsuța de cafea de culoare maro; mobilă dormitor costand din pat dublu din lemn masiv, mobila dormitor formata din 2 dulapuri demontabile, noptieră cu două rafturi, cu două usi, corp suspendat; corp cu oglindă mare cu două sertare, lustra sub formă de floare albă, lustră verde, galerii, o saltea și 2 scaune, bunuri în valoare de 8700 lei; precum si: aspirator de mașină în valoare de 35,69 lei; aspirator marca Daewo în valoare de 225,98 lei; blender Moulinex în valoare de 124,8 lei, perdea de bucătărie, în valoare de 30 lei, perdea de dormitor de culoare galbenă în valoare de 150 lei, perdea de sufragerie de culoare albă, în valoare de 150 lei, covor persan în valoare de 120 lei, mașină de tocat carne în valoare de 40 lei, cort pentru 3 persoane în valoare de 250 lei, prelungitor de 5 metri în valoare de 6 lei, uscător de păr Philips-60 lei, cearșaf de pat flaușat - 40 lei, tăvi inox-20 lei, formă blat de tort - 6 lei, răzătoare bucătărie - 5 lei, serviciu de masă 4 persoane - 40 lei, prelungitor cu 3 capete 6 lei, fier de călcat - 150 lei, paturi - 100 lei, sac de dormit - 60 lei, lenjerie de pat, 2 persoane - 60 lei, cană termorezistentă - 50 lei, veioză pentru birou - 15 lei, icoană perete - 30 lei, bunuri în valoare de 1774 lei; Lotul B a fost atribuit pârâtului, în valoare totală de 2.022 lei, constând din următoarele bunuri: combină frigorifică marca Samsung - 700 lei, aragaz inox marca INDESIT - 600 lei, covoraș bucătărie - 20 lei, Set tacâmuri din inox pt 6 persoane - 30 lei, set boluri - 12 lei, lenjerie de pat de mijloc bumbac albastru cu alb - 50 lei, Set cuțite de bucătărie de diferite mărimi - 10 lei, pilotă cu 2 fețe de pernă - 60 lei, set lenjerie pat culoare roșu inchis - 50 lei, un lighean mare - 15 lei, un lighean mic - 10 lei, icoană de perete - 40 lei, serviciu de masă 6 persoane - 80 lei, set 12 oale inox-150 lei, set pahare de vin -15 lei, serviciu de cafea 6 persoane - 30 lei. A fost obligata reclamanta la plata către pârât a unei sulte în sumă de 4.226 lei; s-a respins în rest acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanta a retinut că, prin sentința civilă nr. 4918/16.03.2010 a Judecatoriei Timisoara pronunțată în dosar nr._, definitiva si irevocabila, s-a dispus desfacerea căsătoriei părților prin acordul soților.
În ceea ce privește sistarea comunității de bunuri a părților, raportat la bunurile imobile, conform acțiunii principale și incidentale, s-a constatat că părțile au dobândit în comun un imobil, în timpul căsătoriei, achiziționat printr-un credit ipotecar în valoare de 126.000 lei, la data vânzării fiind achitat un avans de 90.000 lei.
Ca o consecință a contractului încheiat, pârâtul a recunoscut că a fost plătit un avans de 90.000 lei, din partea mamei reclamantei, însă, conform contului personal deschis la Banca Transilvania Tg. J., în acesta au fost depuși cei 90.000 lei avans, în 2 tranșe. Astfel, la 27.09.2006, a fost depusă suma de 60.000 lei, bani obținuți din vânzarea unor bunuri proprii ale reclamantei, ulterior, la 27.11.2006, în același cont, a fost depusă suma de 30.000 lei, proveniți din aceeași vânzare.
Conform extrasului de cont pe numele pârâtului și față de numele luat de reclamantă după căsătorie, rezultă că cei 90.000 lei au fost transferați în contul pârâtului, pentru achiziționarea imobilului, aceștia constituind avansul necesar.
În acest sens, s-a făcut dovada la dosarul cauzei, a vânzării pentru reclamantă a unui imobil moștenit de la tatăl acesteia, decedat, însă, prin remiterea sumei de 90.000 lei de către mama reclamantei direct, exclusiv și personal, către reclamantă, rezultă fără putință de tăgadă, intenția directă și personală a mamei reclamantei de a o gratifica exclusiv pe reclamantă, și în nici un caz pe ambele părți.
Analizând din grafica extraselor de cont și a fișelor de salariat, a contractelor depuse la dosar, situația financiară a imobilului, rezultă că sumele de 1800 lei, reprezentând avans la data semnării contractului, respectiv, 1800 lei, la data evaluării imobilului, sunt bunuri comune, fiind achitate de ambele părți. S-a constatat de asemenea, calitatea de bun comun pentru suma de 126.000 lei, reprezentând contravaloarea împrumutului ipotecar contractat de la BCR Timișoara, cota de ½ pentru fiecare parte nefiind contestată de niciuna din părți.
S-a reținut însă, suma de 90.000 lei, achitată la data autentificării contractului, ca bun propriu al reclamantei, respectiv bani dobândiți anterior încheierii căsătoriei, potrivit voinței celui care a gratificat, și anume, mama reclamantei care a gratificat-o exclusiv pe reclamantă cu această sumă.
În cauză a fost administrată proba cu expertiza evaluatoare de bunuri imobile, din cuprinsul raportului de expertiză tehnico-judiciară specialitatea construcții, efectuat de către expert B. M., rezultând că valoarea de piață a imobilului, respectiv, valoarea sa de circulație este de 149.802 lei, valoare necontestată de către părți.
Din interogatoriul luat pârâtului, acesta a recunoscut în mod direct și personal că suma de 90.000 lei a fost remisă reclamantei de către mama acesteia, în urma vânzării de bunuri aparținând familiei reclamantei, însă, fără nicio susținere de fapt, acesta a afirmat, în mod total neîntemeiat că a existat intenție de gratificare a ambelor părți la dobândirea prin cumpărare a imobilului.
Pentru a se elimina eventuale interpretări și supoziții, din interogatoriul luat reclamantei, a rezultat fără putință de tăgadă, că intenția mamei reclamantei, a fost să o gratifice pe fiica ei, reclamantă în cauză și exclusiv pe aceasta, însă, fiind necesară efectuarea transferului bancar în contul deschis de pârât, aspect legat direct de consecința schimbării numelui reclamantei prin căsătorie, s-a procedat la depunerea banilor primiți de la mama sa de către reclamantă, în contul pârâtului. Mai mult, chiar și martorul C. D. a confirmat starea contractuală, respectiv existența unor bunuri vândute de familia reclamantei.
În niciun caz nu se poate reține, în lipsa unei probe directe din partea pârâtului, care, potrivit principiului „actor incumbit probatio”, trebuia să dovedească instanței că mama reclamantei a urmărit să îl gratifice și pe acesta, că, avansul de 90.000 lei ar putea aparține și în cea mai mică parte și pârâtului, câtă vreme acești bani au fost remiși exclusiv reclamantei și cu privire la care s-a dispus exclusiv de către aceasta la achiziționarea bunului imobil, se considera altfel, ar însemna o îmbogățire fără justă cauză de către pârât, câtă vreme acesta nu a produs probe din care să rezulte intenția de gratificare față de persoana sa.
În ceea ce privește bunurile mobile ale părților, față de neînțelegerile părților, cu privire la bunurile existente în materialitatea lor și locul unde acestea se află, cu acordul părților și în urma deplasării pe teren a expertului desemnat la mai multe adrese, au fost identificate, enumerate și evaluate următoarele bunuri mobile indicate în dispozitivul sentinței, arătate anterior, rezultând o valoare totală actualizată a acestora de 2.022 lei, valoare necontestată de către părți, conform raportului de expertiză evaluatoare de bunuri comune efectuate în cauză, omologat de prima instanță și care face parte integrantă din hotărâre.
Părțile, de asemenea, nu au contestat valoarea bunurilor mobile preluate de către reclamantă din imobil, în valoare de 1774 lei, convenind că bunurile rămase în imobil au o valoare de 700 lei, fiind vorba de bunuri care nu au fost cumpărate împreună cu imobilul, respectiv o saltea și 2 scaune.
Ambele părți au fost de acord, de asemenea, că mobilierul de 8000 lei cumpărat împreună cu imobilul supus partajului și aferent acestuia constă din mobilă bucătărie - a) 3 corpuri suspendate din lemn masiv; b) dulap de bucătărie din lemn masiv, maro închis; c)mască chiuvetă; d) chiuvetă din inox; e) centrală de apartament pe gaz; f) masă de bucătărie albă din lemn pentru 2 persoane, mobilă hol - a) cuier aplicat pe perete din lemn masiv; b) corp pentru depozitare încălțăminte; c) aplică maro deschis; 3) mobilă sufragerie - a) bibliotecă de sufragerie de culoare maro deschis, cu rafturi de culoare neagră; b) colțar de culoare albastru cu maro; c) măsuța de cafea de culoare maro; 4) mobilă dormitor - a) pat dublu din lemn masiv; b) mobila dormitor demontabila; c) noptieră cu două rafturi, cu două usi; d) corp suspendat; e) corp cu oglindă mare cu două sertare.
Pentru aceste considerente, prima instanță a admis în parte acțiunea, iar, față de dispozițiile art. 728 C civ, 673 ind. 1 C proc civ, art. 673 ind 5 C proc civ si art 36 C fam, s-a dispus sistarea comunității de bunuri imobile, conform celor deja arătate. Vazand dispozitiile Legii nr. 7/1996, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate apartinand reclamantei asupra imobilului în litigiu, in cota de 1/1 parte cu titlu de sistare stare de codevalmasie si radierea dreptului de proprietate apartinand pârâtului.
Impotriva acestei sentințe, a declarat recurs, recalificat ulterior de instanta ca fiind apel, apelanta Bănete I. M., solicitând modificarea hotărâri recurate, admiterea cererii sale de chemare in judecata așa cum a fost precizata, in sensul ca bunul imobil supus partajului (apartamentul) sa fie vândut, iar din prețul obtinut, sa se scadă contribuția sa bun propriu in suma de 90.000 lei, care sa îi fie atribuita si suma de 126.000 lei, reprezentând creditul bancar, iar suma rămasa se se partajeze ambilor soti în proporție egala, de 50% fiecare, cu cheltuieli de judecata.
A considerat că, la pronunțarea sentinței atacate, nu s-a luat in considerare împrumutul contractat de fostii soti, in suma de 126.000 lei, conform contractului de ipoteca nr._/09.01.2008. Potrivit acestui contract, partile aveau obligatia de a achita lunar ratele scadente, iar asupra imobilului s-a constituit o ipoteca de rangul I .
În susținerea apelului, a invocat apelanta prev. art. 673 ind. 5 C.pr civ si art. 32 C.fam., in vigoare la data introducerii actiunii la instanta de fond. De asemenea, a invocat si prevederile art. 677 din Noul Cod Civil.
A mai invocat apelanta că, atribuindu-i-se ei proprietatea asupra imobilului, urmeaza sa suporte singura si contravaloarea întregii ipoteci si a ratelor scadente. Or, potrivit art.7 lit.g din contractul de ipoteca nr._ /09.01.2008, partile „se obliga solidar la plata debitului „.
Din aceste considerente, s-a solicitat să se scadă din masa partajabila suma de 90.000 lei (corect retinuta de prima instanta ca fiind bun propriu) si suma de 126.000 lei, reprezentand creditul bancar, iar suma ramasă să se partajeze ambilor soți, în proporție egală de 50 % pentru fiecare.
A mai invocat apelanta că prima instanță nu a luat în considerare faptul că a renunțat la solicitarea sa privind atribuirea apartamentului în proprietatea sa, cu obligarea la plata unei sulte către pârât și a solicitat ca acesta să fie vândut, prin notele de ședință de la termenul din data de 11.10.2010, iar instanța nu s-a pronunțat asupra acestui aspect. Mai mult, deoarece pârâtul a solicitat atribuirea apartamentului în proprietate prin cererea reconvențională, instanța de fond trebuia să țină cont de această solicitare.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul D. C. a solicitat respingerea apelului și menținerea, ca temeinică și legală, a hotărârii atacate.
Prin decizia civilă nr. 927/18.12.2012 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins apelul formulat de reclamanta Bănete I. (fosta D.) M. impotriva sentintei civile nr._/19.11.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul D. C., și a obligat-o pe aceasta să plătească intimatului suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata in apel, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că, din cuprinsul considerentelor hotărârii atacate, rezultă că prima instanță a reținut că imobilul în litigiu a fost achiziționat de părți prin contractarea unui împrumut ipotecar de la BCR Timișoara în cuantum de 126.000 lei, contact de ipotecă notat ca și sarcină în cartea funciară în care apare individualizat imobilul.
Instanța de apel a constatat că în mod legal prima instanță nu a partajat debitul, respectiv suma împrumutată, conform contractului de ipotecă autentificat la B.N.P. Asociați R. nr. 29/09.01.2008, întrucât contractul de credit ipotecar reprezintă voința părților, respectiv a B.C.R Timișoara, instituție bancară ce a acordat creditul, și a foștilor soți, D. C. și Bănete Iluța (fostă D.) M., instanța de judecată neputând modifica contractul ce reprezintă voința părților și are putere de lege între părți (conform art. 969 C.civ.).
Astfel, părțile rămân obligate în forma în care s-au obligat prin contractul de credit, art. 673 ind. 5 C.pr.civ, invocat de apelantă, se aplica la stabilirea de către instanța de judecată a bunului și respectiv creanțelor născute din starea de proprietate comună, și nu a debitelor părților.
Art. 32 din C.fam., invocat de apelantă în susținerea motivelor de apel, stabilește răspunderea soților cu bunurile comune pentru obligațiile ce au contractat împreună, textul legal mai sus invocat neacordând posibilitatea legală instanței de judecată de a partaja creditul contactat de părți sub durata căsătoriei, părțile fiind obligate in solidar la plata debitului, conform art. 7 lit. g din Contractul de ipotecă nr._/09.01.2008.
În ceea ce privește aplicabilitatea prev. art. 677 din Noul Cod Civil, instanța de apel a constatat că, în prezentul litigiu, sunt aplicabile prev. Codului familiei, aprobat prin Legea nr. 4/1953, aceasta fiind legea in vigoare la data introducerii acțiunii de partaj judiciar.
În ceea ce privește compunerea loturilor atribuite părților, instanța de apel a reținut că această compunere s-a făcut cu respectarea criteriilor instituite de prev. art. 673 ind. 9 C.pr.civ., la atribuirea imobilului în litigiu reclamantei Bănete I. (fosta D.) M. avându-se în vedere și împrejurarea că reclamanta a avut o contribuție proprie în cuantum de 90.000 lei la dobândirea imobilului în litigiu.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Bănete Iluța M., solicitând casarea hotărârii recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, și anume Judecătoria Timișoara, fără cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că prima instanța a ignorat o particularitate a proprietății, și anume faptul că imobil este achiziționat prin contractarea, sub durata căsătoriei, a unui credit ipotecar, care se află în curs de derulare și asupra căruia se află înscrisă o ipotecă de rang I în favoarea creditorului B.C.R. S.A., iar în cuprinsul contractului de credit bancar, calitatea de împrumutat o are fostul său soț, D. C., iar reclamanta are calitatea de "coplătitor".
Prin maniera în care a înțeles prima instanță să procedeze la sistarea comunității de bunuri, s-ar deduce ca reclamanta, căreia i s-a atribuit în natură imobilul, ar prelua și acest contract în calitate de împrumutat.
Aceasta eventualitate, în condițiile în care nu se specifica fără echivoc în cuprinsul hotărârii judecătorești, nu este posibilă, atât din punct de vedere juridic, cât și prin prisma condițiilor specifice de creditare, în special gradul de îndatorare îngăduit de organele bancare și încă o persoana în calitate de codebitor.
Contractul de credit bancar nu poate fi "modificat" în privința părților fără acordul creditorului, printr-o eventuala novație sau delegație și fără analizarea îndeplinirii tuturor celorlalte condiții impuse de creditor, sens în care este absolut necesară poziția concretă a băncii creditoare.
Față de aceste împrejurări ivite și a faptului că reclamanta a solicitat ca imobilul să fie vândut (având în vedere faptul că veniturile sale nu îi permit o rată lunară aferentă contractului de credit încheiat de către fostul său soț), reclamanta consideră că se impune casarea hotărârii și analizarea de către instanța de fond a poziției părților cu privire la imobilul in discuție, respectiv disponibilitatea de a le primi în natură sau necesitatea apelării la procedurile prevăzute de art. 673 ind. 11 si art. 673 ind.12 Cod proc.civ., administrarea de probe privind posibilitatea efectivă de modificare a raportului obligațional decurgând din contractul de credit, datorie comună a soților, prin novație sau delegație.
În drept, a invocat art. 312 alin. 1-3 și 5 C.proc.civ.
Prin întâmpinare, intimatul D. C. a solicitat respingerea recursului și menținerea, ca temeinice și legale, a hotărârilor pronunțate în cauză de Judecătoria Timișoara și Tribunalul T., cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, arată că la momentul pronunțării sentinței, instanța de fond a avut în vedere bunurile supuse partajului în întregul lor ca fiind patrimoniul dobândit de către soți sub imperiul căsătoriei care a fost desfăcută ca urmare a divorțului pronunțat de către Judecătoria Timișoara.
Se mai arată că la momentul dezbaterilor pe fond, reclamanta a solicitat instanței acest mod de calcul prin care solicita ca instanța să scadă din valoarea bunurilor supuse partajului suma de 90.000 lei. Ori, așa cum și instanța i-a pus în vedere la acel moment, indicându-se temeiul legal, cât și așa cum a învederat și pârâtul instanței prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei, sistarea stării de indiviziune se face prin calcularea cotelor matematice asupra întregului patrimoniu și nu asupra unei părți din patrimoniu, așa cum greșit dorește reclamanta.
Cu privire la modul de dobândire și cotele care se cuvin fiecăruia dintre părți, opinează că instanța a dispus în sensul dispozițiilor art. 673 ind. 1 și urm. Cod proc civilă, iar sentința este legală și temeinică.
Totodată, recurenta solicită instanței să scadă din valoarea apartamentului suma aferentă creditului contractat. Greșit s-ar impune o asemenea operațiune, întrucât instanța de judecată trebuie să aibă în vedere faptul că asupra imobilului deținut în codevălmășie de către cei doi foști soți se impune a fi calculată cota de contribuție dovedită în condițiile legii de către fiecăruia dintre soti.
Recurenta arata ca a renunțat la solicitarea de a i se atribui bunul și totodată, a solicitat ca pârâtului să îi fie atribuit bunul imobil. Față de aceste aspecte, pârâtul arătă că nu a solicitat niciodată atribuirea bunului. Singura parte în proces care a solicitat atribuirea bunului si care a susținut și menținut această solicitare pe durata întregului curs procesual desfășurat în fața instanței de judecată este reclamanta.
Cu privire la motivele de recurs prin care se solicita instanței aplicarea dispozițiilor art. 677 Noul Cod civil, arată că normele conținute in art. 66 alin.2 din Legea 71/2011 - Legea pentru punere în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul Civil prevăd: dispozițiile art. 669-686 din Codul Civil se aplică si partajului judiciar atunci când cererea de chemare în judecată a fost introdusă după . Codului Civil.
Nu a fost indicat expres temeiul de drept al cererii.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, în limitele trasate de art. 304 și 306 alin. 2 Cod proc.civ., față de dispozițiile art. 299 și următoarele Cod proc.civ., art. 30-36 C.fam, Curtea constată că prezentul recurs este parțial întemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Astfel, raportat la starea de fapt reținută în baza probatoriului administrat în cauză, s-a făcut o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, cu privire la bunurile dobândite în timpul căsătoriei părților.
Ca un aspect preliminar, se impune a constata că, prin prezentul recurs, se invocă motive ce vizează situația creditului bancar contractat de către părți pentru achiziționarea imobilului bun comun, respectiv modalitatea de sistare a stării de indiviziune asupra acestui bun (imobilul), celelalte aspecte deduse judecății prin cererea de partajare a bunurilor comune ce face obiectul prezentului dosar nefiind contestate, astfel că, în privința lor, hotărârea atacată a rămas irevocabilă. Ca atare, curtea își va cantona controlul judiciar în limitele învestirii sale prin prezenta cerere de recurs, cu respectarea principiului disponibilității părților în procesul civil, potrivit art. 129 alin. ultim C.proc.civ..
Astfel, cu privire la creditul ipotecar semnat de foștii soți pentru achiziționarea imobilului, curtea constată că această chestiune a fost corect tratată de instanțele anterioare, neputându-se reține, ca întemeiată, afirmația recurentei privind ignorarea particularității proprietății, datorată faptului că imobilul a fost achiziționat prin contractarea, sub durata căsătoriei, a unui credit ipotecar, care se află în curs de derulare și asupra căruia se află înscrisă o ipotecă de rang I în favoarea creditorului B.C.R. S.A., iar în cuprinsul contractului de credit bancar, calitatea de împrumutat o are pârâtul, D. C., iar reclamanta are calitatea de "coplătitor".
Faptul că bunul a fost atribuit reclamantei nu poate, în niciun caz, să conducă la concluzia avansată de reclamantă, că aceasta, odată cu atribuirea în natură a imobilului, ar prelua și acest contract, în calitate de împrumutat.
Instanțele au reținut calitatea de datorie comună a foștilor soți, aspect ce, de altfel, nici nu a fost contestat în cauză de către părți, intrând în puterea lucrului judecat.
Față de forța obligatorie prevăzută de art. 969 C.civ., precum și de inexistența unui acord concret, efectiv și necondiționat al băncii cu privire la preluarea de către reclamantă a acestui credit bancar, nu se poate conchide că au fost modificate de către instanță obligațiile contractuale asumate de părți față de creditor. De altfel, prin hotărârile pronunțate în cauză nu s-a dispus atribuirea datoriei comune în contul vreuneia dintre părți, astfel că trebuie conchis că obligațiile asumate de către foștii soți prin contractul semnat nu s-au modificat, nici cu privire la persoana debitorilor, nici cu privire la obligațiile asumate de părți.
Curtea reține că, după cum soții au două categorii de bunuri, comune ori proprii, conform art. 30, art. 31 C.fam., tot așa, au două categorii de datorii, personale și comune, datoriile comune fiind determinate limitativ de lege (art. 32 C.fam.). Legea prezumă că datoriile soților sunt personale, câtă vreme nu se dovedește că fac parte din categoria celor comune. Art. 32 lit. b C. fam. prevede că reprezintă o datorie comună obligația contractată de soți împreună.
Așa fiind, câtă vreme contractul de credit încheiat cu ., în timpul căsătoriei reclamantei cu pârâtul, a fost asumat de către ambii foști soți, prin semnarea contractului, obligația de restituire a creditului, împreună cu dobânda aferentă, precum și plata costurilor și comisioanelor prevăzute în contract, reprezintă o datorie comună a acestora, fără a prezenta importanță cauza obligației, ea fiind comună chiar dacă nu ar fi avut nici o legătură cu sarcinile căsătoriei, atât timp cât legea nu distinge. În sensul art. 32 lit. b C.fam., singura condiție care trebuie îndeplinită pentru ca datoria să fie una comună a soților este aceea ca ea să fie contractată de soți împreună, așa cum este și cazul în speță.
Ca atare, cum fiecare parte are obligația de a contribui la plata datoriilor comune în raport de partea ce i se cuvine și întrucât obiect al partajului îl constituie doar bunurile asupra cărora părțile au un drept de proprietate comună, nu și datoriile acestora contractate în timpul căsătoriei, se constată că, în cauză s-a făcut o corectă aplicare a prev. art. 673 ind. 1 C.proc.civ., coroborate cu disp. art. 32 și 36 C.fam ( în vigoare la data formulării acțiunii), precum și art. 942 și art. 969 C.civ. Rezultă că reclamanta nu are o obligație directă față de pârât și nici pârâtul față de reclamantă. Obligația unuia față de celălalt se naște numai în cazul în care unul dintre ei a achitat sau va achita singur ratele, și când cel care a făcut astfel de plăți are un drept de regres împotriva celuilalt pentru recuperarea diferenței achitate peste datoria sa. Fiecare parte poate invoca doar un drept de creanță împotriva celeilalte pentru ratele pe care le-a achitat sau le va achita personal, pentru partea din datoria comună, plătită peste partea sa contributivă la dobândirea bunurilor comune. În speță, creditul în discuție nu este o creanță născută din starea de proprietate comună, pe care una din părți să o aibă față de cealaltă, pentru ca instanța, în baza art. 673 ind.5 al.1 C.pr.civ., să o stabilească în cadrul procesului de partaj. Este vorba, așa cum s-a arătat mai sus de o creanță a împrumutătorului. Nu trebuie făcută confuzie între partajul bunurilor comune ale foștilor soți și situația în care se împarte o moștenire, când patrimoniul succesoral cuprinde atât activul, cât și pasivul, și când, chiar art. 673 ind. 5 teza II C.pr.civ., prevede că, doar într-o asemenea situație, iar nu și în cazul altor împărțeli, se vor stabili, de către instanță, datoriile transmise prin moștenire, datoriile și creanțele comoștenitorilor față de defunct și sarcinile moștenirii. În celelalte cazuri de împărțeală, potrivit art. 673 ind. 5 teza I C.pr.civ., instanța a stabilit bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții, deoarece numai în cazul unei succesiuni avem de-a face cu un debitor care a decedat, nu și în celelalte cazuri de partaj, când debitorul rămâne în continuare obligat în raportul juridic obligațional.
Așadar, cu ocazia partajului bunurilor comune ale foștilor soți nu se stabilește transmiterea datoriilor comune către unul dintre aceștia, ci, cu această ocazie, stabilindu-se cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune, se cunoaște și care este cota cu care fiecare dintre foștii soți trebuie să participe la plata datoriilor comune, cotă care este identică cu cota fiecăruia de contribuție la dobândirea bunurilor comune. Acest aspect, însă, prezintă relevanță numai în raporturile dintre foștii soți, nu și în raporturile lor cu creditorul din raportul juridic obligațional, raport în care foștii soți rămân obligați conform clauzelor contractuale.
Prin contractul de credit în discuție, reclamanta și pârâtul s-au obligat, în solidar, față de . la executarea integrală a obligațiilor prevăzute în contract, nefiind inserată vreo clauză conform căreia reclamanta și pârâtul pot, fără acordul băncii, să renunțe la obligațiile lor contractuale față de bancă, astfel încât singurul obligat contractual să rămână reclamanta sau pârâtul, și nici că în contract s-ar fi stipulat că divorțul părților ori partajarea bunurilor comune ale acestora ar avea vreun efect asupra persoanei debitoare. De asemenea, nu există nici o dispoziție legală care să prevadă, pentru situația de față, o excepție de la regula potrivit căreia, pentru modificarea contractului de credit încheiat între părți și ., nu ar fi necesar acordul tuturor părților contractante. De altfel, banca în discuție nu a fost chemată în judecată în acest proces și nici nu i s-a cerut punctul de vedere cu privire la modificarea contractului asumat de părți sub aspectul renunțării la unul dintre debitorii săi, iar, așa cum s-a mai arătat, cu ocazia partajării bunurilor comune ale soților, nu se împart între aceștia datoriile comune, astfel încât nu pot fi incluse, prin partaj, în loturilor foștilor soți decât bunurile ce fac parte din masa partajabilă, nu și datoriile comune.
Fiind așadar vorba de o datorie comună, aceasta naște în sarcina părților obligația personală a fiecăreia, de restituire a sumei împrumutate și căreia îi corespunde dreptul de creanță al societății împrumutătoare, acestuia neputându-i-se aduce atingere prin voința unilaterală a uneia dintre părți, sau printr-o dispoziție a instanței, hotărârea atacată fiind, sub acest aspect, legală și temeinică.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de a se dispune sistarea stării de indiviziune prin vânzarea imobilului în discuție, deoarece veniturile sale nu îi permit o rată lunară aferentă contractului de credit încheiat de către fostul său soț, curtea constată că, sub acest aspect, prezentul recurs este întemeiat.
Astfel, raportat la manifestările de voință exprimate de părți în cuprinsul actelor procedurale depuse la dosar, tribunalul a făcut o eronată interpretare și aplicare a prevederilor art. 673 ind. 9 și următoarele C.pr.civ.
Este adevărat că pârâtul nu a solicitat pe parcursul procesului atribuirea bunului, reclamanta fiind singura parte în proces care a solicitat atribuirea bunului și care a susținut această solicitare pe durata procesului desfășurat în fața primei instanțe de judecată, însă tribunalul nu putea să facă abstracție de solicitarea acesteia de a se vinde imobilul prin intermediul executorului judecătoresc.
Art. 673 ind. 9 C.pr.civ. cere în mod expres acordul părților la formarea și atribuirea loturilor, iar art. 673 ind. 10 C.pr.civ. arată că un bun ce nu este comod partajabil în natură, se atribuie, la cerere, unuia dintre coproprietari. A.. ultim al acestui articol prevede posibilitatea atribuirii directe a unui imobil prin hotărârea asupra fondului procesului, dar numai la cererea unei părți. De asemenea, art. 673 ind. 11 C.pr.civ., reglementează ipoteza în care niciunul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului.
Din economia tuturor acestor dispoziții legale, precum și din tehnica legislativă folosită rezultă cu evidență că instanța de judecată nu poate ca, trecând peste opoziția expresă a unei părți, să îi atribuie bunul supus partajului, această soluție fiind nelegală.
Susținerile pârâtului privind neformularea unui petit în acest sens de către reclamantă nu pot fi reținute, ca întemeiate, în condițiile în care, așa cum am arătat, era necesară o cerere pentru atribuirea imobilului supus partajului, și nu una prin care să se refuze acest lucru.
Faptul că reclamanta nu a refuzat de la începutul procesului atribuirea imobilului, ci doar cu ocazia concluziilor formulate, nu poate conduce la concluzia unei conduite procesuale abuzive, în condițiile în care motivul invocat pentru a justifica schimbarea de poziție este unul obiectiv, și anume, lipsa posibilității financiare de a suporta obligațiile decurgând din prezentul partaj.
Ca atare, față de prevederile procesuale imperative precitate, curtea constată că soluția de vânzare a imobilului prin intermediul executorului judecătoresc este una temeinică și legală, aptă să asigure drepturile părților, în condițiile în care reclamanta a arătat că nu are posibilitatea financiară de a face față obligațiilor rezultate din hotărârea de partaj și din contractul de credit ipotecar semnat de părți, nefiind în interesul părților pronunțarea unei hotărâri imposibil de executat.
Curtea a mai avut în vedere faptul că elementul litigios în discuție – modalitatea de partaj – este mai puțin legat de obiectul acțiunii civile (înțeles ca drept subiectiv ce se cere protejat) decât alte elemente ce pot fi schimbate pe parcursul judecății, în condițiile art.132 al.2 Cod procedură civilă, cu atât mai mult cu cât în speță este vorba despre o procedură caracterizată de legiuitor drept „specială” (titlul Cărții VI a Codului de procedură civilă), în care instanța trebuie să stăruie în tot cursul procesului ca părțile să împartă bunurile prin bună învoială (art.6734 al.1 Cod procedură civilă); iar măsurile luate pot fi reevaluate în anumite condiții (art.6737 Cod procedură civilă, art.67311 al.1 Cod procedură civilă).
În mod cert regulile instituite de legiuitor vizează celeritatea și echitatea împărțelii, scopuri ce nu pot fi atinse ocolindu-se aprioric evidența faptului că lipsa concretă a posibilităților de plată a sultei ar conduce la o altă procedură – cea a executării silite – ale cărei costuri și eventual rezultat nesatisfăcător sub aspect economic ar urma să fie suportate exclusiv doar de către una dintre părți.
Pentru aceste considerente, curtea a apreciat că pentru soluționarea pricinii este necesar a se recurge la procedura prevăzută de art.67311 Cod procedură civilă, astfel că, față de modalitatea în care legiuitorul a reglementat procedura de urmat în această situație, de limitele devolutive ale căii de atac a apelului, se impune casarea deciziei atacate, cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul T., pentru ca această instanță să aplice dispozițiile legale arătate.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor legale invocate, coroborate cu art. 299 și următoare C.pr.civ., Curtea constată că prezentul recurs este întemeiat, astfel că, în baza art. 312 al. 1-3 și 5 C.pr.civ., îl va admite, va casa decizia atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul T..
În baza art. 274 C.proc.civ., față de soluția pronunțată în cauză, curtea nu va acorda părților cheltuieli de judecată în recurs, urmând ca acestea să fie avute în vedere cu ocazia rejudecării pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Bănete Iluța M. împotriva deciziei civile nr. 927/A/18.12.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul D. C..
Casează decizia atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul T..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 08.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. L. D. C. C. R.
GREFIER,
I. P.
Red. C.R 14.06.2013
Tehnored. I.P. 2 ex./ 14.06.2013
Instanța de apel: Tribunalul T., jud. A. I., D. J.
Prima instanță: Judecătoria Timișoara, jud. N. T.
| ← Actiune în constatare. Decizia nr. 979/2013. Curtea de Apel... | Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 782/2013. Curtea... → |
|---|
