Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 2/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 2946.2/290/2007*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
-COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI-
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2
Ședința publică din 15 ianuarie 2013
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta B. R. pentru Dezvoltare – Group Societe Generale împotriva deciziei civile nr. 112/A/16.08.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații F. A. și F. G., având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă av. I. I. în reprezentarea intimatului F. G., lipsă fiind intimata F. A. și reclamanta B. R. pentru Dezvoltare – Group Societe Generale.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul intimatului depune la dosar împuternicire avocațială și întâmpinare, calificată de către instanța de judecată ca fiind concluzii scrise, în raport de data depunerii la dosar și de prevederile art. 308 alin. 2 Cod proc.civ.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului declarat de reclamantă, ca nefundat, și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză, ca temeinice și legale, arătând că decizia pronunțată de instanța de apel este foarte bine și corect motivată, conform probelor administrate și analizate de aceasta.
Învederează instanței faptul că părțile nu mai locuiesc împreună, că, în această etapă procesuală, nu se invocă nicio probă în sensul conviețuirii soților, astfel cum rezultă și din evidențele Asociației de proprietari care atestă că pârâtul locuiește singur. Mai arată că pârâta nu are nicio contribuție la dobândirea imobilului, ci doar simpla calitate de soț a permis la intabularea dreptului de proprietate în favoarea ambilor soți. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Reșița sub nr. 2946/290/12.07.2007, reclamanta BRD Group Societe Generale – Sucursala Reșița a chemat în judecată pe pârâții F. A. și F. G., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va da, să dispună sistarea comunității de bunuri existentă între pârâți asupra bunurilor imobile și mobile în natură, prin atribuirea apartamentului situat administrativ în Reșița, ., ., înscris în C.F. nr. 7854, Cîlnic, nr. top G 100/e/1/43/. F. A., iar autoturismele marca „Daewoo Cielo Executive” și marca „Citroen Saxo” să-i fie atribuite pârâtului F. G..
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta F. A., în calitate de avalist, îi datorează suma de 89.859,14 lei, plus dobânzile viitoare și că executorul bancar nu a identificat bunuri proprii ale pârâtei debitoare în vederea executării silite.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 33, 38, 40, 42, 86 și 94 din Codul familiei, raportat la art. 673 ind. 1 și următoarele C.proc.civ..
Pârâtul F. G. a formulat întâmpinare, prin care a arătat că este de acord cu admiterea în parte a acțiunii reclamantei, în sensul sistării comunității de bunuri doar asupra autoturismului marca „Daewoo Cielo”, singurul bun al soților. De asemenea, a formulat și cerere reconvențională, prin care a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va da, să constate că în timpul căsătoriei cu pârâta F. A. a dobândit apartamentul situat administrativ în Reșița, ., ., înscris în C.F. nr. 7854, Cîlnic, nr. top G 100/e/1/43/. venituri proprii, fără nicio contribuție din partea pârâtei, imobilul fiind bunul său propriu, să dispună radierea dreptului de proprietate al pârâtei din C.F. și intabularea dreptului său de proprietate asupra întregului imobil și să constate că autoturismul marca „Citroen Saxo”, cu nr. de înmatriculare_, aparține fiicei sale, B. S.–L., fiind achiziționat în exclusivitate din banii acestuia, nefiind bun comun al soților, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâtul F. G. a arătat că imobilul a fost cumpărat cu bani proveniți de la părinții acestuia și că autoturismul marca „Citroen Saxo” este achitat de fiica acestuia, dar l-a trecut pe numele său pentru ca soțul ei să nu ridice pretenții asupra bunului.
În drept, a invocat disp. art. 115 și urm. C.proc.civ., art. 36 al. 2 din C.fam..
Față de cererea reconvențională formulată de pârâtul F. G., pârâta F. A. a formulat întâmpinare, prin care a arătat că este de acord cu admiterea cererii reconvenționale, motivând că nu este corect ca, pentru greșelile ei financiare, să plătească soțul și fiica acestuia și că nu are nicio contribuție la dobândirea bunurilor.
Prin sentința civilă nr. 1234/08.05.2008 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Reșița a respins cererea principală formulată de reclamanta BRD Group Societe Generale împotriva pârâților F. A. și F. G.. De asemenea, a respins și cererea reconvențională formulată de pârâtul F. G. împotriva reclamantei BRD Group Societe Generale și a pârâtei F. A..
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs reclamanta B. R. pentru Dezvoltare – Group Societe Generale, criticând-o, ca nelegală și netemeinică, solicitând casarea ei și trimiterea dosarului pentru rejudecare la instanța de fond.
Prin decizia civilă nr. 86/18.02.2009 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, a fost respins recursul formulat de reclamanta B. R. pentru Dezvoltare – Group Societe Generale împotriva sentinței primei instanțe.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta B. R. pentru Dezvoltare – Group Societe Generale Reșița, solicitând casarea deciziei cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța competentă. În motivare, a arătat că, în mod greșit s-a judecat cauza ca recurs de către Tribunalul C.-S., în situația în care valoarea obiectului dedus judecății depășește suma de 100.000 lei.
Prin decizia civilă nr. 611/9.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a fost admis recursul declarat de reclamanta B. R. pentru Dezvoltare – Group Societe Generale Reșița împotriva deciziei civile nr. 86/18.02.2009 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ și a fost casată hotărârea cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul C.-S., ca și apel.
Prin decizia civilă nr. 221/23.11.2009, Tribunalul C.-S. a respins apelul declarat de apelanta B. R. pentru Dezvoltare – Group Societe Generale împotriva sentinței civile nr. 1234/8.05.2008 pronunțată de Judecătoria Reșița .
Prin decizia civilă nr. 277/R/23.03.2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, a fost admis recursul declarat de reclamanta B. R. pentru Dezvoltare – Group Societe Generale Reșița împotriva deciziei civile nr. 221/23.11.2009 pronunțată de Tribunalul C.-S.; a fost casată decizia civilă atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului C.-S..
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul C.-S. la data de 15.04.2010, iar, în cauză a formulat cerere de aderare la apelul formulat de apelanta B. R. pentru Dezvoltare – Group Societe Generale intimatul F. G., solicitând, în baza art. 295, 296 Cod procedură civilă, schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii civile de partaj a reclamantei și admiterea cererii reconvenționale.
În motivarea cererii, intimatul F. G. a arătat că, într-o cale de atac, nu se poate reveni asupra acestei poziții de refuzare a probei cu expertiza tehnică, fiind vorba doar de posibilitatea prelungirii probatoriului deja solicitat la prima instanță și nu de cel refuzat în mod explicit, considerând că o expertiză judiciară ar încălca normele procedurale civile. În ce privește cererea sa reconvențională, a considerat că, în fața primei instanțe, a arătat că a dobândit apartamentul situat în Reșița, ., . CF nr. 7854 Cîlnic, nr. top. G100/.e/1/43/. venituri proprii, fără nicio contribuție din partea soției sale, în speță, pârâta, astfel imobilul fiind un bun propriu. În acest sens, au fost audiați doi martori direcți care au declarat modalitatea în care a fost cumpărat apartamentul lor și faptul că în acea perioadă el și pârâta - soția sa - erau despărțiți în fapt, ea neavând nicio contribuție la dobândirea acestuia. În ce privește autoturismul marca Citroen Saxo, cu nr. de înmatriculare_, a dovedit că aparține fiicei sale, B. S. L., și cauzele care au dus la înmatricularea pe numele său.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 295, 296 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 51/14.03.2011 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ au fost admise în parte cererea principală și cererea reconvențională și instanța a constatat că imobilul înscris în CF 8754 Cîlnic, nr. top. G100/e/1/43/.. 8 situat administrativ în Reșița, ., . Microraion IV este bunul propriu al reclamantului reconvențional F. G.; a dispus radierea dreptului de proprietate al pârâtei F. A., din CF, cu privire la acest imobil; a respins petitul privitor la constatarea faptului că autoturismul marca Citroen Saxo cu nr. de înmatriculare_ aparține fiicei reclamantului reconvențional, B. S. L.; a dispus sistarea comunității de bunuri asupra bunurilor mobile: autoturism marca Daewoo Cielo Executive, nr. de înmatriculare_ și autoturism marca Citroen S. cu nr. de înmatriculare_ ; a atribuit reclamantului reconvențional F. G. autoturismul marca Daewoo Cielo Executive cu nr. de înmatriculare_ și pârâtei F. A. autoturismul marca Citroen S. cu nr. de înmatriculare_ ; a obligat pe apelantul F. G. să plătească pârâtei F. A. o sultă de 1.148 lei; a compensat cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei decizii, a formulat recurs B. R. de Dezvoltare GSG Reșița, iar Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 1293/25.10.201 pronunțată în dosarul nr._, a admis recursul, a casat hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul C.-S..
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că tribunalul, ca instanță devolutivă în apel, trebuie să administreze probe cu înscrisuri ( de la Asociația de Proprietari, de la diverse instituții, de la furnizorii de utilități, etc.) din care să rezulte cu certitudine o concluzie justă cu privire la adevărata situație a relațiilor personale dintre pârâți, în perioada de achiziție a apartamentului în discuție, din moment ce la dosar există un început de dovadă scrisă care contrazice susținerilor lor.
Instanța de recurs a mai reținut necesitatea stabilirii în ce măsură puteau fi valorificate cu prioritate alte bunuri în recuperarea creanței, și, în primul rând, garanția reală mobiliară asupra sumei de 60.000 lei plus dobândă ( înscrisă în Arhiva Electronică de Garanții Mobiliare - fila 18 verso dosar fond) sau garanția reală mobiliară pe utilajul de irigații ce a fost achiziționat cu creditul acordat firmei pârâtei (fila 19 verso același dosar) sau dacă pârâta avea bunuri proprii care puteau fi executate înainte de cele din dosar.
Prin decizia civilă nr. 112/A/16.08.2012 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul C.-S. a admis apelul formulat de către reclamanta BRD- GSG împotriva sentinței civile nr. 1234/08.05.2008 pronunțată de către Judecătoria Reșița și a admis apelul declarat de pârâtul F. G.; a admis în parte acțiunea civilă formulată de către reclamanta BRD-GSG împotriva pârâților F. A. și F. G.; a admis în parte cererea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional F. G.; a constatat că imobilul înscris în CF 8754 Cîlnic, nr. top 6100/e/1/43/.. 8, situat administrativ în Reșița, ., ., este bunul propriu al reclamantului reconvențional F. G.; a dispus radierea dreptului de proprietate al pârâtei F. A. din cartea funciară, cu privire la acest imobil; a respins petitul privitor la constatarea faptului că autoturismul marca Citroen Saxo cu nr. de înmatriculare CS-4-XWX aparține fiicei reclamantului, B. S. L.; a dispus sistarea comunității de bunuri asupra bunurilor comune: marca Daewoo Cielo Executive cu nr. de înmatriculare CS-4-FYA și autoturism marca Citroen Saxo, cu nr. de înmatriculare CS-4-XWX; a atribuit reclamantului reconvențional F. G. autoturismul marca Daewoo Cielo Executive cu nr. de înmatriculare CS-4-FYA și pârâtei F. A. autoturismul marca Citroen Saxo cu nr. de înmatriculare_ ; a obligat pe apelantul F. G. să plătească pârâtei F. A. o sultă de 1148 lei și a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că, după casarea cu trimitere spre rejudecare, conform celor dispuse prin decizia nr. 1293/25.10.2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus administrarea a 2 probe testimoniale, a unui înscris provenind de la Asociația de locatari și s-a pus în vedere intimatei pârâte să indice instanței, în cazul în care există, și alte bunuri proprii sau moduri în care reclamanta să își poată realiza creanța.
Analizând aceste probe împreună cu cele administrate în cauză, în fazele procesuale anterioare, tribunalul a reținut că imobilul înscris în CF nr. 7854 Cîlnic, nr. Top 106/e/1/43/. bunul propriu al reclamantului reconvențional F. G., pentru următoarele considerente:
Art. 30 din Codul Familiei instituie prezumția relativă a comunității de bunuri, prezumție ce se instituie cu privire la bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei.
Această prezumție relativă poate fi înlăturată de soțul care pretinde că un anumit bun este bun propriu prin administrarea a oricărui mijloc de probă permis astfel cum prevede art. 5 alin. 1 din Decretul 32/1954.
În acest sens, au fost administrate probele prin declarațiile martorilor R. N. ( fila 61 dosar fond, fila 34 dosar_ ), P. I. ( fila 35 dosar_ ), F. P. S. ( fila 62 dosar de fond), adresă de la asociația de proprietari ( fila 32 dosar recurs), înscrisurile privind depunerile din partea părinților lui F. G. a unor sume de bani la FNI ( filele 43-45 dosar recurs), contractul de vânzare-cumpărare ( fila 20 dosar de fond) și angajamentul de plată a ratelor din prețul antecontractului de vânzare-cumpărare ( fila 27 dosar de fond).
Din analiza acestor probe, tribunalul a reținut că pârâta a părăsit domiciliul conjugal anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului. În plus, la momentul încheierii contractului a fost plătită doar o parte mică din preț, 29.850 lei ( bani proveniți de la părinții lui F. G.), restul fiind plătit prin rate lunare din salariul lui F. G. ( fila 27-28 dosar de fond).
Cu privire la autoturismul marca Citroen Saxo, instanța de apel a constatat că declarația martorului F. P. S., probă ce nu se coroborează cu altele, nu este în măsură să înlăture prezumția de bun comun.
Cu privire la cheltuielile de judecată, având în vedere dispozițiile art. 276 Cod proc.civ., instanța a dispus compensarea acestora.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, reclamanta B. R. pentru Dezvoltare – Group Societe Generale, solicitând modificarea în parte a deciziei recurate, să se constate că imobilul înscris în CF 8754 Cîlnic, nr. top 6100/e/1/43/.. 8, situat administrativ în Reșița, ., ., jud. C.-S., este bun comun al soților F. G. și F. A., și să se dispună sistarea comunității prin atribuirea imobilului intimatei F. A. și obligarea acesteia la plata sultei în cuantum de 62.900 lei, conform suplimentului raportului de expertiză tehnică în construcții.
În motivare, se arată că, deși în decizia recurată se reține faptul că prezumția comunității de bunuri a fost răsturnată, consideră că acest aspect nu are suport legal, intimatul F. G. nereușind să dovedească contribuția exclusivă asupra apartamentului în litigiu.
Referitor la probatoriul testimonial administrat în cauză în fața instanței de apel, consideră că acesta nu a putut răsturna prezumția comunității de bunuri asupra imobilului în litigiu. Astfel, chiar dacă intimatul pârât a afirmat că imobilul a fost achiziționat cu banii proveniți de la tatăl său, fapt care ar echivala cu o donație făcută în considerarea persoanei gratificate, simpla declarație nu poate face dovada caracterului propriu al bunului, fiind necesar un înscris în formă autentică pentru a putea fi luat în considerare ca dovadă pentru dovedirea proprietății exclusive asupra bunului.
Declarațiile martorilor cuprind informații generale cu privire la achiziționarea imobilului, fără a arăta vreo sumă cu privire la contribuția celor doi soți sau alte date concrete care să ajute la stabilirea contribuției efective.
Faptul că părinții lui F. G. au deținut anumite sume de bani nu dovedește faptul că aceștia au contribuit și la achiziționarea imobilului în litigiu.
În ceea ce privește susținerile referitoare la despărțirea în fapt a celor doi soți, consideră că această stare de fapt, de asemenea, nu a fost dovedită. Este evident faptul că relatările au fost făcute doar în scopul de a exclude apartamentul din masa partajabilă. Sunt greu de acceptat susținerile potrivit cărora părțile au fost despărțite în fapt exact în perioada încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, dar, cu toate acestea, domiciliul legal al ambilor soți a fost și este dintotdeauna același la apartamentul în litigiu.
De asemenea, faptul că ratele pentru plata prețului apartamentului au fost achitate din salariul lui F. G. reprezintă o simplă afirmație care nu poate fi considerată probă pertinentă pentru a răsturna prezumția de bun comun. Cei doi soți s-au gospodărit împreună în perioada în care au fost plătite ratele pentru achiziționarea apartamentului, astfel că nu se poate neglija contribuția soției F. A. la achiziționarea imobilului, indiferent de procentul contribuției.
Foarte important de remarcat este faptul că, deși F. G. a avut o atitudine pasivă, fiind o evidentă colaborare între cei doi pentru sustragerea imobilului de la o eventuală executare silită, în fața expertului tehnic în construcții, cu ocazia desfășurării expertizei, F. A. a susținut că, contribuția dânsei la achitarea apartamentului și la efectuarea îmbunătățirilor este mică. Deci, F. A. însăși recunoaște faptul că a contribuit și la achiziționarea și la renovarea apartamentului. Toate aceste aspecte, dovedesc contribuția lui F. A., oricât de mică ar fi fost această contribuție, la achiziționarea și renovarea apartamentului.
În ceea ce privește dispoziția instanței de recurs de a se stabili dacă creanța față de bancă putea fi recuperată cu prioritate din alte bunuri, arată faptul că bunurile supuse partajării sunt singurele cu care figurează debitoarea F. A. în proprietate, motiv pentru care s-a formulat cererea de sistare a comunității de bunuri. Utilajul de irigații cu care s-a garantat creditul ce a fost acordat firmei pârâte nu mai există în corporalitatea sa, aspect ce s-a constatat de către lichidatorul desemnat în cauză cu ocazia lichidării firmei pârâtei, ca urmare a intrării în procedura falimentului.
În drept, se invocă prev. art. 299 și urm. C.proc.civ.
Intimatul F. G. a solicitat, prin întâmpinarea depusă la dosar (calificată concluzii scrise de către instanță), respingerea prezentului recurs, ca nefondat, reluând argumentele invocate în ciclurile procesuale anterioare, expuse deja în prezenta decizie, astfel că nu vor mai fi reluate.
În drept, art. 115 și următoarele Cod proc.civ.
Intimata F. A., deși legal citată, nu a depus întâmpinare, pentru a-și exprima poziția față de prezentul recurs.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, în limitele trasate de art. 304 și art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, față de dispozițiile art. 299 și urm. Cod procedură civilă, Curtea constată că prezentul recurs nu este întemeiat, Tribunalul C.-S. pronunțând o hotărâre temeinică și legală pentru considerentele expuse în cuprinsul acesteia, pe care instanța de recurs și le însușește în întregime.
Astfel, raportat la starea de fapt reținută în baza probatoriului administrat în cauză, s-a făcut o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză cu privire la bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei, respectiv la momentul despărțirii în fapt a soților.
Ca un aspect preliminar, se impune a constata că, prin prezentul recurs, se invocă motive ce vizează în mod preponderent starea de fapt, pe care recurenta o apreciază a fi greșit stabilită, ca urmare a analizării deficitare și incomplete a probelor administrate în cauză.
Critica vizând greșita stabilire a situației de fapt, ca urmare a interpretării eronate a probatoriului administrat, nu mai poate fi valorificată pe calea recursului, nemaiconstituind motiv de recurs în actuala reglementare a art. 304 Cod procedură civilă, pct. 11 al. art. 304, singurul care permite cenzurarea în recurs a greșelilor grave de fapt, consecutive greșitei aprecieri a probelor, fiind abrogat prin OUG nr. 138/2000.
Starea de fapt nu mai poate face obiectul analizei instanței de recurs, față de actuala reglementare a prevederilor art. 304 Cod procedură civilă, recursul devenind o cale de atac în care pot fi valorificate exclusiv motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, și nu netemeinicia ce ar decurge din greșita apreciere a probelor.
Ca atare, curtea va înlătura, ca neputând fi valorificate în prezentul ciclu procesual, motivele de recurs cuprinzând critici ce privesc modalitatea de achiziție a apartamentului, față de declarațiile martorilor, respectiv cotele de contribuție ale părților la dobândirea imobilului ( ce vizează acte, declarații de martori și răspuns la interogatoriu).
Concluzia ce se impune este că instanța de recurs nu poate modifica cotele de contribuție ale părților stabilite de tribunal, conform celor solicitate prin prezentul recurs, decât dacă procedează la reevaluarea probatoriului administrat în cauză (martori și înscrisuri), lucru ce nu este permis de art. 304 C.proc.civ..
În susținerea acestui motiv de recurs, recurenta nu invocă decât modalitatea pretins eronată în care au fost apreciate declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv ignorarea actelor depuse la dosar ce dovedeau achiziționarea imobilului, aspecte cu nu pot fi supuse controlului judiciar în această cale de atac.
În ceea ce privește aplicarea prevederilor art. 1191 alin. 1 și 2 Cod civil, curtea constată că tribunalul a reținut în mod corect admisibilitatea probei cu martori în relațiile de familie, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 din Decretul nr. 32/1954, tocmai datorită specificului unor astfel de raporturi, ce presupun încredere, astfel că nu suntem în situațiile reglementate de art. 1191 Cod civil.
Proba testimonială a fost administrată pentru a se dovedi modalitatea de achiziționare a imobilului, respectiv, proveniența banilor cu care s-a achitat avansul, prin donație făcută pârâtului F. G. de către părinții săi, respectiv cu privire la achitarea ratelor de către acesta după despărțirea în fapt a soților.
Nu era necesară încheierea donației în formă autentică, față de faptul că donația a îmbrăcat forma darului manual, fiind permisă probarea cu martori a actului juridic, dată fiind relația dintre părțile actului, ce constituie o imposibilitate morală de preconstituire a înscrisului.
În plus, derogarea prevăzută de art. 5 alin. 2 din Decretul nr. 32/1954 se referă și la dispozițiile art. 1191 C.civ., practica judiciară și doctrina fiind unanime în sensul că oricare dintre soți poate dovedi, prin orice mijloc de probă, chiar împotriva sau peste conținutul unui act, realitatea raporturilor juridice cu privire la anumite bunuri dobândite în timpul căsătoriei. Legea permite această probă chiar și pentru acte pentru care forma autentică este cerută ad validitatem.
Cu privire la donația invocată, a cărei realitate nu mai poate fi supusă controlului judiciar în recurs, față de limitele trasate de art. 304 Cod proc.civ., arătate anterior, curtea reține că, în baza practicii judiciare constante în materie, ajutorul bănesc sau de orice altă natură dat de părinții unui soț se consideră a fi făcut în favoarea copilului acestora, afară de cazul în care se prevede în mod expres că gratificarea vizează ambii soți. Atunci când voința gratificatorului este ca bunul să fie comun, nu trebuie neapărat exprimată expres, dar trebuie în mod obligatoriu să fie neîndoielnică și poate fi dovedită prin orice mijloc de probă, inclusiv martori și prezumții, însă cu certitudine trebuie să rezulte că s-a dorit gratificarea ambilor soți.
Or, în prezenta cauză nicio probă nu este în sensul că s-a dorit gratificarea ambilor soți, astfel că este justă concluzia tribunalului că donația s-a făcut de părinții pârâtului exclusiv în favoarea acestuia.
Faptul că bunurile indicate în acțiune sunt singurele ce figurează, potrivit afirmațiilor recurentei, în patrimoniul pârâtei-debitoare, nu este de natură să conducă la concluzia necesității reformării hotărârii atacate, față de starea de fapt reținută în baza probatoriului administrat, ce nu poate fi reapreciat în recurs.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor legale invocate, curtea constată că prezentul recurs nu este întemeiat, astfel că, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., îl va respinge.
În baza art. 274 Cod proc.civ., curtea nu va acorda părților cheltuieli de judecată în recurs, ca nesolicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta B. R. pentru Dezvoltare – Group Societe Generale împotriva deciziei civile nr. 112/A/16.08.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații F. A. și F. G..
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. M. L. D. C.
GREFIER,
L. P.
Red. C.R./15.02.2013
Tehnored.L.P./15.02.2013
Ex.2
Instanța de fond: C.V.C.D. – Judecătoria Reșița
Instanța de apel: C. A., Matushka M.
| ← Contestatie la executare. Decizia nr. 827/2013. Curtea de Apel... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
