Validare poprire. Încheierea nr. 1228/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 1228/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 9268/55/2012**
ROMÂ N I AOPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ - 26.02.2012
ÎNCHEIEREA CIVILĂ NR.1228
Ședința publică din 19 martie 2013
PREȘEDINTE: R. P.
JUDECĂTOR: R. O.
JUDECĂTOR: D. D.
GREFIER: M. L.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. SRL împotriva deciziei civile nr. 445/27.11.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu creditor intimat Administrația Finanțelor Publice Timișoara și terțul poprit intimat . SA, având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat P. S. în substituirea av. A. I. M. pentru terțul poprit intimat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța invocă din oficiu necompetența materială a Secției de contencios administrativ și fiscal, având în vedere că obiectul acțiunii îl reprezintă o contestație la executarea silită.
Avocat P. S. pentru terțul poprit intimat pune concluzii de respingere a excepției și menținerea cauzei spre soluționare pe Secția de contencios administrativ și fiscal.
Nemaifiind formulate și alte cereri, instanța acordă cuvântul și pe fond.
Reprezentantul terțului poprit, avocat P. S. solicită în principal, constatarea nulității recursului pentru nemotivare; invocă și lipsa calității procesuale de recurent a debitorului urmărit, arătând că doar creditorul urmăritor are calitate, respectiv Administrația Finanțelor Publice Timișoara. De asemenea arată că va solicita pe cale separată cheltuielile de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de față, Curtea constată că în prezenta cauza s-a solicitat de către Administrația Finanțelor Publice Timișoara – în contradictoriu cu terțul poprit S.C. A. V. Călători S.A. și debitorul .. – menținerea popririi înființate de Administrația Finanțelor Publice Timișoara la terțul poprit citat anterior cu privire la sumele datorate de acesta debitoarei menționate mai sus.
Raportat la art. obiectul litigiului, Curtea reține că este vorba despre o cerere referitoare la actele de executare silită guvernate de dispozițiile Codului de Procedură Fiscală.
Or, În privința competenței de soluționare a acestei cereri, Curtea observă că prin Decizia nr. XIV, din 5 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 733 din 30 octombrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, în soluționarea unui recurs în interesul legii, că „în aplicarea dispozițiilor art. 169 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare”,”judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.”
Instanța observă că decizia respectivă a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție „pentru a se asigura” – potrivit art. 329 al. 1 Cod de Procedură Civilă în vigoare la acea dată – „interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României”. Fiind pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, această decizie este obligatorie pentru viitor, având în vedere dispozițiile art. 329 alin. 3 teza a doua Cod de Procedură Civilă, conform cărora „dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.”
Curtea observă, de asemenea, că prezenta cerere vizează verificarea legalității unui act de executare silită emis în temeiul Codului de Procedură Fiscală, fiind incidente dispozițiile Decizia nr. XIV, din 5 februarie 2007, competența revenind instanței de drept comun, respectiv Secții 1 civilă.
În consecință, Curtea va dispune, în condițiile art. 98 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, transpunerea cauzei de la Secția de contencios administrativ și fiscal la Secția întâi civilă, motiv pentru care
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE :
Dispune transpunerea cauzei de la Secția de contencios administrativ și fiscal la Secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.III.2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR
R. PĂTRURODICA O. D. D.
GREFIER
M. L.
Red. Tehnored LM- 20.03.2013
2 expl./SM
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Hotărâre din 12-03-2013,... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1563/2013. Curtea de... → |
|---|
