Legea 10/2001. Decizia nr. 828/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 828/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 6335.2/30/2007
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 828
Ședința publică din 4 iunie 2013
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: L. P.
S-au luat în examinare recursurile declarate de contestatorul W. G. W., precum și de contestatoarele K. I. și C. K. G. împotriva sentinței civile nr. 511/PI/13.02.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații S.C. C. S.A., prin lichidator S.C.P. Consultim Lichidări S.R.L., C. I. și F. N., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr.10/2001.
La apelul nominal, lipsesc părțile.
Procedura fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21 mai 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și prin care a fost amânată pronunțarea la data de 28 mai 2013, și, mai apoi, la data de 4 iunie 2013.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Contestatorul W. G. W. a chemat in judecată pe pârâta . M., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să anuleze în parte decizia nr. 157/14.08.2007 emisă de pârâtă, să o oblige pe aceasta la restituirea in natură a imobilelor înscrise in CF_ Sânnicolau M., nr.top 1782, reprezentând teren cu construcții industriale in suprafață le 18 m.p. și nr.top_-_/2973, reprezentând teren cu construcții industriale in suprafață de 1272 mp (aduse din CF 951 Sânnicolau M.), situate in Sânnicolau M., . nr. 4, județ T., și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că, prin decizia contestată, i s-a respins notificarea nr. 489/12.11.2001, prin care a solicitat restituirea imobilului înscris inițial in CF nr. 951. După introducerea notificării, pe parcursul soluționării acesteia, cele două parcele cu nr.top 1782 și nr.top_-_/2973 au fost transnotate in CF_.
Decizia atacată este netemeinică și nelegală, întrucât se invocă faptul că nu s-a depus declarație notarială pe proprie răspundere că persoana care a depus notificarea, sau antecesorii acesteia, nu au primit despăgubiri pentru imobilul notificat.
Contestatorul nu a depus o astfel de declarație, însă a depus la dosar adeverința nr._/2003 emisă de Oficiul Central pentru Despăgubiri, Direcția Compensații, din Budapesta, prin care se adeverește faptul că nu a primit niciun fel de compensații pentru imobilul notificat.
In ceea ce privește autorul contestatorului, acesta a decedat in România și, prin urmare nu avea de unde să primească vreo despăgubire.
În drept, s-a invocat Legea nr. 10/2001.
P. contestația înregistrată la Tribunalul T., sub nr. 6990/30/27.09.2007, petentul F. N., în contradictoriu cu . M., a solicitat anularea aceleiași decizii nr. 157/14.08.2007, emisă de aceeași pârâtă, și a solicitat obligarea acesteia la emiterea unei decizii prin care să fie restituit același imobil, deținut de Korbert F. (Nandor) in calitate de nepot, respectiv moștenitori gradul IV, invocând prevederile Legii nr. 10/2001, art. 24, iar, dacă acest lucru nu este posibil, in termenul prevăzut de art. 23 alin. 1, să se facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.
La 06.03.2008, petentul F. N. și-a precizat contestația, solicitând să se constate calitatea sa de moștenitor, in baza Legii nr. 10/2001, să se dispună restituirea in natură sau în echivalent a imobilelor înscrise in CF 951 Sânnicolau M., și să se constate lipsa calității procesuale active a numitelor K. lldico si C. K. G., arătând că este nepot de soră al fostului proprietar al imobilului din litigiu, că a făcut dovada calității de moștenitor după defunctul Korbert F. (Nandor), și toate demersurile pentru a intra in posesia actelor solicitate de . M., la Arhivele Naționale, iar faptul că acestea nu se găsesc nu constituie culpa sa, totodată, certificatul de moștenitor nr. 317/2001 a fost întocmit eronat, numitele K. lldico si C. K. G. neavând vocație succesorală în baza Legii nr. 10/2001.
P. contestația înregistrată la Tribunalul T., sub nr. 6616/30/18.09.2007, petentele K. lldico și C. K. G., in contradictoriu cu pârâta . M., au contestat aceeași decizie nr. 157/2007 a . M., solicitând obligarea unității deținătoare a imobilului să le restituie nemișcătorul, ca fiind singurele persoane îndreptățite să beneficieze de restituirea in natură și au arătat că, prin notificarea nr. 236/08.08.2001, K. C. F. a solicitat, in baza Legii nr. 10/2001, să se restituie in natură imobilul situat in Sânnicolau M., ., nr.4, jud. T., înscris in CF nr.951 Sânnicolau M., care a aparținut antecesorului Korber Nandor F., imobil naționalizat. S-a invocat împrejurarea că sunt singurele persoane îndreptățite să beneficieze de bunurile ce au aparținut defunctului Korber Nandor F., conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 259/2004, respectiv 317/2001.
Petentele K. lldico și C. K. G. au precizat că, în cauză, au mai depus notificări W. G. W. (notificarea nr.489/12.11.2001), la care sunt atașate acte de stare civilă din care rezultă doar potriviri de nume și fără să se facă dovada că s-a acceptat succesiunea in condițiile art.3 din Legea nr.10/2001 și a art.700 Cod civil, termenul de acceptare expresă sau tacită a succesiunii, de 6 luni, începând să curgă de la data intrării in vigoare a Legii nr.10/2001, respectiv 11.02.2001. Petentul W. G. W. nu a dat o declarație de acceptare a succesiunii la notar, neputând fi vorba despre acceptarea tacita a succesiunii, deoarece el nu a locuit niciodată in România, fiind cetățean maghiar cu domiciliul in Budapesta, iar notificarea a fost depusa peste termenul de acceptare a succesiunii, la 12.11.2001.
Cu privire la petentul F. N., (prin notificarea nr.497/13.11.2001), s-a arătat că atât acesta, cât și C. lliana, Keller A. losif, Keller Dezideriu și T. lolanda (prin notificarea nr.293/13.08.2001) au pretins că sunt persoane îndreptățite să ceară restituirea imobilului din litigiu, dar nu au făcut dovada gradului de rudenie și că au acceptat succesiunea după Korbert Nandor F., mai mult, prin sentința civila nr.846/2002 și sentința civila nr. 107/2003 ale Judecătoriei Sânnicolau M., aduse la cunoștința pârâtei . M., prin adresele 210 si 211 din 16.04.2004, s-a constatat că doar cele două petente au calitatea de moștenitori acceptanți si sunt îndreptățite să ceară restituirea imobilului din . nr. 4, Sânnicolau M., jud.T..
Petentele au mai arătat că motivările din decizia contestată sunt nereale, deoarece, cu adresele C nr. 311, 35 si 569 din 26.10.2004, au făcut dovada că au îndeplinit toate aceste condiții.
P. contestația înregistrată la Tribunalul T., sub nr.6494/30/14.09.2007, petenta C. lliana, in contradictoriu cu aceeași pârâta . M., a contestat aceiași decizie nr. 157/14.08.2007, prin care s-a respins notificarea cu nr.293/13.08.2001, și a solicitat să i se restituie in natura imobilul, teren si construcții, în suprafață de 8205 mp, situat in localitatea Sânnicolau M., ., nr.2, jud.T..
In motivarea contestației a arătat că împreună cu Keller A. losif, Keller Dezideriu si T. lolanda, au solicitat restituirea imobilului preluat prin naționalizare de Statul Român, cum rezultă din înscrierile din cartea funciară, proprietarul deposedat abuziv fiind autorul lor ca persoană fizică, iar nu o societate comercială.
P. sentința civila nr. 2444/2008 a Tribunalului T., toate contestațiile au fost respinse.
Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă, prin decizia nr. 299 din 18.11.2008, irevocabila prin decizia nr.9186/2009 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, a admis apelurile formulate de către contestatorii W. G. W., K. I. si C. K. G., a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului T., pentru analiza calității de persoane îndreptățite.
Curtea a constatat că în mod greșit tribunalul a reținut că în cauză reclamantele K. I. și C. K. G. au calitate procesuală activă, făcând referire la certificatul de moștenitor nr. 259/14.04.2004 și nr. 317/11.10.2001, certificate care sunt numai de calitate de moștenitor, astfel că nu fac dovada calității de moștenitor, ci atestă numai o vocație la moștenire în virtutea legii, dar nu o vocație concretă în raport de ceilalți moștenitori ce pretind în cauză același imobil.
Or, calitatea de moștenitor se stabilește după regulile dreptului comun civil, respectiv dacă aceasta rezultă în temeiul legii, situație în care sunt aplicabile dispozițiile ce guvernează moștenirea legală, în cadrul căreia există patru clase de moștenitori legali, iar ordinea în care acestea culeg moștenirea se determină prin aplicarea principiilor devoluțiunii legale a moștenirii stabilindu-se astfel vocația succesorală concretă.
Curtea a constatat că tribunalul a confundat certificatul de moștenitor, despre care face referire în sentință și care nu există în cauză, cu certificatul de calitate de moștenitor, acte de care se prevalează cele două reclamante, dar care nu fac dovada calității de moștenitor, ci doar a vocației succesorale generale, dar nu concrete, câtă vreme reclamantul W. G.–W. se prevalează de calitatea sa de descendent al fostului proprietar.
Curtea a apreciat că în cauză nu se pune problema acceptării moștenirii în condițiile art. 700 din Codul civil, deoarece potrivit art. 3 din Legea nr. 10/2001 formularea notificării echivalează cu acceptarea moștenirii după fostul proprietar în ce privește imobilul revendicat.
Ca urmare, câtă vreme reclamanții apelanți nu au susținut că vreunul dintre ei a renunțat la moștenire, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 696 din Codul civil, trebuie considerat că toți au vocație succesorală legală, însă nu toți au vocație succesorală concretă, acest fapt trebuind să fie stabilit de instanță în raport de gradul de rudenie, fiind aplicabil principiul venirii la moștenire în ordinea claselor, precum și principiul proximității gradului de rudenie între moștenitorii din aceeași clasă.
Cu ocazia rejudecării cauzei, s-a apreciat necesar ca instanța de fond sa examineze și celelalte susțineri ale reclamanților, față de situația imobilului a aparținut autorului lor, situație în raport de care se impun sau nu dovezile cerute de Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001
P. decizia instanței de recurs, s-a statuat, cu autoritate de lucru judecat ca „potrivit disp. art. 3 alin.1 lit. a) sunt îndreptățite, în înțelesul legii, la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari si imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
Dispozițiile art.4 alin.2 prevăd că de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite, iar norma referitoare la accesul moștenitorilor persoanei îndreptățite la beneficiul legii (respectiv pct. 4.2 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 498/2003) implică o analiză calificată a actelor doveditoare depuse de solicitant (acte de stare civilă, certificate de moștenitor, dacă acestea există, testamente) pentru stabilirea calității de moștenitor legal sau testamentar, stipulând că, în cazul în care se depune "certificat de calitate" emis de un notar public, potrivit legii, entitatea învestită va soluționa notificarea și pe baza acestuia.
În acest sens, susținerile reclamantelor K. lldico și C. K. G. că certificatul de calitate de moștenitor face dovada că au vocație succesorală nu este de contrazis.
În aceeași măsură însă, acesta singur nu este de natură să înlăture calitatea de persoană îndreptățită a altor succesibili, dacă aceștia se află într-o clasă privilegiată.
Totodată, din interpretarea dispozițiilor legale redate rezultă că accesul moștenitorilor persoanei îndreptățite la beneficiul legii nu impune condiția obligatorie pentru aceștia a prezentării unui certificat de moștenitor, fiind suficiente actele de stare civilă care dovedesc această calitate. Această concluzie rezidă de altfel și din pct. 22.1 al Normelor metodologice de aplicare a legii care prevăd, cu privire la acest aspect, la pct. b, că prin acte doveditoare se înțelege actele juridice care atestă calitatea de moștenitor (certificat de moștenitor, testament, acte de stare civilă care atestă rudenia sau filiația cu titularul inițial al dreptului de proprietate), norma nefăcând deci referire, exclusiv, la certificatul de moștenitor.
Art. 4 alin. 3 in lege prevede situații de excepție de la dreptul comun relativ la repunerea în termenul de opțiune succesorală. De aceste dispoziții legale profită persoanele chemate la moștenire la data deschiderii succesiunii, dar care nu au înțeles să o accepte, nu și cele excluse de la moștenire potrivit ordinii chemării concrete la succesiune a rudelor defunctului.
Nu se încadrează în această categorie persoanele care aveau o vocație generală, după regulile devoluțiunii legale, decurgând din încadrarea în vreuna dintre clasele l-IV, dar care nu s-a concretizat prin dobândirea calității de moștenitor, deoarece au fost înlăturați de un alt succesibil cu rang preferabil, aceștia rămânând terți față de moștenire.
În contextul procesual al cauzei, au formulat notificare, cu privire la imobilul ce face obiectul litigiului, toți reclamanții, astfel încât, cererea de restituire are valoare de acceptarea succesiunii, cu efect asupra termenului de acceptare al acesteia.
Cu toate acestea, depunerea în termen a cererii de restituire nu are semnificația recunoașterii necondiționate a calității de moștenitor pentru orice rudă a defunctului, încadrabilă în oricare din clasele succesorale consacrate.
In stabilirea calității de persoană îndreptățită este necesar a se avea în vedere diferențele privind gradul de rudenie față de antecesori, proprietari inițiali ai imobilului și nu numai aptitudinea de a succede ci, și vocația lor ereditară”.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 31.05.2010 sub numărul 6335._, iar ulterior admiterii cererii de abținere, cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 31.05.2010 sub numărul_ .
Pârâta S.C. C. S.A. Sannicolau M., prin lichidator, a depus precizări prin care a indicat că în arhiva a societății nu exista alte înscrisuri in afara de copia deciziei interioare nr. 478/09.11.1970, emisa de Centrala de Achiziții si Preindustrializare a Materialelor Prime pentru Industria Ușoara DCA, prin care directorul general, Ing. Gh. T. decide transferul unui teren in suprafața de 3069 mp si clădiri in suprafața de 1543 mp si instalațiile aferente.
A precizat că niciunul dintre aceste imobile nu mai este in forma in care au fost la preluate in 1970, suferind modificări de peste 100%, unele chiar au fost demolate pentru a face loc altor investiții necesare noului profil al întreprinderii.
Valoarea de inventar a tuturor acestor fonduri fixe a fost de 1.721.985 lei. Fondurile fixe prevăzute mai sus se vor scădea din inventarul întreprinderii DCA T. si se vor înscrie in inventarul Combinatului Textil nr. 1 in baza prezentei decizii. Preluarea acestor fonduri fixe se va face in maximum 45 zile de la emiterea prezentei decizii in caz contrar se va anula transferul.
Tot in arhiva societății s-a găsit si copia procesului verbal încheiat la 26.11.1970, din care rezulta ca mijloacele fixe menționate au fost predate. Din demersurile întreprinse pana la aceasta data nu s-au mai primit informații referitoare la situația imobilului la naționalizare si după aceea, pana in 1970, când a fost transferat de la D.C.A. T..
In ceea ce privește situația din C.F. 951 al localității Sannicolau M., existenta la naționalizare, înscrisa la poziția de sub B13 in data de 17.03.1949 cu nr. 235, unde se precizează: „In baza cererii înaintate de <șoimul fabrica="" de="" piele=""> cu nr. 622/949, in conformitate cu art. 6 al Legii 119/11.06.1948, lege pentru naționalizare întreprinderilor industriale etc. asupra imobilelor de sub AI1, se intabulează dreptul de proprietate cu titlul de drept de naționalizare in favoarea Statului R.".
Făcând trimitere la aceeași C.F. 951 la poziția de sub B12, la 19.07.1946, se notează faptul ca pe . sub top 1782, s-a construit o fabrica de piele. Suprafața acestui top era la acea data de 1439 mp si a fost rectificată la 1863 mp la 15.02.1999 si înscrisa la poziția sub B 15 cu nr. 287.
A apreciat ca aceasta diferența provine din cedarea acestui teren de Consiliul Popular al orașului Sannicolau M., conform adresei nr. 2674/16.07.1970, necesar amplasării postului trafo si a centralei termice, investiție realizata intre anii 1971-1973, conform listei investițiilor existente la dosar.
F. de aceasta stare de fapt, rezulta fără tăgadă că nr. Top_-_/2973 nu era la naționalizare in C.F. 951. Acest top a rezultat in urma transmiterii in C.F. 951 a C.F.-urilor 5746 si 5747, care cuprindeau trei locuri de casa, respectiv: 219 mp in C.F. 5746 iar 478 mp si 575 mp in C.F. 5747, rezultând un total de 1272 mp, după cum reiese din înscrierea de la poziția de sub B 17.
Faptul ca la naționalizare in C.F. 951 era doar . cu top 1782, rezulta clar si din înregistrarea din partea a IlI-a sarcini la poziția 17, unde la 18.04.1948, cu nr. 468 se notează: „In baza convențiunii adiționale încheiata in Timișoara la 26.03.1947, asupra imobilului sub AI 1, se intabulează dreptul de ipoteca pentru suma de una suta milioane lei capital, dobânzi de 9% si garanție pentru cheltuieli de 2.000.000 lei in favoarea Banca de Credit sucursala Timișoara".
P. sentința civilă nr. 511/13.02.2013 pronunțată în dosarul susmenționat, Tribunalul T. a admis acțiunea formulata de contestatorul W. G. W., în contradictoriu cu intimata . lichidator SCP Consultim Lichidari SRL.; a anulat decizia nr.157/14.08.2007 nelegal emisă de către intimată; a dispus acordarea în favoarea contestatorului de măsuri reparatorii în echivalent in condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 pentru imobilul constând in teren si construcții, înscris in CF nr._ nr. topo 1782 si nr._-_/2973, in componenta avuta la momentul naționalizării, potrivit concluziilor raportului de expertiza, ce face parte integranta din hotărâre; a respins acțiunea contestatorilor C. I., K. I., C. K. G., F. N., în contradictoriu cu aceeasi intimata, fără a fi acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin decizia nr. 157/14.08.2007 emisa de către intimata, au fost respinse toate notificările formulate de către contestatori, prin care s-a solicitat restituirea in natura a imobilului înscris in CF nr.951, cu motivarea ca aceștia nu au făcut dovada că au calitatea de persoane îndreptățite prin depunerea de declarații pe proprie răspundere in sensul ca nu au fost primite despăgubiri la data naționalizării, pentru a se stabili societatea care a preluat patrimoniul persoanei juridice naționalizate si in ce a constat acesta; nu s-au depus: ultimul bilanț contabil înainte de naționalizare, dovada calității de asociat/acționar a antecesorilor notificatorilor. Un alt motiv de respingere a notificărilor a fost faptul ca imobilul solicitat a devenit un imobil nou, prin transformările aduse pe orizontala si pe verticala de către Statul roman.
Prioritar analizei pe fond a contestațiilor, s-a observat ca, întrucât exclusiv contestatorii W. G. W., K. I. si C. K. G. au formulat calea de atac a apelului împotriva sentinței civile inițiale de respingere a contestațiilor, soluția data prin aceasta hotărâre in privința celorlalte contestații a intrat in puterea de lucru judecat, nemaimpunându-se cercetarea lor.
Subsecvent, in raport de probele exhibate de părți cu privire la vocația concretă la moștenire, din perspectiva regulilor generale ale devoluțiunii succesorale, care stabilesc că moștenitorii vin la succesiunea lui de cujus în ordinea claselor de moștenitori legali, iar în interiorul aceleiași clase rudele aflate în grad mai apropriat de defunct înlăturând pe cele aflate în grad de rudenie mai îndepărtat (art. 654-658 Cod civil), în lipsa vreunui legat, tribunalul a apreciat ca, potrivit situației atestate prin actele de stare civila de la filele 46 si următoarele din dosarul tribunalului constituit in primul ciclu procesual, contestatorul W. G. W., in calitatea sa de succesor aparținând clasei I de moștenitori legali (nepot de fiica fata de proprietarul tabular) le înlătura de la succesiune pe contestatoarele K. I. si C. K. G., in calitatea lor de nepoate ale fratelui soției supraviețuitoare a aceluiași proprietar tabular (rudele in linie dreapta înlătura întotdeauna de la moștenire rudele aflate in linie colaterala).
In ce privește temeinicia contestației descendentului proprietarului tabular, tribunalul a constatat ca la fila 50 dosar exista adeverința ce atesta neprimirea de despăgubiri pentru imobilul naționalizat, o declarație pe proprie răspundere cu același conținut fiind nu numai inutila, dar are si o valoare probatorie minima. De asemenea, faptul ca prin investițiile si extinderile efectuate, construcția a dobândit o configurație noua constituia doar un impediment pentru restituirea in natura.
In ce privește nedepunerea celorlalte înscrisuri probatorii enumerate în cuprinsul deciziei de respingere, conform jurisprudenței instanței de la Strasbourg (hotărârea pronunțata in cauza Jones împotriva Romaniei), nu pot fi sancționați petenții pentru nedepunerea unor documente necesare soluționării cererii, in concepția Curții, obligația de a clarifica situația bunului si de a asigura respectarea procedurii prevăzute de legea nr.10/2001 revenind autoritarii investite cu soluționarea notificării, in speța intimatei, căreia i s-a pus in vedere, de altfel, la termenul de judecata din 13.04.2011, sa facă demersuri in vederea identificării tuturor documentelor care au stat la baza preluării imobilului in patrimoniul propriu.
Ca atare, fata de neidentificarea in arhive a unor eventuale acte constitutive si bilanțuri a Fabricii de P. naționalizate, se impune a se da eficienta înscrierilor de carte funciara, potrivit cărora menționata întreprindere figura pe numele antecesorului contestatorului, Korber Nandor-I..
In condițiile art.2 alin.1 lit. a din Legea nr.10/2001, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege si imobilele naționalizate prin Legea nr. 119/1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi, precum și prin alte acte normative de naționalizare, iar potrivit art.6 alin.1, prin imobile, în sensul prezentei legi, se înțeleg terenurile, cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv.
De asemenea, potrivit art.19 alin.1 din lege, in situația imobilelor-construcții care fac obiectul notificărilor formulate potrivit procedurilor prevăzute la cap. III și cărora le-au fost adăugate, pe orizontală și/sau verticală, în raport cu forma inițială, noi corpuri a căror arie desfășurată însumează peste 100% din aria desfășurată inițial și dacă părțile nu convin altfel, foștilor proprietari li se acordă sau, după caz, propun măsuri reparatorii prin echivalent, aceasta fiind situația de fapt a imobilului ce face obiectul prezentului litigiu, potrivit concluziilor raportului de expertiza efectuat in cauza (fila 46).
In plus, potrivit exigentelor art.44 alin.2 din Constituția României, cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală (cu condiția ca moștenirea sa fi fost deschisa după revizuirea legii fundamentale, condiție in mod evident neîndeplinita in speță).
Art. 3 din Titlul X al Legii nr.247/2005 face trimitere, in aceasta privința, la condițiile prevăzute de legea specială, fata de a cărei tăcere, urmează a se aplica dispozițiile constituționale evocate.
Deși i s-a solicitat in mod expres contestatorului sa facă dovada deținerii cetățeniei romane, acesta nu a exhibat o proba in acest sens, motiv pentru care, tribunalul a apreciat că, fata de cele doua considerente sus analizate, contestației nu i se poate da curs decât in sensul acordării de despăgubiri in condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005.
In ce privește componenta imobilului, potrivit concluziilor raportului de expertiza tehnica, imobilul in cauza se găsește situat in localitatea Sannicolau M., . nr. 2-4, Jud. T., pe terenul înscris in CF nr._ (fost 951) cu nr. topo 1782 si_-_/2973 si cuprinde teren cu construcții industriale; terenul si construcțiile care fac obiectul dosarului au suferit in decursul timpului, mai multe transformări in ceea ce privește proprietatea si destinația clădirilor.
După cum rezultă din documentele aflate in dosar, pe . nr. topo 1782 înscrisa in CF nr. 951, s-a edificat o Fabrica de piele, conform certificatului comunal eliberat de Primăria orașului Sannicolau M. nr. 10/1946 (lucrare consemnată in evidenta cărții funciare sub nr. 987/19.07.1946 - poz. 12 CF in extenso), insa, in realitate, construcțiile Fabricii de piele au fost edificate si pe parcelele de teren înscrise sub nr. topo_/2973 in CF nr. 5746, si respectiv sub nr._/2973 si nr._/2973 in CF nr. 5747; la data de 17.03.1949 se înregistrează in evidenta CF nr. 951, Naționalizarea Fabricii de piele in baza Legii nr. 119 / 11.06.1948 si trecerea in proprietatea Statului R., insa cu același act, se procedează si la naționalizarea parcelelor cu nr. topo_/2973, nr. topo_/2973 si nr. topo_; la data de 15.02.1999, se înregistrează in evidenta cărții funciare rectificarea suprafeței de teren cu nr. topo 1782 înscrisa in CF nr. 951 de la suprafața de 1439,00 mp la suprafața de 1863,00 mp; . nr. topo 1783/ 60/2 cu suprafața de 6933,00 mp, reprezentând teren cu construcții industriale se dezmembrează din cartea funciara nr. 554 si se înscrie in CF nr. 951; parcelele de teren cu nr. topo_/2973 înscrisa in CF nr. 5746, nr._/2973 si nr. topo_ se unifica si se înscriu in CF nr.951 cu suprafața totala de 1272,00 mp, ca teren cu construcții industriale; se intabulează dreptul de proprietate asupra imobilului in favoarea ., drept atribuire in baza Certificatului de atestare . nr. 2973/04.07.1996 eliberat de Ministerul Industriilor, iar la data de 09.03.2004 se procedează la înființarea unei cărți funciare noi - CF nr._, prin dezlipirea din CF nr 951 a parcelelor cu nr. topo 1782 si nr._-_/2973, in favoarea . M..
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, contestatorul W. G. W., precum și contestatoarele K. I. și C. K. G., cereri înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 16.04.2013.
Contestatorul W. G. W. a solicitat, prin recursul declarat, modificarea în parte a sentinței civile recurate, in sensul de a se dispune restituirea, in natura, către dânsul a imobilului revendicat, cu menținerea în rest a sentinței.
În motivare, a arătat că prima instanța a pronunțat o soluție parțial netemeinica si nelegala, bazata pe o greșita interpretare a stării de fapt si a normelor cu incidența in speța.
Raportul de expertiza efectuat in cauza este, in mare parte, concludent, insa prima instanța nu i-a dat o interpretare de ansamblu, ci doar a spicuit din afirmațiile expertului, reținând ca se încadrează in ipoteza art. 19 alin 1 din Lg. 10/2001, iar imobilul nu poate fi restituit in natura. Ceea ce a omis, insa, prima instanța, este faptul ca o parte însemnata din vechile construcții, existente la momentul naționalizării, au fost demolate, iar construcțiile noi s-au edificat, in locul celor demolate. ., contestatorul arată că nu se încadrează in ipoteza prevăzuta de textul menționat, deoarece construcțiile noi nu au fost adăugate la cele vechi, ci au fost edificate in locul acestora.
Soluția corectă in cauza este aceea de a se restitui întregul imobil, in starea in care se găsește in prezent, deoarece, in aceasta modalitate, se asigura o reparație justa, in sensul ca se restituie construcțiile naționalizate care se mai regăsesc, iar in locul celor demolate, se restituie cele nou ridicate.
In ce privește terenul aferent construcțiilor, situația se impune a fi examinată in contextul socio-politic actual si nu cel existent la momentul notificării. Prima instanța a pierdut din vedere, pe de o parte, faptul ca, potrivit art. II din OUG 184/2002, exista posibilitatea de a-i fi acordat un drept de folosința special asupra terenului aferent construcțiilor, iar pe de alta parte, faptul ca, potrivit prevederilor Legii nr. 312/2005, ca cetățean străin, poate dobândi terenuri, in România, in condițiile prevăzute de aceasta lege. Oricare din aceste doua soluții ar fi fost echitabila.
În drept, invocă art. 304 ind. 1 Cod proc.civ.
Contestatoarele K. I. și C. K. G. au solicitat, prin cererea sa de recurs, desființarea hotărârilor criticate pe considerentul că, au fost date cu încălcarea legii și pe fond și, în concordanță cu decizia 52/04.2007, să se dispună admiterea contestației, anularea deciziei nr. 157/2007 emisă de S.C. C. Sa Sannicolau M. și, pe fond, restituirea imobilului înscris în C.F. 951 Sannicolau M. și respingerea notificării depusă de Widburg G. W., cu cheltuieli de judecată.
În motivare, au arătat că sentința pronunțată este nelegală și netemeinică, fiind încălcate disp. art. 304 pct.6, 7 8, 9, C.pr.civ., și art. 299, art. 300 și următoarele C.pr.civ. atât în ceea ce privește situația de fapt stabilită, cât și aplicarea Legii nr. 10/2001.
Din actele dosarului, rezultă cu certitudine că imobilul pentru care s-a făcut notificarea cu nr. 236/08.08.2001 de către antecesorul lor K. C. F. (care în baza certificatului 317/11.10.2001, pe orizontală vine la succesiunea lui K. A. care vine la succesiunea lui Korber M. T., soția proprietarului inițial al imobilului Korber Nandor I. - fără descendenți), există în natură și fizic, că la el nu s-au făcut îmbunătățiri nici pe verticală nici pe orizontală, că el a aparținut exclusiv antecesorului nostru Korber Nandor ( a se vedea poziția 11 din CF nr. 951) ca persoană fizică și nu vreunei societăți comerciale pe acțiuni sau părți sociale sau mai multor moștenitori și că el a trecut în proprietatea Statului Român prin naționalizare, în condițiile Legii nr. 119/1948 (a se vedea poziția 13 CF în extenso).
Îmbunătățirile pretinse a fi făcute de S.C. C. S.A. - unitate deținătoare, sunt făcute pe o suprafață de teren de 6933 mp. alipită CF inițial prin nr. top. 1783/60/2 suprafață și construcții, care nu au fost pretinse prin notificarea nr. 236/08.08.2001. Dovada celor susținute s-a făcut cu autorizația de construcție nr. 21/1971, referatele, devizele, chiar și cu situația de lucrări prezentată de lichidator, din care rezultă că, la clădirile existente s-au făcut doar reparații, din nou construindu-se doar două magazii.
Arată că „fabrica de piele" înscrisă la poziția 12 top. 1782 CF 951 este proprietatea lui Korber Nandor, ca persoană fizică, și nu a vreunei societăți pe acțiuni sau cu capital social divizat, astfel încât nu trebuie pusă problema necesității ultimului proces verbal sau bilanț înainte de naționalizare, așa cum s-a pretins atât la sentința de fond cât și prin decizia de apel.
Atât instanța de fond, cât și cea de apel, prin respingerea contestației lor, au făcut o greșită aplicare a legii, apreciind că în cauză sunt incidente disp. art. 31.1. și 31.4 din Legea nr. 10/2001 și 31.6.1 și 31.6.2 din normele de aplicare a Legea nr. 10/2001, texte care trebuie aplicate doar în situația reconstituirii prin echivalent bănesc și numai în cazul societăților pe acțiuni sau cu părți sociale.
Antecesorul lor, Korber Nandor, de pe urma căruia se reconstituie dreptul de proprietate în baza Legii nr. 10/2001 era persoană fizică, proprietar unic și tabular asupra bunurilor înscrise în CF 951 Sânnicolau M. nedezmembrat.
Nici motivarea instanței de fond, că notificatoarele nu au făcut dovada primirii sau nu de despăgubiri, nu este reală și infirmată de actele depuse la dosar. Este cunoscut spiritul Legii nr. 119/1948 de a trece în proprietatea statului, fără despăgubiri, entitățile arătate art. 1 pct. 1-72 din lege, printre care și întreprinderi individuale. La cererea societății deținătoare a imobilului S.C. C. S.A. Sânnicolau M., recurentele au depus declarația autentificată sub nr.5902/12.10.2004 a BNP S.-Notinger, prin care pe proprie răspundere declară că nici ele și nici antecesorii lor nu au primit despăgubiri.
Mai mult, autorul notificării, K. C. F., a făcut demersuri la Arhivele statului, pentru a obține relații referitoare la modul de confiscare și trecerea în proprietatea statului a imobilului în litigiu, primind răspunsuri prin adresele cu nr. C 311 din 29 și respectiv 30 aprilie 2002, care se află la dosar.
Instanța a făcut o greșită aplicare a legii având în vedere și faptul că, pe aceleași acte depuse la dosar la Legea 10, atât de către dânsele, ca recurente, cât și de către W. G. W., Primăria Sânnicolau M. a dispus restituirea unui alt imobil de pe autorul Korber Nandor numitului W. G. W. și antecesorului lor K. C. Francis.
In ceea ce privește motivarea instanței că, construcția a dobândit o configurație nouă construită, solicită să se constate că aceste susțineri ale instanței sunt nedovedite și nesusținute deoarece din 1970 și până în prezent imobilul este fix în forma în care a fost preluat, făcându-se investiții de tencuieli și reparații curente, iar suprafața de teren a fost rectificată de la 1439mp, la 1863mp, respectiv suprafața pe care s-a construit fostul Trafo și centrala termică între anii 1971-1973, fără a exista alte construcții. Mai mult instanța a omis să se pronunțe și asupra obiecțiunilor cu privire la apartamente, care, atât din pozele depuse în dosarul cauzei, cât și din expertiză rezultă că a aparținut fabricii. Mai mult, pe această parte de clădire, nu se întocmește raportul evaluator, astfel că diminuează valoarea imobilului semnificativ prin neverificarea și nedepunerea de către expert a raportului de expertiză cu privire la contractele de vânzare-cumpărare.
Solicită să se constate că sentința pronunțată este nelegală și netemeinică, având în vedere și faptul că la măsurarea terenului nu s-a ținut cont și de măsurarea blocului de locuințe. Având în vedere raportul de expertiză întocmit în dosar, consideră că imobilul trebuie restituit în natură deoarece acest imobil mai există și se poate restitui în natură pentru a nu pune pe drumuri pentru a obține măsuri reparatorii în echivalent.
Cu toate că recurentele K. I. și C. K. G. au plătit cheltuieli pentru expertiză acestea nu au fost acordate de către instanță.
In drept, art. 304 pct. 8, 9 și art. 314 C.pr.civ.
Intimata S.C. C. S.A. a depus la dosar întâmpinări, prin care a solicitat respingerea celor două recursuri, ca nefondate, reluând argumentele invocate în ciclurile procesuale anterioare, deja expuse în prezenta decizie, astfel că nu vor mai fi reiterate.
În drept, art. 115-118 Cod proc.civ.
Intimatul F. N. a solicitat, prin concluziile scrise depuse la dosar, modificarea în parte a sentinței civile nr. 511/13.02.2013, pronunțată în acest dosar, constatarea calității de moștenitori și dreptul acestora la restituirea în natură a imobilului solicitat pe baza Legii nr. 10/2001. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unei Decizii sau Dispoziții motivată de restituirea în natură a imobilului solicitat prin Notificarea nr. 497/13.11.2001, pe baza Legii nr. 10/2001 sau acordarea unor despăgubiri potrivit Titlului VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005.
Cererea intimatului a fost apreciată ca inadmisibilă de către curte, întrucât, așa cum în mod just a reținut și tribunalul prin sentința atacată, acest intimat nu a atacat nici prima sentință dată în proces, și nici sentința ce face obiectul controlului judiciar în prezentul recurs, astfel că, în privința acestuia, soluția de respingere a notificării și a contestației formulate în baza Legii nr. 10/2001 a intrat în puterea lucrului judecat.
În ceea ce privește fondul pricinii, examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, precum și sub toate aspectele potrivit art. 304 ind.1 Cod proc.civ., față de actele și lucrările dosarului, analizate prin prisma dispozițiilor art. 2, 3, 19 și 26 din Legea nr. 10/2001 republicată, art. 299 și următoarele Cod proc.civ., curtea constată că recursul declarat de contestatorul W. G. W. este neîntemeiat, iar cel promovat de contestatoarele K. I. și C. K. G., este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. 1 coroborate cu prevederile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 republicată, au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de stat, moștenitorii persoanei înscrise în C.F. ca titular al dreptului de proprietate asupra imobilului la data preluării abuzive.
În speță, din conținutul C.F. nr. 951 Sânnicolau M. rezultă că, la momentul naționalizării acestuia de către stat, acesta se afla în proprietatea numitului Korber Nandor (F.) I. (fila 56 dosar), deci au calitate de persoane îndreptățite, în sensul Legii nr. 10/2001, moștenitorii legali sau testamentari ai acestuia, în ordinea de preferință prevăzută de normele legale în materie de succesiune.
La momentul decesului lui Korber Nandor I. (7.11.1961, fila 62 dosar), acesta avea o fiică (Korber M.) și soție supraviețuitoare, Korber M. T., ambele venind la moștenire, potrivit art. 669 și următoarele C.Civ. și art. 1 din Legea nr. 319/1944.
Ulterior, fiica fostului proprietar tabular s-a căsătorit și a avut un fiu, pe contestatorul W. G. W. (filele 63 și 49 și următoarele).
De pe urma soției supraviețuitoare, Korber M. T., decedată la 23.08.1968, a rămas ca și moștenitor, fratele acesteia K. C. F., notificator, moștenit, la rândul său, de fiicele sale K. I. și C. K. G. (filele 6-8 dosarul nr._ ), contestatoare în cauză.
Ca atare, curtea conchide că principiile venirii la moștenire în ordinea claselor de moștenitori legali, iar în interiorul aceleiași clase, rudele aflate în grad mai apropriat de defunct înlăturând pe cele aflate în grad de rudenie mai îndepărtat au fost greșit aplicate de tribunal, întrucât la decesul proprietarului tabular, acesta a fost moștenit, alături de fiica sa, și de soția supraviețuitoare, drepturile dobândite de acestea fiind transmise la rândul lor, potrivit principiilor în materia devoluțiunii succesorale legale, moștenitorilor proprii.
În consecință, contestatoarele K. I. și C. K. G. sunt moștenitoare ale soției supraviețuitoare a defunctului proprietar tabular, care vine la moștenire pe lângă orice clasă de moștenitori legali, astfel că nu poate fi înlăturată de nepotul de fiică, potrivit principiului proximității arătat, întrucât nu ne aflăm în situația unor clase de moștenitori diferite sau înăuntrul aceleiași clase de moștenitori, ci în prezența fiicei (din clasa descendenților) și a soției supraviețuitoare, cu regim juridic definit de Legea nr. 319/1944.
De altfel, chiar contestatorul W. G. W. recunoaște calitatea recurentelor de persoane îndreptățite, în calitate de moștenitoare ale soției supraviețuitoare, în cuprinsul precizărilor depuse la filele 193 verso dosar, astfel că se impune a conchide că recursul acestora este întemeiat sub acest aspect.
De asemenea, curtea constată că contestatoarele K. I. și C. K. G. au depus la dosar declarația autentificată sub nr. 5962/12.10.2004 de BNP S.-Nitinger, prin care arată că nici ele, și nici antecesorii lor nu au primit despăgubiri pentru imobilul în litigiu.
Cu privire la natura măsurii reparatorii cuvenite, curtea constată că recursurile declarate sunt nefondate, tribunalul făcând o corectă aplicare a prevederilor art. 19 din Legea nr. 10/2001, raportat la situația imobilului, astfel cum aceasta rezultă din cuprinsul probatoriului amplu administrat în cauză, ce a fost corect interpretat.
Astfel, atât din actele existente la filele 160 și următoarele dosar, ce prezintă investițiile făcute la imobil după preluarea de către Stat, cât și din cuprinsul anexei I și II la raportul de expertiză judiciară întocmit în cauză (filele 104 și următoarele, fila 111 și 135), rezultă că imobilul preluat de la antecesorul contestatorilor recurenți a suferit mai multe modificări, unele fiind reparații, dar altele (majoritatea) fiind extinderi ale construcțiilor preluate, ce depășesc limita prevăzută de art. 19 din legea reparatorie și ocupă întreg terenul, astfel că nu se poate dispune restituirea în natură a bunului notificat, nici în privința construcțiilor (ce au fost demolate), nici în privința terenului, ce este ocupat în întregime de construcții.
Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile legale invocate, coroborate cu prevederile art. 299 și următoarele Cod proc.civ., art. 26 din Legea nr. 10/2001 republicată, curtea, în baza art. 312 alin. 1-3 Cod proc.civ., va respinge recursul declarat de contestatorul W. G. W. împotriva sentinței civile nr. 511/PI/13.02.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații S.C. C. S.A. – prin lichidator S.C.P. Consultim Lichidări S.R.L., C. I., K. I., C. K. G. și F. N.; va admite recursul declarat de contestatoarele K. I. și C. K. G., împotriva aceleiași hotărâri, pe care o va modifica în parte în sensul că va admite în parte contestațiile formulate de contestatorii W. G. W., K. I. și C. K. G. în contradictoriu cu intimata S.C. C. S.A. – prin lichidator S.C.P. Consultim Lichidări S.R.L.; va anula în parte decizia nr. 157/14.08.2007 emisă de către intimata S.C. C. S.A.; va dispune acordarea în favoarea contestatorului W. G. W., precum și a contestatoarelor K. I. și C. K. G. de măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul constând în teren și construcții, înscris în C.F. nr. 951, actuale C.F. nr._ Sânnicolau M., nr. topo. 1782 și nr. topo._-_/2973, în componența avută la momentul naționalizării și va menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
În baza art. 274 Cod proc.civ., față de soluția pronunțată în cauză, nu va acorda cheltuieli de judecată, ca nesolicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatorul W. G. W. împotriva sentinței civile nr. 511/PI/13.02.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații S.C. C. S.A. – prin lichidator S.C.P. Consultim Lichidări S.R.L., C. I., K. I., C. K. G. și F. N..
Admite recursul declarat de contestatoarele K. I. și C. K. G., împotriva aceleiași hotărâri, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte contestațiile formulate de contestatorii W. G. W., K. I. și C. K. G. în contradictoriu cu intimata S.C. C. S.A. – prin lichidator S.C.P. Consultim Lichidări S.R.L.
Anulează în parte decizia nr. 157/14.08.2007 emisă de către intimata S.C. C. S.A.
Dispune acordarea în favoarea contestatorului W. G. W., precum și a contestatoarelor K. I. și C. K. G. de măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul constând în teren și construcții, înscris în C.F. nr. 951, actuale C.F. nr._ Sânnicolau M., nr. topo. 1782 și nr. topo._-_/2973, în componența avută la momentul naționalizării.
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. M. L. D. C.
GREFIER,
L. P.
Red. C.R./16.07.2013
Tehnored L.P./18.07.2013 / Ex.2
Primă instanță: L. D. – Tribunalul T.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1563/2013. Curtea de... | Cereri. Decizia nr. 1462/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
