Cereri. Decizia nr. 133/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 133/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 45/59/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 133
Ședința publică din 12.02.2014
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER:A. M. T.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuenții S. A. și S. G. împotriva deciziei civile nr. 1702/R/05.12.2013, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimații C. N. și C. M..
La apelul nominal efectuat în ședință publică, se prezintă intimatul C. N., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că s-au depus la dosarul cauzei prin registratura instanței la data de 11.02.2014, de către revizuenți, taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei și la data de 11.02.2014, de către intimata Capreanu M., concluzii scrise și împuternicirea avocațială.
Instanța constată că cererea de revizuire este legal timbrată și supune discuției temeiul juridic al cererii de revizuire, întrucât revizuenții au invocat prevederile noului Cod de procedură civilă.
Intimatul lasă la aprecierea instanței aspectul privind temeiul juridic al cererii de revizuire.
Instanța constată că, față de data inițierii procesului și în raport cu art. 3 din Legea nr. 76/2013, în cauză se aplică vechiul Cod de procedură civilă întrucât dosarul a fost înregistrat înainte de . noului Cod de procedură civilă.
Instanța, din oficiu, invocă în baza art. 322 alin. 1 C. pr. civ. excepția inadmisibilității cererii de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 1702/05.12.2013 a Curții de Apel Timișoara, iar în baza art. 323 alin. 1 C. pr. civ., excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara în soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuenți împotriva deciziei civile nr. 310/23.04.2013 a Tribunalului T. și împotriva sentinței civile nr. 2918/20.10.2011 a Judecătoriei Lugoj.
Nefiind formulate alte cereri, acordă cuvântul asupra excepțiilor invocate și asupra cererii de revizuire.
Intimatul C. N. solicită admiterea excepției inadmisibilității și respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă. De asemenea, Arată că nu este de acord cu declinarea cererii de revizuire formulată împotriva deciziei pronunțate în apel și a hotărârii primei instanțe.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1702/R/05.12.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ * a fost respins recursul declarat de pârâții S. A. și S. G. împotriva deciziei civile nr. 310/A/23.04.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ *.
Instanța de recurs a menținut, astfel, decizia prin care Tribunalul T. a respins apelul declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr. 2918/20.10.2011 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._, sentință prin care prima instanță a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta L. I. împotriva pârâților S. G., S. A. și C. M. și a admis în parte cererea reconvențională formulată de S. G. și S. A. împotriva reclamantei.
Împotriva hotărârilor judecătorești sus-menționate au formulat prezenta cerere de revizuire pârâții-revizuenți S. A. și S. G., care au solicitat anularea acestora și reluarea judecății în vederea pronunțării unei noi hotărâri, temeinice și legale.
În drept au invocat disp. art. 509 alin. 1 pct. 1 NCPC.
La termenul de judecată din 12.02.2014, în baza art. 129 C. pr. civ. raportat la art. 84 C. pr. civ., instanța a reținut că, față de disp. art. 24, 25 alin. 1 NCPC și de data sesizării Judecătoriei Lugoj cu prezentul litigiu (17.08.2010), incident în cauză este codul de procedură civilă de la 1865 și nu noul Cod de procedură civilă, iar art. 509 alin. 1 pct. 1 NCPC reproduce disp. art. 322 alin. 1 pct. 2 Codul de procedură civilă de la 1865.
La același termen, în baza art. 137 alin. 1 C. pr. civ. raportat la art. 322 alin. 1 C. pr. civ., art. 159 alin. 1 pct. 2 C. pr. civ., instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității cererii de revizuire a deciziei pronunțate în recurs și, respectiv, excepția necompetentei materiale a curții de apel în soluționarea cererii de revizuire a sentinței judecătoriei și a deciziei tribunalului pentru următoarele considerente:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale ce o reglementează fiind de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse la alte situații decât cele avute în vedere de legiuitor.
Raportând aceste considerente la cauza de față, instanța reține că, potrivit art. 322 alin.1 C. pr. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.
Or, în cauză, potrivit celor mai sus-arătate, prin decizia nr.1702/R/5.12.2013 - criticată pe calea prezentei cereri - curtea de apel a respins recursul declarat de pârâții-revizuenții din prezenta cauză - fără a evoca fondul cauzei în sensul menționatei norme, cererea de revizuire formulată împotriva acestei hotărâri fiind, astfel, inadmisibilă.
În continuare, instanța retine că, potrivit disp. art. 323 C. pr. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere.
Or, în cauză, revizuenții au solicitat revizuirea sentinței primei instanțe - rămasă definitivă prin respingerea apelului - și a deciziei prin care tribunalul a respins definitiv apelul declarat de revizuenții din prezenta cerere împotriva sentinței, astfel că tribunalului îi revine competența materială de a soluționa în rest cererea de revizuire, aceeași instanță fiind competentă de a se pronunța asupra unei eventuale declinări în favoarea judecătoriei a competenței de soluționare a cererii de revizuire a sentinței dată în prima instanță.
Pentru aceste considerente ce fac inutilă examinarea fondului susținerilor revizuenților, în baza disp. art. 322 alin.1 C. pr. civ., instanța va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire a deciziei civile nr. 1702/R/05.12.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ * formulată de revizuenții S. A. și S. G. și, în baza art. 323 alin.1 C. pr. civ., va declina în favoarea Tribunalului T. competența de soluționare a cererii de revizuire a deciziei civile nr. 310/A/23.04.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul_ * și a sentinței civile nr. 2918/20.10.2011 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ formulată de aceeași revizuenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire a deciziei civile nr. 1702/R/05.12.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ * formulată de revizuenții S. A. și S. G.
Declină în favoarea Tribunalului T. competența de soluționare a cererii de revizuire a deciziei civile nr. 310/A/23.04.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul_ * și a sentinței civile nr. 2918/20.10.2011 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ formulată de aceeași revizuenți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 12.02.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUGheorghe O.
- opinie separată -
GREFIER,
A. M. T.
Red. FȘ/13.02.2014
Teh. AMT/2 ex./21.02.2014
Opinie separată
Susțin și semnez hotărârea pronunțată în cauză doar în ceea ce privește respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de revizuienții S. A. și S. G. împotriva deciziei civile nr. 1702/05.12.2013, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ *, și în ceea ce privește declinarea competenței în favoarea Tribunalului T. a soluționării cererii de revizuire formulată de aceiași revizuienți împotriva deciziei civile nr. 310/23.04.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ *.
Opinia mea separată vizează doar soluția acordată excepției de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara în privința cererii de revizuire formulată de revizuienții S. A. și S. G. împotriva sentinței civile nr. 2918/20.10.2011, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ .
Așa cum rezultă din cererea înregistrată la 15.01.2014 la Curtea de Apel Timișoara sub nr._, revizuienții S. A. și S. G. au solicitat, în contradictoriu cu intimații C. N. și C. M., revizuirea deciziei civile nr. 1702/05.12.2013 a Curții de Apel Timișoara, a deciziei civile nr. 310/23.04.2013 a Tribunalului T. și a sentinței civile nr. 2918/20.10.2011 a Judecătoriei Lugoj, toate pronunțate în dosarul nr._
În motivarea cererii, revizuienții au susținut că instanțele au acordat reclamanților mai mult decât au cerut prin acțiune, iar pe de altă parte nu s-au pronunțat asupra tuturor lucrărilor pentru care au formulat pretenții pe calea cererii reconvenționale.
În drept, revizuienții au invocat art. 509 alin. 1 pct. 1 din noul Cod de procedură civilă.
La termenul de judecată din 12.02.2014, instanța a pus în discuție problema temeiului juridic al cererii de revizuire, respectiv a Codului de procedură civilă care se aplică în cauză, stabilind că în raport cu data inițierii procesului și a dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012, în cauză se aplică vechiul Cod de procedură civilă.
La același termen de judecată instanța a pus în discuție, în baza art. 322 alin. 1 C. pr. civ., excepția inadmisibilității cererii de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 1702/05.12.2013 a Curții de Apel Timișoara, iar în baza art. 323 alin. 1 C. pr. civ. a pus în discuție excepția de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara în soluționarea cererii de revizuire formulată împotriva deciziei civile 310/23.04.2013 a Tribunalului T. și împotriva sentinței civile nr. 2918/20.10.2011 a Judecătoriei Lugoj.
Așa cum am precizat încă de la început opinia mea separată are în vedere doar soluția excepției de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara în privința cererii de revizuire formulată împotriva sentinței civile nr. 2918/20.10.2011 a Judecătoriei Lugoj.
Consider că soluția care se impunea a fi dată acestei excepții este aceea de declinare a competenței în favoarea Judecătoriei Lugoj.
Art. 323 alin. 1 C. pr. civ. prevede că „cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere”.
Singura excepție de la această regulă este cuprinsă în art. 323 alin. 2 C. pr. civ., care prevede că cererea de revizuire bazată pe art. 322 pct.7 C. pr. civ. este de competența instanței mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărâri potrivnice.
În speță însă temeiul juridic invocat de revizuienți este art. 322 pct. 2 C. pr. civ., iar hotărârea ce se cere revizuită a fost pronunțată de Judecătoria Lugoj, hotărârea fiind definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului, respectiv a recursului.
În consecință, competența soluționării acestei cereri de revizuire revine, conform dispozițiilor imperative ale art. 323 alin. 1 C. pr. civ., Judecătoriei Lugoj, unde se impunea declinarea competenței, cu luarea în considerarea și a dispozițiilor art. 158 alin. 1 C. pr. civ..
Judecător,
Rujița R.
Red. RR 14.02.2014
Teh. AMT /2 ex/21.02.2014.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 608/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 590/2014. Curtea de... → |
|---|
