Legea 10/2001. Decizia nr. 608/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 608/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 145/30/2009*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr.608
Ședința publică din 18 iunie 2014
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de recursul declarat de pârâții P. M. TIMIȘOARA și M. TIMIȘOARA împotriva Sentinței civile nr.2761/PI din 22.11.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanții D. A., S. A. și S. E. și cu pârâții C. L. AL M. TIMIȘOARA, . TIMIȘOARA și . TIMIȘOARA, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse la dosar prin registratura instanței la data de 17.06.2014 concluziile scrise formulate de reclamanții intimați S. E., S. A. și D. A., respectiv cele formulate de pârâta intimată . Timișoara, la aceasta din urmă anexându-se un set de înscrisuri în xerocopie.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11.06.2014, când pronunțarea a fost amânată pentru termenul de azi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
În deliberare constată că prin sentința civilă nr.2761/PI din 15.11.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta . Timișoara.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta . Timișoara și a respins acțiunea formulată împotriva sa.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Egyed B. E., în prezent decedată, continuată de moștenitorii S. E., S. A. și D. A. împotriva pârâților P. M. Timișoara, M. Timișoara, C. L. al M. Timișoara și ., având ca obiect revendicare în baza Legii nr.10/2001.
A anulat în parte Dispoziția pârâtului P. M. Timișoara nr.2672/28.11.2008 și a obligat același pârât să propună acordarea către moștenitorii reclamanți de măsuri compensatorii pentru cota de ½ avută în proprietate de Baum M., din imobilul înscris în CF nr.820 Timișoara, nr.top 1200.
A respins în rest acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin notificarea înregistrată sub nr.998/18.10.2001 la Biroul executorului judecătoresc M. D., reclamanta Egyed B. E. a solicitat Comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001 din cadrul Prefecturii județului T. acordarea de despăgubiri pentru imobilul înscris în CF nr.835, nr. top. 237/193 etc., compus din teren și clădire, preluat de Statul Român prin naționalizare.
Prin adresa nr.4077/DII/27.04.2004 Prefectura județului T. a înaintat această adresă Comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001 din cadrul Primăriei municipiului Timișoara.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr._, reclamanta a chemat în judecată P. municipiului Timișoara, Primăria municipiului Timișoara, C. local Timișoara și . Timișoara pentru soluționarea notificării sale, formulate în baza Legii nr.10/2001.
Prin Sentința civilă nr.1842/2007, rămasă irevocabilă, Tribunalul T. a obligat pârâtul P. municipiului Timișoara să emită o dispoziție în baza Legii nr.10/2001 pentru terenul înscris în CF nr.820 Timișoara, nr.top. 1200, transcris din CF nr.835 Timișoara.
Ca urmare a acestei sentințe, P. municipiului Timișoara a emis Dispoziția nr.2672/28.11.2008 prin care a fost respinsă notificarea reclamantei, dispoziție ce face obiectul cauzei de față.
În temeiul art.137 al.1 C.pr.civ. tribunalul s-a pronunțat, cu prioritate, asupra excepției lipsei calității procesuale pasive formulate de pârâta . Timișoara și asupra excepției autorității de lucru judecat invocate de pârâta . Timișoara.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr.5513/13.05.2002, reclamanta Egyed B. E. a chemat în judecată pârâții . Timișoara, . Timișoara și Statul Român pentru constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.4876/07.12.1999 de către Notarul public G. L., încheiat între pârâtele 1 și 2 cu privire la imobilul construcție înscris în CF nr.820 Timișoara, nr.top. 1200 și restabilirea situației anterioare de carte funciară.
Acțiunea menționată a fost soluționată pe fond prin Decizia civilă nr.247/2005, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr.656/2005, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr.157/2006, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr.7778/2005.
Potrivit art.1201 C.civ.: „Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.”
Prezenta cauză are ca obiect o acțiune în revendicare specială, întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001, a imobilului construcție și teren înscris în CF nr.820 Timișoara, nr.top. 1200.
Întrucât între cele două cauze există o diferență de obiect, tribunalul a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile autorității de lucru judecat.
De asemenea, imobilul revendicat se află, în prezent, în proprietatea Statului Român și a . Timișoara.
Prin urmare, pârâta . Timișoara nu are calitate procesuală pasivă.
Pe fond, tribunalul a reținut că finalitatea prezentului demers judiciar o reprezintă revendicarea imobiliară specială, în condițiile Legii nr.10/2001.
Cu alte cuvinte, prezenta acțiune este în realizarea dreptului.
Prin urmare, petitele având ca obiect constatarea calității reclamantei de persoană îndreptățită și caracterul abuziv al preluării imobilului de către stat reprezintă, în realitate, condiții de fond ale temeiniciei cererii introductive și au fost tratate ca atare.
De altfel, art.111 C.pr.civ. prevede că o acțiune în constatare nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Ori, așa cum s-a arătat, finalitatea prezentului demers judiciar o reprezintă realizarea dreptului de proprietate.
Astfel, potrivit art.1 al.1 din Legea nr.10/2001: „Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr.139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi.”
În CF nr.820 Timișoara, imobilul cu nr.top. 1200, compus din casă cu 3 etaje și curte în suprafață de 747 mp, situat în ., a fost înscris inițial prin încheierea nr.4013/01.10.1937 în favoarea lui Montag Ignatie Emeric și Baum M., în cotă de ½ fiecare, cu titlu de cumpărare.
Ulterior, s-a înscris „statul, în folosința Ministerului Învățământului Public”, cu nr.1128/09.05.1949.
Conform art.1 din Decretul–lege nr.115/1938:
„Cartea funciară descrie imobilele și cuprinde arătarea drepturilor reale ce au ca obiect aceste bunuri.
Drepturile personale, faptele sau alte raporturi juridice în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară vor putea fi înscrise numai în cazurile anume prevăzute de lege.”
De asemenea, art.141 al.1 din același act normativ prevede că partea a II-a a unei cărți funciare cuprinde:
„1. Numele proprietarului, arătându-se după putință datele necesare pentru identificarea lui;
2. Actul sau faptul juridic care constituie titlul dreptului de proprietate, precum și arătarea înscrisului pe care se întemeiază acest drept;
3. Strămutările proprietății;
4. Servituțile constituite în folosul imobilului;
5. Faptele, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum și acțiunile privitoare la proprietate;
6. Arătarea oricărei modificări, îndreptări sau însemnări ce s-ar face în titlu, în partea I sau a II-a a cărții funciare, cu privire la înscrierile acolo făcute.”
Din aceste texte legale, tribunalul a reținut că din cuprinsul cărții funciare trebuie să rezulte în mod expres atât dreptul care se înscrie, cât și temeiul dobândirii dreptului.
În speță, în CF nr.820 Timișoara nu s-a consemnat nici dreptul dobândit de Statul român asupra imobilului cu nr.top 1200, nici temeiul juridic al înscrierii Statului Român.
În lipsă de probe contrare, tribunalul a reținut că Statul român s-a înscris în CF nr.820 Timișoara fără a avea un titlu care să-i confere vreun drept asupra imobilului cu nr.top. 1200.
Potrivit art.2 al.1 lit.i din Legea nr.10/2001:
„În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege:
i) orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.”
Prin urmare, tribunalul a reținut că imobilul înscris în CF nr.820 Timișoara, cu nr.top. 1200, a fost preluat de Statul român în mod abuziv, fără titlu.
Conform art.3 al.1 lit.a din Legea nr.10/2001:
„Sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent:
a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.”
De asemenea, art.4 al.2 din același act normativ prevede că:
„De prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.”
Din dosarul cauzei, tribunalul a reținut că unul din proprietarii tabulari, Baum M., a decedat, iar reclamanta este moștenitoarea acestuia, așa cum rezultă din Hotărârea de succesiune, dată de Tribunalul religios, Regiunea Haifa, Israel, în dosarul 2794/sm1.
Reclamanta nu a dovedit legătura de rudenie cu celălalt proprietar tabular - Montag Ignatie Emeric și nici faptul că ar fi moștenitoarea acestuia.
Prin urmare, acțiunea reclamantei este întemeiată doar pentru cota de ½ din imobilul înscris în CF nr.820 Timișoara, nr.top. 1200, cât a aparținut autorului său, Baum M..
Reclamanta a decedat în timpul procesului, fiind introdus în cauză, ca moștenitor, soțul acesteia - Egyed Michael Nicholas.
Acesta, la rândul său, a decedat, în cauză fiind introduși de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în calitate de moștenitori, S. E., S. A. și D. A., în primul ciclu procesual.
Cât privește modalitatea de restituire, tribunalul a reținut din CF nr.820 Timișoara că prin Încheierea nr._/30.04.1993 s-a întabulat dreptul de proprietate asupra construcției în favoarea pârâtei . Timișoara, în baza Legii nr.15/1990.
Ulterior, pârâta . Timișoara s-a întabulat cu nr._/09.12.1999 asupra aceleiași construcții, cu titlu de cumpărare.
Potrivit art.29 al.1 și 2 din Legea nr.10/2001:
„(1) Pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art.21 al.(1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate.
(2) Dispozițiile al.(1) sunt aplicabile și în cazul în care imobilele au fost înstrăinate.”
Prin urmare, tribunalul a reținut că imobilul construcție din CF nr.820 Timișoara, nr. top. 1200 nu mai poate fi restituit în natură.
Reclamanta, pornind de la împrejurarea că imobilul a fost preluat de Statul român fără titlu valabil, a susținut că el nu putea intra în mod valabil, în temeiul Legii nr.15/1990, în patrimoniul pârâtei . Timișoara, aceasta din urmă neputându-l înstrăina, la rândul său, către pârâta . Timișoara.
Reclamanta a formulat aceleași apărări și în acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr. 5513/13.05.2002.
Așa cum s-a arătat în considerentele Deciziei civile nr.247/2005, pronunțată de Tribunalul T. în apel, în dosarul nr.656/2005, rămase irevocabilă prin Decizia civilă nr.157/2006, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr.7778/2005, nu se poate analiza valabilitatea titlului de proprietate al pârâtei . Timișoara, în lipsa formulării de către reclamantă a unui capăt de cerere care să aibă ca obiect anularea acestui titlu.
Mai mult, în cauza menționată a fost analizată și s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat valabilitatea contractului prin care pârâta . Timișoara a vândut construcția revendicată către pârâta . Timișoara.
În aceste condiții, tribunalul a reținut că, potrivit art.10 al.1 din Legea nr.10/2001:
„(1) În situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.”
De asemenea, art.11 al.1 și 6 din același act normativ prevăd că:
„(1) Imobilele expropriate și ale căror construcții edificate pe acestea nu au fost demolate se vor restitui în natură persoanelor îndreptățite, dacă nu au fost înstrăinate, cu respectarea dispozițiilor legale. Dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislației în vigoare.
(6) Valoarea construcțiilor expropriate, care nu se pot restitui în natură și a terenurilor aferente acestora se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.”
Din aceste texte legale, tribunalul a reținut că terenul ocupat de o construcție ce nu se restituie în natură este considerat ca nefiind liber, astfel că nici terenul înscris în CF nr.820 Timișoara, nr.top. 1200, nu poate fi restituit în natură.
Pe cale de consecință, s-a constatat că este neîntemeiată și cererea reclamantei de a se substitui în contractul de concesiune nr.1/03.01.2000, încheiat între municipiul Timișoara și ., actuala . Timișoara, cu privire la construcția înscrisă în CF nr.820 Timișoara, nr.top. 1200.
În final, s-a arătat că în cauză sunt aplicabile și dispozițiile Legii nr.165/2013.
Astfel, potrivit art.1 al.1 și 2 din acest act normativ:
„(1) Imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist se restituie în natură.
(2) În situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, prevăzută în cap.III.”
De asemenea, art.50 lit. a prevede că:
„La data intrării în vigoare a prezentei legi:
a) sintagma „despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv", cuprinsă în Legea nr.10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se înlocuiește cu sintagma „măsuri compensatorii în condițiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România".”
În consecință, tribunalul a admis în parte acțiunea, a anulat în parte Dispoziția pârâtului P. municipiului Timișoara nr.2672/28.11.2008 și a obligat același pârât să propună acordarea către moștenitorii reclamanți de măsuri compensatorii pentru cota de ½ avută în proprietate de Baum M. din imobilul înscris în CF nr.820 Timișoara, nr.top. 1200.
Tribunalul a respins în rest acțiunea, în ce privește restituirea imobilului în natură, revendicarea cotei de proprietate de ½ din același imobil ce aparține lui Montag Ignatie Emeric și cererea reclamantei de a se substitui în contractul de concesiune nr.1/03.01.2000, încheiat între municipiul Timișoara și ., actuala . Timișoara, cu privire la construcția înscrisă în CF nr.820 Timișoara, nr.top. 1200.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții P. M. Timișoara și M. Timișoara prin Primar, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivare, recurenții au invocat dispozițiile art.304 pct.8 și 9, art.3041 C.pr.civ., Legea nr.10/2001, HG nr.250/2007 și Legea nr.165/2013, arătând că tribunalul a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică neținând cont de dispozițiile legale aplicabile în materie și de înscrisurile doveditoare existente la dosar.
Au mai arătat că nu are relevanță faptul că imobilul a fost sau nu preluat în mod abuziv de către Statul Român, întrucât data preluării (18.01.1942, conform procesului verbal) excede perioadei prevăzute de Legea nr.10/2001 (6 martie 1945-22 decembrie 1989).
Că, notificatoarea nu s-a conformat solicitărilor recurenților de a completa dosarul administrativ, motiv pentru care a fost emisă Dispoziția nr.2672/28.11.2008, prin care s-a respins notificarea, deoarece imobilul nu a fost preluat în perioada mai sus menționată, iar notificatoarea nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită conform Legii nr.10/2001 și a dreptului de proprietate invocat.
Totodată, recurenții au învederat că Tribunalul, prin sentința atacată, a dispus emiterea unei dispoziții de către P. M. Timișoara prin care să propună acordarea de măsuri compensatorii pentru cota de ½ avută în proprietate de Braum M., din imobilul înscris în CF nr.820 Timișoara, nr.top 1200, fără a se șine cont de faptul că imobilul construcție situat în Timișoara, ., nu s-a aflat niciodată în proprietatea sau administrarea M. Timișoara, fiind intabulat dreptul de proprietate asupra construcțiilor, în baza Legii nr.15/1990, în favoarea SCT Banatul, iar ulterior construcția a fost cumpărată de ..
De asemenea, a învederat că potrivit Legii nr.10/2001 unitatea deținătoare a imobilului este competentă să se pronunțe prin decizie sau prin dispoziție motivată asupra restituirii în natură a imobilului sau propunerii de acordare de despăgubiri prin echivalent, precizând că, prin întâmpinarea depusă la 10.12.2009, . a menționat că notificarea privind restituirea imobilului construcție a fost soluționată prin respingerea solicitării de restituire în natură, dosarul fiind înaintat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților în vederea acordării despăgubirilor.
În fine, recurenții au solicitat să se verifice dacă înscrisurile depuse la dosar îmbracă forma legală prevăzută de art.23.3 din HG nr.250/2007, care impune cerința copiilor legalizate sau certificate de pe actele doveditoare, și de art.3 și art.4 din OG nr.66/1999 cu privire la aplicarea apostilei.
Prin întâmpinare, pârâta intimată . a arătat că sentința primei instanțe este legală și temeinică în ceea ce privește admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, iar cu privire la fondul recursului formulat de pârâți, a arătat că lasă soluția la aprecierea instanței.
Reclamanții intimați S. E., S. A. și D. A. au solicitat respingerea recursului pârâților, cu motivarea că problema preluării a fost lămurită de către instanța de casare și este obligatorie pentru instanța de trimitere, la fel cum a fost stabilită irevocabil, prin Sentința civilă nr.1842/2001 calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în baza Legii nr.10/2001, precum și calitatea intimaților de continuatori ai procesului început de către defuncta Egyed E., în calitate de moștenitori testamentari, stabilită de Înalta Curte de Casație și Justiție, când a judecat recursul în primul ciclu procesual.
Prin întâmpinare, pârâta intimată . a solicitat admiterea în parte a recursului pârâților, modificarea în parte a sentinței, admiterea în parte a acțiunii și anularea în parte a Dispoziției nr.2672/28.11.2008, în sensul obligării pârâtului să propună acordarea de măsuri compensatorii pentru cota de ½ avută în proprietate de Baum M. numai din terenul înscris în CF nr.820 Timișoara, nr.top 1200, cu motivarea că numai terenul se află în deținerea M. Timișoara, construcțiile nefăcând parte niciodată din patrimoniul acestuia.
În urma examinării sentinței recurate, în raport cu motivele invocate și de dispozițiile art.304 pct.8 și 9, art.3041 C.pr.civ. și ale Legii nr.10/2001, Curtea apreciază că este întemeiat în parte recursul pârâților.
Astfel, Curtea constată că nu este întemeiat primul motiv de recurs, respectiv susținerea recurenților că imobilul în litigiu nu face parte din categoria imobilelor care fac obiectul de reglementare al Legii nr.10/2001, întrucât prin două hotărâri irevocabile (Decizia civilă nr.848/A din 05.05.2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ și Decizia nr.4003 din 01.06.2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ ) s-a stabilit cu putere de lucru judecat că imobilului îi este aplicabil regimul juridic al Legii nr.10/2001.
De asemenea, nu poate fi susținut nici al doilea motiv de recurs, respectiv cel referitor la lipsa dovezii de persoană îndreptățită a notificatoarei, câtă vreme prin Sentința civilă nr.1847/19.06.2007 a Tribunalului T. și Decizia civilă nr.3/R/14.01.2008 a Curții de Apel Timișoara (rămase irevocabile) i-a fost recunoscută notificatoarei calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri conform Legii nr.10/2001 și a fost obligat pârâtul P. M. Timișoara să emită dispoziție în baza acestei legi pentru terenul înscris în CF nr.820 Timișoara, nr.top 1200.
Este greșită însă soluția primei instanțe și, prin urmare, este întemeiat recursul pârâților sub aspectul obligării pârâtului P. M. Timișoara, cu încălcarea art.25 din Legea nr.10/2001, să propună acordarea către moștenitorii reclamanți de măsuri compensatorii pentru cota de ½ din întregul imobil, în condițiile în care, potrivit extrasului de carte funciară nr.820 Timișoara, nr.top 1200, construcția situată în Timișoara, ., nu s-a aflat niciodată în proprietatea sau administrarea M. Timișoara.
Mai mult decât atât, notificarea privind restituirea în natură a imobilului construcție a fost respinsă prin Hotărârea nr.146/14.07.2003 a adunării generale a asociaților pârâtei intimate ., dosarul fiind înaintat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților în vederea acordării de despăgubiri în echivalent.
Față de cele de mai sus, în baza art.304 pct.9, art.3041 și art.312 al.1 și 3 C.pr.civ., Curtea va admite recursul pârâților P. M. Timișoara și M. Timișoara și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va obliga pârâtul primarul M. Timișoara să propună acordarea către moștenitorii reclamanți de măsuri compensatorii pentru cota de ½ avută în proprietate de Baum M. numai din terenul înscris în CF nr.820 Timișoara, nr.top 1200, menținând în rest dispozițiile sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții P. M. Timișoara și M. Timișoara împotriva Sentinței civile nr.2761/PI din 22.11.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința atacată în sensul că obligă pârâtul P. M. Timișoara să propună acordarea către moștenitorii reclamanți de măsuri compensatorii pentru cota de ½ avută în proprietate de Braum M. numai din terenul înscris în CF nr.820 Timișoara, nr.top 1200.
Menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. Ș. G. O. RUJIȚA R.
Grefier,
M. M.
Red.GO/20.06.2014
Tehnored.MM/2 ex/10.07.2014
Instanță fond: Tribunalul T. – jud.L. V.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 59/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Cereri. Decizia nr. 133/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
