Obligaţie de a face. Decizia nr. 804/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 804/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 2746/290/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr.804
Ședința publică din 15 octombrie 2014
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta N. D. împotriva deciziei civile nr.105/A/12.05.2014 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul C. L. AL MUNICIPIULUI REȘIȚA – SERVICIUL PENTRU ADMINISTRAREA TERENURILOR ȘI AGRICULTURĂ REȘIȚA și cu intervenienții S. S. și S. S., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă personal intervenienta intimată S. S., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu 6 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 10.10.2014 întâmpinarea formulată de intervenienta intimată S. S., 07.10.2014 data poștei.
De asemenea, s-a depus cererea reclamantei recurente N. D., la care s-a anexat dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 6 lei.
Totodată, la 15.10.2014, comunicată prin fax, s-a depus întâmpinarea formulată de pârâtul intimat C. L. al Municipiului Reșița prin Serviciul Public Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița care, având în vedere că nu s-a depus în termenul prevăzut de art.308 al.2 C.pr.civ., instanța constată că are valoarea unor concluzii scrise.
Intervenienta intimată depune la dosar un număr de 4 planșe foto privind terenul în litigiu și arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Intervenienta intimată S. S., prezentă personal, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de Tribunalul C.-S., fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.860/08.03.2013 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta N. D. în contradictoriu cu pârâtul C. L. al Municipiului Reșița – Serviciul Public – Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Primat al Municipiului reșița și cu intervenienții în interes propriu S. S. și S. S.; a fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții S. S. și S. S..
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că prin cererea din 11.06.2012, astfel cum a fost precizată, reclamanta N. D., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Reșița – prin Primar, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la încheierea contractului de închiriere pentru ea, pentru suprafața de 659 mp în continuarea terenului proprietate personală.
În motivare, a susținut faptul că la data de 11.09.1998 a cumpărat terenul înscris în CF nr.95/b/2 în suprafață de 413,5 mp pe care a construit casa nr. 1202; în același an a închiriat continuarea vecinătății cu grădina sa, respectiv terenul în suprafață de 1318 mp pentru care a plătit impozit la zi, până în anul 2012 inclusiv.
Reclamanta a mai precizat că în aprilie 2012 a primit o înștiințare de la Primărie, precum aceasta ar fi închiriat o jumătate din teren altor persoane și, întrucât a plătit impozit pentru anul 2012, a solicitat obligarea Primăriei Reșița să-i închirieze terenul în continuarea grădinii sale.
Reclamanta nu a indicat temeiul legal în baza căruia a formulat acțiunea.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei.
La data de 04.10.2012, S. S. și S. S. au formulat cerere de intervenție prin care au solicitat instanței să constate că din terenul în litigiu au închiriat suprafața de 659 mp de la C. L. Reșița prin contractul de închiriere nr. 5096/09._, teren pentru care au achitat chiria pentru anul 2011 și pentru anul 2012.
La data de 09.11.2013, reclamanta a formulat precizare de acțiune prin care a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâtul C. L. al Municipiului Reșița - Serviciul Public - Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița.
Analizând actele și lucrările dosarului din prisma dispozițiilor legale incidente, instanța a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la încheierea contractului de închiriere pentru ea, pentru suprafața de 659 mp în continuarea terenului proprietate personală.
Deși reclamanta a achitat impozitul pe teren, nu a făcut cerere pentru închirierea terenului în discuție decât atunci când a aflat că suprafața de 659 mp a fost închiriată de pârât intervenienților în interes propriu S. S. și S. S..
Chiar dacă reclamanta a arătat faptul că a folosit întregul teren de 1318 mp, aceasta nu a făcut dovada înregistrării folosinței terenului la registrul agricol, astfel încât cererea sa este neîntemeiată față de prevederile OG nr. 28/2008.
Cu privire la cererea de intervenție în interes propriu instanța a avut în vedere că, potrivit art.49 al.1 și 2 C.pr.civ.: „(1) Oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane.
(2) intervenția este în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său”.
Or, în speță se constată că intervenienții nu solicită în contradictoriu cu vreuna dintre părți obligarea acestora la închirierea vreunei suprafețe de teren, ci doar recunoașterea faptului că au închiriat respectiva suprafață de 659 mp de la pârât, astfel că a fost respinsă cererea de intervenție formulată.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost respins prin decizia civilă nr.105/A/12.05.2014 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ .
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că, pe calea apelului (recursul declarat fiind astfel calificat de instanță), reclamanta a solicitat în principal, să se dispună casarea cu trimiterea spre rejudecare a cauzei la instanța de fond pentru completarea probatoriului administrat; în subsidiar, să se admită recursul și în rejudecare să se admită acțiunea reclamatei-recurente privind obligarea intimatei-pârâte la încheierea unui nou contract de închiriere pentru suprafața de 1300 mp în continuarea terenului proprietate personală, învecinat cu M. R. și Râul Bârzava.
În motivare, a susținut că, prin contractul de închiriere nr.7385/10.10.2006, C. L. al Municipiului Reșița - Serviciul Public Direcția pentru administrarea domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița a închiriat suprafața de 1300 mp aflată în continuarea casei și curții, situată în Câlnic, . a achitat chiria în toată această perioadă, conform chitanțelor de la dosar, precum și conform certificatului fiscal nr._/17.06.2013 emis de C. L. al Municipiului Reșița.
Până în anul 2012 a folosit terenul în baza acestui contract de închiriere, plătind chirie inclusiv în anul 2013, operând între părți tacita relocațiune. În anul 2012 pârâtul-intimat, fără să o notifice, a închiriat suprafața de 659 mp teren din suprafața totală de 1300 mp folosită de apelantă intervenienților.
Prima instanță, din oficiu, în baza rolului său activ avea obligația să pună în discuție necesitatea efectuării unei expertize în specialitatea topografie, pentru a se stabili cu exactitate starea de fapt în soluționarea litigiului.
În altă ordine de idei, reclamanta a susținut că a înregistrat încă din 2006 pe rolul fiscal al Consiliului L. al Municipiului Reșița terenul intravilan în suprafață de 1300 mp în baza contractului de închiriere nr.7385/10.10.2006, conform certificatului de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele și taxele locale nr._ din 17.06.2013. Faptul că nu a făcut dovada înregistrării folosinței în registrul agricol nu poate conduce la concluzia că acest teren nu a fost închiriat și folosit efectiv pe toată perioada de către reclamantă.
În dovedirea stării de fapt, respectiv a împrejurării folosirii efective a terenului, a propus în fața primei instanțe proba cu martori, iar instanța în mod greșit a respins această probă.
Examinând sentința atacată, tribunalul a constatat că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În urma solicitărilor părților, instanța a dispus efectuarea unei expertize de specialitate pentru a reglementa situația terenului închiriat.
Astfel, s-a reținut că imobilul se identifică în intravilanul localități Reșița, cartier Câlnic, . cadastral 6184, înscris în CF nr.7 Câlnic -Reșita, imobilul fiind aflat în proprietate tabulara a Statului Român cu drept de administrare operativă directă în favoarea Consiliului Popular al Municipiului Reșița, fiind situat în continuarea numărului topografic 95/b/2, înscris în CF nr._ (provenită din CF nr. vechi_ - Câlnic) aflat în proprietatea reclamantei N. D..
În urma efectuării expertizei tehnice judiciare în specialitatea topografie, cadastru și geodezie s-a constatat că există cale de acces spre imobilul aflat în litigiu direct din . fi nevoie ca accesul să se poate face prin curtea părții reclamante sau prin curtea vecinilor, conform planului de situație anexă Ia raportul de expertiză tehnică judiciară și că M. A. ocupa o suprafață în plus cu 377 mp față de suprafața tabulară de 1439 mp cuprinsă în CF nr._ Reșița (provenită din conversia de pe hârtie veche a CF nr.1356 Câlnic).
Cea de-a doua expertiză efectuată în cauză a arătat că la imobil există cale de acces care, la data efectuării măsurătorilor în teren, era închisă de o împrejmuire, accesul putându-se face doar prin curtea reclamantei.
Din punct de vedere al împrejmuirii imobilului proprietatea lui M. A., expertul a apreciat că aceasta afectează ca aliniament stradal domeniul public al localității Reșița cu o suprafață de 79 mp, suprafața dată prin punctele 16-19-20-22-23-81 și accesul la imobilul aflat în litigiu prin punctele 16-81 pe o distanță de 4,82m.
Deși imobilul înscris în cartea funciară numărul_ Reșița, având număr topografic 72/b, proprietatea numitului M. A., nu face obiectul litigiului din dosarul nr._ /2013 al Tribunalului C.-S., acesta afectează în mod direct prin împrejmuirea existentă la data efectuării măsurătorilor topografice în teren accesul la imobilul în litigiu.
Aceste expertize au fost întocmite pentru a se reglementa situația terenului închiriat de către părți și pentru a se lămuri și intimata cu privire la imobilele aflate în proprietatea sa, pentru ca părțile să cunoască terenurile care urmează a fi închiriate în continuare.
Însă, prin acțiune, reclamanta menționează faptul că a folosit întreg terenul în suprafață de 1318 mp, fără a face dovada înregistrării folosinței terenului la registrul agricol. Obligația cetățenilor de a declara la registrul agricol terenurile pe care le folosesc rezultă din Decretul nr. 692/28.12.1973, din Ordonanța Guvernului nr. 28/28.08.2008, precum și din alte prevederi legale. Mai mult decât atât, potrivit prevederilor art. 555 alin. 1 cod civil „Proprietatea este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu"". Dreptul de proprietate este un drept exclusiv prin care se înțelege că titularul acestuia exercită singur toate atributele dreptului de proprietate.
Motive pentru care tribunalul a constatat că soluția pe fond este corectă, părțile care nu sunt proprietari neputându-și aroga drepturile unui bun proprietar și nici a se folosi de bunul supus acțiunii ca și cum s-ar afla în posesia efectivă, atâta timp cât chiria alocată intimatului proprietar stabilește doar parte din contractul încheiat, obligațiile chiriașilor fiind și de altă natură decât cea solicitată prin prezenta acțiune.
Mai mult, a reținut tribunalul, intimatul nu poate fi obligat la închirierea unui contract asupra unei suprafețe aflate în proprietatea sa, la solicitarea unei părți doar pentru că aceasta a plătit chiria, fără a îndeplini și condiții accesorii stabilite prin lege.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen reclamanta, care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii.
În motivare, după ce a expus situația de fapt ce a generat litigiul de față, recurenta a învederat că tribunalul a reținut incidența în cauză a Decretului nr.692/28.12.1973, act normativ abrogat încă din anul 1991, și a OG nr.28/2008, act normativ neaplicabil în cauză și a arătat că folosința terenului a fost înregistrată în evidențele fiscale ale pârâtului.
A învederat că instanța a omis să facă referire la cererea sa de închiriere a suprafeței de teren rămasă neînchiriată (intervenienții neavând, astfel, vreun interes în cauză), a făcut trimitere la concluziile raportului de expertiză și la declarațiile martorilor și a apreciat că are preferință la închirierea terenului, câtă vreme acesta i-a fost închiriat până în anul 2012, în tot acest interval de timp îndeplinind toate obligațiile ce revin unui bun chiriaș.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ.
În susținere a depus contracte de închiriere și certificat de atestare fiscală.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinări în cauză.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art.306 al.2 C.pr.civ., față de dispozițiile art.299 și următoarele C.pr.civ. și văzând normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Pe calea cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la încheierea unui contract de închiriere având ca obiect o suprafață de teren proprietate a acestuia din urmă.
Instanța de recurs reține că, dat fiind obiectul cererii, susținerile recurentei vizând greșita reținere de către tribunal a incidenței în cauză a Decretului nr.692/28.12.1973 (act normativ oricum abrogat încă din anul 1991) ori a OG nr.28/2008 sunt întemeiate, însă ele nu sunt de natură a atrage modificarea deciziei recurate.
Astfel, pentru a respinge apelul, tribunalul a avut în vedere și dispozițiile art.555 al.1 C.civ. potrivit cărora „proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege”, acest drept fiind garantat și de dispozițiile art.44 al.1 din Constituție.
În consecință, pârâtul proprietar nu poate fi obligat ca, în contra voinței sale, să cedeze o parte din atributele dreptului său de proprietate.
Corespunde realității că, potrivit art.556 al.2 C.civ., prin lege poate fi limitată exercitarea acestor atribute, însă, în cauză, reclamanta nu a făcut dovada existenței unei astfel de limitări, respectiv că întrunirea în persoana sa a criteriilor invocate (folosirea terenului, amplasamentul acestuia, existența unor contracte anterioare) ar atrage obligativitatea pentru pârât de a-i ceda folosința – ca atribut al dreptului de proprietate – prin încheierea unui nou contract de închiriere.
Pentru aceste considerente, decizia recurată este legală și va fi menținută ca atare.
Susținerile recurentei la starea de fapt și la probele administrate în cauză vizează temeinicia hotărârii atacate și nu legalitatea acesteia și nu pot fi, așadar, examinate de instanță câtă vreme nu pot fi încadrate în vreunul dintre motivele de modificare ori casare expres și limitativ prevăzute de art.304 C.pr.civ. ci, eventual, în dispozițiile art.304 pct.10, 11 C.pr.civ., norme legale abrogate la data pronunțării deciziei recurate.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.312 al.1 C.pr.civ. raportat la art.304 pct.9, 306 al.2 C.pr.civ., instanța va respinge recursul declarat de reclamanta N. D. împotriva deciziei civile nr.105/A/12.05.2014 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta N. D. împotriva deciziei civile nr.105/A/12.05.2014 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 octombrie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. Ș. G. O. RUJIȚA R.
Grefier,
M. M.
Red.FȘ/17.10.2014
Tehnored.MM/2 ex/10.11.2014
Instanță fond: Judecătoria Reșița- jud.G. R. I.
Inst.apel: Tribunalul C.-S. – jud.M. M., C. A. N.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 114/2014. Curtea de Apel... | Strămutare. Sentința nr. 86/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
