Conflict de competenţă. Sentința nr. 114/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 114/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-12-2014 în dosarul nr. 5646/55/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ nr.114
Ședința camerei de consiliu din 22 decembrie 2014
PREȘEDINTE: F. Ș.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul A. – Secția I civilă și Judecătoria A. în soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul D. A. în contradictoriu cu pârâții ., M. F., C. M., C. L. și R. S. C., având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedură fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind probe de administrat, instanța reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3046/19.06.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii formulate de către reclamantul D. A. în contradictoriu cu pârâții ., M. F., C. L. și R. S. C. în favoarea Tribunalului A..
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că prin cererea din 28.03.2014, reclamantul D. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții ., M. F., C. L. și R. S. C., modificarea suprafeței terenului înscris în CF nr._ Ș. (nr. vechi 75 Cruceni), nr.top. 171-172/b din 792 mp în 1.890 mp, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
În motivare, a arătat că suprafața de teren deținută în comuna Ș., ., jud. A., este de 1.890 mp cum rezultă din măsurătorile efectuate de către . SRL A., iar nu de 792 mp cum în mod greșit a fost înscrisă în CF nr._ Ș..
În drept, a invocat art. 914 Cod civil, art. 89 alin. 5, 6 din Ordinul nr. 633/2006, art. 19 alin. 1 lit. k din Ordinul nr. 634/2006.
Analizând excepția de necompetență materială invocată din oficiu, instanța a apreciat că prezenta cerere este una în modificarea suprafeței înscrisă în cartea funciară, aspect tehnic care nu pune în discuție în speță fondul dreptului, respectiv vreo acțiune în revendicare sau grănițuire. Așadar, nu se pune în discuție dreptul de proprietate, ci doar se impune a se cerceta dacă descrierea imobilului din cartea funciară concordă cu situația reală, cererea fiind una neevaluabilă în bani.
Prin urmare, instanța a apreciat că prezenta cerere nu este dată prin lege specială judecătoriei, că nu se încadrează la niciunul din cazurile expres enumerate de art.94 C.pr.civ., astfel că în baza art.95 alin.1 C.pr.civ., conform căruia tribunalul judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date de lege în competența altor instanțe, instanța a apreciat că tribunalului îi revine competența de soluționare a acesteia, motiv pentru care în baza art.132 alin.3 C.pr.civ. a declinat competența în favoarea secției civile a acestuia.
Astfel investit, prin sentința civilă nr.1498/04.11.2014 Tribunalul A. a declinat în favoarea Judecătoriei A. competența materială de soluționare a acțiunii civile exercitată de reclamantul D. A. în contradictoriu cu pârâții .-M., M. F., C. M., C. L. și R. S. C.; a constatat conflictul negativ de competență și a sesizat Curtea de Apel Timișoara Secția I Civilă în vederea soluționării acestuia.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că, prin cererea adresată instanței, reclamantul a solicitat modificarea suprafeței imobilului înscris în CF nr._ Ș. de la suprafața de 792 mp cât este menționată în cartea funciară la cea de 1.890 mp pe care o consideră reală. Cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 914 din Codul civil, art. 89 alin. 5 și 6 din Ordinul nr. 633/2006 modificat și art. 19 alin. 1 lit. k din Ordinul nr. 634/2006 modificat. Primele două texte legale au relevanță sub aspectul competenței materiale a instanței.
Conform art. 914 din Codul civil, „Proprietarul imobilului înscris în cartea funciară va putea cere oricând modificarea mențiunilor din cartea funciară privitoare la descrierea, destinația sau suprafața acestuia, în condițiile legii.”
Art. 89 alin. 5 și 6 din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară aprobat prin Ordinul ANCPI nr. 633/2006 modificat (în vigoare la momentul introducerii cererii) reglementează modificarea cărții funciare: „(5) Prin modificarea de carte funciară se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului înscris asupra acelui imobil.
(6) Modificarea nu se va putea face decât la cererea titularului dreptului de proprietate, precum și în baza actelor doveditoare, astfel încât modificarea suprafeței înscrise în cartea funciară nu va fi considerată o rectificare de carte funciară.”.
Coroborând aceste norme cu cele ale art. 907 alin. 1 și art. 908 alin. 1 cod civil ce reglementează rectificarea de carte funciară (operațiune juridică ce vizează exclusiv înlăturarea/modificarea înscrierilor de carte funciară ce nu corespund cu situația juridică reală), instanța a reținut că prezenta acțiune are ca obiect modificarea mențiunii din cartea funciară privitoare la suprafața imobilului fără a afecta structura dreptului real ce poartă asupra aceluiași bun.
Art. 95 alin. 1 din codul de procedură civilă (C.) a stabilit plenitudinea de competență de atribuțiune a tribunalelor, în primă instanță, normă cu caracter general înlăturată doar de cele speciale, ce stabilesc competența în favoarea altor instanțe.
O astfel de normă derogatorie este cea a art. 94 lit. j din același cod, conform căreia judecătoriile judecă în primă instanță cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, altele decât cele prevăzute la punctele precedente ale aceluiași text legal.
Pentru determinarea competenței de atribuțiune a instanțelor judecătorești, legiuitorul folosește mai multe criterii referitoare la obiectul, natura sau valoarea cauzelor (acest din urmă criteriu aplicându-se exclusiv în cazul cererilor evaluabile în bani).
Criteriul valoric de stabilire a competenței materiale este reflectat de art. 98 alin. 1 C.pr.civ., conform căruia „Competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere”, regulă nuanțată de art. 104 C.pr.civ. în cazul cererilor în materie imobiliară, în sensul că valoarea lor se determină în funcție de valoarea impozabilă a bunului obiect material al litigiului, stabilită potrivit legislației fiscale, în cazul în care o astfel de valoare nu este determinată fiind aplicabile dispozițiile art. 98 din același cod.
Cererea dedusă judecății în cazul de față este una personală, dar cu caracter patrimonial, întrucât are ca obiect un bun evaluabil în bani, și anume un teren privitor la care se urmărește modificarea suprafeței, fără a se aduce atingere esenței dreptului de proprietate.
În acest sens, instanța a făcut aplicarea deciziei nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Secțiile Unite, care își păstrează actualitatea chiar dacă a avut în vedere normele de competență materială reglementate de Codul de procedură civilă din 1865, în prezent, abrogat, căci actualul Cod de procedură civilă (Legea nr. 134/2010) reglementează aceleași principii și criterii de determinare a competenței materiale.
Or, prin decizia respectivă, Înalta Curte de Casație și Justiție Secțiile Unite a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit că art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) și b) și art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
Conform art. 329 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă „Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe”, ceea ce înseamnă că au putere obligatorie pentru instanțe atât dispozitivul, cât și considerentele deciziei.
Or, în motivarea deciziei nr. 32/2008, Înalta Curte face distincție între acțiunile personale (prin care se valorifică un drept personal, de creanță) și cele reale (când se urmărește protecția unui drept real), precum și cele mixte; între acțiunile extrapatrimoniale și cele patrimoniale; acțiunile mobiliare și cele imobiliare; acțiunile petitorii și cele posesorii, clasificări generate de criteriul obiectiv al naturii și obiectului dreptului exercitat.
Acțiunile patrimoniale sunt definite ca fiind cele care au un conținut economic, în timp ce „acțiunile extrapatrimoniale corespund unor drepturi subiective indisolubil legate de persoana titularului lor, indiferent dacă este persoană fizică sau juridică, drepturi fără conținut economic, deci drepturi personale nepatrimoniale”.
Din aceleași considerente ale Înaltei Curți rezultă faptul că în determinarea caracterului patrimonial al cererilor se are în vedere obiectul material al litigiilor, iar, în concret, împrejurarea în care acesta este unul evaluabil în bani.
În contrast, instanța supremă a specificat faptul că „Un drept are caracter personal, fără conținut economic și, prin urmare, neevaluabil în bani, atunci când este strâns legat de persoană, servind la individualizarea acesteia în cadrul societății sau al familiei: dreptul la viață, la sănătate și integritate fizică și morală, la libertate, la onoare, cinste, reputație, dreptul la nume și la domiciliu etc.”
Or, aplicând aceleași criterii la speța de față, s-a constatat faptul că cererea de modificare a suprafeței terenului de la cea înscrisă în cartea funciară la una majorată este o acțiune personală și, în același timp, patrimonială, căci obiectul său material îl reprezintă diferența cu care reclamantul urmărește majorarea suprafeței înscrise în cartea funciară, nefiind vorba despre un drept „strâns legat de persoană, servind la individualizarea acesteia în cadrul societății sau al familiei”.
Reclamantul cere majorarea suprafeței terenului din CF nr._ Ș. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 75 Cruceni) de la suprafața de 792 mp la cea de 1.890 mp, așa încât obiectul material al litigiului îl constituie diferența de 1.098 mp teren intravilan situat în satul Cruceni, jud. A.. Conform expertizei notarilor publici din A. valabilă pentru anul 2014, ce stă la baza determinării valorii de impozitare a terenurilor, 1 mp teren intravilan în satul Cruceni are valoare de 2 euro, așa încât 1.098 mp valorează 2.196 euro, echivalent al sumei de 9.827 lei la cursul valutar al BNR de 4,4749 lei/1 euro din data de 27.03.2014.
Astfel investită cu soluționarea conflictului negativ de competență, instanța reține următoarele:
Solicitând modificarea suprafeței de teren înscrisă în cartea funciară, reclamantul tinde la a obține recunoașterea de către instanță a aptitudinii de a exercita dreptul de proprietate în limitele materiale reale ale obiectului acestuia, în sensul art.556 C.civ., invocând împrejurarea că, în prezent, aceste limite, astfel cum sunt evidențiate în cartea funciară, nu corespund realității, suprafața reală a terenului aici înscris fiind mai mare.
Dată fiind această finalitate a demersului judiciar inițiat de reclamant, devin incidente în cauză dispozițiile art.94 alin.1 lit.e C.pr.civ., potrivit cărora „Judecătoriile judecă… în primă instanță … cererile referitoare la zidurile și șanțurile comune, distanța construcțiilor și plantațiilor, dreptul de trecere, precum și la orice servituți sau alte limitări ale dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părți ori instituite pe cale judecătorească”.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 135 alin. 1 C.pr.civ., instanța va stabili competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul D. A. în favoarea Judecătoriei A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă T Ă Ș T E
Stabilește competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul D. A. în favoarea Judecătoriei A..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 decembrie 2014.
Președinte, Grefier,
F. Ș. M. M.
Red.FȘ/22.12.2014
Tehnored.MM/8 ex/22.12.2014
Se comunică:
Reclamant – D. A. – A., ., .
(dom.proc. ales la C. av.P. Fortian)
Pârâți – . nr.219, jud.A.
– R. M. – Com.Ș., ., jud.A.
- M. F. – Com.Ș., ., jud.A.
- C. M., C. L. – com.Ș., ., jud.A.
- R. S. C. – Com.Ș., ., jud.A.
Emis 6 comunicări
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 590/2014. Curtea de... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 804/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
