Cereri. Decizia nr. 640/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 640/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 09-09-2014 în dosarul nr. 476/59/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
-COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI-
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 640
Ședința publică din 9 septembrie 2014
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuientele B. D. și B. M., prin mandatar B. G., împotriva deciziei civile nr. 251/12.03.2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații N. E., N. Nicușor, S. R., prin Consiliul Local O., P. O., prin Primar, H. A., R. S. și P. Steluța.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că mandatarul revizuentelor, B. G., a depus la dosar, prin registratura instanței, la data de 9 iunie 2014, completare la concluziile scrise depuse la dosar, prin care, la fel ca la termenul anterior, revizuentele au solicitat admiterea cererii de revizuire și judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea, se constată că intimații N. E. și N. Nicușor au depus la dosar, prin registratura instanței, la data de 4 iunie 2014, concluzii scrise prin care au solicitat respingerea cererii de revizuire și menținerea deciziei civile atacate.
Instanța, în deliberare, verificând competența în raport de obiectul cererii, constată că, prin cererea de revizuire s-a invocat ca temei dispozițiile art. 322 pct. 1, 2, 3, 4, 5 și 7 Cod proc.civ. și având în vedere că prin precizarea făcută de mandatarul revizuentelor aflată la fila 53 dosar s-a menționat că revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod proc.civ. vizează deciziile civile nr. 251/2014 și 409/2014 ambele pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, instanța invocă, din oficiu, excepția necompetenței sale în soluționarea sub acest aspect și disjungerea acestei cereri în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Nemaifiind alte cereri de formulat și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de revizuire formulată de revizuientele B. D. și B. M., prin reprezentat B. G., constată următoarele:
P. decizia civilă nr. 251/12.03.2014 pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul declarat de revizuenții N. E. Și N. Nicușor împotriva deciziei civile nr. 517/11.12.2013 pronunțată de Tribunalul C. - S. în dosarul nr._, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul C.-S..
Pentru a pronunța astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut, în esență, că prin încheierea nr. 2741/19.09.2013 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ a fost scoasă cauza de pe rol și trimisă cererea de revizuire formulată de revizuenții N. E. și N. Nicușor împotriva deciziei nr. 447 din 1 noiembrie 2012 a Tribunalului C. - S., în dosarul nr._ și încheierii din 20 martie 2012 a Judecătoriei O., la Tribunalul C. S. spre competentă soluționare.
P. decizia nr. 447 din 1 noiembrie 2012, Tribunalul C. S. a respins recursul formulat de recurenții reclamanți N. E. și N. Nicușor împotriva acestei încheieri.
Împotriva acestei decizii și a încheierii din 20 martie 2012 a Judecătoriei O., revizuenții N. E. Și N. Nicușor au formulat cerere de revizuire.
Întrucât obiectul judecății îl constituie cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct.7 C. pr. civ., față de faptul că cererea de revizuire se introduce, potrivit dispozițiilor art. 323 C. pr. civ., la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei hotărâre se atacă, în speță Tribunalului C. S., Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că nu este competentă să soluționeze pricina, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Tribunalului C. S., spre competentă soluționare.
Astfel investit, prin decizia civilă nr. 517/R/11.12.2013 pronunțată în dosarul nr._ Tribunalul C.-S. a respins cererea de revizuire formulată de revizuenții N. E. Și N. Nicușor, împotriva deciziei civile nr. 447/1.11.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire împotriva încheierii Judecătoriei O. din 20.03.2012 în favoarea Judecătoriei O..
Împotriva deciziei au declarat apel revizuenții, care au criticat-o pentru nelegalitate învederând că în mod greșit cauza nu a fost soluționată pe fond.
La termenul de judecată din 12.02.2014 având în vedere temeiul de drept invocat de revizuenți (art. 322 pct. 7 C. pr. civ.) și disp. art. 328 alin.2 C. pr. civ., instanța a calificat ca fiind recurs calea de atac cu care a fost investită.
Urmare a examinării deciziei prin prisma susținerilor recurenților și în baza art. 306 alin. 2 C. pr. civ., față de disp. art. 299 și urm. C. pr. civ., instanța a reținut că, revizuenții și-au întemeiat cererea de revizuire pe disp. art. 322 pct. 7 C. pr. civ., potrivit cărora se poate cere revizuirea dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Acest temei a și fost reținut de Înalta Curte de Casație și Justiție care cu caracter obligatoriu a stabilit competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Tribunalului C.-S..
S-a reținut că tribunalul nu a examinat dacă există contrarietate între încheierea din 20.03.2012 și decizia civilă nr. 447/01.11.2012 (criticate ca fiind potrivnice de revizuenți), ci a examinat separat cele două hotărâri prin prisma disp. art. 322 C. pr. civ. reținând că, în ceea ce privește decizia susținerile recurenților sunt nefondate, iar în ceea ce privește încheierea, competența aparține Judecătoriei O..
Cum, tribunalul nu a examinat fondul susținerilor revizuenților, decizia pronunțată s-a impus a fi casată cu trimitere spre rejudecare.
Pentru aceste considerente, în baza disp. art. 312 alin. 1, 2, 3, 5 C. pr. civ, raportat la art. 304 pct. 9 C. pr. civ., instanța a admis recursul declarat de revizuenții N. E. și N. Nicușor împotriva deciziei civile nr. 517/11.12.2013 pronunțată de Tribunalul C. - S. în dosarul nr._, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul C.-S., cu mențiunea de a se examina cu prioritate întrunirea în cauză a cerințelor de admisibilitate a cererii întemeiate pe disp. art. 322 pct. 7 C. pr. civ.
Împotriva deciziei civile nr. 25/12.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, au formulat cerere de revizuire revizuentele B. D. și B. M. care au criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate, solicitând repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecății.
În motivare a arătat că, prin soluția de admitere a recursului și casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, s-a săvârșit un abuz în serviciu întrucât a dovedit cu probele de la dosar că s-a protejat un act de proprietate eliberat pe bază de acte false (ordinul prefectului nr. 369/2005 prin care li se atribuie intimaților teren intravilan în orașul O. în suprafață de 522 mp).
Au arătat că prin decizia civilă nr. 1116 din 13.03.2013 emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ s-a respins cererea de revizuire formulată de intimați și, în consecință, s-a respins irevocabil cererea de grănițuire formulată împotriva deciziei Curții de Apel Timișoara 1455/2011.
P. concluzii scrise și completarea la concluzii, revizuientele au învederat că cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1-9 Cod proc.civ.
Astfel, în ceea ce privește punctul 1 al art. 322 Cod proc.civ. arată că, raportat la precizările din decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție din 14.03.2013, dispozitivul deciziei atacate cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire întrucât s-a reținut irevocabil că intimații au un drept de proprietate numai pentru 295 mp și nu pentru 522 mp cum s-a stabilit prin ordinul prefectului nr. 369/2006 ce a fost eliberat pe bază de acte false.
Apreciază că sunt incidente sub acest aspect dispozițiile art. 322 pct. 1 și 4 Cod proc.civ.
Referitor la pct. 2 al art. 322 Cod proc.civ. arată că instanța nu s-a pronunțat asupra solicitării intimaților iar în ceea ce privește pct. 3 al art. 322 Cod proc.civ. a învederat că cererea de revizuire nu mai era posibilă, urmare a pronunțării deciziei civile nr. 1116/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cu privire la punctul 5 prevăzut de art. 322 Cod proc.civ., ca motiv de revizuire a deciziei civile nr. 251/2014 a Curții de Apel Timișoara invocă motivarea din decizia nr. 1116/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În ceea ce privește incidența punctului 7 al art. 322 Cod proc.civ., revizuentele invocă contrarietatea dintre hotărârile pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, respectiv decizia civilă nr. 251/2014 și decizia civilă nr. 409/2014 pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Timișoara.
Același temei de drept l-au invocat și prin raportare la decizia civilă nr. 23/15.01.2014 prin care Curtea de Apel Timișoara a respins cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 454/7.11.2012 a Tribunalului C.-S..
P. concluzii scrise, intimații N. E., N. Nicușor au solicitat respingerea cererii de revizuire și menținerea deciziei civile atacate.
P. completare la concluzii scrise, revizuentele au solicitat admiterea cererii de revizuire cu precizarea că în dosarul nr._ Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia civilă nr. 1803/10.06.2014, decizie ce se coroborează cu decizia civilă nr. 1116/14.03.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._, prin care se demonstrează că Ordinul Prefectului cu nr. 369/2006 este lovit de nulitate absolută.
Examinând decizia civilă atacată în raport de motivele invocate, Curtea constată că punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 8 și 9 ale art. 322 Cod proc.civ. nu sunt incidente în cauză.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 322 (1) Cod proc.civ. revizuirea se poate cere „dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se ppot aduce la îndeplinire.
P. decizia civilă nr. 251 din 12.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, s-a admis recursul declarat de revizuenții N. E. și N. Nicușor împotriva deciziei civile nr. 517/11.12.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. și s-a casat decizia atacată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
Cum, hotărârea atacată (dispozitivul său) nu cuprinde dispoziții potrivnice ce nu pot fi aduse la îndeplinire, se constată că nu este incident în cauză motivul de revizuire prevăzut de art. 322 (1) Cod proc.civ.
Susținerea revizuentelor în sensul că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra solicitărilor intimaților este neîntemeiată, întrucât instanța de recurs s-a pronunțat în limitele investirii sale în raport de critica adusă hotărârii prin care s-a învederat că în mod greșit Tribunalul nu a soluționat cauza pe fond.
Curtea constată astfel, că nici motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 Cod proc.civ. nu este aplicabil în cauză.
Punctul 3 al art. 322 Cod proc.civ. invocat ca motiv de revizuire, ce se referă la cazul în care obiectul pricinii nu se mai află în ființă, nu este, de asemenea, incident în cauză.
În ceea ce privește dispozițiile art. 322 pct. 4, 5 și 6 Cod proc.civ., dispoziții legale invocate prin cererea de revizuire, se constată că revizuenții le invocă fără însă a preciza care sunt înscrisurile reținute de partea potrivnică sau dacă a existat o condamnare de natura celor prevăzute de art. 322 pct. 5 Cod proc.civ., respectiv dacă există dovezi că statul sau alte persoane juridice de drept public nu au fost apărați, motiv pentru care se constată că nici aceste dispoziții legale nu sunt incidente.
Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 8 Cod proc.civ. se referă la situația în care partea a fost împiedicată să se prezinte la judecată dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, or, recurentele (revizuente în prezentul dosar), prin mandatar, au fost prezente la judecarea recursului în care s-a pronunțat hotărârea atacată.
Cum, nu există o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauză, nu este incident nici punctul 9 al art. 322 Cod proc.civ. invocat de revizuente.
În ceea ce privește incidența punctului 7 Cod proc.civ., conform căruia „dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”, Curtea constată că, raportat la deciziile invocate de revizuente și la dispozițiile art. 323 (2) Cod proc.civ., competența de soluționare aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Față de considerentele arătate, Curtea, în baza art. 158 coroborat cu art. 165 Cod proc.civ. va disjunge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod proc.civ. și va declina competența de soluționare în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar în baza art. 326-327 Cod proc.civ. va respinge în rest cererea de revizuire împotriva deciziei civile nr. 251/12.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Disjunge cererea de revizuire formulată de revizuientele B. D. și B. M. prin mandatar B. G. în baza art. 322 pct. 7 Cod proc.civ. împotriva deciziilor civile nr. 251/12.03.2014 și nr. 409/6.05.2014 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara și declină competența de soluționare a cererii în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Respinge în rest cererea de revizuire împotriva deciziei civile nr. 251/12.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. C. C. R. M. L.
GREFIER,
L. P.
Red. M.L./22.09.2014
Tehnored L.P./23.09.2014
Ex.2
| ← Strămutare. Sentința nr. 31/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Fond funciar. Decizia nr. 529/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
