Cereri. Decizia nr. 643/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 643/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 09-09-2014 în dosarul nr. 974/59/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
-COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI-
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 643
Ședința publică din 9 septembrie 2014
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul O. M. împotriva sentinței civile nr. 5650/25.04.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara, a deciziei civile nr. 75/A/28.01.2014 pronunțată de Tribunalul T. și a deciziei civile nr. 593/17.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._/325/2012, în contradictoriu cu intimata B. D..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat contestatorul O. M. personal și, pentru intimata B. D., av. A. C. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar, la data de 3 septembrie 2014, prin Registratura instanței, de către contestatorul O. M., răspuns la întâmpinare.
La solicitarea instanței de a preciza care este obiectul cererii sale de contestație în anulare, contestatorul a declarat că înțelege să conteste toate cele trei hotărâri pronunțate în dosar, respectiv hotărârile pronunțate de către Judecătoria Timișoara, Tribunalul T. și Curtea de Apel Timișoara.
Instanța, față de precizarea făcută și de dispozițiile art. 319 alin. 1 Cod proc.civ., pune în discuția părților competența de soluționare a contestației în anulare îndreptată împotriva sentinței pronunțată de către Judecătoria Timișoara și a deciziei Tribunalului T., sens în care acordă cuvântul părților.
Contestatorul precizează că nu are cunoștințe juridice pentru a se pronunța cu privire la articolul de lege, dar declară că susține contestația așa cum a fost formulată.
Contestatorul O. M. depune la dosar, în scris, o cerere prin care solicită să se pună în vedere pârâtei B. D. să-i înmâneze anumite acte, de care are nevoie. Cererea se comunică cu reprezentanta intimatei B. D..
Curtea, în deliberare, respinge cererea în raport de obiectul cauzei, contestația în anulare nevizând acest aspect și îndrumă contestatorul să solicite respectivele acte pe cale separată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Contestatorul O. M. solicită admiterea contestației în anulare îndreptată împotriva deciziei pronunțată de instanța de recurs, astfel cum a fost formulată, și declinarea competenței de soluționare a contestației în anulare îndreptată împotriva hotărârilor pronunțate de Judecătoria Timișoara și Tribunalul T..
Reprezentanta intimatei solicită atât respingerea contestației, ca nefondată, cât și cererea contestatorului de declinare a competenței, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. dosar_ la data de 02.07.2014, contestatorul O. M. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu intima B. D., să se dispună anularea sentinței civile nr. 5650/25.04.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._/325/2012, a deciziei civile nr. 75/A/28.01.2014 pronunțate de Tribunalul T. și a deciziei civile nr. 593/17.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul cu același număr.
În motivare, se arată că sentința și deciziile atacate sunt rezultatul unor erori materiale, în sensul că au fost înlăturate, în totalitate, probele pe care contestatorul le apreciază ca fiind favorabile lui, instanțele ținând cont doar de probele administrate de pârâtă și, mai mult, acestea i-au respins cererea sa, respectiv acțiunea în constatare, fără a avea un temei legal, încălcându-se astfel legea și dreptul de proprietate cu privire la imobilul proprietatea sa di Timișoara, ., scara B, ..
Invocă greșita reținere a autorității de lucru judecat de către instanțele fondului, precum și reaua credință ce a stat la baza pronunțării hotărârilor contestate.
Se critică modul în care au fost interpretate probele administrate în cauză, mai ales actul notarial, și se arată că în dosarul nr._, având ca obiect partaj bunuri comune, clauza contractuală nu s-a judecat, nefiind în prezența autorității de lucru judecat.
Contestatorul a mai arătat că instanțele, cu rea credință, au stabilit că intimata B. D. a contribuit în exclusivitate la dobândirea imobilului situat la adresa de mai sus și au îngrădit clauza contractuală, intimata neavând în realitate nicio contribuție financiară la achiziționarea acestuia, conform clauzei contractuale.
Contestatorul nu a motivat în drept cererea sa.
Prin întâmpinare, intimata B. D. a solicitat respingerea contestației în anulare, ca nefondată, cu precizarea că motivele invocate nu se circumscriu dispozițiilor art. 317 și 318 Cod proc.civ. ele neconstituind greșeli materiale în sensul acestor dispoziții legale, cu cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor de ordine publică referitoare la competență, intimata arată că nici acestea nu au fost încălcate, instanța competentă material a judeca recursul în prezentul dosar fiind Curtea de Apel Timișoara, iar cu privire la nemulțumirile contestatorului referitoare la hotărârea instanței de fond, arată că acestea au fost invocate pe calea apelului și a recursului, instanțele analizând sub toate aspectele motivele invocate de acesta.
În drept, art. 115 și următoarele Cod proc.civ.
La termenul de judecată din 09.09.2014, curtea, din oficiu, față de precizarea făcută de contestator în sensul că înțelege să conteste toate hotărârile pronunțate în dosarul nr._/325/2012 și față de dispozițiile art. 319 alin. 1 Cod proc.civ., a invocat excepția de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara în soluționarea contestației în anulare îndreptată împotriva sentinței pronunțată de către Judecătoria Timișoara și a deciziei Tribunalului T., excepție ce urmează a fi analizată cu prioritate, potrivit prevederilor art. 137 alin. 1 C.proc.civ..
Astfel, potrivit alin. 1 al art. 319 Cod proc.civ., contestația în anulare se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Cum, în speță, contestatorul a arătat că atacă, pe calea contestației în anulare, sentința civilă nr. 5650/25.04.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._/325/2012, decizia civilă nr. 75/A/28.01.2014 pronunțată de Tribunalul T. și decizia civilă nr. 593/17.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul cu același număr, curtea constată că, în ceea ce privește competența materială de soluționare a prezentei căi extraordinare de atac, întemeiată pe dispozițiile art. 317 și 318 Cod proc.civ., formulate împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Timișoara și a deciziei date de Tribunalul T., aceasta revine acestor din urmă instanțe.
Pentru aceste motive, în baza dispozițiilor legale arătate, coroborate cu prevederile art. 159 pct. 2 și art. 158 Cod proc.civ., respectiv art. 165 C.proc.civ., curtea va disjunge contestațiile în anulare formulate de contestatorul O. M. împotriva sentinței civile nr. 5650/25.04.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._/325/2012 și împotriva deciziei civile nr. 75/A/28.01.2014 pronunțate de Tribunalul T. în dosarul cu același număr, și va declina competența de soluționare a acestora în favoarea instanțelor care au pronunțat hotărârile atacate: Judecătoria Timișoara, respectiv Tribunalul T..
Cu privire la contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 593/17.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._/325/2012, în cauză, s-au administrat probe cu înscrisuri și s-a atașat dosarul nr._/325/2012, material probator din a cărei analiză Curtea reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 593/17.06.2014 pronunțată în dosarul nr._/325/2012, Curtea de Apel Timișoara a respins recursul declarat de reclamantul O. M. împotriva deciziei civile nr.75/28.01.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._/325/2012 și a obligat pe reclamant să plătească intimatei B. D. suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că, obiectul prezentei cauze îl constituie cererea de constatare a faptului că imobilul situat în Timișoara, ., ., scara B, este bun comun dobândit de părți în timpul căsătoriei, cu bani proveniți de la numita Vamsidler I., în urma vânzării imobilului din ., și nu prin contribuția exclusivă a pârâtei.
Prin sentința civilă nr. 7937/4.05.2010 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 2103._, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 87 din 8.02.2011 pronunțată de Tribunalul T., s-a constatat că părțile (reclamanta B. D. și pârâtul O. M.) au dobândit sub durata căsătoriei, cu titlu de bun comun, prin contribuție exclusivă a reclamantei cota de ½ parte din apartamentul nr. 16 situat în Timișoara, ., scara B, .-a dispus sistarea comunității de bunuri asupra cotei de ½ din imobil, prin atribuirea acestuia în natură în proprietatea reclamantei, fără obligarea acesteia la plata sultei către pârât.
Întrucât, cu prilejul judecării cauzei ce a constituit obiectul dosarului nr._, s-a tranșat în mod irevocabil asupra imobilului, atât cu privire la modul de dobândire a imobilului, cât și în ceea ce privește contribuția părților la dobândirea acestuia, Curtea a constatat că în mod corect s-a reținut de către cele două instanțe excepția autorității de lucru judecat, excepție care are caracter imperativ.
Hotărârea dată asupra primului proces (dosarul nr. 2103._ ) are autoritate de lucru judecat în noua acțiune declanșată de reclamant, care încearcă valorificarea aceluiași drept (obiect al primului dosar), or, principiul lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerile între două hotărâri judecătorești.
Procedând la examinarea hotărârii contestate, prin prisma motivelor invocate, față de dispozițiile art. 317 și art. 318 C.pr.civ. (în care se încadrează motivele invocate de către contestator), Curtea constată că prezenta contestație în anulare nu este întemeiată, nefiind îndeplinite cerințele de admisibilitate pentru această cale extraordinară de atac, așa cum acestea sunt reglementate de dispozițiile procesuale invocate.
Potrivit disp. art 317 C., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de citare cu partea, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost legal îndeplinită sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea prevederilor de ordine publică privitoare la competență, dacă aceste motive nu au putut fi invocate și analizate pe calea recursului.
In cauză, nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru niciunul dintre cazurile în care contestația în anulare formulată în baza art. 317 C. ar fi admisibilă.
Astfel, procedura de citare cu contestatorul pentru termenul la care s-a soluționat pricina a fost legal îndeplinită, acesta fiind prezent personal la judecarea pricinii. De asemenea, cererea sa de recurs a fost soluționată de instanța competentă material și teritorial, față de obiectul cauzei și de prevederile art. 1 pct.1 coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. b, art. 3, art. 13 și art. 299 alin. 2 C.proc.civ..
Nici cerințele art. 318 C., pentru admisibilitatea contestației în anulare nu sunt îndeplinite, în sensul că, examinând conținutul deciziei contestate, nu se constată existența vreunei erori materiale, în înțelesul dat acestei noțiuni de art. 318 teza I C., respectiv greșeală materială cu privire la aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Noțiunea de „eroare materială" nu trebuie interpretată extensiv și, pe această cale, nu pot fi valorificate greșeli de judecată, respectiv de apreciere și de interpretare a unor dispoziții legale sau a unor mijloace de probă.
Din motivarea prezentei contestații în anulare, rezultă că se invocă, ca și erori materiale, modul în care a fost apreciat și valorificat probatoriul administrat în cauză, cu înlăturarea, în totalitate, a probelor favorabile contestatorului și reținerea exclusiv a probele administrate de pârâtă, greșita respingere a cererii sale în constatare, fără a exista un temei legal, cu încălcarea legii și a dreptului său de proprietate cu privire la imobilul în litigiu, respectiv eronata reținere a autorității de lucru judecat de către instanțele fondului, precum și reaua credință ce a stat la baza pronunțării hotărârilor contestate.
Toate aceste rețineri, chiar eronate de ar fi, nu pot fi considerate erori materiale în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 318 teza I C.proc.civ.și arătată anterior. Este unanim acceptat că, pe această cale extraordinară de atac, pot fi valorificate erori materiale cum ar fi anularea ca netimbrată a unei cereri, respingerea, ca tardivă a unei căi de atac, etc, aspecte care să nu implice reexaminarea fondului pricinii sau reaprecierea probelor. Ca atare, motivele invocate prin contestația de față pot constitui eventuale greșeli de judecată, dar, în niciun caz erori materiale.
În ceea ce privește teza a 2-a a art. 318 alin. 1 C. pr. civ., nici aceasta nu se verifică în cauză, față de conținutul deciziei atacate, din care rezultă cu îndestulătoare evidență faptul că instanța de recurs s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor invocate prin calea de atac cu soluționarea căreia a fost învestită și a motivat amplu decizia, înlăturând argumentat toate apărările recurentului.
Pentru aceste considerente, față de dispozițiile legale invocate, coroborate cu prevederile art. 320 C.proc.civ., curtea constată că prezenta contestație în anulare nu este întemeiată, motiv pentru care o va respinge.
În baza art. 274 C.proc.civ., față de soluția pronunțată în cauză, curtea va obliga contestatorul O. M. la plata către intimata B. D. a sumei de 400 lei, cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, potrivit chitanței depuse la fila 21 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Disjunge contestațiile în anulare formulate de contestatorul O. M. împotriva sentinței civile nr. 5650/25.04.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._/325/2012 și împotriva deciziei civile nr. 75/A/28.01.2014 pronunțate de Tribunalul T. în dosarul cu același număr.
Declină competența de soluționare a contestației în anulare formulate de contestatorul O. M. împotriva sentinței civile nr. 5650/25.04.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._/325/2012, în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Declină competența de soluționare a contestației în anulare formulate de contestatorul O. M. împotriva deciziei civile nr. 75/A/28.01.2014 pronunțate de Tribunalul T. în dosarul nr._/325/2012, în favoarea Tribunalului T..
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul O. M. împotriva deciziei civile nr. 593/17.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._/325/2012, în contradictoriu cu intimata B. D..
Obligă contestatorul O. M. la plata către intimata B. D. a sumei de 400 lei, cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 Septembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. C. C. R. M. L.
GREFIER,
L. P.
Red. R.C./17.10.2014
Tehnored L.P./22.10.2014
Ex.2
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 562/2014. Curtea de... | Anulare act. Decizia nr. 656/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
