Conflict de competenţă. Sentința nr. 10/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 20/273/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 17.02.2014
SENTINȚA CIVILĂ NR. 10/PI
Ședința camerei de consiliu din 26 februarie 2014
PREȘEDINTE: G. O.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență privind soluționarea cererii formulate de petentul B. E. Judecătorești Asociați D. D. și Stepanov Voislav, având ca obiect încuviințarea executării silite pornite în dosarul execuțional nr. 3436/ex/2012.
Procedura legal îndeplinită. Dată fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oravita sub nr._ la data de 10.01.2014 petentul B. D. D. și STEPANOV VOISLAV a solicitat încuviințarea executării silite pornite în dosarul execuțional nr. 3436/ex/2012, ca urmare a cererii formulate de creditoarea B. SA împotriva debitoarei B. M. C. în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 110CIS_ si actul aditional nr. 110RES_/_ .
In drept, au fost invocate prevederile Codului de procedura civila de la 1865.
Prin Incheierea pronuntata la data de 15.01.2014 Judecatoria Oravita a declinat în favoarea Judecatoriei Timisoara competenta în solutionarea cererii, retinând că B. E. Judecătorești Asociați D. D. și Stapanov Voislav are sediul în Timișoara, iar art. 650 Cod procedură civilă prevede ca instanța de executare, care soluționează si cererile de încuviințare a executării silite, este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecatoriei Timisoara sub nr._ la data de 30.01.2014.
Prin Încheierea civilă nr. 1541 din 06.02.2014, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Timișoara a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite de față în favoarea Judecătoriei O., fiind înaintat dosarul la Curtea de Apel Timișoara pentru soluționarea conflictului de competență.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timișoara a avut în vedere următoarele considerente:
Examinând actele depuse de petent, instanța a constatat că prin cererea formulata, creditoarea B. SA a solicitat petentului punerea în executare silită a contractului de credit nr. 110CIS_ si a actului aditional nr. 110RES_/_ împotriva debitoarei B. M. C. .
In baza art.137, alin.1 Cod pr. civila, având a se pronunța asupra exceptiei de necompetenta teritorială în solutionarea cererii, instanța a constatat că potrivit art.373, alin.1 Cod pr. civila de la 1865, titlurile executorii se executa de executorul judecătoresc din circumscriptia curtii de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de catre executorul judecătoresc din circumscriptia curtii de apel în care se află acestea. Dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscriptiile mai multor curti de apel, este competent oricare dintre executorii judecătoresti care functionează pe lângă una dintre acestea.
Potrivit art.373, alin.2 Cod pr. civilă, instanța de executare este judecătoria în circumscriptia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel
Având în vedere că, potrivit creditoarei, domiciliul debitoarei este în Gradinari, jud. C. S., instanța competentă potrivit disp. art.373, alin.1 si 2 Cod pr. civilă de la 1865 este Judecătoria O., deoarece domiciliul debitoarei constituie un aspect care naște prezumtia simplă potrivit căreia bunurile asupra cărora se va face executarea sunt situate la domiciliul acestuia, doctrina si practica judiciara statuând că atâta timp cat prin cererea de executare nu s-a indicat modalitatea în care creditorul întelege să execute silit creanta si nici bunurile asupra cărora urmează să poarte aceasta executare, potrivit dispozitiilor art. 373 alin. 1 si 2 Cod pr. civila, competentă este instanta de la domiciliul debitorului unde se prezuma ca se afla si averea acestuia, iar prin cererea formulata, nu s-au indicat eventualele bunuri mobile si imobile asupra cărora urmează sa poarte executarea si nici nu au fost identificati eventuali terti popriti pentru urmărirea sumelor de bani, titlurilor de valoare sau alte bunuri incorporale. Dispozitiile art. 373 alin. 2 Cod pr. civila instituie o norma de competenta teritorială exclusivă absolută, iar alegerea de către reclamant dintre mai multe instanțe deopotrivă competente ar opera numai in cazul in care s-ar identifica mai multe judecătorii în circumscriptia carora se află bunuri ale debitorului, în acest sens fiind si Decizia ICCJ nr. 1007/2012.
Pe cale de consecință, instanța a admis exceptia invocata din oficiu si, în baza art.158, alin.1 Cod pr. civilă, a declinat în favoarea Judecatoriei O. competenta în solutionarea cererii, iar în baza art.20, pct.2, art.21 si art.22, alin.3 Cod pr. civila, a constatat ivit conflictul negativ de competenta si a înaintat prezenta cauza Curții de Apel Timișoara pentru stabilirea instantei competente să solutioneze cererea.
Examinând conflictul negativ de competență ivit între cele două judecătorii, Curtea apreciază că Judecătoriei Timișoara îi revine competența teritorială de soluționare a cererii de executare silită, pentru argumentele ce succed.
Potrivit art. 25 din noul Cod de procedură civilă executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi, iar, conform art. 25 din același act normativ, dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai executărilor silite începute după ..
Or, în speță, sunt incidente dispozițiile noului Cod de procedură civilă, care a intrat în vigoare la 15.02.2013, câtă vreme cererea de executare silită a fost emisă de creditoare la data de 30.09.2013 (sub nr. 9684), iar cererea de încuviințare a executării silite a fost înregistrată la Judecătoria O. la 10.01.2014, deci după data intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă (15.02.2013).
Astfel, în materie de competență teritorială, art. 650 al. 1 din noul Cod de procedură civilă prevede că „Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”.
Pe cale de consecință, în baza art. 135 al. 1 și art. 650 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, Curtea stabilește în favoarea Judecătoriei Timișoara competența de soluționare a cererii de executare silită de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite, formulată de petentul B. E. Judecătorești Asociați D. D. și Stepanov Voislav, în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. O. C. J.
Red. G.O.- 26.02.2014;
Tehnored. C.J.- 27.02.2014; 3 ex.
Se comunică:
-petentului B. E. Judecătorești Asociați D. D. și Stepanov Voislav
Emis 1 .="PlainText"> Emis 1 adr.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 745/2014. Curtea de Apel... | Cereri. Decizia nr. 129/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
