Anulare act. Hotărâre din 02-10-2014, Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 11816/30/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.118
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 02.10.2014
PREȘEDINTE: A.-M. N.
JUDECĂTOR: C. P.
GREFIER: A. B.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamantul C. M. împotriva Sentinței civile nr. 1155/14.05.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului T., în contradictoriu cu pârâții intimați M. Timișoara și P. M. Timișoara, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat apelantul personal, iar la a doua strigare a cauzei, c.j. V. S., pentru intimați.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apelantul solicită amânarea judecării cauzei, în vederea angajării unui apărător arătând că nu a putut angaja un apărător până la acest termen de judecată, întrucât a avut probleme familiale și a fost și plecat din țară.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea cererii de amânare pe motivul invocat.
Instanța, având în vedere că potrivit art.222 alin.1 din Noul Cod de Procedură Civilă, „amânarea judecății pentru lipsă de apărare poate fi dispusă, la cererea părții interesate, numai în mod excepțional, pentru motive temeinice și care nu sunt imputabile părții sau reprezentantului ei” și că apelantul nu justifică omisiunea sa de a-și angaja apărător începând cu data de 20.06.2014, când a fost înregistrat apelul pe rolul instanței, și până în prezent, respinge cererea de amânare ca nefondată.
Nemaifiind alte cereri formulate, instanța, conform art.392 raportat la art. 482 NCPC deschide dezbaterile asupra cauzei și acordă cuvântul în apel.
Apelantul solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și admiterea acțiunii, anularea parțială a dispoziției, fără cheltuieli de judecată. Arată că este o persoană fără calitate în dispoziția emisă deoarece procura nu a fost depusă în dosarul care face obiectul litigiului.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea apelului conform motivelor invocate în întâmpinare.
Conform art. 394 raportat la art. 482 NCPC, instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.1155/14.05.2014, Tribunalul T. a respins acțiunea formulată de reclamantul C. M. în contradictoriu cu pârâții M. Timișoara și P. M. Timișoara, fără cheltuieli de judedată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul T. a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. – Secția I Civilă, sub nr._ /11.12.2013, și precizată la data de 20.03.2014, reclamantul C. M., în contradictoriu cu pârâții M. TIMIȘOARA și P. M. TIMIȘOARA a solicitat instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate că este o persoană fără calitate de mandatar în Dispoziția nr. 2217/05.09.2006 și să dispună anularea parțială a Dispoziției nr. 2217/05.09.2006 emisă de Primar.
În motivare, reclamantul a solicitat instanței să aibă în vedere următoarele:
În fapt, la data de 11.09.2012, în urma unor demersuri personale ale numitului Baschant Z. I., acesta a primit o copie a Dispoziției nr. 2217/05.09.2006 emisă de Primar, privind notificarea referitoare la imobilul situat în Timișoara, . (V. O.), identificat în CF 4654 Timișoara cu nr. top_, dosar 837/L10/2001.
În cuprinsul Dispoziției nr. 2217/05.09.2006, la art. 8 se menționează faptul că aceasta a fost comunicată domnului F. I., domiciliat în Timișoara, ., domnului Baschant I. G., domiciliat în Timișoara, ., ., domnului C. M., domiciliat în Timișoara, ., .>
Astfel Referatul nr. SC2006 -_ din 24.08.2006 a fost prezentat Comisiei de aplicare a L10/2001: Comisia de aplicare a L10/2001 a constatat că Dl. Baschant I. G. locuiește în Timișoara, ., . viață și i s-a comunicat Dispoziția nr. 2217/05.09.2006.
Baschant I. G. a decedat la 10.04.2003, iar o copie a Certificatului de deces a fost depusă la dos. 837/L10/2001 de către nepotul lui Baschant Z. I.. Prin urmare, confirmarea de primire a Dispoziției nr. 2217/05.09.2006, comunicată pe numele Baschant I. G. la data de 14.09.2006 și semnată de o persoană necunoscută, în condițiile în care destinatarul era decedat din anul 2003, este un act de procedură lovit de nulitate, în sensul prevederilor art. 174 Noul Cod de Procedură Civilă.
Reclamantul a mai arătat că a depus adrese la M. Timișoara: Direcția Terenuri, Clădiri și Dotări Diverse; Serviciul Juridic; Dir. Secretariat General - C. Asistare Executiv pentru a primi un răspuns scris pe cine a reprezentat în calitate de mandatar la data emiterii Dispoziției nr. 2217/05.09.2006 emisă de Primar, însă acest lucru nu s-a întâmplat.
De asemenea, a precizat că a fost în audiență la Dl. Secretar C. I, iar răspunsul verbal a fost că în Procura nr. 633/07.08.2006 nu este trecut numărul de dosar 837/L10/2001 și într-adevăr nu a avut calitate de mandatar în Dispoziția nr. 2217/05.09.2006 dar nu poate să-i elibereze o adresă scrisă.
Reclamantul a arătat că procura specială nr. 633/07.08.2006, în care a fost mandatat de Baschant Z. I., se referă la imobilele din dos. 785 și 786/L10/2001. La data de 08.08.2006, a depus personal prin registratură cu fluturaș, în original, procura menționată mai sus la cele 2 dosare iar pentru dosarul 837/L10/2001 nu a depus Procura nr. 633/07.08.2001.
A mai menționat faptul că a primit adresa de la Dir. Clădiri, Terenuri și Dotări Diverse cu nr. CT2013-_/29.05.2013, în care se afirmă că „o copie xerox a Procurii 633/07.08.2006, a fost depusă la dos. 837/L10/2001 la începutul anului 2013" de către inspectorul la care se află dosarul. Astfel, în opinia sa, se confirmă că nu a fost depusă la dosarul 837/L10/2001 Procura nr. 633/07.08.2006, după care s-a emis Dispoziția nr. 2217/05.09.2006 și este o persoană fără calitate în Dispoziția nr. 2217/05.09.2006.
A mai precizat că la data de 04.12.2013, a fost în audiență la Dl. Secretar al Primăriei M. Timișoara care i-a pus la dispoziție Referatul nr. SC 2006-_ din 24.08.2006 depus la Comisia de aplicare a L10, dos. 837/L10/2001 privind imobilul din Timișoara, . și a constatat că nu se face nici o referire la numele său, după care a fost trecut în Dispoziția nr. 2217/05.09.2006 emisă de Primar, ca mandatar.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 2502 din noul cod civil și pe dispozițiile pct. 2, alin. 3 și art. 35 din Noul Cod de procedură civilă.
În probațiune a depus la dosar următoarele înscrisuri: Declarația nr. 180/24.02.2014, Dispoziția nr. 2217/05.09.2006; Adresa cu nr. CT2013-_/29.05.2013; Procura Specială nr. 633/07.08.2006.
La data de 20.03.2014, pârâții au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii, în principal, ca fiind tardivă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată și nefondată, având în vedere următoarele motive:
Raportat la cererea principala a reclamantului referitoare la lipsa calității sale de mandatar în cadrul actului administrativ amintit pârâții au invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului T., iar în subsidiar, au învederat instanței faptul ca reclamantul C. M. a fost mandatat de către numitul Baschant Z. losif să facă toate demersurile legale în vederea restituirii în natură, sau dacă va fi cazul să obțină măsuri reparatorii prin echivalent în baza Legii nr. 10/2001, pentru imobilul din .. 8 (Șoimoș nr.8), inclusiv să primească actele de procedură și să formuleze contestații pentru apărarea drepturilor și intereselor sale conform procurii speciale autentificate sub nr. 633/07.08.2006 la BNP. "N. A. M.". Astfel, în opinia pârâților, rezultă fără îndoială faptul că numitul C. M. a dobândit calitatea de mandatar conform legii în baza unui înscris autentic emis de un birou notarial. Pe cale de consecință, aceștia au invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a M. Timișoara prin Primar întrucât reclamantul contestă de fapt calitatea sa de mandatar cu privire la imobilul din Timișoara, ..8 stabilită în baza procurii notariale menționate la alineatul precedent și nu aspecte referitoare la legalitatea Dispoziției nr.2217/2006.
Referitor la cererea reclamantului privind anularea parțială a Dispoziției nr. 2217/05.09.2006, pârâții au invocat tardivitatea formulării cererii de chemare în judecată, întrucât reclamantul a depășit termenul legal de 30 de zile în care putea formula contestație.
În acest sens, aceștia au menționat faptul că Dispoziția nr. 2217/05.09.2006 emisă de P. M. Timișoara a fost comunicată cu confirmare de primire la data 14.09.2006 numitului C. M. în calitate de mandatar.
Totodată, pârâții au arătat că, deși reclamantul prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar solicită anularea dispoziției nr. 2217/05.09.2006, nu precizează care ar fi motivele de fapt și de drept care ar duce la o astfel de soluție.
Pe de altă parte, au mai arătat că pe rolul instanței de judecată s-a aflat și dosarul nr._ având ca obiect contestația formulată de numitul Baschant Z. I. împotriva dispoziției nr. 2217/05.09.2006, contestație prin care s-a solicitat repunerea în termenul de 30 de zile pentru formularea acesteia și constatarea nulității absolute a dispoziției, iar prin Sentința civilă nr. 1501/PI /07.05.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara, definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1336/16.10.2013 a Curții de Apel Timișoara a fost respinsă cererea numitului Baschant Z. I. prin mandatar C. M., de repunere în termenul de 30 de zile pentru formularea contestației, împotriva dispoziției nr. 2217/05.09.2006 emisă de P. M. Timișoara, a fost admisă excepția tardivității formulării contestației și s-a respins contestația formulată de reclamantul Baschant Z. I.. Astfel, instanțele au reținut în mod definitiv și irevocabil faptul că numitul C. M. a avut calitate de mandatar al reclamantului Baschant Z. I., în baza procurii speciale autentificate sub nr. 633/07.08.2006 și astfel în mod corect dispoziția nr. 2217/05.09.2006 a fost comunicată la adresa acestuia.
Având în vedere cele de mai sus și raportat la prevederile 327-329 Cod de procedură civilă, pârâții au invocat puterea de lucru judecat, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. 2 cod civil, prevederi aplicabile până la data intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010). Potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. 2 Cod civil, în relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, ceea ce înseamnă că nu se poate judeca o nouă acțiune în cadrul căreia să se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat anterior printr-o altă hotărâre judecătorească irevocabilă.
Totodată, pârâții consideră că s-ar impune introducerea în cauză și a numitului F. I., în calitate de notificator și beneficiar al celor dispuse prin Dispoziția nr. 2217/05.09.2006 emisă de P. M. Timișoara.
În drept, pârâții și-au întemeiat susținerile pe dispozițiile legale menționate în cuprinsul întâmpinare.
Instanța, din oficiu, a dispus listarea hotărârilor judecătorești în raport de care s-a invocat puterea de lucru judecat.
A fost încuviințată și administrata proba cu înscrisurile evidențiate.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar reclamantul solicită anularea dispoziției nr. 2217/05.09.2006 emisa de P. M. Timișoara în soluționarea notificării formulate în temeiul Legii nr.10 din 2001, republicata, de către numitul Baschant I. G. și susținută ulterior decesului acestuia de către numitul Baschant Z. I..
La interpelarea instanței, reclamantul a învederat în mod expres ca prin promovarea prezentului demers judiciar urmărește sa apere interesele titularului dispoziției, motiv pentru care, prin raportare la dispozițiile explicite ale art.33 N.c.proc.civ., neîndeplinind condiția interesului personal, acțiunea se impune a fi respinsa ca lipsita de interes.
Pe de altă parte, un demers ca cel supus analizei nici nu este admisibil a fi formulat ca atare, lipsa calității de mandatar a persoanei căreia i s-a comunicat dispoziția putând fi invocata exclusiv de către titularul dispoziției, singura persoana ce ar justifica un interes, în cadrul contestației cu caracter special reglementata de art. 23 din legea nr.10 din 2001, în vederea repunerii în termenul de formulare a contestației.
Or, sub acest aspect, tribunalul constata ca se verifica susținerile pârâților potrivit cărora o astfel de contestație a fost anterior promovata de către numitul Baschant Z. I. și soluționată prin sentința civilă nr. 1501/PI /07.05.2013 pronunțată de Tribunalul T. definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1336/16.10.2013 a Curții de Apel Timișoara, hotărâri judecătorești prin care a fost respinsă cererea persoanei îndreptățite prin mandatar C. M., de repunere în termenul de 30 de zile pentru formularea contestației, a fost admisă excepția tardivității formulării contestației și s-a respins contestația formulată de reclamantul Baschant Z. I..
Prin actele jurisdicționale amintite, instanțele au statuat cu putere de lucru judecat faptul că reclamantul din prezenta cauza, C. M., a avut calitatea de mandatar al reclamantului Baschant Z. I., în baza procurii speciale autentificate sub nr. 633/07.08.2006 și astfel în mod corect dispoziția nr. 2217/05.09.2006 a fost comunicată la adresa acestuia.
Deși reclamantul nu a avut calitatea de parte în procesul anterior, prezumția puterii de lucru judecat ce operează în temeiul art.1200 pct. 4, art. 1202 alin. 2 cod civil de la 1864 (dispoziții aplicabile la data rămânerii irevocabile a hotărârilor judecătorești) se opune stabilirii unei situații de fapt și de drept diferite, întrucât, așa cum s-a arătat anterior, reclamantul urmărește protejarea intereselor persoanei îndreptățite și, ca atare, efectele juridice ale prezentei hotărâri se produc în favoarea acestuia din urma.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.33 din Noul Cod de procedură civilă, tribunalul a respins acțiunea formulata de reclamant.
Împotriva Sentinței civile nr. 1155/14.05.2014 pronunțată de Tribunalul T. a declarat apel reclamantul C. M. solicitând în principal, admiterea apelului așa cum a fost formulat, anularea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului T., în conformitate cu prevederile art. 480 alin. 3 C.pr.civ.
În motivarea cererii de apel reclamantul a arătat că prima instanță a soluționat cauza, fară a cerceta fondul, respingând acțiunea în baza admiterii excepției lipsei de interes, invocată din oficiu.
Modul în care a fost soluționată de către prima instanță această excepție este nelegal și netemeinic. In conformitate cu prevederile art. 33 din Codul de procedură civilă, „Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara."
Interpretând aceste dispoziții, rezultă că prin interes se înțelege folosul material, practic, material sau moral, urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă. Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acțiunii civile, instanța trebuie să analizeze folosul efectiv pe care acesta l-ar obține în ipoteza admiterii acțiunii.
în ceea ce privește condițiile pe care trebuie să le îndeplinească „interesul", din textul mai sus citat, rezultă că acesta trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.
Reclamantul, fiind interpelat de către tribunal care este interesul promovării acestei acțiuni, fară a i se oferi și alte explicații, a răspuns fară a înțelege semnificația întrebării ( deoarece nu are cunoștințe juridice), că prin promovarea prezentului demers judiciar urmărește să apere interesele titularului dispoziției.
Însă reclamantul are un interes determinat, legitim, personal, născut și actual, deoarece solicită de a se constata că nu a avut calitatea de mandatar și nu l-a reprezentat pe numitul Baschant Z. losif când i s-a comunicat Dispoziția nr. 2217/05.09.2006, iar pe cale de consecință să se dispună anularea parțială a Dispoziției nr. 2217/05.09.2006 emisă de Primar, în care se menționează în mod expres că a avut această calitate.
Este adevărat că și persoana direct interesată de soluția adoptată prin Dispoziția nr.2217/05.09.2006 a efectuat propriile demersuri în acest sens . Reclamantul a avut calitatea de mandatar al numitului Baschant Z. losif în alte două dosare care se aflau în procedura de soluționare a retrocedărilor în temeiul Legii 10/2001, respectiv în dosarele cu nr. 785/L10/2001 și cu nr. 786/L10/2001, însă nu a avut procură de a-l reprezenta pe acesta în dosarul cu nr. 837/Ll0/2001, care a avut ca obiect imobilul situat în Timișoara, .) nr. 8.
Întrucât în Dispoziția nr. 2217/05.09.2006, în mod total neadevărat, dar și contrar mandatului ce i-a fost acordat, pe care l-a exercitat doar în limitele sale, iar nu cu depășirea acestor limite, se menționează că a participat la dezbaterile în urma cărora a fost adoptată acea dispoziție, reclamantul este direct interesat de anularea acestei mențiuni, deoarece, reținându-se că a reprezentat acea persoană și că am avut calitatea de mandatar al acestuia, poate fi tras la răspundere de mandant, pentru modul în care și-a îndeplinit mandatul, iar aceasta cu atât mai mult cu cât, deși prima instanță a reținut că „reclamantul nu a avut calitatea de parte în procesul anterior, prezumția puterii de lucru judecat ce operează în temeiul art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. 2 cod civil de la 1864 (dispoziții aplicabile la data rămânerii irevocabile a hotărârilor judecătorești) se opune stabilirii unei situații de fapt și de drept diferite" de cea stabilită prin Sentința civilă nr. 1501/PI /07.05.2013 pronunțată de Tribunalul T. definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1336/16.10.2013 a Curții de Apel Timișoara, în care s-a reținut că reclamantul din prezenta cauza, C. M., a avut calitatea de mandatar al reclamantului Baschant Z. losif, în baza procurii speciale autentificate sub nr. 633/07.08.2006.
Este foarte clar menționat în cuprinsul procurii speciale autentifícate sub nr. 633/07.08.2006 că reclamantul este mandatat să-l reprezinte pe numitul Baschant Z. losif doar în dosarele cu nr. 785/L10/2001 și cu nr. 786/L10/2001, iar prin Adresa cu nr. SC2013-_/11.12.2013 emisă de către M. Timișoara, Direcția „Clădiri, terenuri și dotări diverse", C. „Terenuri" confirmă faptul că procura specială autentificată sub nr. 633/07.08.2006 a fost depusă de către reclamant doar în dosarele cu nr. 785/L10/2001 și cu nr. 786/L10/2001 având ca obiect imobilele din Timișoara, . și . și NU A FOST DEPUSĂ în dosarul cu nr. 786/L10/2001 pentru imobilul din Timișoara .. 8.
Demersurile numitului Baschant Z. losif au fost respinse până în prezent, reținându-se că nu mai poate ataca soluția adoptată, deoarece aceasta în mod corect i s-a comunicat reclamantului care a avut calitatea de mandatar și l-a reprezentat pe acesta. În conformitate cu prev. art. 1539 Cod civil din 1864 (în vigoare la data încheierii contractului de mandat), care dispune că „ Mandatarul este îndatorat a executa mandatul atât timp cât este însărcinat și este răspunzător de daune-interese ce ar putea deriva din cauza neîndeplinirii lui.
Este asemenea îndatorat a termina afacerea începută la moartea mandantului, dacă din întârziere ar putea urma pericol.
Art. 1540 din același cod, mai arată că „ Mandatarul este răspunzător nu numai de doi, dar încă și de culpa comisă în executarea mandatului.
Pentru culpă, când mandatul este fară plată, răspunderea se aplică cu mai puțină rigurozitate decât în caz contrariu.
Art. 1541 deasemenea, dispune că „ Mandatarul este dator, oricând i se va cere, a da seama mandantului de lucrările sale și de a-i remite tot aceea ce ar fi primit în puterea mandatului, chiar când ceea ce ar fi primit nu s-ar fi cuvenit mandantului."
Art. 1548 Cod civil din 1864, arată că atunci „ Când nu se poate imputa mandatarului nici o culpă, mandantul nu poate să se scutească de asemenea dezdăunare și plată, chiar când afacerea n-a reușit, nici să reducă suma cheltuielilor sau a anticipațiilor pe cuvânt că ar fi putut fi mai mică.
Art. 1549 Cod civil din 1864 dispune „ Mandantul trebuie asemenea să dezdăuneze pe mandatar de pierderile suferite cu ocazia îndeplinirii însărcinărilor sale, dacă nu i se poate imputa nici o culpă."
Din toate textele de lege mai sus citate rezultă cât de multă importanță are stabilirea culpei în îndeplinirea mandatului primit, or, reclamantul, acolo unde a avut calitatea de a-l reprezenta pe numitul Baschant Z. losif și-a îndeplinit cu bună credință toate însărcinările primite, după cum ar fi facut-o și dacă ar fi avut, în realitate, calitatea de a-l reprezenta pe acesta și în dosarul cu 837/Ll0/2001, care a avut ca obiect imobilul situat în Timișoara, .) nr. 8.
Față de eșecul acelei proceduri, care nu a fost contestată de reclamantul apelant, deoarece nu avea calitatea de mandatar, contrar a ceea ce se menționeaz, coroborată cu respingerea demersurilor efectuate de către Baschant Z. losif pentru anularea acelei soluții, pentru motivul că aceasta ar fi putut fi contestată anterior, deoarece i-a fost comunicată, în calitate de mandatar al acestuia, coroborată cu dispozițiile mai sus citate care reglementează relațiile dintre mandant și mandatar, consideră că cererea formulată prin care a cerut să se constate că nu a avut calitatea de mandatar și nu l-a reprezentat pe numitul Baschant Z. losif când i s-a comunicat Dispoziția nr. 2217/05.09.2006, iar pe cale de consecință să dispună anularea parțială a Dispoziției nr. 2217/05.09.2006 emisă de Primar, în care se menționează în mod expres că a avut această calitate, îndeplinește toate condițiile unui interes determinat, legitim, personal, cererea fiind formulată cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, respectiv o iminentă acțiune a mandantului împotriva sa.
În drept a invocat dispoz. art 466 și urm. Cod procedură civilă, precum și celelalte dispoziții indicate în motivele de apel.
Intimații pârâți au depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat si menținerea ca temeinica si legala a sentinței nr. 1155/14.05.2014 pronunțata de Tribunalul T..
În motivare se arată că în mod întemeiat instanța de fond a respins acțiunea reclamantului, menținând ca temeinică și legală Dispoziția Primarului M. Timișoara nr. 2217/2006 și reținând lipsa de interes a reclamantului.
La interpelarea instanței de fond, reclamantul a învederat în mod expres ca prin promovarea prezentului demers judiciar urmărește să apere interesele titularului dispoziției, motiv pentru care, prin raportare la dispozițiile explicite ale art. 33 N. C. P. Civ, neîndeplinind condiția interesului personal, acțiunea a fost respinsă ca lipsită de interes.
Pe de altă parte, un demers ca cel supus analizei nici nu este admisibil a fi formulat ca atare, lipsa calității de mandatar a persoanei căreia i s-a comunicat dispoziția putând fi invocată exclusiv de către titularul dispoziției, singura persoana ce ar justifica un interes, în cadrul contestației cu caracter special reglementată de art.23 din Legea nr. 10/2001, în vederea repunerii în termenul de formulare a contestației.
Astfel cum s-a arătat, o astfel de contestație a fost anterior promovată de către numitul Baschant Z. losif și solicitată prin Sentința Civilă nr. 1501/PI/07.05.2013 pronunțată de Tribunalul T. definitivă și irevocabilă prin decizia Civilă nr. 1336/16.10.2013 a Curții de Apel Timișoara, hotărâri judecătorești prin care a fost respinsă cererea persoanei îndreptățite prin mandatar Căputa M., de repunere în termen de 30 de zile pentru formularea contestației, a fost admisă excepția tardivității formulării contestației și s-a respins contestația formulată de reclamantul Baschant Z. losif.
Prin actele jurisdicționale amintite, instanțele au statuat cu putere de lucru judecat faptul că, reclamantul din prezenta cauză, Căputa M., a avut calitatea de mandatar al reclamantului Baschant Z. losif, în baza procurii speciale autentificate sub nr. 633/07.08.2006 și astfel în mod corect dispoziția nr. 2217/05.09.2006 a fost comunicată la adresa acestuia.
Deși reclamantul nu a avut calitatea de parte în procesul anterior, prezumția puterii de lucru judecat ce operează în temeiul art. 1200 pct. 4 art. 1202 alin. 2 Cod Civil de la 1864 (dispoziții aplicabile la data rămânerii irevocabile a hotărârilor judecătorești) se opune stabilirii unei situații de fapt și de drept diferite, întrucât, așa cum s-a arătat anterior reclamantul urmărește protejarea intereselor persoanei îndreptățite și, ca atare, efectele juridice ale prezentei hotărâri produc în favoarea acesteia din urmă.
Fată de aceste precizări se solicită instanței să respingă apelul reclamantului ca fiind netemeinic si nefondat si să mențină ca fiind temeinică si legală Sentința Civilă nr. 1155/14.05.2014.
În drept s-a invocat Legea 10/2001.
Deliberând asupra apelului, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din perspectiva art.479 alin.1 NCPC, Curtea de apel reține următoarele:
În conformitate cu procura specială autentificată sub nr.633 din 7.08.2006 de către BNP N. A. M. din Timișoara, Baschant Z.-I. l-a împuternicit pe reclamantul apelant C. M., să facă toate demersurile necesare și legale în vederea restituirii în natură sau, dacă va fi cazul, să obțină măsuri reparatorii prin echivalent în baza Legii 10/2001 pentru imobilele situate în Timișoara, ., ..8 și ., imobile pentru care sunt depuse dosarele 785/2001 și 786/2001 la Primăria Timișoara (f.10 din dosarul primei instanțe).
Dispoziția nr.2217 din 5.09.2006 emisă de P. M. Timișoara privește soluționarea notificării depuse de F. I. și Baschant I. G. cu privire la imobilul situat în Timișoara, ..8 (f.6-8 din dosarul primei instanțe).
Prin Decizia Civilă nr.1336/16.10.2013 a Curții de Apel Timișoara, irevocabilă, pronunțată în dosarul nr._, s-a reținut că chiar reclamantul din acel litigiu, respectiv Baschant Z.-I., a afirmat prin acțiune că după moartea antecesorului său l-a împuternicit pe C. M. să continue procedurile administrative de restituire a imobilelor inițiate de Baschant I. G. prin notificări în baza Legii nr. 10/2001 și că în mod corect dispoziția nr.2217/5.09.2006 i-a fost comunicată mandatarului reclamantului, domnul C. M., mandatul fiind dat la 7.08.2006, comunicarea făcându-se efectiv la 14.09.2006.
Este adevărat că decizia menționată nu are autoritate de lucru judecat în litigiul de față în sensul art.1201 C.civ. din 1864 (aplicabil hotărârii irevocabile arătate mai sus conform art.230 lit.a din Legea 71/2011), deoarece reclamantul apelant C. Mirceanu a fost parte, dar nu este mai puțin adevărat că prezentul litigiu este supus principiului puterii de lucru judecat privind constatarea faptului că acesta avea calitate de mandatar pentru solicitarea de restituire a imobilului situat în Timișoara, ..8.
Principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, chiar cu poziția procesuală inversată, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, pronunțată într-un alt proces (în acest sens dec.civ.ÎCCJ 4525/2005), acesta fiind de altfel un aspect important al dreptului de acces la justiție reglementat de art.6 din CEDO și consacrat în jurisprudența curții europene de contencios al drepturilor omului.
Reclamantul apelant C. M. nu a făcut proba contrară celor reținute în decizia civilă irevocabilă. Calitatea de mandatar a reclamantului apelant s-a născut din procura dată de mandant pentru obținerea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Timișoara, ..8, indiferent dacă această procură a fost depusă sau nu în fiecare dosar administrativ.
Reclamantul apelant invocă drept motiv de nulitate parțială a dispoziției emise în baza Legii 10/2001 împrejurarea că în mod greșit se menționează în aceasta că i se comunică în calitate de mandatar.
Dispoziția de restituire având ca emitent primarul nu întrunește caracteristicile unui act administrativ de autoritate, nefiind emisă în regim de putere publică, ci este un act de drept privat, respectiv act juridic civil. Nulitatea unui act juridic reprezintă acea sancțiune care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.
Este evident din cele mai sus arătate că reclamantul apelant din prezenta cauză, repudiindu-și calitatea de mandatar, nu are nici un interes de anulare parțială a dispoziției de restituire prin care s-a soluționat notificarea pentru obținerea de măsuri reparatorii privind imobilul situat în Timișoara, ..8 și care reprezintă un act de dispoziție făcut asupra bunurilor din patrimoniu de către primar în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale. Menționarea împrejurării că actul juridic se comunică acestuia în calitate de mandatar nu constituie motiv de anulare parțială a dispoziției primarului care are menirea de a soluționa notificările depuse în baza Legii 10/2001. Ceea ce-l nemulțumește pe reclamant este faptul că i s-a comunicat dispoziția în calitate de mandatar, iar acest aspect a fost soluționat irevocabil printr-o altă hotărâre, așa cum s-a arătat, nefăcându-se în prezentul litigiu în care este parte proba contrară.
Pentru considerentele arătate mai sus, deoarece motivele de apel invocate nu sunt întemeiate, conform art. 480 alin. 1 NCPC, instanța va respinge apelul formulat de apelantul reclamant C. M. împotriva Sentinței civile nr.1155 din 14 mai 2014 pronunțată de Tribunalul T..
Instanța nu va acorda cheltuieli de judecată conform art.453 alin.1 NCPC, având în vedere soluția pronunțată, precum și faptul că intimații nu au solicitat astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul reclamant C. M., cu CNP_, cu domiciliul în Timișoara, ., jud.T. în contradictoriu cu intimații pârâți M. Timișoara și P. M. Timișoara, cu sediul în Timișoara, ..1, jud.T. împotriva Sentinței civile nr.1155 din 14 mai 2014 pronunțată de Tribunalul T..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A.-M. N. C. P.
GREFIER,
A. B.
RED: A.M.N./ 10.10.2014
TEHNORED: A.B./10.10.2014 /5 ex./3 .> Primă instanță:Tribunalul T., judecător – L. D.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 785/2014. Curtea de Apel... | Anulare act. Decizia nr. 274/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
