Obligaţie de a face. Decizia nr. 745/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 745/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 1738/273/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.745
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 02.10.2014
PREȘEDINTE: A.-M. N.
JUDECĂTOR: Dr.L. L.
JUDECĂTOR: M. G.
GREFIER: A. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta I. M., împotriva Deciziei civile nr.125/04.06.2014 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanții intimați B. V., F. O., B. I., având ca obiect obligații de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-au prezentat avocat D. C., pentru recurentă și avocat M. G., pentru intimatul B. I., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la data de 24.09.2014, intimatul B. I. a depus la dosar întâmpinare la care a anexat împuternicirea avocațială.
Instanța comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantului recurentei, acesta din urmă arătând că nu solicită termen pentru studiu, situație în care instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei depune la dosar completarea taxei judiciare de timbru potrivit mențiunii din citativ, o schiță topo și solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate, respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului depune la dosar dovada achitării onorariului de avocat și solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca temienică și legală, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr.125/04.06.2014 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul C.-S. a admis apelul formulat de reclamanții B. I., B. V. și F. O. împotriva sentinței civile nr. 873/03.12.2013, pronunțată de Judecătoria O. în dosar nr._, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că:
A admis acțiunea formulată de reclamanții B. I., B. V. și F. O., împotriva pârâtei I. M..
A stabilit că linia de hotar între parcelele nr. top. 91/a înscrisă în CF nr. 495 Surducu M. și nr. top 91/b înscrisă în CF nr. 1111 Surducu M. este pe aliniamentul 6-11 din planul suplimentului la raportul de expertiză efectuat de expert R. T. D. ce face parte integrantă din hotărâre.
A obligat pârâta să procedeze la desființarea gardului edificat pe terenul reclamanților.
În caz contrar, a autorizat reclamanții să desființeze gardul pe cheltuiala pârâtei.
A obligat intimata pârâtă să-i plătească recurentului reclamant B. I. suma de 1192 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă formulată și înregistrată la Judecătoria O. sub nr._ la data de 24.10.2012 reclamanții B. I. și B. P. în contradictoriu cu pârâta I. M. au solicitat instanței ca în urma administrării probelor să se dispună individualizarea prin măsurare a imobilului proprietatea reclamanților situat în com Forotic, ..233 identificat în CF 1111 Surducu M., nr. top. 91.b, stabilirea liniei de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanților situat în com Forotic, ..233 identificat în CF 1111 Surducu M., nr. top.91 și imobilul pârâtei situat în . Forotic, nr.234 identificat în CF 495, nr. Top. 91.a, să fie obligată pârâta să procedeze la desființarea gardului edificat pe terenul proprietatea reclamanților, în caz contrar reclamanții să fie autorizați la desființarea gardului pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că în baza sentinței civile nr.1165/10.12.2004 pronunțată de Judecătoria O. în dosarul civil 1666/2004 instanța a admis cererea formulată de I. M. și a constatat dobândirea dreptului de proprietate de către aceasta din urmă prin uzucapiune asupra imobilului situat în . Forotic, nr.234, identificat în CF 495, nr. top. 91/a în suprafață de 2050 m.p.
Instanța a autorizat pe numita I. M. să-și intabuleze dreptul de proprietate asupra imobilului descris mai sus cu titlu de uzucapiune și a dispus ca reclamanții să fie intabulați ca proprietari pe terenul identificat în CF 495 Surducu M., nr. top. 91/b în suprafață de 1025 m.p.
S-a mai arătat că după pronunțarea sentinței civile pârâta a procedat la împrejmuirea proprietății, edificând un gard, fapt prin care a acaparat și o porțiune din terenul proprietatea reclamanților. Deși au solicitat pârâtei să respecte dreptul de proprietate și să mute gardul pe aliniamentul corect, conform partajului de folosință a celor două proprietăți, aceasta a refuzat. Pârâta în mod abuziv a procedat la mutarea gardului peste proprietatea terenului reclamanților fără a ține cont de vechea graniță.
În drept au fost invocate dis part 555, 560 C. civ, art. 274 C. pr.civ.
Reclamanții au alăturat cererii sale următoarele înscrisuri: copie sentința civilă nr.1165/10.12.2004, extras CF 1111, nr. top. 91/b, extras CF 495, nr. top. 91/a.
Pârâta I. M. a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii reclamanților cu motivarea că nu a încălcat nici o proprietate și că împrejmuirea gardului s-a realizat numai după pronunțarea sentinței civile sentința civilă nr.1165/10.12.2004 a Judecătoriei O..
Pârâta I. M. a alăturat cererii sale copia sentinței civilă nr.1165/10.12.2004 a Judecătoriei O., copia deciziei civile 594/R/10 iunie 2005, extras de CF 495 Surducu M., copie rezoluției în dosarul 59/P/2010 a Direcției Naționale Anticorupție.
A fost depus de reclamantul B. I. răspuns la întâmpinare.
A fost depusă de Primăria comunei Forotic adeverință cu nr.1954/29.08.2007.
Pârâta a depus la dosarul cauzei chitanțe de plată a taxelor și impozitelor locale la zi.
A fost efectuată în cauză expertiză topografică de inginer expert R. T. D..
Prin sentința civilă nr. 873 din 03.12.2013, a admis acțiunea civilă în parte formulată de reclamanții B. I. și B. P. în contradictoriu cu pârâta I. M., pentru grănițuire și în consecință a dispus: a stabilit linia de hotar dintre imobilul reclamanților situată în com. Forotic, ..233, jud. C.-S., identificat în CF 1111 Surducu M., nr. top. 91/b și imobilul proprietatea pârâtei situat în com. Forotic, .. 234 identificat în CF 495 Surducu M., nr. top. 91/a ca fiind aliniamentul descris de punctele 15-16, prezentate în planul de expertiză anexat cu linia verde, expertiză ce face parte integrantă din prezenta sentință.
A obligat pârâta la plata sumei de 55 lei cheltuieli de judecată dovedite către reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
. nr. top.91/a înscrisă in CF 496 Surducu M. se identifică cu parcelele cu nr. cad 697, nr.cad.698 înscrise în titlu de proprietate_/05.05.2003.
. nr.top.91/b înscrisă în CF 1111 Surducu M. se identifică cu ..696 înscrisă în titlu de proprietate_/13.06.2007.
Pârâta I. M. a fost pusă în posesie pe parcelele cu nr. cad.697, nr.cad.698 în suprafață de 1408 m.p. în anul 2003 prin titlu de proprietate, iar în anul 2004 dobândește prin uzucapiune suprafața de 2030 mp. Aferentă parcelei cu nr. top 91/a aflat pe același amplasament de punere în posesie.
Reclamanții B. P. și B. I. dobândesc prin moștenire . 91/b în suprafață de 1025 m.p., iar în anul 2007 B. I. este pus în posesie pe același amplasament cu suprafața de 897 mp.
La capitolul ,,Concluzii,, d-nul expert concluzionează că ,,dacă se ține cont de planul cadastral și de titlurile de proprietate linia de hotar dintre proprietățile părților litigante este pe aliniamentul punctele 6-11, linia roșie.
Dacă se ține cont de suprafețele înscrise în cartea funciară linia de hotar dintre proprietățile părților litigante este pe aliniamentul 15-16, linia verde.
Potrivit disp. art. 560 C civil,, proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare suportând în mod egal cheltuielile ocazionate de acestea,,
Din cele expuse mai sus coroborate cu dispozițiile legale mai sus arătate instanța a admis în parte acțiunea civilă și a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul 15-16 conform schiței anexă la expertiza efectuată de ing. expert R. T. D., care face parte integrantă din prezenta sentință. La stabilirea liniei de hotar instanța a ținut cont de suprafețele de teren înscrise în cartea funciară știut fiind faptul că dovada proprietății se face cu cartea funciară conform disp. art 557 alin 4 Cciv,, în cazul bunurilor imobile dreptul de proprietate se dobândește prin înscrierea în cartea funciară cu respectarea disp. art 888 Cciv.
În ceea ce privește celelalte capete de cerere instanța le-a respins ca neîntemeiate, dat fiind împrejurarea că potrivit expertizei efectuată în cauza gardul despărțitor dintre proprietățile părților se află pe terenul proprietatea pârâților.
În baza disp. art. 274 Cpr.civ coroborate cu disp. art. 560 Cciv a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 55 lei cheltuieli de judecată dovedite de reclamanți.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen legal reclamantul B. I., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând modificarea sentinței atacate și admiterea acțiunii, în sensul stabilirii liniei de graniță dintre proprietățile părților pe aliniamentul marcat cu punctele 6 și 11 din raportul de expertiză; să oblige pârâții să procedeze la desființarea gardului edificat pe terenul lor, în caz contrar să-i autorizeze la desființarea gardului pe spezele pârâților; să oblige pârâții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de ½ pentru petitul de grănițuire și obligarea pârâților la suportarea integrală’ a cheltuielilor de judecată aferente petitului 2 din acțiunea principală. Cu cheltuieli de judecată în ambele faze procesuale.
În motivele de recurs, recurenții reclamanți au arătat că prima instanță în mod corect a stabilit faptul că pârâta I. M., deține în proprietate terenul în suprafață de 1408 mp cu nr. cadastral 697 și 698 dobândite în anul 2003 prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1001, și terenul în suprafață de 2030 mp dobândit în anul 2004 prin uzucapiune, aferentă parcelei identificată cu nr. top. 91/1 aflat pe același amplasament de punere în posesie.
Având în vedere faptul că terenul în suprafață de 1408 mp cu nr. cadastral 697 și 698 a fost dobândit în baza Legii nr. 18/1991, instanța de fond este obligată să respecte delimitarea terenurilor conform proceselor verbale de punere în posesie, atâta timp cât reconstituirea dreptului de proprietate s-a realizat în baza hărților cadastrale și nu celor de carte funciară.
Instanța, cu încălcarea principiului disponibilității, a acordat pârâtei o suprafață de teren suplimentară față de cea dobândită prin Titlul de proprietate. Suprafețele înscrise în evidențele de carte funciară nu corespund cu suprafețele hărților cadastrale, care au fost măsurate cu ocazia punerii în posesie a titularilor, măsurători efectuate cu aparatură în sistem stereo și GPS cu o toleranță foarte mică.
Cu privire la terenul în suprafață de 2030 mp dobândit de pârâtă în anul 2004 prin uzucapiunea, solicită a se avea în vedere faptul că acest teren se identifică cu nr. top. 91/a aflat pe același amplasament de punere în posesie, conform constatărilor raportului de expertiză care nu a fost contestat de părți.
S-a menționat faptul că nu poate fi luată în calcul linia de graniță stabilită conform extraselor de CF întrucât situația reglementată de aceste cărți funciare nu corespunde cu situația reală a terenurilor astfel cum au fost atribuite în baza Legii fondului funciar.
Totodată, prin soluția pronunțată, instanța de fond în mod nelegal i-a expropriat . de punctele 6-11-15-16, teren deținut în baza unui titlu de proprietate care nu a fost anulat până în prezent.
Pârâta nu deține nici un titlu pentru diferența de teren ce excede suprafeței de teren pentru care a fost pusă în posesie.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe disp. art. 304 pct. 6 și 9 Cod procedură civilă.
Intimata pârâtă I. M. nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din 12.03.2014 în baza art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă, calea de atac a fost recalificată din recurs în apel având în vedere că obiectul acțiunii este grănițuire și obligația de a face.
Apelantul reclamant B. P. a decedat la data de 09.04.2014, astfel încât la termenul de judecată din 07.05.2014 a fost scos din cauză și introduși în cauză moștenitorii acestuia: B. V. în calitate de soție supraviețuitoare și F. O., în calitate de nepot de fiică predecedată.
În apel s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză efectuat de expert R. T. D..
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de apel invocate, având în vedere și disp. art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă și sub aspectul temeinicei și legalității, s-a constatat că apelul este fondat.
Analizând actele și lucrările dosarului s-a constatat că cele două parcele în cauză nr. top. 91/a (nr. cadastral 697, 698) și nr. top. 91/b (nr. cadastral 69) au fost dezmembrate din imobilul în scris în CF 495 Surducu M., nr. top. 91, casa ncc 70 și curte și grădină în suprafață de 3075 mp.
Prin sentința civilă nr. 1165 din 10.12.2004 pronunțată de Judecătoria O. în dosar nr. 1666/2004, a fost dezmembrat acest imobil în cele două parcele: nr. top. 91/a în suprafață de 2050 mp pe care a dobândit un drept de proprietate prin uzucapiune pârâta, înscris în CF nr. 495 Surducu M. și nr. top 91/b în suprafață de 1025 mp, proprietatea reclamanților, prin moștenire, înscris în CF nr. 1111 Surducu M..
În anul 2003, în urma reconstituirii dreptului de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991, s-a emis pe numele pârâtei un titlu de proprietate referitor la acest imobil, din care reiese că suprafața celor 2 parcele cu nr. cadastral 697, 698 cu care pârâta a fost pusă în posesie, este de 1408 mp, conform hărților cadastrale, iar reclamantul B. I. a fost pus în posesie cu suprafața de 1593 mp teren.
Comparând aceste titluri de proprietate s-a constatat că pârâta a dobândit un drept de proprietate asupra parcelei nr. top. 91/a (nr. cadastral 697, 698) care în baza titlului de proprietate ar trebui să aibă 1408 mp, iar în baza hotărârii judecătorești având ca obiect uzucapiune 2050 mp, iar reclamanții au dobândit un drept de proprietate asupra pacelei nr. top. 91/b, care în baza titlului de proprietate ar trebui să aibă 1593 mp, iar în CF are suprafața de 1025 mp.
Faptic, după cum reiese din suplimentul la raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul R. T. D., părțile folosesc: reclamanții 1476 mp, iar pârâta 1414 mp. Deci, din vechea parcelă nr. top. 91 de 3075 mp, părțile folosesc doar 2880 mp.
În aceste condiții, instanța a considerat că trebuie să țină cont de modul de folosință a terenurilor și de vechea linie de hotar existentă între cele două parcele, care este pe aliniamentul 6-11.
Prin urmare, orice garduri construite ulterior trebuie desființate.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs pârâta I. M. solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate, în sensul de a respinge apelul apelanților-reclamanți și a menține ca fiind legală și temeinică, sentința civilă a instanței de fond, a Judecătoriei O..
În motivare, se arată că pentru a da această decizie, instanța de apel, a reținut în esență, următoarea stare de fapt: „Cele două parcele, în cauză, nr. top. 91/a (număr cadastral 697, 698) și nr. top. 91/b (număr cadastral 69) au fost dezmembrate din imobilul înscris în CF 495, Surducu-M., nr. top. 91 casa cu nr 70, curte și grădină, în suprafață de 3075 m.p.
Prin sentința civilă nr. 1165 din 10 decembrie 2004, pronunțată de Judecătoria O. în dosar nr. 1666/2004 a fost dezmembrat acest imobil în cele două parcele: nr. top. 9l/a, în suprafață de 2050 m.p. pe care a dobândit un drept de proprietate prin uzucapiune, pârâta, înscris în CF 495, Surducu-M. și nr. top. 91/b în suprafață de 1025 m.p., proprietatea reclamanților, prin moștenire, înscris în CF 1111, Surducu-M..
În anul 2003, în urma reconstituirii dreptului de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991, s-a emis pe numele pârâtei un titlu de proprietate referitor la acest imobil, din care reiese că suprafața celor două parcele cu număr cadastral 697, 698 cu care pârâta a fost pusă în posesie este de 1408 m.p., conform hărților cadastrale, iar, reclamantul B. I. a fost pus în posesie cu suprafața de 1593 m.p. teren.
Comparând aceste titluri de proprietate constată că pârâta a dobândit un drept de proprietate asupra parcelei nr. 91/a (nr. cadastral 697,698) care în baza titlului de proprietate ar trebui să aibă 1408 m.p.iar în baza hotărârii judecătorești, având ca obiect uzucapiunea, 2050 mp., iar reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra parcelei nr. 91/b, care în baza titlului de proprietate ar trebui să aibă 1593 m.p.iar, în CF are suprafața de 1025 m.p.
Faptic, după cum reiese din suplimentul la Raportul de expertiză, efectuat în cauză, de expertul R. T. D., părțile folosesc: reclamanții 1476 m.p. iar, pârâta 1414 m.p.. Deci, din vechea parcelă, nr. top 91 de 3075 mp. părțile folosesc doar 2880 m.p.
În aceste condiții, instanța consideră că trebuie să țină cont de modul de folosință a terenurilor și de vechea linie de hotar, existentă între cele două parcele, care este pe aliniamentul 6-11.
Prin urmare, orice garduri construite ulterior trebuie desființate.
Hotărârea instanței de apel, prin care s-a stabilit linia de hotar dintre cele două imobile pe aliniamentul 6-11, trasat cu linie roșie pe planul întocmit de expertul topograf R. T. D. este nelegală și deci, casabilă în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 6 din codul de procedură civilă („dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut") deoarece i s-a dat o mare parte din terenul proprietatea subsemnatei reclamante, deși, intimații-reclamanți nu au formulat în cadrul acțiunii în grănițuire un capăt de cerere prin care să revendice o suprafață de teren din proprietatea reclamantei-pârâte.
Astfel că, instanța de apel le-a acordat „o plus petita" intimaților-reclamanți.
Hotărârea instanței de apel mai est nelegală și în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă („când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii") deoarece a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 480 și următoarele din vechiul Cod civil.
Astfel, conform extrasului de CF de la fila 8 din dosarul de fond, recurenta-pârâtă, este proprietară în cotă de 1/1 asupra imobilului înscris în CF 495, nr. top. 9l/a, casa nr. vechi 70, nou 238 și intravilan de 2050 mp..
Conform extrasului de CF de la fila 7 dosar de fond, apelanții-intimați reclamanți sunt proprietarii imobilului vecin, înscris în CF nr. 1111, nr. top. 91/b, loc de casă (casa lor fiind demolată de mai mulți ani) și teren intravilan de 1025 m.p..
Recurenta-pârâtă a devenit proprietară în cotă de 1/1 asupra imobilului de mai sus, prin uzucapiune, conform sentinței civile nr. 1165 din 10 decembrie 2004, pronunțată de Judecătoria O. în dosarul civil nr. 1666/2004, în care pârâți au fost părțile din prezentul proces și C. A.. Pârâții din acest dosar (1666/2004) au introdus împotriva acestei sentințe civile recurs la Tribunalul C.-S. care a fost respins prin Decizia civilă nr. 594/R din 10 iunie 2005, dată în dosarul civil nr. 1976/c/2005.
De asemenea aceeași pârâți au introdus și o contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.594/R din 10 iunie 2005 care le-a fost respinsă prin Decizia civilă nr. 460/R a Tribunalului C.-S.-Secția civilă, dată în dosar civil nr. 945/c/2006.
Deci, suscitată sentință civilă a Judecătoriei O., a rămas definitivă și irevocabilă, în urma exercitării de către pârâții din acel dosar, reclamanții-intimații din prezentul dosar a tuturor căilor legale de atac, ordinare și extraordinare.
Prin acea sentință s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că recurenta a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune de lungă durată asupra imobilului înscris în CF 495, Surducu M., casa nr. conscripțional vechi 70, nr. nou 234, nr. top 91/a cu teren intravilan de 2050 m.p.
A mai precizat că în acest dosar civil de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiune și dezmembrare, s-a întocmit o expertiză judiciară de către ing. D. B., care în Raportul de expertiză a stabilit, în urma măsurătorilor efective făcute că imobilul nr. top. înscris în CF 495, nr. top. 9l/a are o suprafață de 2050 mp. din care 105,5 m.p. suprafață construită, iar, imobilul nr. top 91/b cu casa demolată, are o suprafață de 1025 m.p. din care nu e nicio suprafață construită.
În baza sentinței civile de mai sus, I. M. și-a intabulat dreptul de proprietate în Cartea Funciară.
În actualul dosar, de grănițuire (stabilirea liniei de hotar), s-a întocmit de asemenea un Raport de expertiză și un supliment la Raportul de expertiză de către expert ing R. T.-D., care, de asemenea a măsurat efectiv terenurile din cauză și a stabilit aceeași suprafață reală de 2050 m.p., proprietatea recurentei-pârâte, și 1025 m.p., proprietatea pârâților intimați B..ș.a.
Deci, susținerea din recursul (apelul) reclamanților apelanți B. s.a. că CF nu garantează suprafața, nu este legală și temeinică în acest caz, în care doi experți au stabilit aceeași suprafață de 2050 m.p. și respectiv 1025 mp., în urma măsurătorilor efective făcute.
Instanța de apel își mai bazează soluția dată și pe faptul că, cele două titluri de proprietate de la dosar ar stabili alte suprafețe de teren.
Aceste titluri de proprietate nu au nicio valoare în acest caz, deoarece ele nu au fost emise în urma măsurătorilor efective, făcute de experți topometriști ca, în cazul de CF la care s-a referit mai sus.
În afară de aceasta, dacă, s-a stabilit că I. M. a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune de lungă durată asupra imobilului din cauză înseamnă că aceasta a avut posesia efectivă, în condițiile legii timp de peste 30 de ani, fiind vorba de un teren intravilan pe care se află casa cu nr. 70 (234) în care a locuit tot timpul.
Deci, acest teren intravilan nu s-a aflat efectiv niciodată în posesia unui fost CAP pentru a se pune problema reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 sau a altor legi, emise ulterior în acest sens.
Deci, aceste titluri de proprietate au fost emise formal, în ce o privește pe recurenta-pârâtă I. M. și nu pot, legal, să fie luate în considerație la stabilirea liniei de hotar (grănițuirea) dintre cele două imobile.
Prin Raportul de expertiză întocmit la instanța de fond, Judecătoria O. de către expertul topograf ing R. T.-D. și planul de expertiză tehnică s-a propus grănițuirea în două variante, varianta 1 pe aliniamentul 6-11 trasat pe plan cu linie roșie, în care se ține seama de Titlurile de proprietate. Această variantă a fost respinsă pe bună dreptate, legal și temeinic de către instanța de fond.
Recurenta a arată că nu a fost și nu este de acord cu această variantă pentru motivele invocate mai sus. În această variantă, intimații-reclamanți îi iau, absolut ilegal, o mare parte din terenul proprietatea sa. S-a precizat că suprafața recurentei-pârâte este dublă față de a pârâților intimați (2050 m.p. față de 1025 m.p.). Cu toate acestea, instanța de apel a adoptat această variantă, dând o soluție absolut ilegală și nedreaptă.
Varianta 2 (a doua) propusă de expert este stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul 15-16, prezentată pe plan cu linie verde.
Această variantă a fost acceptată de către instanța de fond Judecătoria O. care a dat o hotărâre legală și temeinică, dreaptă, cu respectarea dreptului de proprietate, dobândit legal de ambele părți.
Intimatul B. I. a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
În ceea ce privește motivele de recurs formulate de către recurentă, intimatul a menționat următoarele:
-în mod greșit susține recurenta că instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv un „plus petitum", din moment ce reclamantul B. I. a fost pus în posesie cu o suprafață de 1.593 m.p. de teren, iar instanța i-a acordat doar 1.478 m.p., teren pe care intimatul îl folosește și care se află la linia veche de hotar; prin urmare, dispozițiile art. 304, pct. 6 din Codul de procedură civilă (vechi) nu sunt încălcate;
-în mod greșit susține recurenta că sunt încălcate dispozițiile art. 304, pct. 9 din Codul de procedură civilă (vechi), în sensul că ar fi încălcate dispozițiile art. 480 și următoarele din Codul civil, deoarece nu este încălcat dreptul de proprietate al recurentei, având în vedere titlul de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991 în favoarea acesteia, precum și punerea sa în posesie cu o suprafață de teren de 1.408 m.p., iar hotărârea judecătorească din anul 2004, fiind al doilea titlu, nu poate fi luată în considerare, având în vedere compararea titlurilor de proprietate care au efect în speță;
-recurenta susține, în mod greșit, că a devenit proprietară prin uzucapiune în baza Sentinței Civile nr. 1165 din 10 decembrie 2004, din moment ce a devenit proprietară pe același teren în anul 2003, în baza titlului de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991;
-în mod greșit susține recurenta că există autoritate de lucru judecat în baza sentinței civile menționate mai sus în ceea ce privește dreptul său de proprietate dobândit prin uzucapiune, întrucât aceasta a dobândit înainte cu un an dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu, în baza titlului de proprietate emis conform Legii nr. 18/1991 pentru suprafața de teren de 1.408 m.p., iar sentința invocată, care are în vedere același teren, se bazează pe o expertiză tehnică ce are în vedere suprafețe din C.F. și nu cele reale;
-în mod greșit susține recurenta că cele două titluri de proprietate emise în baza Legii nr. 18/1991 nu au nicio valoare, că nu ar fi fost emise în urma măsurătorilor efective, făcute de către experți topometriști, întrucât la nivelul fiecărei localități au fost făcute noi măsurători și hărți cadastrale noi, de către experți topometriști, în baza cărora s-au eliberat titlurile de proprietate și au fost puși în posesie beneficiarii, conform proceselor-verbale de punere în posesie;
-în mod greșit susține recurenta că terenurile din litigiu nu au făcut obiectul Legii nr. 18/1991, în sensul că nu au fost în posesia C.A.P., când în expertiza depusă de către recurentă, din dosarul nr. 1666/2004 al Judecătoriei O., se menționează că suprafața de teren de 2.825 m.p. a fost atribuită C.A.P., care a dat-o în folosință membrilor C.A.P. în loc de lot.
Examinând recursul prin prisma celor menționate si în condițiile prevăzute de art. 304 raportat la art. 306 și art. 312 C.pr.civ. se reține că acesta este nefondat.
Primul motiv de recurs vizează prev. art. 304 pct. 6 C.pr.civ., respectiv împrejurarea că instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, deoarece i s-a dat o mare parte din terenul recurentei intimaților.
Susținerea recurentei nu este întemeiată deoarece linia de hotar stabilită arată delimitarea proprietăților deținute de părți conform modalității de folosință și măsurătorilor realizate de expertul topograf R. T. D..
Un alt motiv de recurs se referă la împrejurarea că hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 480 si urm. din Codul civil.
Se susține că recurenta este proprietară în cotă de 1/1 asupra imobilului, titlul de proprietate fiind o hotărâre judecătorească respectiv sentința civilă nr.1165/10.12.2004 pronunțată de Judecătoria O., iar, din acest punct de vedere nu poate fi acceptată idea susținută de reclamanți în sensul că, cartea funciară nu garantează suprafața.
De asemenea, se arată că cele două titluri de proprietate de la dosar, au fost emise în mod formal cu privire la recurenta pârâtă I. M. și nu pot să fie luate în considerație.
Susținerile recurentei, sub aspectul respectării dreptului de proprietate, respectiv art. 480 Cod civil, nu sunt de natură a conduce la admiterea recursului deoarece, în mod corect, instanța de apel, comparând titlurile de proprietate și coroborându-le cu rap. de expertiză, efectuat de expertul R. T. D., a ajuns la concluzia că linia de hotar între parcelele proprietarilor trebuie să respecte modul de folosință al terenurilor și vechea linie de hotar existentă între cele două parcele, care este pe aliniamentul 6-11.
Față de cele arătate recursul declarat de către pârâta I. M. va fi respins.
În conformitate cu prevederile art. 274 C.pr.civ. recurenta va fi obligată să plătească intimatului B. I. suma de 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta I. M., împotriva deciziei civile nr.125/04.06.2014, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ .
Obligă recurenta să plătească intimatului B. I. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 octombrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
A.-M. N. Dr. L. L. M. G.
GREFIER,
A. B.
RED: L.L./ 21.10.2014
TEHNORED: A.B./21.10.2014/2 ex./SM
Prima instanță: Judecătoria O.
Judecător: R. P.
Instanța de apel: Tribunalul C.-S.
Judecători: S. B./ M. M.
| ← Anulare act. Decizia nr. 274/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Conflict de competenţă. Sentința nr. 10/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
