Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 538/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 538/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 141/290/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 538
Ședința publică din 10 iunie 2014
PREȘEDINTE: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR:C. R.
GREFIER: I. P.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta C. S. și de pârâtul G. I. – Nicușor împotriva deciziei civile nr. 241/19.12.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru reclamanta recurentă C. S., av. D. D. și pentru pârâtul recurent G. I. – Nicușor, av. O. P..
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, reprezentantul reclamantei recurente a depus la dosar chitanța privind achitarea onorariului avocațial, și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul reclamantei recurente a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii recurate, cu consecința constatării că din masa partajabilă a bunurilor face parte suma de 81.749 lei și că valoarea apartamentului este de 194.544 lei, cu cheltuieli de judecată, arătând că instanța de apel în mod greșit a reținut că din masa partajabilă face parte și suma de 57.00 lei, că valoarea apartamentului este de 143.600 lei și că îmbunătățirile aduse imobilului nu au fost incluse în masa partajabilă, arătând de asemenea, că în mod greșit au fost compensate cheltuielile de judecată, întrucât acestea se impun a fi acordate.
Reprezentantul pârâtului recurent a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii recurate, cu consecința menținerii hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, arătând că suma de 57.000 lei nu este bun comun, ci bunul propriu al pârâtului, iar cu privire la recursul declarat de reclamanta C. S., a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, arătând că sumele de bani depuse în cont la B.C.R. sunt numai contribuția pârâtului, că valoarea apartamentului din litigiu a fost stabilită prin expertiză, iar îmbunătățirile la apartament au fost efectuate numai de pârât.
Reprezentantul reclamantei a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtul G. I. – Nicușor, ca nefondat, arătând că părțile au avut sume de bani depuse în depozite bancare începând cu anul 2002, iar suma de 57.000 lei, reprezintă bun comun al părților.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1596/31.05.2013 Judecătoria Reșița a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamanta pârâtă reconvențional C. S. în contradictoriu cu pârâtul reclamant reconvențional G. I. - NICUȘOR. A admise cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional G. I. - NICUȘOR, în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvențional C. S..A constatat că părțile au dobândit prin aport comun și egal, în timpul căsătoriei, în calitate de codevălmași, imobilul situat administrativ în mun. Reșița, .. 4, ., .-S., evidențiat în CF nr._-C1-U8 / Reșița (provenită prin conversia de pe hârtie a CF nr._ / Cîlnic ), nr. top G 100/i/10/./.. 14 compus din 4 camere, bucătărie, debara, baie, cămară, 2 coridoare și logie, cu o suprafață construită de 96,85 mp. și 24,48 mp. din folosința comună, cu o valoare actuală de circulație de 143.600 lei. A atribuit pârâtului reclamant reconvențional bunul imobil în litigiu și îl obliga pe acesta să plătească reclamantei suma de 71.800 lei, cu titlul de sultă compensatorie. A constatat că pârâtul reclamant reconvențional, prin contribuție exclusivă, a efectuat următoarele lucrări de îmbunătățiri la apartamentul în litigiu: individualizarea gazului metan perioada 2004-2005 - valoare 1000 lei ; achiziționat și montat centrală termică cu calorifere noi de tablă, țevi de cupru, în anul 2007 – valoare 7230 lei ; achiziționat și montat ușă metalică la intrare și o ușă interioară în anul 2007 – valoare 1570 lei ; achiziționat și montat ferestre cu profil PVC și geam termopan în anii 2007 și 2011 – valoare 7420 lei ; izolație interioară cu polistiren în o cameră, în anul 2007 – valoare 310 lei și izolație termică exterioară și tencuială decorativă în anul 2011- valoare 4370,0 lei. A constatat că pârâtul reclamant reconvențional a constituit, prin contribuție exclusivă, depozitul în sumă de 57.000 lei la BCR SA, Sucursala C.-S., capitalizat până la suma de 81.749,08 lei și lichidat la data de 01.08.2008. A atribuit pârâtului reclamant reconvențional lucrările de îmbunătățiri, precum și depozitul bancar, fără sultă față de reclamantă. A autorizat pârâtul reclamant reconvențional să se adreseze OCPI –CS Biroul de Carte Funciară Reșița în vederea intabulării dreptului de proprietate. A compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 11.02.1979 în fața delegatului de stare civilă din cadrul Primăriei Municipiului Reșița, iar prin sentința civilă nr. 3099/01.11.2010, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare la data de 15.02.2011, (f. 10 dos.) s-a dispus desfacerea căsătoriei pe baza acordului de voință al ambilor soți și reluarea de către reclamantă a numelui avut anterior încheierii căsătoriei, acela de ,,C. ”.
Sub durata conviețuirii, părțile au dobândit în anul 1991, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2865/1991, imobilul situat administrativ în mun. Reșița, mun. Reșița, ., .,.-S., înscris în CF nr._-C1-U8 / Reșița (provenită prin conversia de pe hârtie a CF nr._ / Cîlnic ) nr. top G 100/i/10/./.. 14 compus din 4 camere, bucătărie, debara, baie, cămară, 2 coridoare și logie, cu o suprafață construită de 96,85 mp., cu o valoare actuală de circulație de 143.600 lei, la care s-au adus următoarele îmbunătățiri: individualizarea gazului metan în perioada 2004-2005 - valoare 1000 lei; achiziționat și montat centrală termică cu calorifere noi de tablă, țevi de cupru, în anul 2007 – valoare 7230 lei; achiziționat și montat ușă metalică la intrare și o ușă interioară în anul 2007 – valoare 1570 lei; achiziționat și montat ferestre cu profil PVC și geam termopan în anii 2007 și 2011 – valoare 7420 lei; izolație interioară cu polistiren în o cameră, în anul 2007 – valoare 310 lei și izolație termică exterioară și tencuială decorativă în anul 2011- valoare 4370,0 lei .
Sub durata aceleiași conviețuiri, pârâtul reclamant reconvențional a constituit pe numele acestuia la data de 01.02.2006 un depozit în sumă de 57.000 lei la BCR SA, Sucursala C.-S., capitalizat până la suma de 81.749,08 lei și lichidat la data de 01.08.2008.
Din probele testimoniale administrate în cauză (inclusiv declarațiile martorilor reclamantei), prima instanță a reținut că despărțirea în fapt a soților s-a produs în anul 2003, când reclamanta a plecat în Spania, unde își are reședința și în prezent. Pârâtul a continuat să locuiască în apartamentul în litigiu, a realizat venituri importante din cultivarea terenurilor moștenite de la părinții săi, vânzarea unor bunuri mobile din avutul părintesc, precum și din exploatarea plantației cu pomi fructiferi situată în .-S., iar în acest context, pe parcursul anilor 2007-2010, a efectuat lucrările de îmbunătățiri la apartament, individualizate în raportul de expertiză.
Depozitul în litigiu de 57.000 lei, capitalizat la suma de 81.000 lei, a fost deschis de către pârât, pe numele acestuia, după separarea în fapt a soților, în anul 2006. Pe fondul încetării traiului în comun al celor doi soți, reclamanta trebuia să facă dovada că acest depozit a fost constituit, integral sau în parte, cu veniturile ei proprii, urmând ca în funcție de cuantumul acestor venituri să se determine cota de contribuție la bunul comun.
Instanța a constatat că o astfel de dovadă nu a fost produsă și, în pofida susținerilor reclamantei din concluziile scrise, nu există nicio legătură dintre depozitele deschise și lichidate de către soți înainte de separația în fapt și depozitul în litigiu, deschis în anul 2006.
Întrucât divorțul a fost pronunțat înainte de . Noului Cod civil, efectele acestuia, ca de altfel și regimul comunității legale de bunuri, rămân supuse reglementărilor Codului familiei. Cu privire la cererea de partaj, instanța a avut în vedere disp. art. 66 alin. 2 din Legea nr. 71/2011 în raport de care prevederile Noului cod civil se aplică și partajului judiciar, atunci când cererea de chemare în judecată a fost introdusă după . Codului civil.
Proprietatea comună este concepută ca o stare vremelnică, de aceea art. 669 C. civ. instituie regula potrivit căreia încetarea coproprietății prin partaj poate fi cerută oricând, afară de cazul în care partajul a fost suspendat prin lege, act juridic ori hotărâre judecătorească. Această regulă se aplică și proprietății comune în devălmășie potrivit art. 686 C.civ.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal, reclamanta pârâtă reconvențională C. S. solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulată și respingerea cererii reconvenționale, cu obligarea pârâtului-intimat la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală. Instanța de fond, în mod greșit a luat în considerare valoarea de 143.600 lei, întrucât, valoarea de circulația a apartamentului, fără îmbunătățiri, este de 172.644 lei, la care se adaugă valoarea îmbunătățirilor de 21.900 lei, rezultând un total de 194.544 lei. Conform raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză de exp. O. R., valoarea apartamentului s-a calculat prin reactualizarea valorii tehnice, ajungându-se la concluzia că acesta ar avea o astfel de valoare de 143.870 lei.
De asemenea, apelanta mai arată că instanța de fond a luat în considerare, greșit, coeficientul de -5% ce se referă la imobil în litigiu, întrucât procesul pendinte nu poate provoca diminuarea valorică a bunului, atâta timp cât nu există nici o contestație judiciară din partea vreunei terțe persoane. Așadar, înlăturând acest indice negativ de -5%, rezultă că la valoarea tehnică a apartamentului se aplică un coeficient total de +20%, iar valoarea de circulație a apartamentului este de: 143.870 x 1,20 =172.644 lei. Aceasta este valoarea de circulație a apartamentului, evident fără îmbunătățiri, întrucât acestea nu au fost luate în calcul. Valoarea apartamentului cu tot cu îmbunătățiri este de 172.644 + 21.900 = 194.544 lei. La această valoare trebuia stabilită sulta, respectiv suma de 97.272 lei.
Apelanta mai arată, în cuprinsul cererii de apel, faptul că îmbunătățirile la apartamentul proprietate comună înscris în C.F._-C1-U8, Reșița (provenită din conversia de pe hârtie a C.F._, Cîlnic), număr top.G. 100/i/10/./XIV au fost efectuate în comun și nu prin contribuția exclusivă a pârâtului. Un prim set de îmbunătățiri s-a făcut în anul 2007, respectiv atunci s-a montat centrala termică și instalația aferentă, s-a montat ușa metalică și încă o ușa la o cameră. Banii pentru aceste îmbunătățiri au provenit și de la reclamantă, întrucât în anii 2006 și 2007, pârâtul a fost în vizită în Spania, întorcându-se acasă cu importante sume de bani pentru renovare.
Cu privire la suma de bani ce constituie depozitul de 81.959,85 lei RON a arătat că acesta a fost constituit înainte de anul 2000 și reprezintă sumele de bani strânse împreună cu pârâtul, depuse împreună la BCR și pe care pârâtul G. I.-Nicușor a folosit-o în mod exclusiv, însușindu-și-o.
Intimatul-pârât reconvențional G. Nicușor a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală.
În cuprinsul întâmpinării s-a arătat că sentința este temeinică și legală, corect motivată în baza probelor de la dosar.
Intimatul a susținut că este neîntemeiată susținerea că valoarea apartamentului este alta decât cea reținută de instanță în baza expertizei tehnice efectuate de ing. O. R.. Expertiza a ținut cont de starea apartamentului: parchetul din 3 camere este nerașchetat, nelăcuit, pardoseala este din beton mozaicat, vechi, instalațiile și obiectele sanitare sunt vechi și nefuncționale, ușile din lemn sunt vechi și neîntreținute și nu sunt efectuate lucrări pentru sporirea confortului.
De asemenea intimatul a mai arătat că sunt neîntemeiate susținerile că reclamanta a avut o contribuție la lucrările făcute la apartament. Aceasta, în anul 2003 s-a mutat definitiv în Spania, locuind permanent în Spania, nemaiexistând relații de căsătorie.
Prin decizia civilă nr. 241 din 19.12.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul C.-S. a admis apelul formulat de către reclamanta-pârâtă reconvențional C. S. împotriva sentinței civile nr. 1596/31.05.2013 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâtul reclamant reconvențional G. I. Nicușor și a schimbat în parte sentința apelată în sensul că:
A admis în parte acțiunea civilă formulată de către reclamanta C. S. și cererea reconvențională formulată de către pârâtul G. I. Nicușor și, în consecință:
A constatat că părțile au dobândit prin aport comun și egal, în timpul căsătoriei, suma de 57.000 lei și apartamentul situat administrativ în municipiul Reșița, .. 4, ., .-S., înscris în CF nr. 300 95-C1-U8/Reșița, nr. top G 100/1/10/./. 4 camere, bucătărie, debara, baie, cămară, 2 coridoare și o logie, cu o valoare de 143.600 lei.
A atribuit pârâtului reclamant-reconvențional G. I. Nicușor apartamentul și l-a obligat pe acesta să plătească reclamantei pârâtă reconvențional suma C. S. suma de 71.800 lei sultă.
A obligat pârâtul reclamant reconvențional să plătească reclamantei pârâtă reconvențional suma de 28.500 lei reprezentând jumătate din suma de 57.000 lei reținută ca fiind bun comun.
A autorizat pârâtul să se adreseze O.C.P.I.- C.-S. în vederea intabulării dreptului de proprietate.
A compensat cheltuielile de judecată în primă instanță și a obligat intimatul să plătească apelantei suma de 1 000 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut în esență că motivele de apel referitoare la depozitul bancar în sumă de 81.959,85 lei sunt întemeiate în parte, doar cu privire la suma de 57.000 lei, pentru următoarele considerente:
Părțile s-au căsătorit la data de 11.02.1979 iar prin sentința civilă nr. 3099/1.11.2010 s-a dispus desfacerea căsătoriei.
Conform declarațiilor martorilor și a copiei de pe pașaportul reclamantei (fila 21), aceasta a plecat să lucreze în Spania în anul 2003 (27.03.2003, conform pașaportului). Despărțirea în fapt față de pârât, care a rămas în România, s-a realizat în anul 2007, atunci când, în urma a două vizite a acestuia în Spania, între părți au intervenit neînțelegeri de natură a determina despărțirea în fapt.
Din analiza adresei BCR (fila 44) și a extraselor de cont (filele 45-55 dosar apel) instanța a reținut că în anul 2002 reclamanta C. S. a fost titulara unui cont deschis la BCR (cont 2511.2-5550.1/ROL) pe care l-a lichidat în data de 08.11.2003, la ora 1150, ridicând suma de_ lei. În aceeași zi, la ora 1159, a fost deschis pe numele pârâtului G. I. Nicușor contul cu nr. 2541.2B-5534/ROL, vând suma de_ lei (fila 45, 46 dosar apel). Împuternicit al acestui cont figura reclamanta.
Din faptul existenței sume de_ lei în contul reclamantei, al lichidării acestuia și al deschiderii la 9 minute al unui nou cont, în timpul căsătoriei și anterior perioadei plecării reclamantei în Spania, pe numele soțului și având calitatea de împuternicită, instanța instituie prezumția simplă conform cărei noul cont cu nr. 2641.2B-5534.7, pentru suma de_ ROL a fost înființat cu bani având natura unui bun comun.
Conform extraselor de cont (filele 47-59 dosar apel), la data cea mai apropiată despărțirii în fapt (dată pe care instanța a avut-o în vedere întrucât doar până atunci se poate prezuma că părțile au dispus în interesul căsniciei și a bunurilor comune de acei bani în sensul retragerii sau depunerii unor sume de bani (filele 47-48) în contul cu nr. 2641.2B-5534.7 exista suma de 57.000 RON. De această sumă a dispus în interes propriu pârâtul, după despărțirea în fapt, conform adresei BCR de la fila 36 dosar de fond.
Pentru aceste motive, instanța a inclus în masa partajabilă și suma de 57.000 lei, sumă față de care există probele analizate anterior, în loc de suma de 81.959,85 arătată în cuprinsul motivelor de apel.
Cu privire la primul motiv de apel, referitor la valoarea apartamentului și la cel de-al doilea motiv de apel, referitor la contribuția comună a părților la realizarea îmbunătățirilor apartamentului, instanța a constatat că sunt neîntemeiate, întrucât reclamanta a plecat în Spania în anul 2003, iar îmbunătățirile au fost făcute după anul 2002, (astfel cum arată și reclamanta în cuprinsul cererii de apel) în cauză nu se mai poate institui prezumția ce decurge din existența traiului în comun al soților conform căreia contribuția la îmbunătățiri a fost comună și egală. Astfel, singurele probe prin care s-a încercat a se face această dovadă au fost cele testimoniale, probe din analiza cărora nu rezultă, astfel cum susține reclamanta, faptul că aceasta i-a dat pârâtului, cu ocazia vizitei sale în Spania (în anii 2006 și 2007) și prin intermediul fiului lor (în anul 2011) sume de bani cu scopul de a fi folosiți la îmbunătățirile apartamentului. Mai mult, din probele testimoniale rezultă că părțile s-au despărțit în fapt în anul 2007 (astfel cum in stanța a și reținut cu ocazia analizării primului motiv de apel), fiind puțin probabil ca reclamanta să-i dea pârâtului suma de 3 000 Euro în anul 2011.
Pentru aceste considerente, instanța a reținut că îmbunătățirile apartamentului, în sumă de 21.900 lei (fila 96), au fost realizate exclusiv de către pârât, cu banii proprii.
Având în vedere acest aspect, instanța a constatat că valoarea apartamentului este de 143.600 lei (fila, 96, fila 155).
Este neîntemeiat și motivul referitor la reținerea greșită a procentului de (-5)% (fila 95).
Întrucât acest procent este calificat de către expert și ca un procent ce decurge din situația de criză financiară și este reținut de către instanță (prin excluderea calificări acestui procent ca unul ce este determinat de faptul că imobilul este în litigiu și prin reținerea existenței crizei financiare) tot ca un procent impus de criza financiară.
Cu privire la cheltuielile de judecată, formulată de apelantă, instanța, având în vedere prevederile art. 274 Cod proc.civ., a admis cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva deciziei civile nr. 241 din 19.12.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S., a declarat recurs, în termen legal, reclamanta C. S., care a solicitat admiterea acestuia, modificarea în parte a deciziei civile atacate, în sensul includerii în masa partajabilă a sumei de 81.749,08 lei în loc de 57.000 lei cum a dispus instanța de apel și că valoarea apartamentului este de 194.544 lei cu îmbunătățiri și nu de 143.600 lei cum greșit a menționat instanța de apel.
În motivare, a arătat că în ceea ce privește sumele de bani economisiți de părți constituite ca depozite bancare la B.C.R., acestea se cifrează la 81.749, 08 lei, conform adresei emisă de B.C.R.
Arată că în contul 2541.2B-5534/ROL deschis la B.C.R. în 08.1 1.2003, avându-1 ca titular pe pârâtul G. I. Nicușor și ca împuternicit pe C. S. (fost căsătorită G.) au fost depuse sumele de bani dobândite de părți, înainte de plecarea sa în Spania și în decursul anilor, prin acumularea dobânzilor, s-a ajuns ca în 2006 să fie suma de 57.000 lei RON, capitalizată la suma totală de 81.749,08 lei RON.
În condițiile în care instanța de fond a stabilit că suma de 57.000 lei (la data de 01.02.2006), din contul 2541.2B-5534/ROL face parte din masa partajabilă, susține că, și diferența până la suma de 81.749,08 lei (la data de 01.08.2008) face parte din masa bunurilor comune. Din data de 01.02.2006 și până la 01.08.2008 au trecut 2 ani și 6 luni, perioadă în care, prin acumulare de dobândă, s-a ajuns la suma totală de 81.749,08 lei.
Arată că în privința valorii apartamentului, instanța de apel, în mod greșit a luat în considerare valoarea de 143.600 lei, întrucât, valoarea de circulația a apartamentului, fără îmbunătățiri, este de 172.644 lei, la care se adaugă valoarea îmbunătățirilor de 21.900 lei, rezultând un total de 194.544 lei.
Conform raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză de exp. O. R., valoarea apartamentului s-a calculat prin reactualizarea valorii tehnice, ajungându-se la concluzia că acesta ar fi de 143.870 lei.
Înlăturând indicele negativ de -5%, rezultă că la valoarea tehnică a apartamentului se aplică un coeficient total de +20%, iar valoarea de circulație a apartamentului este de: 143.870 x 1,20 =172.644 lei.
Aceasta este valoarea de circulație a apartamentului, fără îmbunătățiri, întrucât acestea nu au fost luate în calcul.
A învederat că valoarea apartamentului cu tot cu îmbunătățiri este de: 172.644 + 21.900 = 194.544 lei, iar la această valoare trebuia stabilită sulta, respectiv suma de 97.272 lei.
În privința valorii îmbunătățirilor aduse la apartament arată că au fost stabilite la o valoare mult superioară față de data achiziției, ajungând să valoreze mai mult decât atunci când au fost cumpărate și mai mult decât ar costa unele noi.
Susține că îmbunătățirile la apartamentul proprietate comună înscris în C.F._-C1-U8, Reșița (provenită din conversia de pe hârtie a C.F._, Cîlnic), număr top.G.100/i/10/./XIV au fost efectuate în comun și nu prin contribuția exclusivă a pârâtului, așa cum acesta susține.
Un prim set de îmbunătățiri s-a făcut în anul 2007, respectiv atunci s-a montat centrala termică și instalația aferentă, s-a montat ușa metalică și încă o ușa la o cameră.
Banii pentru aceste îmbunătățiri au provenit și de la reclamantă, întrucât în anii 2006 și 2007, pârâtul a fost în vizită la aceasta în Spania, întorcându-se acasă cu importante sume de bani pentru renovare.
Din aceste vizite ale pârâtului în Spania, la reclamantă, rezultă că nu erau despărțiți în fapt, adică erau împreună ca soț și soție la acea dată și nu cum încearcă pârâtul să dovedească prin martori că ar fi fost despărțiți definitiv din anul 2003 când a plecat să muncească pentru familie în Spania.
În anul 2011 s-a efectuat un nou set de îmbunătățiri la apartament, respectiv s-au montat geamuri termopan și s-a izolat apartamentul pe exterior și o cameră și în interior, și reclamantă a trimis cu aceea ocazie în țară, prin intermediul fiului lor G. C. suma de 5.000 euro pentru a fi folosită și la acoperirea acestor îmbunătățiri.
Arată că decizia instanței de apel este greșită și pentru că nu au fost acordate cheltuielile de judecată.
Astfel, prima instanță, admițând numai în parte acțiunea principală și admițând în tot cererea reconvențională, a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
Instanța de apel, admițând în parte apelul și pe cale de consecință, admițând acțiunea principală, într-o măsură mai mare decât prima instanță, reducând proporțional și admiterea cererii reconvenționale, trebuia să acorde cheltuielile de judecată și din prima instanță.
În drept, invocă art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civ.
Prin recursul declarat împotriva aceleiași hotărâri, pârâtul G. I. – Nicușor, a solicitat admiterea acestuia, cu consecința respingerii apelului declarat de reclamantă.
În motivare a arătat că decizia tribunalului este netemeinică și nelegală, motive de recurs prev. de art.304 pct7 și 9 C.pr.civ. cu privire la suma de 57.000 lei, ca fiind bun comun dobândit în timpul căsătoriei ca bun comun și egal.
Arată că sunt incidente motivele de recurs prev. de art.304 pct.7, hotărârea cuprinzând motive contradictorii cu privire la caracterul bunurilor dobândite în perioada 2003-2007, respectiv suma de bani de 57.000 lei - bun comun, iar celelalte bunuri - bunuri proprii.
Hotărârea tribunalului este și lipsită de temei legal și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, prin raportare la probele administrate în cauză.
A învederat că, prin probele testimoniale administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor audiați atât la prima instanță, cât și în apel (I. N., Jderea C., D. C., Humel A., G. I.), s-a dovedit faptul că despărțirea părților în fapt s-a produs în martie 2003 când soția sa a plecat împotriva voinței sale în Spania și nu s-a mai întors până în anul 2010, iar tentativele pârâtului din anii 2006-2007 de a divorța în Spania, au eșuat iar între părți o altă legătură în afara acestora nu a mai existat.
Arată că, cu aceste probe a dovedit că suma de 57.000 lei nu este bun comun ci bunul său propriu pe care este nedrept să-l împartă cu reclamanta, întrucât la plecarea în Spania în martie 2003, au hotărât să împartă și bunurile, astfel că reclamanta a lichidat contul său de la BCR nr.2511.2-5550.1 Rol, iar pârâtul a înființat alt cont cu banii săi, pe care de-a lungul timpului i-a rulat încât în final a avut suma de 57.000 lei.
Prin întâmpinare reclamanta C. S., a solicitat respingerea recursului declarat de pârât, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că împreună cu fostul său soț au avut sume de bani depuse în depozite bancare începând cu anul 2002 și că suma de 57.000 lei reprezintă bun comun.
Prin întâmpinare pârâtul G. I. – Nicușor, a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă, cu motivarea că sumele de bani depuse în cont la B.C.R. sunt numai contribuția sa, valoarea apartamentului din litigiu a fost stabilită prin expertiză, iar îmbunătățirile la apartament sunt efectuate numai de pârât.
Examinând decizia civilă atacată prin prisma motivelor invocate, ale art. 304, 306 alin. 2 Cod pr. civ., față de prevederile art. 299 și urm. Cod pr. civ., coroborate cu cele ale art. 669 și urm. Cod civil, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Astfel, prin recursul declarat de reclamantă aceasta reiterează aceleași motive ce au fost invocate prin cererea de apel, motive ce vizează preponderent starea de fapt, pe care aceasta o apreciază ca fiind stabilită în mod greșit .
Cu privire la acest aspect trebuie precizat că această critică ce vizează interpretarea eronată a probatoriului administrat nu mai constituie motiv de recurs, pct. 11 al art. 304 Cod pr. civ., fiind abrogat.
Cum, starea de fapt reținută de instanța de fond nu mai poate face obiectul controlului judiciar în recurs, Curtea procedând la analizarea motivelor privind aplicarea legii, constată că hotărârea atacată s-a dat cu respectarea dispozițiilor art. 670, 676 Cod civil, coroborate cu cele ale art. 6731 și urm. Cod pr. civ., instanța de apel făcând o justă aplicare a acestor dispoziții legale.
Instanța de apel a stabilit în mod corect raportat la declarațiile martorilor, la adresele B.C.R., precum și la data separării soților că în timpul căsătoriei, părțile au dobândit prin aport comun și egal suma de 57.000 lei și nu suma de 81.959, 85 lei, sumă solicitată prin apelul declarat de reclamantă.
Valoarea apartamentului din litigiu a fost stabilită pe baza expertizei dispusă în cauză efectuată de expert judiciar ing. O. R. la suma de 143.600 lei, fără îmbunătățiri (fila 97 dosar fond).
Referitor la îmbunătățirile aduse imobilului din litigiu, se constată că stabilirea contribuției exclusive a pârâtului la efectuarea acestora de instanța de apel nu mai poate fi reevaluată, întrucât acestea vizează netemeinicia deciziei atacate care raportat la forma art. 304 Cod pr. civ. (în vigoare la data soluționării prezentei cauze), nu mai constituie motiv de modificare sau casare .
De asemenea, s-a făcut o corectă aplicare în cauză a dispozițiilor art. 274 Cod pr. civ.
În ceea ce privește recursul declarat de pârât, Curtea constată că primul motiv de recurs, respectiv art. 304 pct. 7 Cod pr. civ., nu este incident, întrucât hotărârea atacată nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Raportat la probatoriul administrat în cauză, dar și la cele mai sus menționate se constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 676 Cod civil, reținând că din masa partajabilă face parte și suma de 57.000 lei pe care părțile au dobândit-o prin contribuție egală în timpul căsătoriei.
Cum, raportat la starea de fapt reținută de instanța de apel, se constată că hotărârea atacată a fost dată cu respectarea legii, astfel că nu este incident nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civ., invocat de pârât.
Pentru toate aceste considerente, curtea constată că recursurile nu sunt întemeiate, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 C.proc.civ., le va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamanta C. S. și de pârâtul G. I. – Nicușor împotriva deciziei civile nr. 241/19.12.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 10.06.2014.
PREȘEDINTE, pt. JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. L. D. C. C. R.
aflată în C.O.,
semnează Vicepreședinte,
C. L.
GREFIER,
I. P.
Red. M.L./07.07.2014
Tehnored. I.P. 2 ex./09.07.2014
Instanța de apel: Tribunalul C.-S., jud. C. A., B. S.
Prima instanță: Judecătoria Reșița, jud. J. P.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 635/2014. Curtea de Apel... | Stabilire domiciliu minor. Decizia nr. 539/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
