Partaj judiciar. Decizia nr. 699/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 699/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 8877/325/2007*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr. 699
Ședința publică din 17.09.2014
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER: A. M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta ., împotriva deciziei civile nr. 161/26.02.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul INSPECTORATUL TERITORIAL PENTRU CALITATEA SEMINȚELOR ȘI MATERIALULUI SĂDITOR, și pârâții S. R., PRIN MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR, APELOR ȘI MEDIULUI și INSPECTORATUL DE C. FITOSANITARĂ VAMALĂ, având ca obiect partaj judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că s-au depus la dosarul cauzei prin registratura instanței de către recurentă concluzii scrise, la data de 15.09.2014.
Mersul dezbaterilor și concluziile recurentei au avut loc în ședința publică din 10.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă a prezentei hotărâri, când instanța a amânat pronunțarea pentru 17.09.2014.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9144/21.05.2010 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul INSPECTORATUL TERITORIAL PENTRU CALITATEA SEMINȚELOR ȘI MATERIALULUI SĂDITOR T. în contradictoriu cu pârâții . R., PRIN MINISTERUL AGRICULTURII, PADURILOR, APELOR și MEDIULUI și INSPECTORATUL DE CARANTINA FITOSANITARA VAMALA.
În consecință instanța a dispus, modificarea CF nr._ Timișoara sub nr.top 247/1 privind imobilul situat în Timișoara, . nr.3, jud. T. în sensul înscrierii suprafeței reale a imobilului de 688 mp în loc de 668 mp și transformarea CF nr._ Timișoara . colectiva, în care se va înscrie imobilul situat în Timișoara, ., nr.3, jud. T. sub nr. top 247/1, compus din 3 apartamente, după cum urmează:
-apartamentul nr.1, cu 69,04% părți din bunurile comune și 475 mp teren în proprietate
-apartamentul nr.2, cu 27,96% părți din bunurile comune și 192,36 mp teren în proprietate
-apartamentul nr.3, cu 3% părți din bunurile comune și 20,64 mp teren în folosința în proprietatea INSPECTORATULUI TERITORIAL PENTRU CALITATEA SEMINTELOR și MATERIALULUI SADITOR TIMIS 1/1 parte, ./1 parte și S. R. PRIN MINISTERUL AGRICULTURII și DOMENIILOR 1/1 parte.
A stabilit ca bunurile comune sunt: terenul construit și neconstruit, poarta de intrare, rețelele electrice, rețelele de apa și canalizare, casa scării, podul, hol (nr.30), hol intrare uscata (nr.31), grup sanitar (nr.41)- pentru apartamentele nr.1 și nr.3, hol (nr.46), hol (nr.47), hol (nr.48), hol (nr.49), hol (nr.61), hol (nr.62), iar ca sarcini, dreptul de folosință asupra 33/688 parte de sub II.1 în favoarea INSPECTORATULUI DE CARANTINA FITOSANITARA VAMALA TIMIȘOARA cu nr._/1998.
A constatat ca reclamantul INSPECTORATUL TERITORIAL PENTRU CALITATEA SEMINTELOR și MATERIALULUI SADITOR TIMIS este proprietarul cotei de 502/688 parte din imobil, parata . cotei de 133/688 parte construcție și teren, pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL AGRICULTURII și DOMENIILOR a cotei de 33/688 parte construcție și teren, imobil înscris în CF nr._ Timișoara, situat în Timișoara, . nr. 3, jud. T..
A dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului înscris în CF nr._ Timișoara nr. top 247/1, potrivit variantei I a raportului de contraexpertiza, după cum urmează:
-apartamentul nr.1 compus din laborator (nr.1), hol (nr.2), hol (nr.3), laborator (nr.4), sala de ședințe (nr.5), hol (nr.6), grup sanitar (nr.7), grup sanitar (nr.8), grup sanitar (nr.17), grup sanitar (nr.18), grup sanitar (nr.19), magazie materiale (nr.20), cabinet sef laborator (nr.21), hol (nr.22), oficiu (nr.23), sala server (nr.24), hol (nr.25), sala de ședințe (nr.26), laborator puritate (nr.27), camera (nr.28), laborator umiditate (nr.29), magazie de depozitare probe semințe (nr.33), magazie de depozitare probe semințe (nr.34), sector administrativ (nr.35), magazie de depozitare probe semințe (nr.36), sector administrativ (nr.37), birou director (nr.51), sala aparate (nr.52), laborator germinație (nr.53), laborator analize (nr.54), laborator analize (nr.55), laborator germinație (nr.56), grup sanitar (nr.58), grup sanitar (nr.59), oficiu (nr.60), birou relații cu publicul (nr.63), birou sala de ședințe (nr.64), hol (nr.65), birou inspector aprobator (nr.66), birou sector informațional (nr.67), birou casierie (nr.68), hol (nr.69), birou inspector aprobator (nr.70), birou inspector aprobator (nr.71), birou contabil sef (nr.72) cu 69,04% părți comune indivize și 475 mp teren în proprietate se va înscrie în CF nou sub nr. top 247/1/I în proprietatea INSPECTORATULUI TERITORIAL PENTRU CALITATEA SEMINTELOR și MATERIALULUI SADITOR TIMIS în cota de 1/1 parte
-apartamentul nr.2 compus din camera (nr.9), hol (nr.10), camera (nr.11), birou (nr.12), hol (nr.13), birou (nr.14), hol (nr.15), apartament de serviciu (nr.16), scări acces subsol (nr.32), birou director economic (nr.38), birou contabilitate (nr.39), birou secretariat (nr.40), grup sanitar (nr.42), birou director (nr.43), birou director tehnic (nr.50), pod (nr.57), cu 27,96% părți comune indivize și 192,36 mp teren în proprietate se va înscrie în CF nou sub nr.top 247/1/II în proprietatea . cota de 1/1 parte
-apartamentul nr.3 compus din camera ICFV (nr.44), camera ICFV (nr.45), cu 3% părți comune indivize și 20,64 mp teren în folosința se va înscrie în CF nou sub nr.top 247/1/III în proprietatea STATULUI R. în cota de 1/1 parte, sarcini 1/1 parte, drept de folosința asupra 33/688 parte de sub II.1 în favoarea INSPECTORATULUI DE CARANTINA FITOSANITARA VAMALA TIMIȘOARA cu nr._/1998, conform variantei I a raportului de contraexpertiza intocmit în cauza de experții tehnici Z. C., P. G. și S. I., ce face parte integranta din prezenta hotărâre.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că prin acțiunea civila înregistrată sub nr._, reclamantul INSPECTORATUL TERITORIAL PENTRU CALITATEA SEMINTELOR și MATERIALULUI SADITOR TIMIS a chemat în judecata pârâții . R. PRIN MINISTERUL AGRICULTURII, PADURILOR, APELOR și MEDIULUI și INSPECTORATUL DE CARANTINA FITOSANITARA VAMALA solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună ieșirea din indiviziune prin formarea și atribuirea de loturi în natură, corespunzător cotelor de coproprietate, cu numere topografice noi, înscrierea drepturilor de proprietate ale părților în cărți funciare noi, expertiza urmând să facă parte integrantă din sentință, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că imobilul în litigiu este descris în cartea funciară ca fiind „Clădire cu 1 etaj și curte în . nr.3 cu 668 mp teren” fiind înscris în CF nr._ Timișoara, nr.top.247/1, iar asupra lui părțile având următoarele cote: S. R.= 33/668 parte prin Ministerul Agriculturii, cu drept de folosință pentru pârâtul Inspectoratul de C. Fitosanitară; S.C. „S.” S.A.= 133/668 parte, I.C.S.M.S. T.- INSPECTORATUL TERITORIAL PENTRU CALITATEA SEMINȚELOR ȘI MATERIALULUI SĂDITOR T.= 502/668 parte.
Reclamantul a propus ca ieșirea din indiviziune să se facă prin formarea de loturi noi aferente drepturilor de proprietate pe baza unei expertize tehnice de specialitate.
In drept s-au invocat prevederile art. 728 C. civ. și art.6731 -_ C. pr. civ.
Reprezentantul pârâtei . solicitat admiterea acțiunii conform variantei III a raportului de expertiza, cu cheltuieli de judecata.
Prin notele scrise - fila 103 dosar - pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII, PADURILOR, APELOR și MEDIULUI a învederat ca nu se opune admiterii acțiunii, așa cum a fost formulata.
A fost încuviințată și administrata proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu expertiza tehnica judiciara în specialitatea topografie, precum și proba cu contraexpertiza.
Din analiza materialului probator administrat, instanța a reținut ca, potrivit extrasului CF nr._ Timișoara, reclamantul INSPECTORATUL TERITORIAL PENTRU CALITATEA SEMINTELOR și MATERIALULUI SADITOR este titularul dreptului de proprietate asupra 502/668 parte, conform Legii nr.15/90 și HG nr.834/1991, cu nr._/1998, S. R. PRIN MINISTERUL AGRICULTURII și DOMENIILOR este titularul dreptului de proprietate asupra 33/668 parte construcție și teren, conform Legii nr.4287/1921 în rangul încheierilor nr.2371/1923, etc.8896/1931, cu nr.8254/1995, iar pârâta . titularul dreptului de proprietate asupra 133/668 parte construcție și teren, conform HCL nr.82/98, Legii nr.15/91 și HG nr.834/91, cu nr.8254/1995.
Conform raportului de contraexpertiza întocmit în cauza de experții tehnici Z. C., P. G. și S. I., imobilul expertizat este amplasat în zona centrala a mun. Timișoara, .. 3 și este compus din doua corpuri de clădire, corpul A, regim de înălțime S+P+E+M și corpul B în regim de înălțime S+P+E și curtea aferenta.
Suprafața măsurată a imobilului expertizat este de 688 mp.
Potrivit dispozițiilor art. 728 C. civ. nimeni nu este obligat a rămâne în indiviziune.
Conform art. 33 al.1 din Legea nr.7/1996 republicata «În cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridica reala, se poate cere rectificarea, sau după caz, modificarea acesteia», iar în baza al.3 din același articol «Prin modificare se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului care poartă asupra acelui imobil. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate».
Potrivit art.89 al.1 din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliara rectificarea este operațiunea de carte funciara care reprezintă radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibila de a face obiectul unei înscrieri în cartea funciara, iar potrivit art.5 din regulament prin modificarea de carte funciara se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului înscris asupra acelui imobil, astfel încât modificarea suprafeței înscrise în cartea funciara nu va fi considerata o rectificare de carte funciara, ci o modificare de carte funciara.
Pentru aceste considerente, instanța a dispus conform celor mai sus-arătate.
Apelul declarat de pârâta . împotriva sentinței a fost respins prin decizia civilă nr. 342/25.05.2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta ., care a criticat-o pentru nelegalitate.
Prin decizia civilă nr. 773/15.03.2012 pronunțată în dosarul nr._ Curtea de Apel Timișoara a admis recursul astfel declarat, a casat decizia și a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul T. pentru rejudecarea apelului.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere, în esență, că tribunalul nu s-a preocupat să răspundă tuturor criticilor aduse prin motivele de apel, hotărârea fiind nemotivată .
La Tribunalul T. cauza a fost reînregistrată sub nr._ la 21.05.2012.
Prin decizia civilă nr. 161/26.02.2014 pronunțată în rejudecare, Tribunalul T. a respins apelul declarat de pârâta . sentinței civile nr. 9144/21.05.2010 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul_ în contradictoriu cu intimații INSPECTORATUL TERITORIAL PENTRU CALITATEA SEMINȚELOR ȘI MATERIALULUI SĂDITOR, S. R., prin MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR, APELOR ȘI MEDIULUI și INSPECTORATUL DE C. FITOSANITARĂ VAMALĂ T.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că, pe calea apelului, pârâta a solicitat examinarea în totalitate a fondului cauzei,schimbarea în tot a sentinței apelate și pronunțarea unei hotărâri de ieșire din indiviziune conform „Variantei 3" din același Raport de contraexpertiza, care să facă parte integranta din hotărârea pronunțata.
În motivare, a arătat că hotărârea este netemeinica, întrucât situația de fapt stabilita nu corespunde probelor administrate, conform Suplimentului la Raportul de Contraexpertiza Tehnica Topografica Judiciara, iar pe de alta parte, se întemeiază pe un probatoriu incomplet, în sensul ca raportul de contraexpertiza topografica nu a fost finalizat așa cum prevede legea și cum au solicitat părțile în cauza.
Sub acest aspect, a arătat următoarele:
1). Deși prima instanța a admis în cauza mai multe expertize tehnice topografice, acestea au fost ori anulate pentru deficientele grave din rapoartele depuse, ori modificate prin cele 3 variante incluse în raportul și suplimentul la raportul de contraexpertiza. ca urmare a greșelilor sau omisiunilor experților în pregătirea și prezentarea celor 3 variante propuse;
- dacă instanța de fond a apreciat ca prin propunerea celor 3 variante, experții și-au încheiat misiunea și obligațiile ce le revin în cauza, atunci trebuia să opteze la pronunțarea soluției pentru varianta nr.3 propusa de experți, care este cea mai realistă, cea mai eficientă și mai echitabilă, dar nu și cea mai completă dintre toate variantele, și nu pentru varianta 1. care nu respecta nici situația de fapt concreta și nici cerințele legii cu privire la folosința actuala de către părți a spațiilor existente în imobil.
Or, prin alegerea variantei I pentru ieșirea din indiviziune, prima instanța a greșit, menționând în tot cuprinsul hotărârii, dar și în dispozitivul ei, conținutul Variantei I de la „Raportul de Contraexpertiza Topografica Judiciara", care nu include și suprafața pivniței din Aripa B a imobilului, aparținând paratei . în loc să-l menționeze pe cel de la Varianta I din „Suplimentul la Raportul de Contraexpertiza Tehnica Topografica Judiciara", care include și suprafața pivniței de 22,30 mp, așa cum a fost stabilit de către experți, la cererea pârtilor, prin suplimentul la raportul de contraexpertiza.
Pe de alta parte, a favorizat reclamantul, acordându-i și ce nu i-a aparținut niciodată și nu a avut în folosința sa până în prezent, respectiv, „Grupul sanitar nr.17" de la parter, care aparține de fapt și de drept pârâtei ., pentru că acest grup sanitar deservește personalul din încăperile situate în Aripa B a imobilului, aparținând prin cumpărare, pârâtei.
Prin urmare, instanța nu numai că a creat un disconfort pentru personalul din Aripa B a imobilului, aparținând paratei S. SRL, lăsând-o pe aceasta fără niciun grup sanitar pentru toate încăperile din aceasta aripa, dar l-a favorizat pe reclamant, acordându-i încă un grup sanitar în plus, cu toate că aceasta avea deja 2 grupuri sanitare, respectiv „Gr.sanitar nr.18" și „Gr.sanitar nr.19", astfel încât, reclamantul are acum 3 grupuri sanitare Ia parter, iar parata S. SRL niciunul.
Prima instanța a ignorat cu desăvârșire faptul ca reclamantul si-a construit mansarda la mult timp după introducerea acțiunii de ieșire din indiviziune, respectiv, obiectivele pentru ieșirea din indiviziune au fost formulate la 17.06.2006, iar autorizația de construire a mansardei s-a obținut Ia data de 23.01.2007.astfel ca, în timp ce acțiunea de partaj era pe rol, reclamantul si-a construit mansarda în imobil fără sa înștiințeze instanța despre acest lucru și fără s-o consulte sau să-i prezinte proiectul construcției și pârâtei, în calitate de proprietar coindivizar.
În felul acesta, reclamantul și-a construit mansarda în podul imobilului unde a dorit, adică și pe podul pârâtei, cauzându-i acesteia mari necazuri și prejudicii, prin fisurarea tavanelor și scurgerea apei de Ia grupurile sanitare, iar podul reclamantului rămânând liber de construcții în mare parte.
Mai mult, prin construirea celor doua grupuri sanitare cu numerele 58 și 59 pe podul pârâtei S. SRL, i-a obturat acesteia . Aripa B a imobilului, lăsându-i doar o porțiune de 60 de cm de trecere, (printre cele 2 grupuri sanitare) spațiu care este total insuficient și absolut incomod pentru ca pârâta să-și amenajeze la rândul sau mansarda în pod și să-l administreze în mod curent.
Este evident acum, că dacă reclamantul a abuzat de dreptul sau de a construi și pe podul pârâtei, cu consecințele arătate mai sus, dacă experții nu au dat curs obiecțiunii la contraexpertiza de a propune mutarea „Grupurilor sanitare nr.58 -59" și a „Oficiului nr.60" pe podul reclamantului, (unde are loc suficient pentru a construi) iar dacă prima instanța nu a dispus ieșirea din indiviziune pe baza variantei 3. propusă de apelanți, atunci singura posibilitate de corectare a acestor erori sau omisiuni rămâne ca instanța de apel să dispună partajul pe baza variantei 3 din raportul de contraexpertiza topografica.
În cazul în care reclamantul refuză să-și mute aceste grupuri sanitare și oficiul pe suprafața podului sau, (deși acest lucru este posibil și ușor de realizat, cele trei încăperi fiind construite din rigips) atunci reclamantul poate sa-si construiască alte încăperi de acest gen, cele în litigiu urmând sa rămână paratei.
În felul acesta, prin aplicarea variantei 3 la partajul judiciar, vor fi respectate toate spatiile pe care părțile în litigiu le-au deținut și le folosesc și în prezent, neexistând niciun motiv de nemulțumire din partea coindivizarilor, deoarece aceasta varianta asigura totodată și respectarea cotelor de proprietate înscrise în cartea funciara., cat și folosința actuala a bunurilor.
Deși în motivarea hotărârii apelate, instanța de fond a invocat dispozițiile art.728 C. civ., potrivit cărora, „nimeni nu este obligat a rămâne în indiviziune" și cu toate ca atât reclamantul cat și parata au solicitat prin obiectivele sau obiecțiunile formulate pentru experți sa fie partajat și podul imobilului potrivit cotelor părți ce le revin, totuși, instanța a admis ca podul sa fie înscris la „bunuri comune", fără sa explice sau sa motiveze din ce rațiuni a hotărât așa.
Or, daca voința coproprietarilor a fost de a supune partajului și podul, dacă acest lucru a fost posibil topografic și s-a solicitat experților, aceștia erau obligați sa facă măsurătorile pentru stabilirea procentului și suprafeței de pod ce revin fiecărui coindivizar.
A apreciat că instanța a greșit când a tolerat sau a admis scuza experților de a nu partaja podul pentru ca „este prea mult de lucru" și pentru ca „variantele propuse de ei sunt suficiente pentru ca instanța sa pronunțe o soluție corecta".
Greșeala primei instanțe este cu atât mai gravă cu cat experții au fost plătiți pentru a face un partaj corect, echitabil și cat mai real, iar reclamantul ITCSMS T. și parata S. SRL sunt proprietari cu statut juridic diferit, unul reprezentând S. R., iar celalalt fiind proprietar privat, care nu pot fi obligați sa-si administreze podul în comun, atâta vreme cat este posibil de partajat în natura.
Fața de acest aspect, în temeiul art. 295 alin.2 C. pr. civ, a solicitat instanței să încuviințeze completarea probelor administrate de către prima instanța, în sensul de a-i obliga pe experții care au făcut măsurătorile din Raportul și Suplimentul la Raportul de Contraexpertiza Tehnica Topografica Judiciara, să partajeze și podul imobilului în natura și sa-1 includă în variantele propuse instanței.
Din probatoriul administrat raportat la dispozițiile legale incidente, tribunalul a reținut că pârâta a criticat soluția pronunțată de prima instanță cu privire la partajarea imobilului în varianta 1 din cele trei variante propuse prin expertizele efectuate în cauză, arătând că varianta 3 propusă de experți era cea mai realistă, cea mai eficientă și cea mai echitabilă, dar nu și cea mai completă dintre toate variantele. În ceea ce privește varianta 1 aleasă de prima instanță, aceasta nu respectă nici situația de fapt concretă și nici cerințele legii cu privire la folosința actuală de către părți a spațiilor existente în imobil.
Potrivit dispozițiilor art. 6739 C. pr. civ. din 1865 „La formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea”.
În consecința, instanța a analizat comparativ varianta 1 și varianta 3 (f. 272 dos prima instanță) pentru a stabili care dintre cele două variante respectă cerințele textului legal citat anterior.
În primul rând,cotele părți ce se cuvin părților sunt următoarele:
- apelanta S.C. S. S.A. – 133/668 parte construcții
- intimata ICSMS T. – 502/668 parte construcții.
Potrivit Variantei 1, apelantei i se atribuie o suprafață utilă din construcție de 391,31 mp ceea ce înseamnă 194,76/668 părți, iar intimatei ICSMS o suprafață utilă de 911,27 mp ceea ce înseamnă 453,57/668 părți.
Prin urmare, aceasta varianta (cu care apelanta nu este de acord și pe care intimata o acceptă), oferă apelantei un plus de suprafață față de cota sa parte din dreptul de proprietate asupra construcției. Practic, apelanta are dreptul la o suprafață utilă de 267,21 mp și primește 391,31 mp. Tribunalul a apreciat că acest surplus de suprafață reprezintă o compensație suficientă pentru faptul că apelanta primește un singur grup sanitar sau un eventual disconfort cauzat de faptul că personalul său trebuie să folosească un alt grup sanitar decât cel cu care era obișnuit. Mai mult, având în vedere acest surplus de suprafață, apelanta își poate amenaja un alt grup sanitar. Potrivit soluției primei instanțe,apelanta nu trebuie să plătească o sultă pentru acest surplus de suprafață (părțile nici nu au cerut egalizarea loturilor prin plata unei sulte).
Varianta 3 -pe care o solicită apelanta-oferă acesteia o suprafață utilă de 437,26 mp, ceea ce înseamnă cu 170 mp mai mult decât are dreptul să primească potrivit cotei sale de proprietate și nu a fost însușita de instanța de judecată întrucât apelanta solicită să primească cu titlu gratuit o suprafață egală cu mai mult de jumătate din suprafața care i se cuvine.
În ceea ce privește susținerile apelantei privind construirea mansardei de către intimata reclamantă fără acordul său și prin cauzarea unor prejudicii, tribunalul a apreciat că această împrejurare de fapt excede obiectului prezentei cauze. Prin sentința apelată s-a soluționat o cerere de partaj, iar în apel părțile nu pot schimba obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu pot face alte cereri noi (art. 294 alin. 1 C. pr. civ. din 1865).
Mansarda a fost construită în baza unei autorizații de construire (așa cum a arătat apelanta însăși în cuprinsul cererii de apel), iar dacă această autorizație a fost obținută în mod ilegal sau intimata reclamantă a construit fără să respecte această autorizație de construire sau daca prin construirea acestei mansarde s-au produs prejudicii apelantei, aceasta are la dispoziție o altă cale juridică pentru remedierea acestei situații.
Apelanta nu a invocat faptul că ar avea un drept de proprietate și asupra acestei mansarde pentru a putea cere și partajarea acesteia în calitate de bun comun aflat în coproprietate.
De asemenea, apelanta a criticat faptul că nu a fost partajat și podul imobilului, acesta fiind înscris la bunuri comune.
Tribunalul a reținut că în cazul proprietății comune pe cote-părți stabilă și forțată din clădirile cu mai multe locuințe (apartamente) sau alte spații decât locuințe ce aparțin unor proprietari diferiți, coproprietatea apare ca fiind perpetuă, dincolo de voința proprietarilor. De regulă, ea are ca obiect bunuri care prin natura sau prin destinația lor pot fi folosite de mai mulți coproprietari. Mai degrabă, destinația acestor bunuri este perpetuă și, de aceea, această coproprietate nu poate înceta prin partaj. În acest caz suntem în prezența a două drepturi de proprietate distincte: dreptul de proprietate exclusivă ce aparține fiecărui proprietar asupra bunului principal (în speță asupra unui apartament) și dreptul de proprietate comună pe cote-părți stabilă și forțată asupra bunurilor considerate ca accesorii pe lângă bunurile principale, drept ce aparține tuturor coproprietarilor.
Podul face parte din bunurile comune indivize și este destinat folosinței tuturor proprietarilor de apartamente din imobilul respectiv. În momentul în care acest pod nu mai este necesar pentru o bună folosire a întregului imobil, atunci podul poate fi partajat.
În mod normal, podul ar trebui partajat în așa fel încât fiecare apartament să aibă propria suprafață de pod pe care să o poată folosi. Dacă acest pod nu mai este necesar pentru buna folosire a întregului imobil, atunci ar trebui ca fiecare apartament, fiind vorba de unități locative distincte, să aibă o suprafață de pod proprie,neavând importanță faptul că aceste apartamente au în prezent sau vor avea în viitor un proprietar comun.
Experții au arătat că scoaterea podului din bunurile comune și partajarea în natură a acestuia este o chestiune care din punct de vedere practic este greu de realizat (f. 294), iar în apel, în rejudecare, domnul expert T. D. T. a arătat că reclamanta intimată a amenajat, în baza unei autorizații de construire valabile, o mansardă în podul existent.
Prin urmare, apelanta nu a dovedit în prezenta cauză că podul poate fi scos din categoria bunurilor comune indivize și poate fi comod partajat în natură.
Pentru toate aceste considerente, instanța a dispus conform celor mai sus-arătate.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen pârâta . care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul sistării indiviziunii conform variantei 3 din suplimentul la raportul de contraexpertiză tehnică topografică sau a altei variante noi propusă de experții în topografie.
În motivare a invocat că hotărârea recurată nu respectă dispozițiile art. 261 alin.1 pct. 5 C. pr. civ., nu este motivată, nu răspunde motivelor de apel, astfel că sunt incidente disp. art. 304 pct. 7 C. pr. civ.
A învederat că, în cuprinsul deciziei, apelanta este indicată și ca fiind societate pe acțiuni (SA), deși forma sa de organizare este societate cu răspundere limitată (SRL) și că instanța de apel face referire la o altă hotărâre decât cea pronunțată în apel în primul ciclu procesual.
A invocat că instanța de apel nu a examinat criticile vizând reținerea ca modalitate de partajare a variantei 1 din raportul de contraexpertiză tehnică în loc de varianta 1 din suplimentul la acest raport, consecința fiind imposibilitatea înscrierii dreptului de proprietate al recurentei asupra pivniței de 22,30 mp din aripa B a imobilului.
A invocat că în mod nelegal i s-a atribuit reclamantei grupul sanitar nr. 17 de la parter (care aparține de fapt și de drept pârâtei și care deservește personalul acesteia din aripa B a imobilului), deși aceasta avea deja două grupuri sanitare, fiind încălcate disp. art. 6739C. pr. civ. propunerea experților validată de instanță fiind nelegală.
A invocat încălcarea sus-menționatei norme legale făcând referire la faptul că pârâta nu a solicitat atribuirea unei suprafețe suplimentare ci experții au făcut propunerea în acest sens; aceștia nu au partajat în natură podul invocând că operațiunea este dificilă și laborioasă.
A învederat că amenajarea mansardei a fost realizată de reclamantă după declanșarea litigiului de față și că modul în care aceasta a realizat grupurile sanitare îi crează mari inconveniențe și deși a menționat aceste aspecte, instanța de apel a apreciat că ele exced litigiului de față, litigiu declanșat de reclamantă.
A criticat modalitatea în care instanța de apel a administrat și evaluat proba cu expertizele tehnice solicitate spre administrare, cu consecința (inclusiv) a menținerii podului în stare de indiviziune.
În drept a invocat disp. art. 304 pct. 7, 9 C. pr. civ.
Pe cale de întâmpinare, intimatul Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor T. a solicitat respingerea recursului.
Legal citați, S. R., PRIN MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR, APELOR ȘI MEDIULUI și INSPECTORATUL DE C. FITOSANITARĂ VAMALĂ nu au formulat întâmpinări în cauză.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art. 306 alin. 2 C. pr. civ., față de disp. art. 299 și urm. C. pr. civ., văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la Judecătoria Timișoara și reînregistrată ca urmare a disjungerii (dispusă prin sentința civilă nr. 5751/04.06.2007) sub nr. dos_, reclamanta a solicitat sistarea stării de indiviziune asupra imobilului în litigiu prin formarea de loturi noi aferente drepturilor de proprietare ale coindivizarilor.
Prin întâmpinarea depusă în dosarul inițial, pârâta recurentă a solicitat ca sistarea indiviziunii să se realizeze în baza unei expertize extrajudiciare deja efectuată, podul imobilului urmând să rămână în regim de bun comun ori, în cazul în care reclamantul nu este de acord cu menținerea coproprietății, să fie obligat să prezinte planurile de împărțire a podului (f. 30, 31 dos_ ).
Cum reclamanta nu a fost de acord cu validarea pe cale judiciară a expertizei extrajudiciare, instanța a făcut corecta aplicare a disp. art. 201 C. pr. civ., dispunând efectuarea unor expertize de specialitate; pe de altă parte, menținerea în coproprietatea podului prin hotărârea pronunțată în cauză nu a fost contestată de reclamantă în căile de atac.
Se observă, astfel, că instanța a fost investită cu cererea în sistare a indiviziunii conform cotelor de proprietate formulată de reclamantă și că pârâta recurentă nu a formulat în condițiile și termenul prevăzut de disp. art. 112, 119, 132 alin. 1 C. pr. civ. o cerere prin care să propună o altă modalitate de partajare, susținerile sale cuprinse în cuprinsul obiectivelor pentru expertize ori al obiecțiunilor la expertizele întocmite în cauză neîntrunind cerințele impuse de normele legale sus-menționate.
Corespunde realității că, potrivit disp. art. 6739 C. pr. civ., la formarea loturilor se va ține cont nu doar de cotele de proprietate ale părților, ci și de alte criterii, cum ar fi natura bunului ori activitatea desfășurată de părți însă, contrar susținerilor recurentei, prin menținerea soluției primei instanțe de validare a variantei 1 din raportul de contraexpertiză, tribunalul a făcut corecta aplicare și interpretare a normei legale menționate.
Astfel, instanța a avut în vedere atât folosința imobilului și cotele de proprietate ale părților, precum și necesitatea ca, prin modul de formare a apartamentelor și prin atribuirea acestora, cotele de drept ale coproprietarilor să fie, pe cât se poate, respectate.
Menținând varianta de sistare a indiviziunii validată de prima instanță în detrimentul celei alese de recurentă, instanța de apel a reținut că, dacă varianta 1 asigură acesteia un plus de suprafață, varianta 3 ar presupune atribuirea către aceasta a unei suprafețe și mai mari, în detrimentul celorlalți coindivizari; or, dacă aceștia din urmă s-au arătat de acord cu prima variantă, nu au achiesat la cererea pârâtei – recurente de validare a celei de-a treia.
Corespunde realității că includerea unui grup sanitar în alt apartament decât cel dorit de pârâtă ar putea cauza un disconfort unora dintre angajați după cum recurenta susține, însă aceasta nu a invocat și nu a probat că o atare modalitate de formare a loturilor i-ar provoca o tulburare însemnată în realizarea obiectului de activitate.
Pe de altă parte, conform înscrierilor de carte funciară, imobilul în integralitatea sa se găsește în stare de indiviziune, susținerile recurentei potrivit cărora grupul sanitar nr. 17 i-ar aparține de fapt și de drept nefiind dovedite.
În fine, instanța de apel a reținut că, în condițiile art. 3 alin. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991, recurenta are posibilitatea amenajării unui grup sanitar în spațiul atribuit ca urmare a sistării indiviziunii.
Nici criticile pârâtei vizând soluția dată în apel cu privire la podul comun nu sunt de natură a atrage modificarea deciziei recurate.
Astfel, cum în mod corect a reținut tribunalul, afirmata nelegalitate a amenajării mansardei de către reclamantă cu consecința producerii prejudiciilor arătate de recurentă exced obiectului litigiului și cererilor cu care prima instanță a fost legal investită.
În al doilea rând, este de observat că tribunalul a reținut că, în mod obișnuit, podul unei clădiri cu mai multe apartamente se găsește în coproprietate comună forțată și că, în cauză, pârâta nu a dovedit că podul poate fi scos din categoria bunurilor comune indivize și, deci, că ar fi comod partajabil în natură.
În consecință, contrar susținerilor recurentei, și pentru argumentele mai sus arătate a menținut instanța starea de indiviziune asupra podului, nu doar pentru că experții ar fi opinat că partajarea în natură a podului ar fi greu de realizat.
Pârâta are, însă, posibilitatea de a obține, cu respectarea normelor legale incidente, sistarea indiviziunii asupra podului, putând proba că menținerea acestuia în coproprietate nu se mai justifică.
Faptul că instanța de apel a apreciat că probele administrate în cauză (inclusiv în apel) au fost concludente pentru soluționarea litigiului și a pronunțat decizia în baza acestor probe nu se constituie în motiv de nelegalitate în sensul art. 304 pct. 1-9 C. pr. civ., o atare critică vizând o eventuală eronată apreciere a necesității administrării de noi probe și modalitatea în care cele administrate au fost apreciate, aspecte ce ar putea fi încadrate în disp. art. 304 pct. 10-11 C. pr. civ., norme abrogate la data pronunțări deciziei recurate.
Susținerile recurentei potrivit cărora sistarea indiviziunii conform variantei 1 din raportul de expertiză și nu variantei 1 din suplimentul la acest raport este de natură a o împiedica să își înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate asupra pivniței de 22,30 mp nu se constituie în temeiuri de modificare a deciziei câtă vreme, pe o parte, astfel cum recurenta însăși susține, modalitatea de partajare astfel stabilită ar putea reprezenta o eventuală greșită interpretare a probelor administrate (situație ce s-ar putea încadra în disp. art. 304 pct. 11 C. pr. civ., normă abrogată, conform celor mai sus-arătate) și, pe de altă parte, pârâta nu are un drept de proprietate exclusiv asupra spațiului – pivniță.
Sunt nefondate susținerile recurentei vizând incidența în cauză a disp. art. 304 pct. 7 C. pr. civ. câtă vreme din lecturarea considerentelor deciziei atacate rezultă că aceasta cuprinde motivele care au stat la baza respingerii apelului, motive care se coroborează unele cu altele și care conduc în mod logic spre soluția pronunțată.
Mențiunile din cuprinsul considerentele deciziei tribunalului vizând forma de organizare a pârâtei-recurente, numere de hotărâri, dosare și suprafața imobilului sunt rezultatul unor erori de tehnoredactare ce pot fi îndreptate în condițiile art. 281 C. pr. civ. și care nu sunt de natură a influența hotărârea pronunțată în apel.
Pentru aceste considerente, în baza disp. art. 312 alin. 1 C. pr. civ. raportat la art. 304 pct. 7,9 C. pr.c iv., art. 306 alin. 2 C. pr. civ., instanța va respinge recursul declarat de pârâta ., împotriva deciziei civile nr. 161/26.02.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta ., împotriva deciziei civile nr. 161/26.02.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 17.09.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUGheorghe O.
GREFIER,
A. M. T.
Red. FȘ/26.09.2014
Teh. AMT/17.10.2014/2 ex.
Instanța de fond: Judecătoria Timișoara - jud. L. R.
Instanța de apel: Tribunalul T. – jud. I. A. D., A. C.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 328/2014. Curtea de... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1383/2014. Curtea... → |
|---|
