Anulare act. Decizia nr. 858/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 858/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 8524/30/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 30.07.2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 858/R
Ședința publică din 29 octombrie 2014
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții M. I. și S. I.- V., în prezent decedat, continuat de fiul acestuia, S. V., precum și recursul declarat de pârâtul Primarul M. Timișoara împotriva sentinței civile nr. 769/16.04.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică la a doua strigare, se prezintă pentru reclamanta recurentă, mandatarul acesteia, domnul P. M.-V., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care mandatarul reclamantei recurente depune la dosar concluzii scrise și arată că nu are cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Mandatarul reclamantei recurente solicită admiterea recursului reclamanților și respingerea recursului pârâților. Precizează că, prin recursul formulat, reclamanții au contestat doar cuantumul cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată:
Prin acțiunea înregistrată la 13.09.2012 la Tribunalul T.- Secția de C. Administrativ și Fiscal sub nr._, reclamanții S. I.-Virgiul și M. I. au chemat în judecată pârâtul Primarul M. Timișoara și au solicitat instanței, în principal, să dispună anularea în parte a dispoziției nr. 209/11.02.2011 a Primarului M. Timișoara, in ceea ce privește dispoziția că acest teren își va păstra destinația de parc, fără a se putea elibera autorizație de construcție.
În subsidiar, reclamanții au solicitat anularea dispoziției nr. 209/11.02.2011 a Primarului M. Timișoara, prin care le-a fost atribuit, prin compensare, un teren ce face parte din parcul Stadion cu specificația că acest teren își va păstra destinația de parc, fără a se putea elibera autorizație de construcție, obligarea pârâtului la acordarea in compensare a unui alt teren, cu valoare asemănătoare, pentru care se va putea elibera autorizație de construcție și obligarea la plata de daune materiale și morale în cuantum de 300 lei pentru fiecare zi de întârziere, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii, reclamanții au arătat că - în baza deciziei civile nr. 308/18.12.2008 a Curții de Apel Timișoara, definitivă si irevocabilă prin decizia nr.7317/8.07.2009 a Înaltei Curți de Casație si Justiție - s-a dispus acordarea in compensare a terenului situat in Timișoara, ., in suprafața de 647 mp, din CF nr. 1 Timișoara, nr. top 8718/1, conform documentației de dezmembrare efectuata de inginer expert A. C..
La data de 23.03.2012, s-au adresat pârâtului cu o cerere prin care au solicitat punerea in posesie cu privire la teren.
Prin adresa ./16.07.2012, li s-a comunicat că, potrivit Cadastrului V. si a GIS - ului, .. 8718/1 este zona verde, iar conform Legii nr. 24/2007 actualizata, art. 18, înstrăinarea si atribuirea terenurilor cu spații verzi se efectuează in condițiile prevăzute de lege, cu păstrarea destinației de spațiu verde.
Reclamanții au arătat că la data la care au solicitat această parcelă de teren, pe terenul respectiv nu erau plantați arbuști si nici nu era amenajat ca parc. Investițiile au fost efectuate in anul 2008, iar cererea de restituire a fost formulată încă din anul 2006. La data de 10.09.2012, au revenit cu o cerere către P. Timișoara, prin care au solicitat anularea dispoziției nr. 909/11.02.2011 a Primarului M. Timișoara pentru motivele expuse in prezenta acțiune.
Reclamanții au precizat că în condițiile în care se va putea să li se acorde autorizație de construcție, sau un alt teren în schimb, pentru care să se poată elibera autorizație de construcție, se va supune atenției Primăriei M. Timișoara oferta de vânzare sau de închiriere a terenului în suprafața de 647 mp.
In acest sens, au solicitat Primăriei M. Timișoara ca,în baza dreptului de preemțiune, in primul rând să se pronunțe asupra ofertei de înstrăinare a respectivului teren la valoarea de 750 euro/mp; în cazul în care P. M. Timișoara nu este interesata de cumpărarea acestui teren, se oferă închirierea terenului contra sumei de 9.705 euro/luna, pe o perioada de 50 ani, cu plata chiriei lunar.
Prin încheierea pronunțată de Tribunalul T. - Secția C. Administrativ si Fiscal în dosarul nr._ la data de 20.02.2013, a fost admisă excepția de necompetentă funcțională a instanței de contencios administrativ fiscal.
S-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul Secției de C. Administrativ și Fiscal și trimiterea spre competentă soluționare Secției I Civilă din cadrul Tribunalului T..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului T.- Secția I Civilă sub nr._ .
In drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004.
Prin sentința civilă nr. 769/16.04.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a luat act de renunțarea reclamanților la judecata capetelor de cerere 2 și 3 din acțiune.
A admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanții S. I.-Virgiul și M. I. împotriva pârâtului Primarul M. Timișoara.
A anulat în parte dispoziția nr. 209/11.02.2011 a pârâtului, în sensul că art. 1 va avea următorul conținut:
„Dispune restituirea către reclamanții Surlașiu I. V. și M. I., prin compensare a suprafeței de teren de 647 mp din CF1 Timișoara, nr. top 8718/1, potrivit dezmembrării ce va apărea în conformitate cu expertiza tehnica judiciara efectuata de ing. expert A. C., care face parte integrantă din decizia civilă nr. 308/18. 12. 2008 pronunțata de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ .”
A respins, în rest, acțiunea precizată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la 19.11.2013 a fost depusă la dosar încheierea de autentificare nr. 717/25.10.2013 eliberată de BNP R. F. V., prin care reclamanții au declarat că renunță la petitele 2 și 3 din acțiunea introductivă, în dosarul nr._ al Tribunalului T..
Conform prevederilor art. 246 C.p.c., instanța a luat act de renunțarea la judecată.
Instanța a apreciat că în speță operează prezumția lucrului judecat.
Principiul autorității de lucru judecat presupune, în ideea asigurării stabilității raporturilor juridice, ca o chestiune litigioasă, odată tranșată de instanță, să nu mai poată fi adusă înaintea judecății.
Din acest punct de vedere, a constatat că într-o primă judecată s-a dispus în mod irevocabil - prin decizia civilă nr. 308/18.12.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia nr. 7317/08.07.2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție - acordarea in compensare a terenului situat in Timișoara, ., in suprafața de 647 mp, din CF nr. 1 Timișoara, nr. top 8718/1, potrivit dezmembrării ce se va opera în conformitate cu expertiza tehnică efectuata de inginer expert A. C..
Această statuare a instanței nu poate fi supusă unei reevaluări ulterioare, fără încălcarea autorității de lucru judecat, întrucât ea este rezultatul dezbaterilor judiciare și verificării jurisdicționale a instanței.
Este vorba de prezumția lucrului judecat care funcționează în cauză (art. 1200 pct. 4, cu referire la art. 1202 alin. 2 din Codul civil), potrivit căreia o hotărâre irevocabilă exprimă realitatea raporturilor juridice dintre părți (res judicata pro veritate habetur), neputându-se primi vreo dovadă contrară, față de caracterul absolut al prezumției (art. 1202 alin. 2 din Codul civil).
Prin urmare, a reținut prima instanță, dispoziția pârâtului nelegală sub aspectul modificării conținutului hotărârii judecătorești irevocabile enunțate.
În schimb, solicitarea reclamanților privind obligarea pârâtului la plata de daune materiale și morale în cuantum de 300 lei pentru fiecare zi de întârziere este neîntemeiată, raportat la împrejurarea că în cauză s-a emis o dispoziție - ce e contestată în instanță; pârâtul nu a stat în pasivitate, fapt ce ar constitui o împrejurare generatoare de daune în sarcina sa.
Fără cheltuieli de judecată, nesolicitate, a mai reținut prima instanță.
Împotriva sentinței civile nr. 769/16.04.2014 a Tribunalului T. au declarat recurs în termenul legal atât reclamanții, cât și pârâtul.
În motivarea recursului, reclamanții M. I. și S. I.- V. au adus critici neacordării cheltuielilor de judecată de către prima instanță. Astfel, au arătat că nu s-a ținut seama de faptul că ei au solicita expres de mai multe ori, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, plata cheltuielilor de judecată în temeiul art. 274 C.p.c. (din 1865). Plata cheltuielilor de judecată, ca fiind în sarcina părții care cade în pretenții, a fost solicitată în primul rând prin acțiunea principală, ulterior confirmată prin Nota de ședință- Memoriu depus la data de 21.03.2014 și reconfirmată prin concluziile finale depuse la data de 11.04.2014 pentru termenul de judecată din 15.04.2014.
Mai mult, au depus în acest sens înscrisurile doveditoare privind plata asistenței judiciare în original, la data de 03.02.2014, prin următoarele chitanțe: nr. 137/17.11.201, reprezentând suma de 400 lei; chitanța nr. 150/23.01.2012, reprezentând suma de 400 lei; chitanța nr. 157/05.02.2012, reprezentând suma de 200 lei; chitanța nr. 172/17.03.2012, reprezentând suma de 200 lei; chitanța nr. 172/17.03.2012, reprezentând suma de 200 lei; la totalul de 1200 lei se adaugă suma de 2000 lei, justificată cu chitanța nr. 151/19.1.2013, depusă în original la termenul de judecată din 10.12.2013.
În drept, au invocat art. 274 al. 1, art. 82 al. 1, art. 299 al. 1, art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 304 1 C.p.c. (1865).
În motivarea recursului pârâtului Primarul M. Timișoara s-a arătat că, în privința terenului menționat în decizia civilă nr. 308/18.12.2008 a Curții de Apel Timișoara pentru a fi atribuit reclamanților în compensare, prin referatul nr. SJ2010-_/27.08.2010 al Direcției de Mediu din cadrul Primăriei Timișoara s-a precizat că acest teren face parte, împreună cu alte parcele, din Parcul Stadion.
Parcul Stadion a fost amenajat inițial în anul 1963 odată cu construcția Stadionului „D. Păltinișan”, definitivându-se în anii 1970 după construcția blocului de pe . (. class="PlainText"> În conformitate cu avizul unic eliberat de Serviciul Banca de Date Urbană și cadastru și cu planșele anexe având nr. 1365/15.10.2010, terenul este afectat de rețele subterane aparținând . SA și .>
Conform adresei Direcției de Mediu- Serviciul Spații Verzi nr. SJ 2010-_/26.01.201, ”în perioada1998-2009 la Parcul Stadion s-au efectuat lucrări în valoare de 718.620,78 lei la care se adaugă TVA și rata inflației pe toată perioada”.
Potrivit art. 18 (3) din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților, ”înstrăinarea și atribuirea terenurilor cu spații verzi se efectuează în condițiile prevăzute de lege, cu păstrarea destinației de spațiu verde”, iar prin OUG nr. 114/2007 pentru modificarea și completarea OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului se dispune că „schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, reducerea suprafețelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora”, iar „actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea prevederilor anterioare sunt lovite de nulitate absolută”.
În aceste condiții, a arătat pârâtul recurent, dispoziția nr. 209/11.02.2011 este temeinică și legală în privința menținerii destinației de parc a terenului acordat în compensare reclamanților și a neacordării de autorizație de construcție pentru terenul respectiv.
De asemenea, a precizat că nu există alte bunuri sau servicii disponibile pentru asemenea compensări.
În drept, a invocat art. 304 pct. 9 C.p.c.
Prin întâmpinare, reclamanții au solicitat respingerea recursului pârâtului ca nefondat, cu motivarea că în cauză operează efectul pozitiv al lucrului judecat prin raportare la decizia civilă nr. 308/18.12.2008 a Curții de Apel Timișoara în dosarul nr._ .
Prin încheierea din 1.10.2014, întrucât reclamantul recurent S. I.-V. a decedat la 25.06.2014, instanța a dispus introducerea în cauză, în baza art. 243 pct. 1 C.p.c., a succesorului acestuia, S. V. (fiu).
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 304 1 și art. 306 al. 2 C.p.c., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul reclamanților este întemeiat, urmând a fi admis, iar recursul pârâtului este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
În ceea ce privește recursul reclamanților, contra celor reținute de prima instanță, care nu le-a acordat acestora cheltuieli de judecată pe motiv că nu au fost solicitate, aceștia au solicitat cheltuieli de judecată atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin concluziile scrise depuse la dosar (filele 27 și 56) și care atestă plata onorariului de avocat în cuantum de 3200 lei.
Prin urmare, în mod greșit prima instanță nu a făcut aplicarea art. 274 al. 1 C.p.c., impunându-se admiterea recursului reclamanților și modificarea sub acest aspect a hotărârii primei instanțe.
În ceea ce privește însă recursul pârâtului, acesta este neîntemeiat.
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză operează prezumția de lucru judecat (art. 1200 pct. 4 C.civ.) prin raportare la decizia civilă nr. 308/18.12.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ (irevocabilă prin decizia nr. 7317/8.07.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).
Prin decizia menționată, s-a dispus irevocabil, cu putere de lucru judecat, în dosarul având ca obiect tot Legea nr. 10/2001, ca reclamanților să li se atribuie în compensare pentru un teren expropriat, terenul de 647 mp din CF nr. 1 Timișoara, nr. top 8718/1, conform expertizei efectuate în cauză, care face parte integrantă din hotărâre și prin care s-a constatat că terenul respectiv este liber de sarcini și disponibil.
Pârâtul, prin dispoziția contestată în dosarul de față, a încălcat o hotărâre judecătorească ce a intrat în puterea lucrului judecat.
Prin urmare, în cauză operează prezumția legală a lucrului judecat (art. 1200 pct. 4 C.civ.), potrivit căreia o hotărâre irevocabilă exprimă realitatea raporturilor juridice dintre părți, neputându-se primi vreo dovadă contrară, față de caracterul absolut al prezumției (art. 1202 al. 2 C.civ.).
Față de aceste considerente, în baza art. 304 pct. 9, raportat la art. 274 al. 1 C.p.c., și a art. 312 al. 2 C.p.c., Curtea va admite recursul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 769/16.04.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
În consecință, va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul că va obliga pârâtul Primarul M. Timișoara la plata în favoarea reclamanților la plata sumei de 3.200 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
În baza art. 312 al. 1 C.p.c., va respinge recursul declarat de pârât împotriva sentinței civile nr. 769/16.04.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții M. I. și S. I.- V. împotriva sentinței civile nr. 769/16.04.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Modifică în parte hotărârea atacată, în sensul că obligă pârâtul Primarul M. Timișoara la plata în favoarea reclamanților la plata sumei de 3.200 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul M. Timișoara împotriva sentinței civile nr. 769/16.04.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
G. O. RUJIȚA R. F. Ș.
GREFIER,
C. J.
Red. R.R.- 03.11.2014;
Tehnored. C.J.- 10.11.2014; 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul T.
Judecător: C. P.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 852/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 94/2014. Curtea de... → |
|---|
