Prestaţie tabulară. Decizia nr. 266/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 266/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 13260/325/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 266
Ședința publică din 18 martie 2014
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
JUDECĂTOR: M. G.
GREFIER: I. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Capețan - B. M. R. împotriva deciziei civile nr.571/20.09._ pronunțată de Tribunalul T. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanții intimați C. A. și S. B., având ca obiect prestație tabulară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru reclamanții intimați C. A. și S. B., av. V. R. și pentru pârâtul recurent Capețan - B. M. R., av. C. N..
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii recurate, cu consecința respingerii acțiunii reclamanților, inclusiv și cea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, fără cheltuieli de judecată în recurs, arătând că pârâtul este proprietar tabular asupra întregului imobil restituit prin hotărâre judecătorească și că în mod greșit a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat.
Reprezentantul reclamanților intimați a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, arătând că reclamanții se află în posesia unui titlu valabil, iar excepția autorității de lucru judecat nu putea fi admisă întrucât nu sunt îndeplinite cerințele triplei identități de obiect, cauză și părți.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin decizia civilă nr. 571/A/20.09.2013 Tribunalul T. – Secția I Civilă a respins apelul declarat de pârâtul Capețan - B. M. R. împotriva sentinței civile nr._/13.12.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara precum și cererea acestuia de acordare a cheltuielilor de judecată, l-a obligat pe apelant să plătească intimatei C. A. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel și a respins cererea intimatului S. B. privind obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a avut în vedere faptul că prin sentința civilă nr._/13.12.2012 pronunțată in dosarul nr._ Judecătoria Timișoara a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții C. A. si S. B. împotriva pârâtului Căpețan B. M. R., având ca obiect prestație tabulară, a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilului constând in apartamentul nr. 10, cu nr. cadastral_-C1-U2, compus din 4 camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, wc, sas, antreu,terasă, balcon si boxă la subsol, cu 10, 85 % pci, cu titlu de cumpărare bun comun, precum si dreptul de proprietate al pârâtului asupra apartamentului nr. 1+SAD, cu nr. cadastral_-C1-U1, compus din 45 de încăperi+ 10 boxe la subsol+ 1 balcon + 1 logie + 1 pod cu 89,15% pci si 948/948 mp teren in proprietate, cu titlu de moștenire si iesire din indiviziune, conform raportului de expertiză tehnică judiciară in specialitatea topografie, cu propunere de apartamentare aimobilului evidențiat in CF 8541Timisoara, cu nr. top._, compus din casă cu 1 etaj si curte in Bv. Regele C. I, nr. 20, in suprafață de 948 mp, răspunsurilor la obiecțiuni aduse raportului întocmit de domnul expert A. C. si care face parte integrantă din hotarâre, l-a obligat pe pârât să le plătească reclamantilor suma de 5220,57 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale si a respins în rest acțiunea.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții S. A. și S. B. au încheiat cu Regia Autonomă Urbis Timișoara, contractul de vânzare-cumpărare nr._/29 ianuarie 1997, având ca obiect apartamentul nr. 10 situat la etajul I în Timișoara, ., ocupat în baza contractului de închiriere nr. 132/24 martie 1994.
Conform extrasului de carte funciară eliberat pentru imobilul înscris în CF_ Timișoara, cu nr. vechi CF 8544 și cu nr. top_, asupra imobilului constând în casă cu 1 etaj, în suprafață de 948 mp, situată în Timișoara, ., nr. 20, are înscris un drept de proprietate în cota de 1/1 parte, dobândit prin succesiune și ieșire din indiviziune, pârâtul Capetan B. M. R..
Raportul de expertiză tehnică judiciară, în specialitatea topografie, evidențiază imobilul și părțile comune generale și cele particulare, aferente apartamentului nr. 1 și SAD 2, precum și posibilitatea înscrierii în evidențele de carte funciară a apartamentului 1, SAD 2 și a apartamentului nr. 10.
De asemenea, prin răspunsurile la obiecțiunile formulate, se reliefează . apartamentul nr. 10
Prin urmare, instanța a admis în parte acțiunea și în condițiile art. 20 din Legea nr. 7/1996, a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilului constând in apartamentul nr. 10, cu nr. cadastral_-C1-U2, compus din 4 camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, wc, sas, antreu,terasă, balcon si boxă la subsol, cu 10, 85 % pci, cu titlu de cumpărare bun comun, precum si dreptul de proprietate al pârâtului asupra apartamentului nr. 1+SAD, cu nr. cadastral_-C1-U1, compus din 45 de încăperi+ 10 boxe la subsol+ 1 balcon + 1 logie + 1 pod cu 89,15% pci si 948/948 mp teren in proprietate, cu titlu de moștenire si iesire din indiviziune, conform raportului de expertiză tehnică judiciară in specialitatea topografie, cu propunere de apartamentare a imobilului evidențiat in CF 8541Timisoara, cu nr. top._, compus din casă cu 1 etaj si curte in Bv. Regele C. I, nr. 20, in suprafață de 948 mp, răspunsurilor la obiecțiuni aduse raportului întocmit de domnul expert A. C. si care face parte integrantă din prezenta hotarâre.
Instanța a apreciat că în situația părților nu devin incidente prevederile art. 22 din Decretul-lege nr. 115/1938, conform căruia cel ce s-a obligat să strămute sau să constituie în folosul altuia un drept real asupra unui imobil este dator să-i predea înscrisurile trebuitoare pentru înscrierea acelui drept, căci nu pârâtul a înstrăinat bunul, dispunând înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților asupra apartamentului nr. 10, în baza art. 20 din Legea nr. 7/1997.
De asemenea, instanța a respins petitul privind radierea dreptului de proprietate al pârâtului asupra apartamentului nr. 10, ținând seama de faptul că el a fost întabulat în condițiile legii, dispunând așadar înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților asupra acestui bun imobil cu titlu de cumpărare.
Admițând în parte acțiunea, având în vedere și interesul reclamanților, faptul că potrivit art. 1305 Cod civil, spezele vânzării au fost în sarcina cumpărătorilor reclamanți instanța l-a obligat pe pârât, în condițiile art. 276 C.p.civ. să le plătească reclamantilor suma de 5220,57 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, în componența cărora s-au inclus parte din taxa judiciară de timbru în cuantum de 5741,14 lei, din onorariul de expert în cuantum de 4001 lei și din onorariul de avocat, dovedit cu chitanța nr. 164/07 octombrie 2011, în cuantum de 700 de lei. .
Impotriva hotararii a declarat apel pârâtul, solicitand admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, iar pe cale de consecință respingerea cererii formulată de reclamanți.
In motivarea apelului, paratul a aratat ca instanța de fond în mod greșit a respins excepția autorității de lucru judecat, deoarece aceste capete de cerere au mai format obiectul a două dosare soluționate definitiv și irevocabil de instanțele de judecată. Astfel, în dosarul nr._/2002 al Judecătoriei Timișoara a fost pronunțată sentința civilă nr. 2325/12.03.2003, definitivă prin decizia civilă nr. 1251/A/2003 a Tribunalului T. și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1872/2004 a Curții de Apel Timișoara, reclamanții prin cererea lor reconvențională solicitand constatarea vânzării, apartamentarea imobilului si înscrierea in cartea funciara. În considerarea acestor hotărâri definitive și irevocabile, în dosarul nr. 5916/2005 al Judecătoriei Timișoara instanța de fond a reținut autoritatea de lucru judecat și a respins acțiunea formulată de S. B. și C. A. prin sentința civilă nr. 8026/15.09.2005, întrucât instanța verificând condițiile autorității de lucru judecat a observat că există identitate de obiect, cauză și părți, intre cele două acțiuni. Această sentință civilă nr. 8026/15.09.2005 a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 323/R/l7.03.2006 a Tribunalului T..
Instanța de fond, prin încheierea de ședință din data de 10 mai 2012, a respins excepția invocată fără să se raporteze la hotărârile mai sus invocate, ci ținând cont doar de hotărârea pronunțată în dos. nr._ . Împotriva acestei hotărâri a formulat o plângere la CEDO, care este în curs de soluționare în Camera a treia, tocmai pentru faptul că s-a încălcat flagrant dreptul sau de proprietate, obținut printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, paratul apelant fiind înscris în C.F.
Apelantul a aratat ca imobilul a fost preluat fără titlu valabil în baza Decretului 92/1950 de la antecesorii sai, situație care s-a lămurit, definitiv și irevocabil prin sentința civilă 13.960/2000 a Judecătoriei Timișoara, care a statuat că „Decretul 92/1950 a fost aplicabil abuziv în privința antecesorilor reclamantului, reținându-se că imobilul a fost naționalizat în mod ilegal". Aceasta ne conduce la raționamentul desprins din textul art.2 pct.2 din Legea nr. 10/2001 conform căruia „Persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării pe care, o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire, conform prezentei legi", concluzionând cu aceea că, „Potrivit art. 26 din Decretul-Lege nr. 115/1938 înscrierea în c.f are efect constitutiv de drepturi. Față de disp.art. 72 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, dispozițiile Decretului -Lege nr. 115/1938 nu și-au încetat aplicabilitatea". Astfel, titlul Statului Român de la care au cumpărat reclamanții intimați nu a fost unul valabil, astfel acest bun se consideră de lege că nu a ieșit niciodată din patrimoniul familiei lor. Raportat la aceste aspecte, instanța de fond prin admiterea în parte a acțiunii reclamanților a nesocotit condițiile art. 27 alin. 5 din Legea nr. 7/1996, mai mult aceste condiții prevăzute de lege nu sunt îndeplinite așa încât acțiunea să fie admisă. Astfel, dacă ne raportăm la titlul statului care nu a fost valabil la momentul în care a înstrăinat apartamentul reclamanților, deoarece imobilul nu a ieșit niciodată din patrimoniul lor, titlul paratului apelant este anterior celui al reclamanților, astfel este de netăgăduit că se înfrânge prima condiție prevăzută de articolul mai sus invocat.
De asemenea, apelantul a aratat că „apartamentul" nr. 10 despre care au facut vorbire reclamanții, face parte din întregul imobil, imobil care niciodată nu a fost apartamentat. Acesta a fost naționalizat de la antecesorul sau, ca un întreg, la fel l-a și redobândit și tot în acest fel plăteste și impozitul, de la momentul redobândirii prin sentința civilă 13.960/2000 a Judecătoriei Timișoara. Niciodată C. A. și S. B. nu au plătit impozit pentru acest imobil, întrucât nici nu se poate, așa cum a arătat, în două rânduri instanțele de judecată respingându-le cererile de apartamentare și înscriere a lor în cartea funciară. Dacă se analizează contractul de vânzare-cumpărare încheiat între reclamanți și Statul Român acesta a fost încheiat în grabă, întrucât paratul apelant a introdus acțiunea de revendicare a imobilului, și surprinzător, nu au făcut o documentație de apartamentare a imobilului, situație în care nu este identificat obiectul vânzării. în cursul procesului de revendicare, deși reclamanții intimați au fost părți, nu au invocat titlul lor extratabular, tocmai pentru faptul că știau ce nereguli au făcut, iar titlul lor nu era unul tocmai legal, așa încât și cea de-a doua condiție a art. 27 alin. 5 din Legea nr. 7/1996 a fost înfrântă.
Și sub aspectul obligării paratului apelant la plata cheltuielilor de judecată, hotărârea este criticabilă, întrucât a admis în parte acțiunea, iar cheltuielile de judecată au fost acordate integral, iar pe de altă parte se arată că potrivit art. 1305 C.civ. spezele vânzării au fost în sarcina cumpărătorilor reclamanți, numai că vânzătorul nu a fost paratul apelant, ci Statul Român, a mai aratat acelasi apelant.
In drept, art. 282 si urm C..
Intimații-reclamanți C. A. și S. B. au formulat intampinare, solicitand respingerea apelului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea intampinarii intimatii reclamanti au aratat ca, având o decizie tranșantă în recunoașterea unui "titlu"au promovat acțiunea de înscriere a acestuia în cartea funciară,după o prealabilă dezmembrare a spațiului dobândit legal. Au solicitat a aprecia că nu se poate admite excepția invocată de partea adversă în condițiile în care nu există cumulativ îndeplinite cerințele triplei identității de obiect,cauză și părți dar mai ales pentru că, potrivit deciziei Curții de Apel Timișoara,s-a decis prioritatea titlului intimatilor reclamanti fată de cel deținut de pârâtul-apelant, cu consecința dreptului de valorificare/recunoaștere a acestuia prin înscrierea în cartea funciară.
Cu referire la aplicarea dispozițiilor art.27 alin.5 din Legea nr.7/1996 –au susținut că orice discuție este superfluă în condițiile în care,aceeași decizie a Curții de Apel Timișoara(nr. 1235/2008) a stabilit irevocabil că intimatii reclamanti dețin un titlu preferat celui avut de pârâtul-apelant și că acesta este îndreptățit la despăgubiri pentru apt. 10 ce nu-l deține în posesie.
Intampinarea nu a fost motivata in drept.
In apel nu au fost solicitate si administrate probe noi.
Deliberand asupra apelului, atat prin prisma motivelor invocate, cat si din perspectiva art. 295 C.pr.civ., tribunalul a apreciat ca acesta este nefondat.
Apelantul invoca exceptia autoritatii de lucru judecat fata de hotararile pronuntate in dosarele_/2002 si 5916/2005, aratand ca si in aceste dosare reclamantii au solicitat constatarea vanzarii, apartamentarea imobilului si intabularea lor in cartea funciara.
. civila 8026/15.09.2005 a Judecatoriei Timisoara, ramasa irevocabila prin decizia civila 323/R/17.03.2006 a Tribunalului Timis, instanta a constatat ca prin aceasta a fost respinsa pentru autoritate de lucru judecat cererea reclamantilor S. B. si C. A. formulata impotriva paratului Căpețan B. M. R. privind constatarea calitatii de proprietari a reclamantilor asupra apartamentului nr. 10 din imobilul situat in Timisoara, .. 20, intabularea in cartea funciara si apartamentarea imobilului, retinandu-se ca asupra acelorasi petite s-a pronuntat Judecatoria Timisoara, respingandu-le, in dosarul_/2002; chiar daca in dosarul 5916/2005 a fost formulat si un capat de cerere suplimentar vizand radierea din cartea funciara a paratului Căpețan B. M. R., identitatea de obiect intre cele doua actiuni exista cat timp in ambele procese reclamantii tind sa-si valorifice acelasi drept de proprietate dobandit in temeiul contractului de vanzare-cumparare nr._/1997.
Cu toate acestea, tribunalul a constatat ca prin decizia civila 1235/17.12.2008 a Curtii de Apel Timisoara, irevocabila, a fost transata problematica valorificarii celor doua titluri invocate de parti in privinta aceluiasi apartament, respectiv contractul de vanzare-cumparare incheiat in baza Legii 112/1995 invocat de reclamanti si validat de instantele judecatoresti si sentinta civila_/2000 a Judecatoriei Timisoara prin care s-a constatat ca imobilul situat in Timisoara, . (actual . trecut in proprietate statului fara titlu valabil si s-a dispus radierea dreptului Statului R. si inscrierea reclamantului.
Astfel, curtea a aratat ca nu se poate aprecia ca paratului din prezenta speta i s-ar aduce o incalcare a dreptului de proprietate prin valorificarea de catre reclamanti a contractului lor de vanzare-cumparare asupra unuia dintre apartamente, cata vreme, daca in cadrul executarii sentintei civile_/2000 a Judecatoriei Timisoara se constata imposibilitatea aducerii la indeplinire a dispozitiilor instantei, reclamantul are dreptul de a fi despagubit pentru apartamentul in discutie cu o suma stabilita la valoarea de piata a acestuia, curtea transand implicit asupra prioritatii titlului invocat de reclamantii din dosarul de fata.
Date fiind aceste statuari, inexistente la momentul transarii litigiilor anterioare si care se impun cu putere de lucru judecat si impun valorificarea deplina a dreptului obtinut de reclamanti prin contractul de vanzare-cumparare, inclusiv in ceea ce priveste intabularea acestuia in cartea funciara, tribunalul apreciaza ca prezenta cerere de inscriere in cartea funciara a reclamantilor este intemeiata pe o cauza noua, respectiv decizia 1235/2008 a Curtii de Apel Timisoara, ceea ce duce la inexistenta autoritatii de lucru judecat, in sensul art. 1201 C.civ.
Pe calea apelului in prezenta speta, apelantul nu poate aduce critici deciziei irevocabile nr. 1235/2008 a Curtii de Apel Timisoara si nici modului in care reclamantii au dobandit apartamentul in litigiu.
Intabularea dreptului de proprietate al reclamantilor are la baza dispozitiile art. 20 al. 1 din Legea 7/1996, conform carora „Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil.”, art. 27 al. 5 din Legea 7/1996 invocat de apelanti nefiind incident in speta intrucat actiunea de fata nu este o actiune in prestatie tabulara.
Cat priveste cheltuielile de judecata, obligarea paratului la plata acestora este justificata de dispozitiile art. 274 al. 1 C.pr.civ., paratul cazand in pretentii, astfel incat in mod corect prima instanta i le-a pus in sarcina.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Capețan - B. M. R. solicitând modificarea ei în tot, admiterea apelului său, și, în consecință, respingerea acțiunii reclamanților C. A. și S. B..
Recursul a fost întemeiat în drept pe,dispozițiile art. 312, art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civ. iar în fapt pe mai multe argumente de nelegalitate.
S-a susținut în acest sens că imobilul în care se află apartamentul în litigiu s-a s-a constatat prin hotărâre irevocabilă (sentința civilă nr._/2000 a Judecătoriei Timișoara) a fi fost preluat de stat în baza Decretului 92/1950 fără titlu valabil motiv pentru care s-a dispus intabularea pârâtului ca proprietar asupra acestuia, în întregimea sa, aceasta, și în valorificarea art. 2 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 care consacră continuitatea dreptului de proprietate al foștilor proprietari deposedați de stat.
Potrivit art. 26 din Decretul – Lege nr. 115/1938 înscrierea în CF are efect constitutiv de drepturi iar față de dispozițiile art. 72 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 dispozițiile decretului menționat nu și-au încetat aplicabilitatea astfel încât titlul statului (de la care reclamanții au cumpărat) nu a fost unul valabil.
Temeiul de drept invocat de reclamanții intimați nu este cel corect iar instanțele greșit au reținut ca aplicabile în cauză dispozițiile art. 20 din Legea nr. 7/1996, intabulându-i pe reclamanți câtă vreme nu s-a dispus și radierea pârâtului ca proprietar al apartamentului 10.
Petitul din acțiunea reclamanților pentru radierea din CF a pârâtului deși a fost respins, nu a fost atacat cu apel, din care cauză hotărârea pronunțată sub acest aspect este irevocabilă și opozabilă acestora.
Astfel, disputa procesuală poartă asupra suprimării unei stări tabulare creată printr-o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat prin care pârâtul a obținut dreptul de proprietate asupra imobilului (aspect ignorat de ambele instanțe), pentru înscrierea dreptului de proprietate al chiriașului cumpărător, care invocă un drept extratabular. Ori, câtă vreme titlul pârâtului nu a fost anulat, reclamanții intimați tind la ceea ce exigențele legii nu le îngăduie.
În opinia recurentului pârât, ambele instanțe anterioare au făcut o greșită interpretare a legii în sensul art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. neobservând că efectul pozitiv al puterii lucrului judecat configurat legislativ prin imperativul pct. 4 apartenent al art. 1200 Cod civil, în corelație cu art. 1202 alin. 2 cod civil obstaculează judecarea unei acțiuni în modalitatea cerută de reclamanți.
Prin hotărârile anterioare, prin lipsirea de apartamentul 10 (asupra căruia au fost intabulați reclamanții), dreptul de proprietate al pârâtului a fost diminuat, operându-se, practic, o nouă expropriere fiind astfel încălcat și art. 1 din protocolul 1 (Adițional) la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Apartamentul 10 face parte dintr-un imobil care nu a fost niciodată apartamentat, care a fost preluat ca întreg de la antecesorii pârâtului și care i-a fost restituit acestuia, ca atare.
Reclamanții nu au plătit impozit pe acest imobil și nici nu o pot face pentru că, în două rânduri, instanțele de judecată le-au respins cererile de apartamentare și de înscriere ca proprietari în cartea funciară.
În contractul de vânzare-cumpărare al reclamanților nu este identificat spațiul vândut motiv pentru care deși au fost părți în procesul de revendicare intentat de pârât ei nu și-au invocat titlul extratabular tocmai pentru că știau despre neregulile produse cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Pârâtul a mai criticat decizia din apel și pentru faptul că în mod greșit a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat pe care el a invocat-o pe baza a două dosare cu cereri similare, judecate irevocabil.
Astfel, în dosarul nr._/2002 al Judecătoriei Timișoara (soluționat prin sentința civilă nr. 2325/12.03.2003, decizia civilă nr. 1251/2003 a Tribunalului T. și decizia civilă nr. 1872/2004 a Curții de Apel Timișoara), reclamanții prin cerere reconvențională au solicitat constatarea vânzării apartamentului 10, apartamentarea imobilului și intabularea lor ca proprietari.
Această hotărâre irevocabilă de respingere din dosarul menționat a fost reținută cu autoritate de lucru judecat în dosarul nr. 5916/2005, fiind respinsă o acțiune similară a acelorași reclamanți prin sentința civilă nr. 8026/15.09.2005 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă și irevocabilă ca atare prin decizia civilă nr. 323/R/17.03.2006 a Tribunalului T..
Instanțele anterioare au ignorat aceste hotărâri în prezentul dosar, preferând să dea efect deciziei civile nr. 1235/17.12.2008 a Curții de Apel Timișoara (prin care – în opinia pârâtului – s-a admis, în mod miraculos un recurs la recurs, respingându-se – cu opinie separată – acțiunea în revendicare formulată de el împotriva persoanelor ce figurează în acest dosar ca reclamanți).
S-a considerat greșit că autoritatea de lucru judecat ar fi inexistentă datorită acestei noi hotărâri (în care s-a apreciat că pârâtul ar putea fi despăgubit pentru apartamentul în discuție), numai că aceeași soluție tehnică s-a discutat deja în dosarul nr._/2002 al Judecătoriei Timișoara, considerându-se că titlul reclamantului – pârât în cauza de față – este preferabil celui al pârâților – reclamanții în cauză.
Practic, prin decizia civilă nr. 1235/2008 a Curții de Apel Timișoara (datorită căreia pârâtul Capețan - B. M. R. a formulat plângere la CEDO) s-au inversat ipostazele deja tranșate irevocabil.
Pârâtul consideră că decizia din apel este nelegală și sub aspectul obligării lui la plata cheltuielilor de judecată integrale, de către instanța de fond, în condițiile în care acțiunea reclamanților a fost admisă doar în parte.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimații reclamanți au solicitat respingerea recursului pârâtului ca nefondat și obligarea lui la plata cheltuielilor de judecată considerând că ambele instanțe anterioare au reținut în mod corect incidența în cauză a excepției autorității de lucru judecat a deciziei civile 1235/2008 a Curții de Apel Timișoara care a statuat asupra priorității titlului/contractului reclamanților față de cel al pârâtului, ceea ce le permite acestora să-și valorifice pe deplin acest drept. În privința temeiului de drept al solicitării de intabulare a reclamanților ca proprietari ai apartamentului 10 deși se critică în recurs reținerea de către instanțe a unui alt temei, se apreciază că atât jurisprudența cât și doctrina arată că instanța este în drept să identifice și să aplice textul de drept corespunzător situației de fapt stabilite.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, prin prisma tuturor aspectelor ei de nelegalitate și pe baza tuturor probelor de la dosar se constată că recursul declarat în cauză este fondat.
Verificarea legalității deciziei din apel în raport cu criticile conținute în recursul pârâtului trebuie să pornească de la observarea corectă a obiectului acțiunii.
Rezultă astfel că la data de 2.06.2011, reclamanții C. (fostă S.) A. și S. B. au investit Judecătoria Timișoara cu o cerere prin care, în contradictoriu cu pârâtul Capețan - B. M. R., au solicitat radierea dreptului de proprietate al acestuia în privința imobilului – apartamentul nr. 10 – înscris în CF 8544 Timișoara, nr. top_, situat administrativ în municipiul Timișoara, . nr. 20, apartamentarea imobilului în care se află acesta și înscrierea reclamanților ca proprietari, cu titlu de cumpărare (în baza Legii nr. 112/1995).
Solicitările reclamanților s-au întemeiat pe împrejurarea că prin decizia civilă nr. 1872/2004 a Curții de Apel Timișoara s-a stabilit irevocabil că titlul reclamanților este bazat pe un contract valabil perfectat precum și pe faptul că prin decizia civilă nr. 1235/2008 a aceleiași instanțe s-a stabilit că titlul lor este preferabil celui al pârâtului.
Pârâtul a opus acestor solicitări excepția autorității de lucru judecat rezultată din hotărâri irevocabile pronunțate în cauză între aceleași părți.
La data de 12.04.2012 (indicată greșit în considerentele sentinței ca fiind 10.05.2012) Judecătoria Timișoara a respins excepția autorității de lucru judecat apreciind că, în pofida faptului că părțile s-au mai judecat, prin decizia civilă nr. 1235/2008 a Curții de Apel Timișoara din dosarul nr. 167._, s-au comparat titlurile părților și s-a dat întâietate titlului reclamanților din prezentul dosar.
Fiind respinsă această excepție, instanța de fond a procedat la discutarea fondului pretențiilor admițând în parte acțiunea reclamanților.
În concret, Judecătoria Timișoara a dispus, conform art. 20 din Legea nr. 7/1996, intabularea reclamanților ca proprietari ai apartamentului 10 din imobilul înscris în CF_ Timișoara (nr. vechi 8544), astfel cum acest apartament a fost individualizat prin expertiza de dezmembrare/apartamentare dispusă în cauză (fiind deci astfel admis, în mod implicit, și petitul privind apartamentarea imobilului).
Petitul din acțiune privind radierea dreptului pârâtului asupra aceluiași apartament a fost respins cu motivarea că el a fost intabulat în condițiile legii.
Această soluție a fost confirmată ca atare prin decizia din apel pronunțată de Tribunalul T. care a respins ca nefondat apelul pârâtului.
În raport de solicitările concrete ale reclamanților și de datele rezultate din înscrisurile de la dosar, Curtea constată că ambele instanțe anterioare au făcut o greșită interpretare și aplicare a legii prin admiterea parțială a acțiunii, respingând în mod nejustificat excepția, dirimantă și irefragrabilă, a autorității de lucru judecat.
Confirmarea incidenței în cauză a acestei excepții presupune verificarea îndeplinirii condițiilor sale obligatorii și cumulative de existență prevăzute de art. 1201 Cod civil (respectiv ale vechiului cod, aplicabil în cauză în raport de data introducerii acțiunii), în concret, a triplei identități de părți (în aceleași calități), de obiect și de cauză.
În ceea ce privește prima condiție – cea a existenței acelorași părți, în aceleași calități -, Curtea va constata că și în dosarele finalizate prin hotărârile opuse de pârât cu autoritate de lucru judecat (respectiv în dosarul nr._/2002 al Judecătoriei Timișoara și dosarul nr. 5916/2005 al aceleiași instanțe) au figurat aceleași părți (reclamanții - chiriași cumpărători, pârâtul – moștenitor al foștilor proprietari tabulari și instituțiile statului reprezentative în plan local), în aceleași calități (adică în numele lor propriu) ca și în prezentul dosar.
Cu referire la obiectul cauzei (constând în solicitările de constatare a dreptului de proprietate al reclamanților prin cumpărare de la stat a apartamentului 10, de apartamentare a imobilului în care este acest apartament și de radiere a dreptului de proprietate al pârâtului), Curtea va constata, de asemenea, că el este identic cu cel care a constituit și obiectul celor două dosare menționate.
Deși aceste două aspecte de esență nu au fost analizate punctual la momentul respingerii excepției de către Judecătoria Timișoara (în ședința din 12.04.2012), din expunerea scurtei motivări rezultă că nu inexistența lor ar fi constituit argumentul acestei soluții ci sugerarea neconfirmării în dosar a celei de-a treia condiții obligatorii, - respectiv a cauzei acțiunii – considerându-se că pe baza deciziei civile nr. 1235/17.12.2008 a Curții de Apel Timișoara poate fi repudiată autoritatea de lucru judecat a celor două hotărâri anterioare întrucât, prin compararea titlurilor, s-a stabilit irevocabil că titlul reclamanților este preferabil.
Curtea constată că această interpretare a legii de către instanțele anterioare este eronată.
În primul rând, pentru discutarea corectă a autorității de lucru judecat trebuiau comparate doar acele dosare (indicate de pârât) care în afară de părți, au avut și un obiect identic cu cauza de față, condiție pe care nu o îndeplinea dosarul nr. 167._ al Curții de Apel Timișoara.
Mai precis, solicitările conținute în acțiunea de față a reclamanților C. (fostă S.) A. și S. B. (mai puțin cea de radiere a dreptului pârâtului) au fost deja formulate, pentru prima dată în dosarul nr._/2002 al Judecătoriei Timișoara (în cadrul cererii lor reconvenționale pe care au opus-o acțiunii principale prin care reclamantul de atunci Capețan - B. M. R. solicitase evacuarea lor) finalizat irevocabil printr-o soluție de respingere (sentința civilă nr. 2325/12.03.2003 a Judecătoriei Timișoara, urmată de decizia civilă nr. 1251/A/26.09.2003 a Tribunalului T. și de decizia civilă nr. 1872/20.12.2004 a Curții de Apel Timișoara).
O a doua solicitare identică (având în plus și petitul de radiere a dreptului pârâtului) a fost formulată de foștii soți S. în acțiunea lor care a format obiectul dosarului nr. 5916/2005 finalizat, de asemenea irevocabil, tot printr-o soluție de respingere (sentința civilă nr. 8026/15.09.2005 a Judecătoriei Timișoara, urmată de decizia civilă nr. 323/R/17.03.2006 a Tribunalului T.) care, însă, a fost pronunțată în considerarea excepției autorității de lucru judecat în raport cu hotărârea pronunțată în dosarul nr._/2002, anterior menționat.
Pentru a treia oară, aceeași triplă solicitare a fost formulată de reclamanții C. (fostă S.) A. și S. B. în dosarul de față.
Ceea ce au omis însă să observe instanțele anterioare în prezentul dosar este faptul că și acesta, la fel ca și cele două anterioare, s-a întemeiat și pe aceeași cauză juridică.
În doctrina și jurisprudența în materie este îndeobște acceptat faptul că în definirea cauzei – ca element al autorității de lucru judecat – trebuie avut în vedere fundamentul juridic al dreptului valorificat prin cerere care nu se confundă nici cu cauza acțiunii dar nici cu dreptul subiectiv și nici cu mijloacele de dovadă ale temeiului juridic.
În ambele dosare anterioare, cauza pe care reclamanții C. (fostă S.) A. și S. B. și-au întemeiat acțiunea a constituit-o calitatea lor de proprietari, prin cumpărare de la stat, a apartamentului 10 din imobilul din Municipiul Timișoara, ., nr. 20, pârâtul Capețan - B. M. R. opunându-le acestora apărări a căror cauză a constituit-o calitatea sa de proprietar al întregului imobil, prin moștenire de la foștii proprietari și prin retrocedare.
Nu face excepție de la această constatare nici cel de-al treilea dosar (cel de față) în care solicitările acelorași reclamanți (de apartamentare a imobilului, de radiere a dreptului pârâtului și de intabulare a lor) se bazează pe același fundament juridic al calității lor de proprietari, prin cumpărare, ai apartamentului 10.
În opinia reclamanților, schimbarea împrejurărilor care caracterizează cauza acțiunii lor rezidă în faptul că prin decizia civilă nr. 1235/17.12.2008 a Curții de Apel Timișoara (pronunțată cu opinie majoritară), s-a reținut irevocabil că titlul lor este preferabil, susținere pe care Curtea nu o poate primi ca atare, în primul rând, pentru faptul că compararea titlurilor a fost deja irevocabil făcută în cuprinsul sentinței civile nr. 2325/12.03.2003 a Judecătoriei Timișoara (pag. 5, f.47 dosar de fond) reținută ca având autoritate de lucru judecat prin sentința civilă nr. 8026/15.09.2005 a aceleiași instanțe (constatându-se că titlul pârâtului Capețan - B. M. R. – pârât în cauza de față – este preferabil) și, în al doilea rând, pentru faptul că prin decizia invocată de reclamanți titlul pârâtului nu a fost desființat nici măcar parțial (respectiv pentru apartamentul 10) pentru a se putea vorbi de o cauză nouă a acțiunii reclamanților.
În concret, dosarul nr. 4167._ în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 1235/17.12.2008 deși a privit aceleași părți, a avut un alt obiect decât cel din cauza de față (respectiv, solicitarea reclamantului Capețan - B. M. R. de evacuare a pârâților S. pentru lipsa titlului locativ) astfel încât, considerentele de care înțeleg să se folosească aceștia din urmă în prezentul dosar nu au putere explicativă decât în legătură cu soluția din dosarul respectiv, abstracție făcând de faptul – anterior menționat – că în legătură cu compararea titlurilor părților orice discuție era închisă, ca efect al autorității de lucru judecat explicată mai înainte, care se opune cu efect pozitiv, contrazicerii unei probleme irevocabil tranșate.
Ignorarea autorității de lucru judecat este de natură să încalce principiul securității raporturilor juridice ca una din caracteristicile dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 par. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, aspect consacrat ca atare în jurisprudența CEDO (ca de ex. în cauza A. contra România – Hotărârea din 23.09.2008).
Intabularea reclamanților ca proprietari ai apartamentului 10 din imobilul în litigiu era supusă unei duble interdicții legale, respectiv nu numai pentru existența în această privință a hotărârilor cu autoritate de lucru judecat ci și pentru faptul că, din moment ce dreptul de proprietate al pârâtului Capețan - B. M. R. asupra întregului imobil (deci și asupra acestui apartament) s-a considerat a fi fost legal înscris în CF (dispoziție din sentința devenită irevocabilă prin neapelare de către reclamanți) iar părțile nu sunt coproprietare asupra acestui bun - ci își opun reciproc titluri exclusive -, era imposibilă înscrierea concomitentă a celor două drepturi aflate în concurs, înscrierea unor drepturi exclusive fiind permisă de lege (art. 23 din Legea nr. 7/1996 în forma în vigoare la data înregistrării acțiunii) doar dacă este vorba de o existență succesivă a acestora, ceea ce nu este cazul în prezentul dosar.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că se confirmă în cauză motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. invocat de pârâtul Capețan - B. M. R. în recursul său, și, pe cale de consecință, va admite acest recurs și va modifica decizia din apel, va admite apelul pârâtului împotriva sentinței Judecătoriei Timișoara pe care o va schimba în parte în sensul că va respinge cererea reclamanților C. (fostă S.) A. și S. B. de intabulare a lor în CF, ca proprietari ai apartamentului 10 din imobilul în litigiu și de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată urmând a fi menținute ca temeinice și legale celelalte dispoziții ale sentinței.
Luând act că nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Capețan- B. M. R. împotriva deciziei civile nr. 571/20.09._ pronunțată de Tribunalul T. –Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanții intimați C. A. și S. B. pe care o modifică în tot în sensul că:
Admite apelul declarat de pârâtul Capețan- B. M. R. împotriva sentinței civile nr._/13.12.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara pe care o schimbă în parte și, în consecință:
Respinge cererea reclamanților C. (fostă S.) A. și S. B. de intabulare a dreptului lor de proprietate asupra apartamentului 10 din imobilul înscris în CF nr. 8544 Timișoara, nr. top_ situat în municipiul Timișoara, . nr. 20 precum și cererea lor de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 18 martie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. C. A.-M. N. M. G.
GREFIER,
I. P.
Red. D.C./26.03.2014
Tehnored. I.P. 2 ex./30.03.2014
Instanța de apel: Tribunalul T., jud. M. R., A. C.
Prima instanță: Judecătoria Timișoara, jud. G. H.
| Acţiune în constatare. Decizia nr. 510/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
