Expropriere. Decizia nr. 36/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 36/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 1005/108/2012*

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOPERATOR 2928

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR. 36/R

Ședința publică din 16 ianuarie 2014

PREȘEDINTE: C. P.

JUDECĂTOR: M. G.

JUDECĂTOR: A.-M. N.

GREFIER: R. P.-D.

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de către pârâtul S. R., reprezentat de Ministerul Transporturilor prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței civile nr. 3018/06.11.2013, pronunțată de Tribunalul A., în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul B. M. A., având ca obiect, expropriere.

La apelul nominal făcut în ședința se prezintă, pentru reclamantul-intimat, lipsă, avocat A. M. în substituire avocat L. Stanoiov și pentru pârâtul-recurent, avocat D. G..

Ministerul Public este reprezentat de procuror M. U. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, verificarea actelor și lucrărilor de la dosar, s-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care reprezentantul reclamantului-intimat depune la dosar delegație de reprezentare și delegație de substituire și declară că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat.

Reprezentantul pârâtului – recurent depune la dosar delegație de reprezentare și declară că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat.

Instanța, văzând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile de soluționat acordă cuvântul pe cererile de recurs:

Reprezentantul pârâtului-recurent solicită admiterea recursului și respingerea în totalitate a acțiunii introductive. Solicită instanței a observa că se pune în discuție, de principiu, un singur element și anume, dacă prețul oferit în condițiile exproprierii pentru utilitate publică, care înlătură consensualitatea negocierii sale, preț oferit prin decizie, este corect și astfel dacă este îndeplinită condiția impusă de lege dacă este corect sau nu. Cea de a doua condiție, privind plata în avans a prețului a fost îndeplinită și necontestată. Cu privire la corectitudinea prețului, s-au administrat probe, una dintre acestea fiind expertiza, care poate fi admisă, luată în considerare sau nu. De asemenea trebuie avute în vedere că acestea au fost posibilitățile Statului R., în ce privește cuantumul prețului oferit, și respectiv condițiile prevăzute de lege la momentul ofertei.

În concluzie prețul oferit prin decizie a fost corect, motiv pentru care se solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului, inclusiv a capătului de cerere privind despăgubirile. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Reprezentantul reclamantului-intimat solicită instanței respingerea recursului, ca nefondat și depune la dosar concluzii scrise, în care sunt expuse pe larg motivele și adresa emisă de pârâtul-recurent prin care declară că își manifestă disponibilitatea de a pune în aplicare toate dispozițiile deciziei pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ . Nu solicită cheltuieli de judecată.

Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara solicită instanței admiterea în parte a recursului și modificarea în parte a hotărârii în sensul acordării de despăgubiri doar pentru valoarea terenului expropriat, astfel cum a fost stabilit prin expertiza întocmită în urma casării cu trimitere spre rejudecare, nu și pentru daunele solicitate, deoarece acestea nu au fost dovedite, iar despăgubirile pentru redobândirea unei suprafețe de teren similare sunt incluse în valoarea despăgubirii stabilite.

CURTEA

Deliberând asupra recursului reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului A. la data de 20.02.2012 sub nr._, reclamantul B. M. a chemat în judecată pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, solicitând obligarea acestuia, în calitate de expropriator, la anularea Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr.220/329/10.10.2011 și obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri în sumă de 15.870 euro pentru terenul expropriat, în suprafață de 1.587 mp.

În dezvoltarea motivelor a susținut că, în calitate de proprietar al terenului situat în Pecica, înscris în CF_ nedefinitivă Pecica, nr. cadastral_, în suprafață de 9.800 mp, a fost înștiințat că pe o suprafață de 1.587 mp urmează a se construi autostrada A. – Nădlac, iar ca un echivalent al parcelei expropriate urmează a i se plăti despăgubiri materiale.

În data de 08.10.2011, cu ocazia întrunirii Comisiei pentru aplicarea Legii nr.198/2004, prin procesul-verbal cu nr.220/329 s-a stabilit, ca limită a despăgubirilor, suma de 0,16 euro/mp, însă reclamantul nu a fost de acord cu această sumă, pe care a considerat-o derizorie atât față de valoarea de circulație a terenurilor pe piață, cât și față de valoarea despăgubirilor acordate anterior care aveau o valoare cuprinsă între 4,34 euro/mp și 10 euro/mp, în condițiile în care valoarea medie de piață pentru terenurile extravilane din jurul orașului Pecica, având categoria de folosință superioară, este de 10 euro /mp.

În același sens a invocat reclamantul dispozițiile art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr.33/1994 - aplicabil potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, conform cărora „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane de același fel în unitatea administrativ - teritorială la data întocmirii raportului de expertiza precum și de daunele aduse proprietarului, sau după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia".

Așadar, în ceea ce privește prima componentă a despăgubirii, respectiv „valoarea reală" a bunului expropriat, a considerat că această valoare este determinată de prețul cu care se vând imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de evaluare, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor trebuie avute în vedere inclusiv daunele aduse proprietarului, aspecte care în cazul de față nu au fost luate în considerare; ori, în prezent, pe acest teren este imposibil a se mai efectua culturi agricole în condițiile în care accesul este restricționat.

Prin urmare, a apreciat reclamantul că la stabilirea cuantumului despăgubirilor trebuie avută în vedere inclusiv valoarea prejudiciului cauzat proprietarului prin lipsa de folosință, în condițiile în care dacă acesta ar însămânța terenul cu o cultură de floarea soarelui ar obține o producție medie de 3.500kg/ha cu o valoare de 8.750 lei/an, iar în 30 ani, ar obține 262.500 lei, ceea ce nu acoperă sub nici o formă valoarea despăgubirilor acordate.

Mai mult decât atât, a învederat că prin diferența existentă între valoarea stabilită după . Legii nr.255/2010 și cea stabilită anterior, pentru aceleași terenuri, cu aceeași categorie de folosință, se creează o discriminare între oamenii aparținând aceleași localități și care au în proprietate aceleași categorii de terenuri, unele dintre ele chiar învecinate.

Față de aceste considerente, a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.9 pct.10 din HG nr. 941/2004, iar în probațiune depune înscrisuri.

Prin întâmpinarea depusă, pârâtul prin reprezentant a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, susținând, în esență, că despăgubirile stabilite prin hotărârea de expropriere au fost corect calculate.

A arătat că, la momentul promovării Proiectului de Hotărâre a Guvernului nr.416/2010, procedurile de expropriere aplicabile au fost cele prevăzute de Legea nr.198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local și de Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 434/2009 pentru acele imobile proprietate privată care se regăsesc pe culoarul de expropriere aferent proiectului, prevederi în baza cărora expropriatorul a întocmit o documentație tehnico-economică cuprinzând date privind încadrarea lucrării în planurile de urbanism și amenajare a teritoriului și planuri cu amplasamentul lucrării care conțin delimitarea suprafețelor și a construcțiilor propuse spre expropriere.

Pârâtul a mai arătat că, cadrul legal în materie de expropriere îl reprezintă Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, iar potrivit art. 5 din această lege, expropriatorul are obligația de a aproba, prin hotărâre de guvern, lista proprietarilor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, așa cum rezultă din evidențele unităților administrativ – teritoriale; indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiții Autostrada Nădlac - A. au fost aprobați prin Hotărârea Guvernului nr. 1480/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 8 decembrie 2009, iar prin Hotărârea Guvernului nr. 416/2010 s-a aprobat amplasamentul lucrării, declanșarea procedurilor de expropriere pentru imobilele situate pe amplasamentul lucrării, precum și suma globală estimată, cu titlu de despăgubire, în valoare de 63.000 lei, rezultată din raportul de expertiză întocmit de către un expert autorizat ANEVAR, angajat de către expropriator, în conformitate cu vechiul cadru legislativ în materie de expropriere; această sumă a fost ulterior suplimentată cu 17.500 lei, prin Hotărârea Guvernului nr. 1248/2010, în situația în care suma globală necesară acestui proiect era de 80.500 lei.

În raport de prevederile art.11 din Legea nr.255/2010, s-a procedat la evaluarea proprietăților imobiliare expropriate de către un evaluator specializat, membru ANEVAR, stabilindu-se, în conformitate cu standardul internațional IVS, că suprafața totală ce urmează a fi expropriată este de 865.211 mp, cu o valoare totală a despăgubirilor în cuantum de 684.356,29 lei.

Așadar, a conchis pârâtul că atât timp cât raportul de evaluare a fost întocmit analizând piață specifică a proprietăților imobiliare în cauză, întemeindu-se pe criterii precum definirea pieței (tipul de proprietate, potențialul de a produce venituri, localizare, caracteristicile investitorilor și arendași), gradul de fertilitate al terenului sau echilibrul pieței (cererea, oferta competitiva, etc.), hotărârea de expropriere este temeinică și legală, iar susținerile reclamantului sunt nefondate și se impune respingerea acestora ca atare.

Prin completarea la motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a subliniat că, așa cum prevăd chiar dispozițiile art.31 din Legea nr.255/2010, actualizată, expertizele de evaluare a terenurilor întocmite în baza HG nr.416/28.04.2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul de utilitate publică Autostrada A. – Nădlac, rămân valabile, cu atât mai mult cu cât niciunde în cuprinsul hotărârii de modificare a HG nr.416/2010 nu s-a menționat că noile sume stabilite ca despăgubiri ar fi fost stabilite printr-o nouă expertiză; ori chiar dacă s-ar invoca efectuarea unei alte expertiză de evaluare, aceasta nu ar putea fi luată în considerare deoarece ar presupune că doi experți ai pârâtei să se contrazică.

Nu în ultimul rând, reclamantul a preciza că la stabilirea despăgubirilor nu pot fi avute în vedere nici valorile stabilite prin expertizele notarilor publici, întrucât acestea stabilesc niște valori orientative și nicidecum niște valori care să determine valoarea reală a terenurilor compusă din valoarea de circulație și prejudiciul cauzat proprietarului prin lipsa de folosință.

Prin concluziile scrise depuse la data de 07.11.2012, pârâtul prin reprezentant a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivând că expertiza efectuată în cauză nu este concludentă pentru stabilirea valorii despăgubirilor întrucât nu a fost întocmită cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare; în opinia sa, expertiza nu pornește de la prețurile la care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel situate în aceeași unitate administrativă, ci de la oferte culese de pe internet care prezintă semne de întrebare privitoare la veridicitatea acestora.

Prin urmare, s-a apreciat că singurul raportul de expertiză concludent în prezenta cauză este cel întocmit de . prin care s-a stabilit cu exactitate valoarea justă ce trebuie acordată persoanei expropriate cu titlu de despăgubire.

Prin concluziile scrise depuse cu ocazia amânării de pronunțare, reclamantul a arătat că își susține acțiunea astfel cum a fost formulată și motivată, reiterând aspectele invocate anterior și conchizând că raportul de expertiză efectuat în cauză de comisia de experți este cel concludent și relevant în stabilirea unei juste despăgubiri aferente exproprierii.

Prin Sentința civilă nr.282/29.01.2013 a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul B. M. A. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.

A fost anulată în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.220/329/10.10.2011.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2.249 lei cu titlu de despăgubiri.

Au fost respinse restul pretențiilor solicitate.

A fost obligat pârâtul la plata sumei de 1.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.220/329/10.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr.255/2010 s-a dispus exproprierea de la reclamant a suprafeței de 1.587 mp din terenul situat în loc. Pecica, jud. A., nr.cad._.

Reclamantul a contestat această hotărâre, susținând că suma oferită de expropriator este derizorie atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.

Cererea reclamantului este întemeiată pe dispozițiile art.22 alin.1 din Legea nr.255/2010, conform cărora expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.

Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr.255/2010–se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Prin urmare, în cauză sunt incidente prevederile art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994, conform cărora:

„(1) - Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.”

„(2) - La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”

Pentru stabilirea despăgubirilor, instanța a procedat în conformitate cu dispozițiile art.25 din Legea nr.33/1994, numind o comisie de trei experți, din care unul desemnat de instanță și câte unul nominalizat de reclamant, respectiv de către pârâtul expropriator.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză, valoarea de circulație a suprafeței de 1.587 mp, ar fi de 27.959 lei, echivalentul a 6.094 euro.

Raportul de expertiză a fost semnat cu observații de către domnul expert M. B., acesta subliniind faptul că expertiza nu tratează corect abordarea prin piață.

Deși experții au arătat că pentru estimarea valorii de piață se utilizează două metode, respectiv metoda comparațiilor de piață și metoda randament, iar după aplicarea celor două metode, în baza reconcilierii rezultatelor, se estimează rezultatul final, instanța a apreciat că suma de 6.094 euro pentru o parcelă de 1.587 mp reprezentând teren agricol situat în extravilanul unei localități care nu este nici măcar reședință de județ, este una exorbitantă, plasată în afara realității obiective.

În totală contradicție cu aceste concluzii, raportul de evaluare globală a imobilelor valabil pe anul 2012, luat în considerare de notarii publici la autentificarea actelor juridice notariale privitoare la imobile și care are la bază date statistice culese din activitatea notarială din anul precedent 2011, stabilește pentru orașul Pecica o valoare de 2000 euro/ha, ceea ce, în echivalent, înseamnă 0,2 euro/mp, adică 0,9 lei/mp.

Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă (justă) despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art.44 din Constituție, dar și de art.1 Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.

Tribunalul a concluzionat că o dreaptă sau justă despăgubire presupune acordarea proprietarului expropriat a prețului pe care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bună voie terenul, acesta fiind prețul pieții, adică prețul cu care se vând sau se cumpără, în mod obișnuit astfel de terenuri.

Fiind în realitate o vânzare forțată, în care consimțământul vânzătorului nu este cerut de lege, în considerarea efectelor general benefice a utilității publice căreia îi va fi afectat imobilul, este firesc ca despăgubirea pentru bunul expropriat să cuprindă doar un preț echivalent cu prețul la care s-ar fi vândut, în mod normal bunul, în cazul unei vânzări obișnuite, consimțite de ambele părți, dar și eventualul prejudiciu cauzat proprietarului-vânzător reprezentat inclusiv de eventualul beneficiu de care a fost lipsit ca urmare a unei exproprieri intempestive, în raport de lucrările realizate și care urmau să aducă un beneficiu cert și previzibil.

Acesta a fost și motivul pentru care tribunalul, din oficiu, în baza rolului activ consacrat de art. 129 alin. 5 C.pr.civ., în raport de concluziile raportului de expertiză, a solicitat unui birou notarial situat în apropierea zonei în care se găsește terenul expropriat a comunica instanței o copie a contractelor de vânzare - cumpărare încheiate în cursul anilor 2011 – 2012, cu obturarea datelor de identificare ale părților și cu păstrarea elementelor care interesau în soluționarea cauzei, respectiv data contractului, suprafața vândută și prețul stabilit de părți.

În total a fost depus la dosar un număr de 19 contracte (f. 202-221) prin care s-au vândut diverse suprafețe de teren, unele mai reduse, de numai 5.000 mp, până la suprafețe mai mari de 6,2 ha, 6,3 ha sau chiar 6,4 ha de teren arabil.

Toate contractele depuse la dosar datează din perioada 2011 – 2012, astfel că prețurile indicate în cuprinsul lor sunt de certă actualitate.

Dintr-o analiză sumară a acestor contracte se poate constata că, în cele mai multe cazuri, prețul de vânzare a fost de 1,3 lei/mp; în unele contracte au putut fi identificate și prețuri mai reduse, respectiv între 0,6 – 0,9 lei/mp, dar au existat convenții de vânzare a unor terenuri agricole, chiar la prețuri mai ridicate, potrivit Adresei nr.221 din data de 08.05.2012 emisă de BNP Asociații „D.”, în zona Pecica s-au înregistrat, în situații mai rare, de 2900 – 3000 euro/ha, respectiv 0,3 euro/mp, preț pe care instanța îl va reține ca fiind un indicator elocvent pentru stabilirea valorii aproximative de circulație a suprafeței de 1.587 mp expropriată de la reclamant pentru construirea autostrăzii A. – Nădlac.

Din înmulțirea suprafeței expropriate cu un preț de 0,3 euro/mp, cu cât s-au vândut terenurile în general, în ultimii 2 ani, în extravilanul orașului Pecica, rezultă o valoare de 476 euro, respectiv 2.142 lei.

Instanța nu a reținut valoarea de piață din contractul de vânzare – cumpărare autentificat în 27 noiembrie 2012, întrucât acesta a fost încheiat cu mult după data exproprierii și este un contract izolat; chiar mai mult, terenul a fost achiziționat în vederea realizării de către vânzători a obiectului de activitate a Întreprinderii Individuale Kocsik M. „Agro press”, teren care are deschidere la DN 7 și acces direct la rețeaua de gaze, nefiind astfel comparabil cu terenul expropriat de la reclamanți.

La fel, nici contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 17.05.2012, prin care o societate a dobândit un teren, nu este relevant, deoarece acesta are categoria de folosință curți și construcții, ceea ce nu este cazul în speță, ipoteza fiind identică și în ceea ce privește contractul de ipotecă autentificat la data de 17.02.2011.

Pe de altă parte, contractul autentificat la 12 august 2011, încheiat între două societăți comerciale, nu este relevant față de criteriul stabilit de art.26 alin.1 și 2 din Legea nr.33/1994.

Sintagma de ,,prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele” are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare și nu ofertele de preț ale agențiilor imobiliare ori prețurile de tranzacționare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet și din anunțurile de mică publicitate din zonele locale privind imobilele de același fel, în aceeași unitate administrativ-teritorială.

În aceste condiții, concluziile comisiei de experți a trebuit să aibă la bază prețurile de tranzacționare a terenurilor de același fel și din aceeași unitate administrativ-teritorială la momentul efectuării lucrării.

Metodele utilizate de experți, respectiv de comparație și randament, nu se regăsesc printre criteriile prevăzute expres și neechivoc de Legea nr.33/1994 și anume prețul cu care se vând în mod obișnuit, în zona în discuție, terenuri similare celui expropriat.

În cazul în care experții nu au analizat vânzări efective, instanța nu a putut ține seama, la stabilirea despăgubirilor, de raportul de expertiză întocmit.

În cauză nu se punea problema lipsei de tranzacții pentru perioada vizată, așa cum rezultă din contractele atașate la dosar și din adresa notarului public D. S., astfel încât contractele autentice de vânzare-cumpărare exprimă cel mai convingător prețul rezultat în urma întâlnirii cererii și ofertei.

Afirmația experților că în realitate părțile declară la notar un preț mai mic pentru a eluda taxele și onorariile notariale, nu este susținută de nicio probă, astfel că atât timp cât nu s-a constatat de către instanță vreo simulație privind prețul, nu s-a pus problema înlăturării unor convenții autentice care beneficiază de prezumția de validitate.

În afară de această valoare de circulație a terenului, tribunalul a reținut a fi pertinente și juste aprecierile din cuprinsul raportului de expertiză conform cărora în cuantumul despăgubirilor cuvenite trebuie incluse și sumele necesare reclamantului pentru a-și reîntregi proprietatea diminuată ca efect al exproprierii, prin cumpărarea în aceeași zonă, de pe piața liberă, a unei alte suprafețe de teren egală ca întindere cu cea preluată în domeniul public și care cuprind 5 % comision.

Prin urmare, instanța a concluzionat că în cadrul despăgubirilor cuvenite reclamanților trebuie inclusă și suma de 107 lei reprezentând procentul menționat din valoarea de circulație a terenului expropriat.

În schimb, nu s-a găsit ca întemeiată includerea în cuantumul despăgubirilor a valorii pierderii producției agricole pentru un an de zile, întrucât din întreg ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă că, la momentul exproprierii, terenul ar fi fost însămânțat ori cultivat și că, urmare exproprierii, reclamantul nu ar mai fi putut să culeagă recolta adică roadele muncii depuse.

De altfel, nu a rezultat că terenul cu pricina ar fi fost cultivat până la momentul la care a intervenit exproprierea, astfel că acordarea de despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu eventual și incert, legat de imposibilitatea cultivării terenului expropriat, nu își are nicio fundamentare legală.

Mai mult, nu s-a justificat nici acordarea unor despăgubiri suplimentare pentru dauna provocată ca urmare a interdicției de construire pe lățimea benzii de siguranță și protecție, atât timp cât terenul expropriat a fost teren agricol, iar reclamantul nu a făcut dovada că a fost aprobat un plan urbanistic zonal care anterior exproprierii nu a schimbat categoria de folosință a terenului din teren agricol extravilan în teren cu construcții.

Argumentele și susținerile reclamantului legat de faptul că unii proprietari au intrat deja în posesia despăgubirilor exorbitante stabilite inițial, nu a putut constitui un argument care să determine instanța a stabili o despăgubire mai mare decât cea care rezultă din prospectarea pieții imobiliare din zonă, criteriul legal din art.26 din Legea nr.33/1994 neputând fi înlăturat pe acest considerent.

Pentru aceste considerente, instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantului și, pe cale de consecință, a anulat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 220/329/10.10.2011, a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2.249 lei cu titlu de despăgubiri și a respins restul pretențiilor solicitate

Ca urmare a admiterii în parte a cererii, în temeiul dispozițiilor art. 274 - 276 C.pr.civ., tribunalul a obligat pârâtul la plata sumei de 1.500 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul expertului numit de instanță, restul cheltuielilor avansate de părți urmând a rămâne în sarcina acestora.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamantul B. M. A., la data de 18.02.2013, cât și pârâtul S. R., reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, la data de 27.02.2013.

Prin cererea de recurs formulată, reclamantul B. M. A., a solicitat admiterea apelului și pe cale de consecință modificarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii și a obligării pârâtei la plata despăgubirilor potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamantul-recurent a arătat că sentința este criticabilă pentru următoarele considerente: - prima instanță a admis doar în parte acțiunea, dispunând obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în sumă de 2249 lei, argumentarea primei instanțe cu privire la admiterea în parte a acțiunii are la bază doar adresa BNP D., instanța luând în considerare valoarea de 3000 euro/ha ca fiind elocventă pentru stabilirea valorii de circulație a suprafeței expropriate, înlăturând concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză din care rezultă că valoarea de despăgubire pentru terenul expropriat este de 7221 euro, această valoare cuprinzând atât valoarea de circulație cât și daunele cauzate proprietarului; - prima instanță în baza rolului activ a administrat probe în favoarea pârâtei, fără ca de altfel aceasta să fi solicitat administrarea vreunei probe sau să fi contestat vreuna din probele administrate de reclamant, dispunând din oficiu depunerea unor contracte de vânzare-cumpărare de teren pe raza localității Pecica, contracte care nu prezintă relevanță în condițiile în care nu s-a făcut dovada că terenurile tranzacționate prin acestea sunt similare celor ce fac obiectul prezentului dosar, respectiv că se află în aceeași zonă, că se încadrează în aceeași categorie, ori prin efectuarea raportului de expertiza efectuat în cauză s-a avut în vedere tocmai situația terenului expropriat, prima instanță neluând în considerare aceste aspecte; - de altfel, potrivit art.27 din Legea nr.33/1994, prima instanță avea obligația de a compara rezultatul expertizei efectuate în cauză cu oferta și cu pretențiile formulate de parte, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul de față; - în ceea ce privește raportul de expertiză efectuat în cauză și pe care instanța l-a înlăturat fără nici o argumentație logică, acesta are în vedere situația reală a terenului expropriat, în funcție de amplasament, de categoria de producție, raportul fiind efectuat având în vedere valoarea de piață a terenurilor similare, prima instanță neluând în considerare nici unul din aceste aspecte, în condițiile în care la stabilirea despăgubirilor datorate de către pârâtă, nu pot fi avute în vedere valorile stabilite prin expertizele notarilor publici, acestea stabilind doar niște valori orientative și nicidecum niște valori care să determine valoarea reală a terenurilor compusă din valoarea de circulație și prejudiciul cauzat proprietarului prin lipsa de folosință; - potrivit art. 26 al. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994- aplicabil potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 „Despăgubirea se compune din valoarea reala a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane de același fel în unitatea administrativ - teritoriala la data întocmirii raportului de expertiza precum și de daunele aduse proprietarului, sau după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia";

Prin urmare, legiuitorul a statuat că despăgubirea cuvenită persoanei expropriate este formată din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului și/sau unor terți, prin măsura exproprierii, în ceea ce privește prima componenta a despăgubirii, - „valoarea reală" a bunului expropriat, aceasta este determinată de prețul cu care se vând imobilele de același fel în unitatea administrativ teritoriala la data întocmirii raportului de evaluare.

Sintagma "prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele, de același fel în unitatea administrativ teritorială", definește prețul de piață, anume prețul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interes propriu, presupunând că nici unul dintre aceștia nu este supus unor constrângeri.

Stabilirea acestui preț de piață presupune administrarea de către părți a unor probatorii pertinente sub acest aspect și o apreciere a acestora de judecătorul cauzei, ceea ce în cazul de față nu s-a realizat în condițiile în care prima instanță nu a luat în considerare contractele de vânzare-cumpărare depuse de către reclamant în dosar tocmai pentru a se vedea care este valoarea de circulație a terenurilor pe raza localității Pecica, de altfel motivarea primei instanțe nu amintește deloc de aceste contracte depuse în probațiune.

În ceea ce privește daunele datorate proprietarului, prima instanță le-a înlăturat fără ca măcar să aducă aminte de ele deși potrivit art. 26 al. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994- aplicabil potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 ..”Despăgubirea se compune din valoarea reala a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane de același fel în unitatea administrativ - teritorială la data întocmirii raportului de expertiză precum și de daunele aduse proprietarului, sau după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia".;

Pe fondul cauzei, reclamantul a arătat că este proprietarul terenului situat în Pecica, înscris în CF_ nedefinitivă Pecica, nr. cadastral_ în suprafață de 9800 mp. În calitate de titular al dreptului real de proprietate asupra terenului mai sus menționat, reclamantul a fost înștiințat că o suprafață de 1587 mp din terenul de mai sus, urmează să treacă autostrada "A.-Nădlac", pentru această suprafață de teren expropriată urmând a i se plăti despăgubiri. În data de 08.10.2011, cu ocazia întrunirii Comisiei pentru aplicarea legii nr. 198/2004, prin procesul-verbal cu nr.220/329 s-a stabilit ca limită a despăgubirilor suma de 0,16 euro/mp, arătând că nu este de acord cu această limită a despăgubirilor, considerându-le infime față de valoarea de circulație a terenurilor pe piață precum și față de valoarea despăgubirilor acordate anterior, acestea având o valoare cuprinsă între 4,34 euro și 10 euro/mp .

Nu a fost de acord cu valoarea despăgubirilor stabilite pentru următoarele considerente: valoarea medie de piață pentru terenurile extravilane din jurul orașului Pecica, acestea având categoria de folosință superioară este de 10 euro /mp; potrivit art.31 din Legea nr.255/14.12.2010 actualizată, "orice documentație tehnică sau de evaluare realizată ori aflată în curs de realizare anterior intrării în vigoare a prezentei legi se consideră valabilă" ceea ce înseamnă că expertizele de evaluare a terenurilor întocmite în baza HG 416/28.04.2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul de utilitate publică "Autostrada A.-Nădlac" rămân valabile, pentru terenul în cauză stabilindu-se prin hotărârea mai sus menționată o valoare a despăgubirilor de 4,34 euro/mp; dispozițiile art.3 din HG 416/28.04.2010, arată că "se aprobă ca justă despăgubire pentru imobilele ce constituie amplasamentul lucrării de utilitate publică prevăzută la art. I suma globală estimată la 63.000 mii lei, alocată de la bugetul de stat, aprobat potrivit legii, prin bugetul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii", dispozițiile de mai sus nefiind abrogate sau modificate; expertiza efectuată în baza HG 416/28.04.2010 a fost efectuată de către expertul U. I. R., în calitate de expert al CNADR, iar prin hotărârea de modificare a hotărârii mai sus menționate publicată la data de 26.05.2011 nu se menționează nici unde că noile sume stabilite ca despăgubiri ar fi fost stabilite printr-o nouă expertiză, ceea ce din nou duce la concluzia certă că expertizele de evaluare stabilite ca anexă la HG 416/28.04.2010 rămân valabilele de altă parte, chiar dacă s-ar invoca că a fost efectuată o altă expertiză de evaluare, aceasta nu ar putea fi luată în considerare din două motive: pe de o parte ar însemna ca doi experți ai pârâtei să se contrazică iar pe de altă parte dispozițiile art.31 ale legii nr.255 sunt clare, expertizele efectuate rămân valabile.

Mai mult „prin faptul că anterior stabilirii unui alt nivel de despăgubire pentru aceleași terenuri, cu aceeași categorie de folosință, se creează o discriminare între oamenii aparținând aceleași localități și care au în proprietate aceleași categorii de terenuri, unele dintre ele chiar învecinate, discriminare care nu are nici un suport legal, terenurile despăgubite anterior fiind de aceeași categorie de folosință.

Nu trebuie uitat faptul că, din aceste terenuri expropriate acești oameni își obțin cele necesare traiului, ori din despăgubirile oferite nu ar putea măcar să-și cumpere nici măcar medicamentele necesare pentru o lună de zile dar să le mai acopere beneficiul nerealizat.

În drept, au fost invocate prevederile art.282 și următoarele Cod Proc Civ.

Prin cererea de recurs formulată, pârâtul S. R., reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, a solicitat admiterea recursul și respingerea acțiunii formulate de reclamant ca fiind neîntemeiata pentru următoarele motive:

S-a dorit a se observa ca despăgubirea propusa și neacceptata de expropriat se compune din valoarea reala a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. Ambele componente au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor propuse a fi plătite.

La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor tine seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritoriala, la data întocmirii raportului de evaluare, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. Valoarea la care se vând imobilele de același fel rezulta din însăși raportul de evaluare întocmit pentru aceste terenuri și este mai mica decât cea propusa de expropriator spre a fi plătită.

A considerat ca prețul de piața stabilit prin raportul de evaluare care a stat la baza propunerii despăgubirilor este unul corect. De altfel, datele cuprinse în raportul de evaluare întocmit de . sunt în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare și sunt susținute și de exemple de oferte de vânzare a terenurilor în zonă. În prezent, cadrul legal în materie de exproprie îl reprezintă Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local. Conform prevederilor art. 5 din Legea nr. 255/2010 expropriatorul are obligația de a aproba prin Hotărâre de Guvern și lista proprietarilor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, așa cum rezultă din evidențele unităților administrativ - teritoriale.

S-a mai arătat că, indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiții „Autostrada Nădlac-A." au fost aprobați prin Hotărârea Guvernului nr. 1480/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 8 decembrie 2009.

S-a menționat că, prin Hotărârea Guvernului nr. 416/2010 s-a aprobat amplasamentul lucrării, declanșarea procedurilor de expropriere pentru imobilele situate pe amplasamentul lucrării "Autostrada Nădlac - A.", precum și suma globală estimată cu titlu de despăgubire în valoare de 63.000 mii lei, sumă rezultată din Raportul de expertiză întocmit de către un expert autorizat ANEVAR, angajat de către expropriator, în conformitate cu vechiul cadru legislativ în materie de expropriere. Suma de 63.000 mii lei aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 416/2010 a fost Suplimentată cu suma de 17.500 mii lei prin Hotărârea Guvernului nr. 1248/2010, în conformitate cu art. 4 alin ( 4 ) din Legea nr. 198/2004, cu modificările și completările ulterioare, întrucât la data promovării hotărârii inițiale din cauza insuficienței bugetare a fost alocată de la bugetul de stat doar suma de 63.000 mii lei, suma globală necesară acestui proiect fiind de 80.500 mii lei.

Art. 11, din Legea 255/2010, privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, necesara realizării unor obiective de interes național, județean și local, prevede la alin. (7),(8) și (9): „(7) înainte de data începerii activității comisiei prevăzute la art. 18, un expert evaluator specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România - ANEVAR, va întocmi un raport de evaluare a imobilelor expropriate pentru fiecare unitate administrativ-teritoriala, pe fiecare categorie de folosința. (8) Raportul de evaluare se întocmește avându-se în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 77 ind. 1 alin.(5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare. (9) Raportul de evaluare se întocmește sub coordonarea Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România."

S-a mai arătat că, raportul a fost întocmit și cuprinde elementele constitutive ale valorii despăgubirilor aferente fiecărui imobil în parte, așa cum sunt ele prevăzute de Legea nr. 33/1994, adică prețul la care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel și contravaloarea prejudiciului proprietarului prin faptul exproprierii.

În concret, conform Raportului de evaluare pentru estimarea valorii de despăgubire conform Legii 255/2010 a terenurilor afectate de construcția autostrăzii pe U.A.T. Pecica, jud. A., întocmit în mai 2011, suprafața totala ce urmează a fi expropriata este de_ mp, având o valoare de despăgubire totala de 684.356,29 lei. Raportul de evaluare a fost întocmit în concordanta cu reglementările Standardelor Internaționale de Evaluare de către domnul Ing. G. N., expert evaluator bunuri mobile și proprietăți imobiliare, având calitatea de membru ANEVAR, legitimație nr. 6253, și calitatea de Expert funciar membru AEF, legitimație nr. 018 și de către doamna Ec. G. N., expert proprietăți imobiliare, având calitatea de membru ANEVAR, legitimație nr. 1222.

Raportul de evaluare a fost întocmit în vederea evaluării terenului expropriat, bazându-se pe principiile exproprierii pentru cauza de utilitate publica, idei directoare declarate prin legislația în vigoare. Valoarea de despăgubire a fost estimata conform prevederilor Legii 255/2010 și Legii 33/1994 și conform standardului internațional IVS 1, reprezentând o valoare speciala a terenurilor compusa din valoarea reala a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

Prin urmare, aceasta valoarea specială este mai mare decât o valoare de piață care reprezintă; "suma estimata pentru care o proprietate poate fi schimbata la data evaluării, intre un cumpărător decis și un vânzător hotărât, într-o tranzacție echilibrată, după un marketing adecvat, în care fiecare parte acționează în cunoștința de cauza, prudent și fără constrângeri".

Vis a vis de cele expuse anterior, pârâtul a făcut mențiunea faptului ca în urma raportului de evaluare întocmit, proprietarii terenurilor sunt obligați sa vândă, iar cumpărătorul este, la rândul sau, obligat sa cumpere, amândoi fiind condiționați de proiectul de utilitate publica în cauza, și anume "Construcția Autostrăzii Nădlac-A., pe teritoriul administrativ al jud. A.". Astfel, preeminenta interesului general, care este definit de art. 2, alin (1), lit. I al Legii 554/2004 a Contenciosului administrativ, ca fiind: "interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituționala, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor", determina prevalarea în fata interesului privat al proprietarilor, însa determina totodată o justa și imediata despăgubire, care în concret are aptitudinea de a fi mai însemnata decât valoarea de piața a imobilului.

De asemenea, s-a învederat faptul ca raportul de evaluare a fost întocmit analizând piața specifica a proprietăților imobiliare în cauza, întemeindu-se pe criterii precum: definirea pieței (tipul de proprietate, potențialul de a produce venituri, localizare, caracteristicile investitorilor arendași), gradul de fertilitate al terenului sau echilibrul pieței (cererea probabil, oferta competitiva etc).

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 304 pct. 9 și 312 s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiata constatând ca valorile stabilite prin expertiza ce a stat la baza declanșării procedurilor de expropriere (cea efectuata . ) au fost cele corecte.

Prin Notele de ședință și concluziile scrise, depuse la dosar de către reclamantul recurent, aceasta a solicitat admiterea recursului formulat de acesta și respingerea recursului formulat de către S. R.-prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale, pentru următoarele considerente: - în ceea ce privește recursul reclamantei, solicită admiterea acestuia și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în sumă de 7003,00 euro(31,224 lei), așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, pentru următoarele considerente: 1. argumentarea primei instanțe cu privire la admiterea în parte a acțiunii are la bază doar adresa BNP D., instanța luând în considerare valoarea de 3000 euro/ha ca fiind elocventă pentru stabilirea valorii de circulație a suprafeței expropriate, înlăturând concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză din care rezultă că valoarea de despăgubire pentru terenul expropriat este de 7221 euro; prin luarea în considerare a adresei emise de către BNP D. prima instanță a eludat dispozițiile art.26 din Legea nr. 33/1994, potrivit căruia „Despăgubirea se compune din valoarea reala a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane de același fel în unitatea administrativ - teritoriala la data întocmirii raportului de expertiza precum și de daunele aduse proprietarului, sau după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia", ori, așa cum rezultă din contractele depuse de către instanța de judecată în baza rolului activ, acestea datează din anul 2011 și doar trei contracte de la începutul anului 2012, expertiza în cazul de față efectuându-se în luna decembrie a anului 2012, iar tocmai contractele de vânzare-cumpărare depuse de către ea și pe care instanța le-a înlăturat, referindu-se doar la unul dintre ele, înlăturându-l deoarece a fost încheiat în luna noiembrie 2012, din punctul de vedere al instanței cu mult după data exproprierii, ori ceea ce trebuia luat în considerare potrivit art.26 este chiar contractul de la data efectuării raportului de expertiză;susținerea instanței cu privire la suma de 0.30 euro/mp fiind practic nemotivată legal; 2. reținându-se caracterul excepțional al cedării proprietății prin expropriere și în scopul asigurării unei protecții depline și adecvate a dreptului de proprietate privată, nici o expropriere nu poate fi făcută decât în schimbul unei despăgubiri care trebuie să fie dreaptă, adică să reprezinte valoarea adevărată a bunului expropriat, care potrivit art.26 este cea stabilită în raport cu prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel la data efectuării raportului de expertiză și nicidecum la data exproprierii așa cum în mod greșit a reținut prima instanță; 3. totodată legea dispune prin art.27 că prima instanță avea obligația de a compara rezultatul expertizei efectuate în cauză cu oferta și cu pretențiile formulate de parte, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul de față, prevederile art.26 și 27 din Legea nr.33/1994 fiind greșit interpretate și aplicate de către prima instanță; 4. așa cum rezultă din raportul de expertiză formulat în cauză și pe care pârâta nu l-a contestat, comisia de experți tehnici stabilită de către instanță în baza art.25 din Legea nr.33/1994 a avut în vedere analiza pieței imobiliare și, pentru determinarea despăgubirilor cuvenite reclamanților a aplicat metoda comparației care presupune tocmai evaluarea raportului cerere-ofertă existent pe piața imobiliară, această modalitate de stabilire a cuantumului despăgubirilor satisfăcând exigențele impuse de art.26 și 27 din Legea nr.33/1994; 5. în ceea ce privește daunele datorate proprietarului, prima instanță le-a înlăturat fără ca măcar să aducă aminte de ele deși potrivit art. 26 al (1) și (2) din Legea nr. 33/1994 - aplicabil potrivit art. 9 alin. 3 din Legea nr. 198/2004 „Despăgubirea se compune din valoarea reala a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane de același fel în unitatea administrativ - teritoriala la data întocmirii raportului de expertiza precum și de daunele aduse proprietarului, sau după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia, raportul de expertiză efectuat în cauză concluzionând care sunt daunele cauzate prin expropriere, sentința primei instanțe fiind practic nemotivată sub acest aspect. 6. privitor la cheltuielile de judecată pe care prima instanță le-a compensat, o asemenea compensare este nejustificată în condițiile în care potrivit art.274-276 Cod procedură civilă, admițându-se în parte acțiunea trebuia dispusă obligarea pârâtei la plata onorariului expertului desemnat de către instanță.

În ceea ce privește recursul formulat de către pârâtă, s-a solicitat respingerea acestuia ca fiind nefondat, susținerile formulate fiind de fapt aprecieri cu caracter general care nu pot fi calificate ca fiind critici de netemeinicie sau de nelegalitate a sentinței apelate.

Prin decizia nr. 666/25.04.2013 pronunțată în dosar nr._, Curtea de apel Timișoara a admis recursurile declarate de reclamantul B. M. A. și pârâtul Statul Român prin CNADNR SA împotriva Sentinței civile nr.282/29.01.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, a casat sentința civilă recurată și a dispus trimiterea cauzei, pentru rejudecare la aceeași instanța de fond, Tribunalul A..

Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că prin recursurile formulate părțile invocă greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, urmare a faptului că nu s-au avut în vedere criteriile imperative prevăzute de lege la determinarea cuantumului despăgubirii ce trebuie să se compună din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului prin expropriere.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 33/1994 „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire (…)”, iar conform art. 8 alin. 2 din Legea nr. 255/2010 „în termen de 20 de zile calendaristice de la data notificării prevăzute la alin. (1), proprietarii imobilelor cuprinse în listă au obligația prezentării la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri.”

De asemenea, art. 26 alin. 1 din Legea nr. 33/1994, aplicabil potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, statuează că „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”, iar alineatul 2 al aceluiași articol prevede că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”

Din cuprinsul actelor normative mai sus menționate care sunt în concordanță cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO și jurisprudența Curții europene în materie, rezultă consacrarea legislativă a caracterului just al despăgubirii pentru imobilele expropriate, precizându-se explicit că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, stabilind obligația legală atât în sarcina instanței, cât și în sarcina experților de a ține seama de prețul cu care se vând, de regulă, imobilele similare (de același fel, cu aceleași caracteristici) în zona respectivă.

Așa cum s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție în decizii de speță (de ex. Dec.civ. nr.572/2012), valoarea de piață a imobilului expropriat, se impune a fi determinată în raport de toate caracteristicile bunului prin raportare la amplasamentul acestuia, destinația terenului la momentul evaluării, categoria localității, poziționarea față de localități și căile de acces, echiparea tehnică edilitară a zonei, restricții de folosire, iar nu perspectiva unei dezvoltări viitoare.

Curtea a concluzionat că în speță, prima instanță nu s-a conformat dispozițiilor legale mai sus menționate, în sensul că nu a stabilit despăgubirea pe baza raportului de expertiză cerut de art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, care să aibă în vedere valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat, precum și prețul cu care se vând imobile similare, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, ci a avut în vedere adresa BNP D., cu caracter general, în baza căreia instanța a făcut un simplu calcul matematic.

A reținut că în raportul de expertiză întocmit în fața primei instanțe se arată în mod expres că abordarea prin comparație a avut ca termeni de raportare oferte asemănătoare proprietății subiect, și nu a avut în vedere prețul cu care s-au vândut imobile similare. S-a constatat că s-au avut în vedere oferte de vânzare, fără a se lua în considerare prețuri reale de tranzacționare, pentru terenuri similare și fără a se observa cursul pieții imobiliare. În acest sens, Curtea a reținut că este de menționat că expertul B. M., care a semnat cu observații raportul de expertiză, a arătat, prin înscrisul depus la filele 196-197 din dosarul tribunalului, că raportul întocmit în cauză nu tratează corect abordarea de piață, deoarece comparabilele folosite nu sunt similare cu terenul expropriat, ele referindu-se la terenuri care au potențial de conversie din teren agricol în teren pentru uz industrial, respectiv sunt cuprinse în PUZ sau PUD, fapt ce le crește mult valoarea, spre deosebire de terenul expropriat care nu a fost cuprins în planuri de dezvoltare urbanistică, astfel încât comparabilele care sunt cu adevărat similare sunt terenuri agricole extravilane.

S-a mai reținut că observațiile aduse raportului de expertiză de către acest expert nu au fost luate în considerare de către prima instanță, care era obligată să dispună efectuarea unei expertize potrivit art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, experții trebuind, în cadrul metodei comparațiilor directe, să utilizeze comparabile cu adevărat similare, respectiv terenuri cu aceleași caracteristici.

Deoarece tribunalul nu a respectat criteriile prev. de lege pentru efectuarea expertizei tehnice conform art.26 din legea nr.33/1994, Curtea a constatat că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, fără a cerceta fondul pretențiilor formulate de reclamantă, fiind necesară suplimentarea probatoriului pentru a fi lămurite și constatate în cuprinsul hotărârii împrejurările esențiale ale cauzei, aceste situații fiind asimilate de jurisprudență unei necercetări a fondului și determină soluția casării cu trimitere.

Obligația instanței de recurs este aceea de a verifica și de a asigura că hotărârea judecătorească cuprinde „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanțe cum și cele pentru carte s-au înlăturat cererile părților”, în considerarea faptului că trebuie realizată situația-premisa pentru o judecată concretă și efectivă în recurs-împrejurările de fapt să fi fost pe deplin lămurite. Astfel stabilită situația de fapt, aceasta nu poate fi reapreciată în prezenta fază procesuală, în care controlul judiciar vizează exclusiv legalitatea hotărârii, prin prisma cazurilor prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, nu și temeinicia acestuia, prin reevaluarea elementelor faptice sau a probatoriului administrat.

Având în vedere toate considerentele de mai sus și deoarece este necesară administrarea unei probe noi, respectiv unui supliment la raportul de expertiză prin care să se stabilească despăgubirea în raport de prețul cu care se vând imobilele similare la data întocmirii raportului de expertiză și de prejudiciul cauzat proprietarului, în baza art. art. 312 alin. 1, 3 și 6¹ rap. la art.305 Cod proc.civilă, a admis recursurile formulate de reclamant și de pârât, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului A..

Curtea a dispus ca în rejudecare, instanța de fond va solicita experților să compare, în concret, caracteristicile terenului expropriat și ale terenurilor similare (ce au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare depuse în primă instanță și în recurs) urmând ca instanța să țină seama și de celelalte critici aduse prin cererile de recurs.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul A. în data de 17.06.2013 sub numărul_, instanța dispunând completarea raportului de expertiză conform considerentelor deciziei de casare, obligatorii pentru instanța de fond.

Prin sentința civilă nr. 3018/PI/06.11.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul B. M. A., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara a anulat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 220/329/10.10.2011, obligând pârâtul să plătească reclamantului suma de 7.083 euro cu titlu de despăgubiri.

În rejudecare, prima instanță a respins restul pretențiilor solicitate, obligând pârâtul la plata sumei de 1.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin încheierea ședinței publice din data de 18 septembrie 2013, s-a dispus experților L. Ș., B. V. și B. M. să efectueze un supliment de expertiză potrivit considerentelor deciziei pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, iar la data de 10 octombrie 2013, s-a depus la dosar această probă.

Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.220/329/10.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr.255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamanți a suprafeței de 1587 mp, din terenul situat în Localitatea Pecica Jud. A., Pecica, având nr.cadastral_ și s-a stabilit ca limită a despăgubirilor suma de 0,16 euro/mp, iar reclamanții au contestat această hotărâre susținând că suma oferită de expropriator este derizorie, atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.

S-a reținut că cererea reclamanților este grefată, într-adevăr, pe dispozițiile art.22 alin.1 din Legea nr.255/2010 conform cărora, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.

Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr.255/2010 - se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Tribunalul a reținut că în cauză sunt incidente prevederile art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994, conform cărora: „alin.1 - Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite; alin.2 ,,La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia ,,.”

Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanților, s-a reținut din Raportul de Expertiză Tehnică Judiciară, de la filele 158-185 dosar prima instanță că, valoarea pe 1 mp a terenului expropriat, este de 3,84 Euro/ 1 mp (f 177 dosar fond).

Din analiza contractelor de vânzare-cumpărare de la filele 202-223 dosar prima instanță, încheiate în anul 2011 si 2012, tribunalul a subliniat că rezultă că: 1 mp de teren situat in extravilanul orașului Pecica, jud. A., a fost tranzacționat în anul 2011 si 2012 la Birouri Notariale diferite cu prețul de 4,39 Euro/mp teren + TVA și 5 Euro/mp teren .Astfel, suma de 3,84 Euro/1 mp din Raportul de Expertiză depus la dosarul cauzei se încadrează în sumele tranzacționate.

Fiind în realitate o vânzare forțată, în care consimțământul vânzătorului nu este cerut de lege, în considerarea efectelor general benefice a utilității publice căreia îi va fi afectat imobilul, este firesc ca despăgubirea pentru bunul expropriat să cuprindă nu doar un preț echivalent cu prețul la care s-ar fi vândut, în mod normal bunul, în cazul unei vânzări obișnuite, consimțite de ambele părți, dar și eventualul prejudiciu cauzat proprietarului-vânzător, reprezentat inclusiv de eventualul beneficiu de care a fost lipsit ca urmare a unei exproprieri intempestive, în raport de lucrările realizate și care urmau să aducă un beneficiu cert și previzibil.

Exproprierea creează în sarcina statului obligația de a acorda expropriatului o despăgubire justă, conform art. 481 din Codul civil, ori, se remarcă faptul că Legea nr.255/2010 nu a modificat criteriile de determinare a despăgubirii, acestea fiind în continuare, la fel ca în cazul Legii nr. 198/2004: prețul de vânzare a imobilelor de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art.771 alin. (5) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal modificată, aceste criterii stând la baza HG nr.488/2011.

Împrejurarea dacă actuala evaluare estimativă a terenurilor realizată prin HG nr. 488/2011 este una corectă sau nu, se determină în cadrul acțiunii civile exercitate potrivit art. 22 alin.1 din Legea nr.255/2010 împotriva hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, în ipoteza în care această hotărâre preia valoarea despăgubirii stabilită prin hotărârea guvernului, iar expropriatul este nemulțumit de aceasta.

Potrivit îndrumărilor Curții de Apel Timișoara din decizia de casare, s-a efectuat un supliment de expertiză, în cadrul căruia tribunalul a arătat că experții pentru stabilirea valorii de piața a terenului expropriat, au utilizat următoarele criterii comparabile (primul criteriu de comparabilitate l-a constituit localizarea - extravilanul localității Pecica, pentru eventualele diferențe efectuându-se corecții conform ghidurilor metodologice de evaluare): - Teren extravilan Pecica, categoria de folosința teren arabil, cu suprafața de 5000 mp, vândut la data de 27 nov 2012 prin contractul nr. 2.433 cu 4,1 euro/mp; este situata la cea 3,8 km de intravilanul localității Pecica; - Teren extravilan Pecica, categoria de folosința teren arabil si pășune (50% pășune), cu suprafața de 12.200 mp, vândut la data de 12 aug 2011 prin contractul nr. 1608 cu 2,5 euro/mp; este situata la cea 3,9 km de intravilanul localității Pecica. - Teren extravilan Pecica, categoria de folosința curți construcții, cu suprafața de 8.371 mp, vândut la data de 17 mai 2012 prin contractul nr.1650 cu 2,39 euro/mp ; este situata ia cea 300 m de intravilanul localității Pecica.

În urma procesului de evaluare a rezultat, conform fisei anexate, valoarea de piață unitară pentru terenul evaluat, de 3,7 euro/mp.

În rejudecare, tribunalul a reținut că, experții au mai precizat că valoarea obținută este similară cu cele obținute prin metoda comparațiilor cu analiza statistica, metoda comparațiilor cu utilizarea de oferte vânzare terenuri respectiv metoda de randament (ultimele doua utilizate în raportul de expertiza inițial).

Astfel rezultă că valoarea de piață estimată în raportul de expertiza tehnica judiciara este corecta -3,85 euro/mp prin metoda comparațiilor directe, respectiv 3,84 euro/mp prin metoda capitalizării rentei funciare - .

Având în vedere valoarea de piață unitară obținută în prezentul supliment la raportul de expertiză elaborat în acest dosar (3,7 euro/mp) și explicațiile referitoare la daune din raportul de expertiza inițial, tribunalul a reținut că rezultă: Valoare teren în euro – 5872 și valoare teren lei –_; de asemenea, valoare daune euro – 1211 valoare daune lei – 5415 .

Răspunzând la obiectivele stabilite de instanța de judecată, experții au precizat că valoarea finală a despăgubirilor solicitate conform obiectivelor stabilite de instanța de judecata este_ lei (7083 euro), valori extrem de apropriate de cele stabilite în raportul de expertiza întocmit în acest dosar (_ lei sau 7221 euro).

Pentru considerentele de fapt si de drept expuse, instanța de fond, în rejudecare, a admis admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul B. M. A., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania națională de autostrăzi și drumuri naționale București, în sensul că, a anulat în parte a Hotărârii de despăgubiri nr. 220/329/10.10.2011 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr.256/2010 cu privire la valoarea despăgubirilor și a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 7.083 Euro echivalentul a_ lei, la un curs de 4,471 lei/1 euro, din care suma de 5872 euro cu titlu de despăgubiri aferente terenului expropriat situat în loc. Pecica, jud. A., în suprafață de 1587 mp, cu nr. cadastral_, iar suma de 1211 euro, reprezentând daunele rezultate în urma exproprierii și va respinge restul pretențiilor solicitate.

În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, prima instanță a obligat pârâtul la 1.500 lei cheltuieli de judecată .

Împotriva acestei hotărâri pârâtul S. R., reprezentat de Ministerul Transporturilor prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, a declarat recurs în termenul legal la data de 10.12.2013, solicitând admiterea recursului și respingerea acțiunii civile formulată de reclamanți, ca neîntemeiată.

În motivare, pârâtul a precizat că raportul de evaluare care a stat la baza propunerii despăgubirilor este corect, are la bază expertizele întocmite și analizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 77¹ al. 5 din Legea 571/2003 privind codul fiscal și cuprinde elementele constitutive ale valorii despăgubirilor aferente fiecărui imobil în parte, așa cum sunt ele prevăzute de Legea nr. 33/1994, adică prețul la care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel și contravaloarea prejudiciului proprietarului prin faptul exproprierii.

În concret se susține că conform Raportului de evaluare pentru estimarea valorii de despăgubire conform Legii nr. 255/2010 a terenurilor afectate de construcția autostrăzii pe U.A.T. Pecica, jud. A., întocmit în mai 2011, suprafața totală ce urmează a fi expropriată este de_ mp, având o valoare de despăgubire totală de 684.356,29 lei. Raportul de evaluare a fost întocmit în concordanță cu reglementările Standardelor Internaționale de Evaluare de către domnul ing. G. N., expert evaluator bunuri mobile și proprietăți imobiliare, având calitatea de membru ANEVAR, legitimație nr. 6253, și calitatea de Expert funciar membru AEF, legitimație nr. 018 și de către doamna Ec. G. N., expert proprietăți imobiliare, având calitatea de membru ANEVAR, legitimație nr. 1222.

Pentru aceste motive, pârâtul S. R., prin Ministerul Transporturilor și Internelor, reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 312 C. pr. civ., admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate și pe fond respingerea acțiunii civile ca neîntemeiată.

Reclamantul B. M. A., prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 16.01.2014 a solicitat, în baza întregului probator aflat la dosarul cauzei, respingerea recursului ca nefondat.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de pârât, raportat la obiectul cauzei, temeiul de drept indicat și actele depuse în susținere, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac prin care se invocă doar nelegalitatea hotărârii atacate. Dezvoltarea motivelor de nelegalitate a hotărârii recurate, presupune încadrarea lor într-unul din motivele limitativ prevăzute de art. 304 C. pr. civ.. aceasta deoarece, recursul nefiind o cale de atac devolutivă, recurentul trebuie să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege.

Pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o singură indicare „de formă” a textelor, condiția legală a „dezvoltării motivelor” implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se întemeiază.

Potrivit art. 299 alin 1 C. pr. civ. și următoarele rezultă că împotriva unei hotărâri se poate declara, de partea nemulțumită, un singur recurs. Această prevedere legală este rațională și în concordanță cu principiul puterii de lucru judecat prevăzut în art. 166 C. pr. civ.

Conform art. 299 C. pr. civ. obiectul recursului îl constituie hotărârea instanței de apel, în raport cu care partea nemulțumită trebuie să indice în mod concret greșelile anume imputate, argumentate în fapt și drept prin raportare la soluția pronunțată.

Pornind de la aceste considerații teoretice, Curtea constată că prin recursul declarat de pârât la 10.12.2013, nu se aduc nici un fel de critici de nelegalitate a hotărârii recurate, dată în rejudecare, după administrarea unui supliment de expertiză în deplină concordanță cu dispozițiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, deci pe fondul pricinii, ci se subliniază legalitatea despăgubirii stabilită prin raportul de evaluare care a stat la baza propunerii despăgubirilor.

Din cuprinsul recursului nu rezultă indicarea vreunui aspect de nelegalitate al hotărârii instanței de fond, conform art. 299 alin. 1 C. pr. civ., o critică exactă a aceste hotărâri cu argumentarea în fapt și în drept a unui temei de nelegalitate între cele reglementate de art. 304 C. pr. civ., recursul fiind identic ca formă și conținut cu cel declarat de aceeași parte în ciclul procesual anterior, înregistrat la 27.02.2013, supus deja controlului judiciar al instanței de recurs prin decizia de casare pronunțată.

În această situație, pronunțându-se o hotărâre de fond după casarea cu trimitere spre rejudecare și administrarea de probe suplimentare, recurentul trebuia să indice aspecte de nelegalitate ale hotărârii de fond dată în rejudecare, și nu să reitereze legalitatea raportului de evaluare efectuat în faza premergătore inițierii demersului judiciar.

Curtea constată că susținerile recurentului au caracter general, nefiind critici punctuale și concrete ale modului în care instanța a interpretat și aplicat normele legale pe care și-a întemeiat hotărârea, ale concluziilor raportului judiciar de expertiză pe baza căruia tribunalul a pronunțat sentința recurată, (dată în rejudecare) ale modului în care experții au ajuns la concluziile expuse în raportul întocmit, ale criteriilor avute în vedere de aceștia și de instanță pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor.

Deoarece recurentul pârât nu a formulat critici în sensul menționat mai sus, în lipsa investirii, nici instanța de recurs nu poate examina sentința sub aceste aspecte, conform dispozițiilor art.316 raportat la art. 304 ind.1 și art. 295 alin1 C. pr. civ.

Cum hotărârea recurată în cauză are la bază suplimentul de expertiză dispus a fi efectuat cu respectarea întocmai a dispozițiilor art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, necontestat, de altfel, de pârât cu ocazia administrării sale, în cauză nu sunt incidente nici unul din temeiurile de modificare a hotărârii recurate, nu se constată aspecte de nelegalitate a acesteia și în baza art. 299, 312 alin. 1 C. pr. civ., recursul pârâtului va fi respins ca nefondat, cu aplicarea corelativ a dispozițiilor art. 274 alin. 1 C. pr. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R., reprezentat de Ministerul Transporturilor prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței civile nr. 3018/06 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul A., în dosar nr._ .

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16 ianuarie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

C. P. M. G. A.-M. N.

GREFIER,

P.-D.

Red. M.G.07.02.2014

Tehnored. R.P.D. – 07.02.2014

Primă instanță: Judecătoria A.: Judecător: H. O.

2EX/SM

← Evacuare. Decizia nr. 309/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA		Conflict de competenţă. Sentința nr. 13/2014. Curtea de Apel... →

Expropriere. Decizia nr. 36/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Expropriere. Decizia nr. 36/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA