Pretenţii. Decizia nr. 652/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 652/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 09-09-2014 în dosarul nr. 6353/30/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 652
Ședința publică din 9 septembrie 2014
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: C. R.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul Statul Român prin CNADNR reprezentată de Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței civile nr. 394/24.02.2014, pronunțată de Tribunalul T. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații M. G. C., M. O., C. L. G. și C. pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a Consiliului L. G., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă av. P. V. în substituirea av. P. M. T. pentru pârâtul apelant, av. T. C. în substituirea av. G. A. pentru intimații reclamanți și c.j. E. F.-I. pentru instituția intimată.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror M. V. de la P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că intimații reclamanți M. G. C. și M. O. au depus la dosar, prin registratura instanței, la data de 6 august 2014, întâmpinare pe care instanța o comunică cu reprezentantul pârâtului apelant.
Reprezentanții părților din proces depun la dosar delegația de substituire, respectiv împuternicire de reprezentare juridică.
Reprezentanta Ministerului Public invocă, din oficiu, conform art. 306 alin. 2 Cod proc.civ., excepția nulității sentinței recurate pentru motivul că procurorul, a cărui prezență și la instanța de fond era obligatorie, nu a fost prezent în cauză.
Instanța, din oficiu, pune în discuție necesitatea recalificării căii de atac declarate în cauză de către pârât având în vedere natura civilă a cauzei, obiectul ei material expres determinat precum și valoarea acestuia.
Atât reprezentantul pârâtului cât și reprezentanții intimaților arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
Reprezentanta Ministerului Public solicită recalificarea căii de atac ca fiind recurs.
Instanța, în deliberare, constată că potrivit dispozițiilor deciziei de recurs în interesul legii nr. 32/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, general obligatorie pentru toate persoanele și instanțele de judecată, având în vedere valoarea obiectului acțiunii, față de prevederile art. 282 ind.1 Cod proc.civ., procedează la calificarea prezentei căi de atac declarată ca fiind recurs și, în complet legal constituit față de această recalificare, cauza va fi judecată de doamnele judecător D. C., C. R. și M. L.. De asemenea, prezenta cauză va ocupa poziția nr. 21 atât pe lista de recursuri, cât și în condica ședințelor de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul atât asupra excepției nulității cât și asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului Statul Român prin CNADNR reprezentată de Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, solicită admiterea excepției invocată de reprezentanta Parchetului arătând că participarea procurorului era obligatorie la instanța de fond; pe fond, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea ei spre rejudecare la Tribunalul T., fără cheltuieli de judecată.
Învederează instanței că prima instanță s-a pronunțat asupra unui act care nu este supus cenzurii instanțelor de judecată și, mai mult, aceasta a invocat în motivarea sa un text de lege care nu are aplicare în cauză, respectiv dispozițiile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 198/2004, care în opinia sa nu are nicio legătură cu prezenta speță.
Arată, de asemenea, că prima instanță a susținut în mod greșit că reînscrierea dreptului de proprietate al reclamanților asupra terenului s-a făcut ca urmare a Hotărârii de revocare ce face obiectul litigiului, în realitate, reînscrierea dreptului de proprietate al acestora făcându-se în baza unui referat OCPI care a constatat eroarea de poziționare a parcelei reclamanților.
Cu privire la pct. 5 invocat în cererea de recurs, învederează instanței faptul că menține poziția pârâtului cu privire la aspectele invocate și arată că reclamanții sunt decăzuți din dreptul de a formula contestație împotriva Hotărârii de revocare nr. 1//17.03.2010, termenul de 30 de zile în care se putea face contestație fiind expirat.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea excepției invocate și arată că prezentul dosar este o cauză de natură civilă care nu se supune, însă, normelor aplicabile exproprierii pentru a fi obligatorie prezența procurorului, hotărârea instanței de fond fiind astfel legală și temeinică.
Cu privire la recurs, solicită respingerea acestuia ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul instituției intimate, d-nul c.j. E. F.-I., susține că instituția pe care o reprezintă nu are calitate procesuală în prezenta cauză și arată că lasă soluția la aprecierea instanței atât cu privire la excepția invocată, cât și pe fond.
Reprezentanta Ministerului Public arată că susține excepția nulității invocată, hotărârea pronunțată de prima instanță fiind netemeinică și nelegală, iar pe fond, pune concluzii de admitere a recursului, cu consecința respingerii acțiunii reclamanților.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 394/PI/24.02.2014, Tribunalul T. – Secția I Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. G. și C. pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a Consiliului L. G. și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanții M. G. C. și M. O. împotriva acestora.
Totodată, instanța a admis acțiunea reclamanților împotriva pârâtei CNADNR prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara și a dispus anularea Hotărârii de revocare nr. 1/17.03.2010 emisă de CNADNR pentru revocarea Hotărârii nr. 60/03.06.2009 și a procesului verbal de stabilire a despăgubirilor.
S-a dispus și obligarea instituției pârâte la plata către reclamanți a sumei de 2170 lei cheltuieli de judecată.
P. a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.60/03.06.2009, C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA -C. pentru Aplicarea Legii nr.198/2004 a Consiliului L. G., a dispus exproprierea terenului situat în ..cad.A1092/1/26/2/2, identic cu nr. cad nou_, pentru suprafața de 1161 mp, aparținând pârâților M. G. C. și M. O. și acordarea de despăgubiri în valoare de 47.602,94 lei, echivalentul sumei de 11.354,58 Euro.
Ulterior, prin Hotărârea de revocare nr.1/17.03.2010, C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA –C. pentru Aplicarea Legii nr.198/2004 a Consiliului L. G., a dispus revocarea Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr.60/03.06.2009, reținând că această hotărâre „conține o eroare materială datorată poziționării inițial greșite a parcelelor în sola A1092/1 G. și ca urmare a repoziționării parcelelor, ..A1092/1/2/2, nu mai este afectată de expropriere”.
Prin acțiunea înregistrată în dosarul nr._ al Tribunalului T. (din care a fost disjunsă cererea reconvențională ce face obiectul prezentului dosar), reclamanta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin Direcția Generală de Drumuri și Poduri Timișoara, a solicitat instanței obligarea pârâților la restituirea sumei de 47.602,94 lei, cu dobânzi legale începând de la data introducerii acțiunii și până la achitarea integrală a debitului.
În cadrul acestui litigiu pârâții M. G. C. și M. O., au invocat excepția de nelegalitate a Hotărârii de revocare nr.1/17.03.2010, emisă de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA –C. pentru Aplicarea Legii nr.198/2004 a Consiliului L. G., această excepție făcând obiectul nr._, al Curții de Apel Timișoara - Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Curtea de Apel Timișoara - Secția de C. Administrativ și Fiscal, prin Decizia civilă nr.331/24.08.2011, a admis excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate și a respins excepția de nelegalitate a Hotărârii nr.1/2010, emisă de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA –C. pentru Aplicarea Legii nr.198/2004 a Consiliului L. G., ca inadmisibilă.
S-a reținut că în conformitate cu prevederile art.21 alin.1 din Legea nr.33/1994: ”soluționarea cererilor de expropriere este de competența tribunalului județean sau a Tribunalului Municipiului București în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere”. Cum legea nu asimilează cererile privind exproprierea acțiunilor în contencios administrativ – aspect ce rezultă din dispozițiile art. 2 al. 1 lit. d și f Cod procedură civilă, unde se face referire distinctă la cele două categorii de acțiuni – Curtea de Apel Timișoara - Secția de C. Administrativ și Fiscal, a constatat că un astfel de litigiu – în care pretențiile reclamantei decurg dintr-o hotărâre emisă în cadrul unei proceduri de expropriere – nu este de competența instanței de contencios administrativ. Considerente de simetrie impun ca toate actele emise de comisiile de expropriere înființate în baza Legii nr. 198/2004 să fie supuse aceluiași regim juridic din punct de vedere procedural și al competenței de contestare a acestora, neexistând nici un argument pentru reținerea competenței instanței civile în cazurile în care comisia dispune expropriere și stabilește o despăgubire și a competenței instanței de contencios administrativ în cazurile în care comisia revocă hotărârile de expropriere, aplicând aceleași texte legale care îi conferă astfel de competențe.
Raportat la cele mai sus menționate, tribunalul analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului L. G. și C. L. G., în conformitate cu prevederile art.137 C.pr.civ, a constat că acestea sunt întemeiate, legitimitatea procesuală pasivă fiind întrunită în persoana expropriatorului.
În ceea ce privește C. pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului L. G., este de menționat că în conformitate cu prevederile art.5 alin.4 din HG nr.434/2009, pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicarea Legii nr. 198/2004, această comisie nu are personalitate juridică, iar în ceea ce privește C. L. G., instanța reține că acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere că hotărârea de revocare a cărei anulare se solicită nu a fost emisă de C. L. G., ci de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin intermediul Comisiei pentru Aplicarea Legii nr.198/2004, numită prin decizie a expropriatorului.
Ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 137 C.pr.civ, instanța a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. G. și C. pentru Aplicarea Legii nr.198/2004, a Consiliului L. G. și a respins acțiunea formulată împotriva acestora, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Referitor la fondul litigiului instanța a reținut că Legea nr.198/2004, privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local și HG nr.434/2009, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004, în vigoare la data emiterii Hotărârii de revocare nr.1/17.03.2010, permiteau pârâtei să-și revoce propria hotărâre pentru motive temeinice, anterior înregistrării cererii expropriatorului de intabulare a dreptului său de proprietate în cartea funciară.
În conformitate cu prevederile art. 6 alin. 3 din HG nr.434/2009, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004, privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local: ”Anterior înregistrării cererii expropriatorului de intabulare a dreptului de proprietate în cartea funciară, hotărârea comisiei poate fi revocată pentru motive temeinice. În acest caz titularul cererii va fi notificat”.
Dispozițiile art. 10 alin. 3 din HG nr.941/2004, pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicarea Legii nr. 198/2004, invocate de pârâta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, care prevedeau posibilitatea revocării hotărârii comisiei, pentru motive temeinice (fără stabilirea termenului până la care această măsură putea fi dispusă), au fost abrogate conform prevederilor art.2 din HG nr.434/2009, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, publicată în MO nr. 309 din 11 mai 2009, nemaifiind în vigoare la data emiterii Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr.60/03.06.2009 și Hotărârii de revocare nr.1/2010.
În speță, Hotărârea de revocare nr.1/17.03.2010, a fost emisă după consemnarea despăgubirilor și respectiv plata efectivă a acestora, ceea ce înseamnă că revocarea a avut loc într-un moment în care, față de dispozițiile art. 15 din Legea nr. 198/2004, se realizase transferul dreptului de proprietate asupra terenului de la reclamanți către stat.
Verificând condițiile în care legea permite emitentului să revoce hotărârea de expropriere a suprafeței de 1161 mp, respectiv de acordare a despăgubirilor pentru această suprafață de teren, instanța a constatat că revocarea poate fi dispusă numai până la momentul anterior înregistrării cererii expropriatorului de intabulare a dreptului de proprietate în cartea funciară.
În cauză, revocarea Hotărârii nr.60/03.06.2009, a avut loc ulterior intabulării în cartea funciară a dreptului de proprietate al expropriatorului, prin precizarea depusă la dosar la termenul de judecată din data de 28.11.2012, pârâta menționând că dreptul de proprietate al reclamanților a fost reînscris asupra suprafeței inițiale de teren din Titlul de proprietate, ca urmare a revocării Hotărârii de expropriere nr.60/03.06.2009 (f.48).
Prin urmare, întrucât măsura revocării Hotărârii nr.60/03.06.2009 privind exproprierea terenului în suprafață de 1161 mp, aparținând reclamanților M. G. C. și M. O. nu a fost dispusă în condițiile legii, nefiind respectat termenul până la care această măsură putea fi dispusă, solicitarea reclamanților de anulare a Hotărârii de revocare nr.1/17.03.2010, emisă de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, este întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, instituția pârâtă, cale de atac pe care, având în vedere pe de o parte natura civilă a cauzei, obiectul ei material expres determinat, valoarea acestuia iar, pe de altă parte, decizia de recurs în interesul legii nr. 32/2008 pronunțată de instanța supremă, după punerea ei în discuția contradictorie a părților, a recalificat-o corect ca fiind recurs.
În calea sa de atac instituția pârâtă și-a expus motivele pentru care consideră sentința ca fiind nelegală și netemeinică, respectiv pentru faptul că litigiul nu este de competența instanțelor judecătorești și instanța s-a pronunțat asupra unui act care nu era supus cenzurii sale, pentru aceea că în cuprinsul ei s-a invocat un text de lege care nu are aplicabilitate în cauză (art. 12 alin. 1 din Legea nr. 198/2004), pentru că s-a greșit atunci când s-a considerat că dispozițiile H.G. nr. 434/2009 sunt incidente în cauză, pentru că art. 6 alin. 3 al acestei hotărâri a guvernului s-a aplicat, oricum greșit și, în fine, pentru că reclamanții sunt decăzuți din termenul de atacare a Hotărârii de revocare nr. 1/17.10.2010, întrucât nu au respectat termenul legal de 30 de zile pentru declanșarea acestei proceduri.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimații reclamanți M. G. C. și M. O. au solicitat respingerea apelului pârâtei ca nefondat și obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată considerând că cererea lor a fost judecată de instanța civilă, normal competentă în cauză, cu aplicarea corectă a dispozițiilor de drept material și procesual specifice cauzei.
Prin susținerile verbale formulate la termenul de judecată din 9.09.2014, reprezentanta Ministerului Public participant în proces, a invocat, conform art. 306 alin. 2 Cod proc.civ., excepția nulității sentinței recurate pentru motivul că procurorul – a cărui prezență și la instanța de fond era obligatorie – nu a fost prezent în cauză.
Examinând cu prioritate acest motiv de recurs de ordine publică invocat de Ministerul Public, Curtea îl găsește ca fiind întemeiat pentru următoarele considerente:
Competența instanței civile în soluționarea cauzei de față și procedura ale cărei reguli speciale trebuie să le urmeze aceasta au fost stabilite prin sentința civilă nr. 331/24.08.2011 a Curții de Apel Timișoara – Secția de C. Administrativ și Fiscal (filele 42-45 dosar Tribunalul T.), care a statuat irevocabil că actele emise în aplicarea Legii nr. 198/2004 (cum este și cel care face obiectul prezentului dosar), sunt supuse regimului procedural stabilit de această lege care face trimitere la Legea nr. 33/1994, legea cadru în materie de expropriere.
Puterea de lucru judecat a acestei hotărâri, pe de o parte, se opune cu efect pozitiv oricărei alte discuții în această privință pentru a se putea obține o interpretare diferită, în folosul părții care o urmărește, iar, pe de altă parte, obligă la respectarea întocmai a regimului procedural prevăzut de Legea nr. 33/1994 pentru soluționarea cererilor adresate instanțelor.
Observând acest lucru Curtea constată că, potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr. 33/1994, la judecarea cauzei ce i-a revenit spre competentă soluționare – conform art. 24 alin. 1 din aceeași lege – tribunalul trebuia să asigure prezența în cauză a reprezentantului Ministerului Public, a cărui prezență era obligatorie.
Neprocedând în acest fel, instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea formelor de procedură prevăzute imperativ de lege, din care cauză aceasta este lovită de sancțiunea nulității, a cărei remediere obligă la refacerea judecății cu respectarea tuturor exigențelor prevăzute de lege.
Concluzionând, rezultă că recursul pârâtei va fi admis prin prisma motivului de nulitate de ordine publică invocat de reprezentanta Parchetului ca susținător al interesului public - motiv ce face inutilă analizarea celorlalte aspecte de nelegalitate expuse în recurs – și, pe cale de consecință, se va dispune casarea sentinței civile nr. 394/PI/24.02.2014 pronunțată de Tribunalul T. – Secția I Civilă, cu trimitere spre rejudecarea cauzei la aceeași instanță.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin CNADNR reprezentată de Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței civile nr. 394/24.02.2014 pronunțată de Tribunalul T. – Secția I Civilă pe care o casează cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 Septembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. C. C. R. M. L.
GREFIER,
L. P.
Red. D.C./10.09.2014
Tehnored L.P./16.09.2014
Ex.2
Primă instanță: L. Ș. – Tribunalul T.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 32/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Anulare act. Sentința nr. 122/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
