Legea 10/2001. Decizia nr. 32/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 32/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 13-03-2014 în dosarul nr. 11005/30/2005
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 32
Ședința publică din 13 martie 2014
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: DR. L. L.
GREFIER: S. C.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții P. V. și P. M., împotriva sentinței civile nr. 514/02.02.2009 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați Primăria orașului Jimbolia, P. orașului Jimbolia, C. L. al orașului Jimbolia și Ministerul Finanțelor Publice București, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, deși părțile lipsesc, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, a luat în examinare cererea formulată de reclamanții apelanți la 10.02.2014, de repunere pe rol a cauzei de față, care a fost suspendată în 26.11.2009 în baza art. 155 ind. 1 Cod pr.civ.
Instanța admite cererea de repunere pe rol a cauzei și constată că nu există obligația de timbrare a cererii, întrucât potrivit obiectului cauzei – Legea nr. 10/2001, aceasta este scutită de plata taxei judiciare de timbru de timbru și timbru judiciar.
În continuare, instanța invocă excepția de perimare a apelului și rămâne în pronunțare sub acest aspect, în raport de data suspendării cauzei - 26.11.2009, moment de la care apelanții nu au făcut nici un demers din cele dispuse de instanță, și, totodată, deși în data de 08.03.2013 a fost depus la dosar extras din Registrul de deces privind pe defunctul P. G., nu au fost depuse și dovezi cu privire la calitatea de moștenitor după acesta.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 514 din 02.02.2009, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a admis in parte acțiunea formulată de reclamanții P. V. si P. M., în contradictoriu cu pârâții P. orașului Jimbolia, Primăria si C. L. al orașului Jimbolia si Statul Român prin M. Economiei și Finanțelor.
A fost anulată Dispoziția nr.521/14.10.2005 emisă de către P. Orasului Jimbolia, cu propunerea de acordare de despăgubiri în condițiile de exigență ale Titlului VII apartenent Legii nr.247/2005, pentru imobilul situat în Jimbolia, .. 150, jud. T., înscris în CF 1249 Jimbolia, nr. top. 1291-1292, în limita cotei de ½ părți, constatând ca petiționarii notificatori legitimează vocația de a accede la beneficiul legii în limita cotei supra anunțate si că imobilul revendicat nu este susceptibil de retrocedare în natură.
S-a dispus trimiterea dosarului administrativ în întregul său, întregit cu actele doveditoare produse în faza jurisdicțională a procedurii (CF nr.1249 Jimbolia in extenso, extras din registrul de nașteri privind pe reclamant, sentința civilă nr.6434/24.05.1993 a Judecătoriei Timișoara) Secretariatului Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor.
A fost respinsă în rest acțiunea precizată prin care se vizează retrocedarea și a cotei de ½ părți asupra căreia purta dreptul de coproprietate al pretinsului defunct tată al reclamantului, cât și față de pârâtul M. Economiei și Finanțelor, pentru lipsa calității sale procesual pasive.
Pentru a pronunța această soluție, din analiza actelor și lucrărilor dosarului tribunalul a reținut următoarele:
Prin Dispoziția nr.521/14.10.2005 (fila 80) emisă de P. orașului Jimbolia, a fost respinsă cererea de acordare de despăgubiri bănești formulată de notificatorii reclamanți, prin mandatar cu procură specială, în cadrul notificării nr.249/14.02.2002, motivat de împrejurarea că cei din urmă nu au făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la imobilul situat în Jimbolia, ..150, precum și întrucât nu au depus acte de stare civilă și acte doveditoare ale trecerii imobilului în proprietatea statului.
Imobilul a cărui restituire o vizează reclamanții este evidențiat în CF nr.1249 Jimbolia (filele 129-131) sub nr. top.1291-1292/a, nr. cad.1258, constând din arabil (grădină) în ..150 și nr. cad.1259-clădire de locuit cu dependințe gospodărești anexă și curte la aceeași adresă și, potrivit mențiunilor de la fila privind proprietatea, a aparținut în coproprietate pe cote părți egale reclamantului P. V., cu o cotă de 1/2 părți și numitului P. I. G., tatăl reclamantului, cu o cotă de ½ părți.
În 1985, asupra cotei de ½ părți din imobilul-casă, aparținând numitului P. I. G. se întabulează dreptul de proprietate al numiților G. I. și G. E., cu titlu de vânzare cumpărare, cota de ½ părți din teren trecând în proprietatea Statului român în temeiul Lg. nr.58/1974.
Asupra cotei de proprietate de ½ părți aparținând reclamantului P. V. s-a întabulat în 1986, cu titlu de preluare în baza Decretului nr.223/1974, Statul român, iar în 1993, în baza sentinței nr. 6434/1993 a Judecătoriei Timișoara, se sistează starea de coproprietate existentă între Statul roman și soții G. I. și E., prin atribuirea întregului imobil cu nr. top.1258 și 1259, constând din casă și curte în suprafață de 539 mp și grădină de 1105 mp. numiților G. I. și G. E..
Uzând de dispozițiile Legii nr.10/2001, notificatorii P. V. și P. M. au solicitat restituirea în natură ori, dacă acest lucru nu este posibil, prin compensare cu alte bunuri și servicii, a terenului identificat prin nr. cad.1258, în suprafață de 539 mp. și nr. cad.1259, în suprafață de 1105 mp., precum și a cotei de ½ părți din casă, iar pentru ipoteza în care compensarea nu se poate face, propunerea acordării de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005.
În etapa jurisdicțională a soluționării notificării, reclamantul P. V., cetățean german, conform pașaportului anexat la dosar, a depus extras din registrul de nașteri, atestând nașterea sa din părinți P. G. și P. E. (fila 197).
Deși reclamantul solicită, în calitate de pretins moștenitor, fundamentat pe art.4 alin.2 din Lg.10/2001, acordarea de măsuri reparatorii în temeiul legii speciale și pentru suprafața de ½ parte din teren ce a trecut în proprietatea statului în baza Legea nr.58/1974, de la tatăl său P. G., cu ocazia vânzării cotei de ½ părți din clădire, se constată că nu a făcut dovada decesului acestuia și nici a calității sale de moștenitor prin depunerea unui certificat de calitate de moștenitor în acest sens.
În aceste condiții, în absența certificatului de deces al numitului P. I. G., nu se poate reține că s-a făcut dovada decesului acestuia și nici, așadar, a calității de succesibil sau moștenitor al reclamantului după pretins decedatul său tată, cum o cere imperativ art.4 alin.2 și 3 din Lg. nr.10/2001, astfel că pentru cota de ½ parte din teren preluată de stat în temeiul Lg. nr.58/1974, nu se verifică în persoana reclamantului notificator calitatea de persoană îndreptățită potrivit legii la acordarea măsurilor reparatorii.
Dar, reține tribunalul, chiar abstracție făcând de aceste constatări și încă pentru cota parte de teren preluată de stat în condițiile art.30 și 31 din Lg. nr.58/1974, reclamantul nu justifică vocația la beneficiul Lg. nr.10/2001, căci pentru o atare ipoteză, legiuitorul a reglementat prin art.1.4 lit.C din HG nr.250/2007, situația acestor terenuri, reținând că nu cad sub incidența Lg. nr.10/2001 și că dobânditorii construcțiilor au “dreptul/vocația de a obține titluri de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate”, conform cu dispozițiile art.36 alin.3 din Lg. nr.18/1991, cu mențiunea că, în zonele cooperativizate, cum este cazul în speță (deoarece P. G. figurează în CF nr.1249 Jimbolia, ca membru cooperator), dobânditorilor construcțiilor li se aplică și prevederile art.36 alin.4 din Lg. nr.18/1991 ce fac trimitere la art.23 din legea fondului funciar, din care rezultă că aceștia dobândesc în proprietate și curtea și grădina, respectiv, tot ce s-a avut în vedere de părți la încheierea convenției de înstrăinare și a deținut în fapt dobânditorul.
Așadar, tribunalul a apreciat că beneficiari, potrivit legii, ai dreptului de proprietate asupra terenului aferent cotei de ½ parte din clădirea achiziționată sub imperiul Lg. nr.58/1974, sunt numiții G. I. și E., cumpărătorii de la acea epocă, care, de altfel, prin sentința civilă nr.6434/1993 a Judecătoriei Timișoara au și devenit, prin sistarea stării de coproprietate, proprietari exclusivi ai construcției și terenului identificate prin nr. cad.1258 și 1259.
În aceste condiții, s-a apreciat că o restituire în natură, potrivit cu regula de principiu consacrată de art.1 alin.1, art.7 alin.1 și art.9 din Lg. nr.10/2001 nu mai este posibilă nici în privința cotei de proprietate ce a aparținut reclamantului, fiind preluată de stat în baza Decretului nr.223/1974, impedimentul fiind unul de ordin juridic, reprezentat de sentința civilă nr.6434/1993 deja menționată și conform căreia numiții G. I. și G. E. au devenit titulari a dreptului de proprietate exclusivă asupra imobilelor cu nr. cad.1258 și 1259.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că în atare situație, cum reclamantul și-a probat în fața instanței legitimarea de a apela la prevederile Lg.nr.10/2001 numai pentru cota parte de ½ din terenul și construcția identificate topografic prin nr. top.1258 și nr. top.1259, ce i-a aparținut în proprietate, conform CF nr.1249 Jimbolia, nefăcând dovada decesului și, respectiv, a calității sale de moștenitor după numitul P. G., potrivit art.1169 C.civ., pentru a-și justifica vocația la măsuri reparatorii și cu privire la cota de proprietate a acestuia (ceea ce ar fi fost valabil oricum numai în ipoteza în care proba că la data vânzării cumpărării cotei de ½ părți din casă, nu s-a convenit și vânzarea terenului corespunzător acestei cote de proprietate, în caz contrar, operand art.1.4 lit.C din Normele metodologice de aplicare a Lg. nr.10/2001 aprobate prin HG nr.250/2007), iar restituirea în natură nu mai este posibilă fiind obstaculată juridic de sentința de sistare a stării de coproprietate nr.6434/1993 (de altfel pentru cota parte de ½ din teren, chiar, în absența impedimentului juridic, reclamantul, cetățean străin, nu ar fi beneficiat decât cel mult de un drept de folosință special, prevăzut de OUG nr.184/2002) și compensarea cu alte bunuri neputându-se face, procesul verbal din 06.11.2008 al Primăriei Jimbolia precizând că nu deține bunuri disponibile a fi oferite în compensare, tribunalul, în temeiul art.26 alin.3 din Lg. nr.10/2001, art.3 lit.a și art.1 alin.2 teza finală din aceeași normă legală, va admite acțiunea precizată în parte.
Pe cale de consecință, s-a dispus anularea parțială a Dispoziției nr.521/14.10.2005 emisă de P. orașului Jimbolia, respectiv în limita soluției vizând cota de ½ parte din imobilul identificat topografic prin nr. top.1258 și 1259 în CF nr.1249 Jimbolia ce a aparținut reclamantului.
Totodată, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile de exigență ale Titlului VII apartenent Lg. nr.247/2005, pentru imobilul identificat topografic prin nr. top.1258 și 1259, în limita cotei de ½ părți, constatând că notificatorii legitimează vocația de a accede la beneficiul legii în limita cotei anunțate și că imobilul revendicat nu este susceptibil de retrocedare în natură.
De asemenea, tribunalul a dispus, la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești trimiterea dosarului administrativ în întregul său, ce urmează a fi întregit cu actele doveditoare produse în faza jurisdicțională de rezolvare a notificării (CF nr.1249 Jimbolia, acte de stare civilă, sentința civilă nr.6434/1993 a Judecătoriei Timișoara) Secretariatului Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor, deoarece din art.13 din Titlul VII al Lg. nr.247/2005 rezultă fără dubii că analiza și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor este de competența Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, acest organism având la dispoziția sa o listă de evaluatori autorizați să efectueze expertize de evaluare potrivit standardelor internaționale.
Apreciind că nu sunt neîntrunite în persoana reclamantului cerințele art.4 alin.2 și 3 din Lg. nr.10/2001, tribunalul a respins acțiunea precizată în privința solicitării de retrocedare a cotei de ½ parte din terenul identificat topografic prin nr. top.1258 și 1259 asupra căreia purta dreptul de coproprietate a pretinsului defunct tată al reclamantului, numitul P. G., precum și față de pârâtul M. Economiei și Finanțelor, deoarece s-a apreciat că din prevederile clare ale art.21 alin.4 corelate cu art.26 alin.3 din Lg. nr.10/2001 republicată reiese cu claritate cine sunt subiecții procesuali ai acțiunii în justiție contra unei dispoziții emisă de primar în rezolvarea notificării adresate primăriei: persoana îndreptățită și primarul.
Împotriva sentinței civile nr. 514/02.02.2009 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ au declarat apel reclamanții P. V. și Poescu M., invocând nelegalitatea parțială și netemeinicia parțială a hotărârii instanței de fond și, pe cale de consecință, au solicitat schimbarea în parte a hotărârii apelate conform motivelor de fapt și de drept invocate în scris.
Pe parcursul judecării apelului, la termenul de judecată din 26.11.2009, instanța a constatat că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții apelante reclamante, care nu a depus la dosar certificatul de deces privind pe antecesorul său P. I. G. și nici nu a indicat cine sunt moștenitorii acestuia, motiv pentru care, în baza art. 155 ind. 1 Cod pr.civ., cauza a fost suspendată, pentru ca apelanții să facă dovada îndeplinirii obligațiilor impuse de instanță și prevăzute de lege, fără de care nu poate continua normala desfășurare a apelului de față.
La data de 09.11.2010, reclamanții apelanți au solicitat repunerea pe rol a cauzei, solicitând ca instanța să efectueze demersuri la Serviciul de stare civilă al Municipiului Tîrgu J., pentru obținerea certificatului de deces privind pe defunctul P. I.G.. În cauză a fost fixat termen la 20.01.2011, termen la care instanța a constatat că subzistă prevederile art. 155 ind. 1 Cod procedură civilă, și a dispus din nou suspendarea judecării cauzei.
Se constată că la data de 08.03.2013, reclamanții apelanți au formulat o nouă cerere de repunere pe rol a cauzei, ocazie cu care au depus un extras din Registrul de deces – pentru uz oficial – privind pe defunctul P. G., cauza fiind suspendată în temeiul prevederilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, însă, cu privire la fondul cauzei, instanța a menținut măsura suspendării cauzei în baza dispozițiilor art. 155 ind. 1 Cod procedură civilă.
La data de 10.02.2014, reclamanții apelanți au formulat o nouă cerere de repunere pe rol, fiind fixat termen de judecată la 13.03.2014 când, instanța a admis cererea de repunere pe rol. În continuare însă, astfel cum rezultă din practicaua hotărârii, instanța a invocat excepția de perimare a apelului în raport de data suspendării cauzei - 26.11.2009, moment de la care apelanții nu au făcut nici un demers din cele dispuse de instanță sub aspectul îndeplinirii, în termen legal, a obligațiilor privind depunerea certificatului de deces privind pe P. G. și indicarea moștenitorilor acestuia. Este adevărat că la data de 08.03.2013 a fost depus la dosar un extras din Registrul de deces – pentru uz oficial – privind pe defunctul P. G., însă nu au fost depuse și dovezi cu privire la calitatea de moștenitor după acesta.
Astfel, fără a mai intra în cercetarea fondului, instanța urmează a constata că prezenta cauză a fost suspendată la data de 26.11.2009, în temeiul dispozițiilor art. 155 ind. 1 Cod procedură civilă și, de la această dată și până la data de astăzi 13.03.2014, nefiind îndeplinite de către reclamanții apelanți obligațiile stabilite în sarcina acestora, desfășurarea normală a procesului a fost în mod sistematic împiedicată din vina acestora.
Potrivit dispozițiilor art.248 Cod pr.civ., orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părților, timp de un an în materie civilă.
Perimarea este o sancțiune procesuală ce se bazează pe soluția de desistare a părții de cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinței în judecată, vreme îndelungată.
Sub acest aspect, cererile de repunere pe rol formulate de reclamanții apelanți între data menționată (26.11.2009) și termenul de azi, reprezintă demersuri pur formale și lipsite de eficiență pentru continuarea procesului, în condițiile în care ele nu au fost însoțite, în termen legal, de dovezile cerute de instanță pentru normala desfășurare a judecății.
Prin urmare, conduita procesuală a reclamanților apelanți, chiar dacă nu echivalează cu o desistare propriu-zisă de la judecată, nici nu poate fi apreciată ca o stăruință în judecată, câtă vreme, astfel cum instanța de apel constată, reclamanții apelanți aveau obligația ca începând din 26.11.2009 – data suspendării cauzei în baza art. 155 ind. 1 Cod procedură civilă, în termen de un an, să depună la dosar atât certificatul de deces privind pe defunctul P. G. cât și lista moștenitorilor acestuia, însă nu s-au conformat.
Astfel, instanța constată că deși la data de 08.03.2013, reclamanții apelanți au depus la dosar un extras din Registrul de deces privind pe defunctul P. G., nu au depus nici un fel de dovezi cu privire la calitatea de moștenitor după acesta, situație în care, în raport de data când a fost instituită în sarcina reclamanților apelanți obligația menționată, aceștia s-au expus sancțiunii prevăzute de art. 252 Cod procedură civilă.
În consecință, din raportarea textelor citate la cele expuse anterior, reiese că sunt întrunite condițiile legale pentru a opera perimarea încă începând cu data de 08.03.2013, dată la care s-a depus certificatul de deces și care, în raport cu data de 26.11.2009, data suspendării inițiale, conduce în urma unui simplu calcul, la concluzia că termenul de un an a fost cu mult depășit.
Totodată, având în vedere că perimarea se constată la cerere sau din oficiu, urmează a se constata perimat apelul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Constată perimat apelul declarat de reclamanții P. V. și P. M., ambii cu domiciliul procedural ales în Timișoara, Piața Ț. V. (fostă Doicești) nr. 1 ., împotriva sentinței civile nr. 514/02.02.2009 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați Primăria orașului Jimbolia, P. orașului Jimbolia, C. L. al orașului Jimbolia, cu sediul în Jimbolia, .. 18, jud. T. și Ministerul Finanțelor Publice București, cu sediul în ., sector 5, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 martie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. P. DR. L. L.
GREFIER,
S. C.
Red. C.P. – 26.03.2014
Tehnored. S.C. - 2ex./26.03.2014
Prima instanță, Tribunalul T., Judecător: C. B.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 411/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Pretenţii. Decizia nr. 652/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
