Anulare act. Decizia nr. 16/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 16/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 11678/30/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 16
Ședința publică din 10 februarie 2015
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții K. H. N. și F. K. G., împotriva sentinței civile nr. 1371/04.06.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții P. Municipiului Timișoara, U. A. Teritorială a Municipiului Timișoara, S. R. prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara, având ca obiect anulare act - contestație în baza Legii nr.10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanți av. G. C., în substituirea av. L. M. S., iar pentru intimați c.j. B. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că reclamanții au depus la dosar, prin registratura instanței, la data de 14.01.2015 și 09.02.2015 dovada comunicării către pârâți a actelor depuse la dosarul cauzei la termenul de judecată din 13.01.2015.
Reprezentanta instituțiilor intimate depune la dosar delegație.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta reclamanților solicită, în principal, admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal pentru suplimentarea probatoriului, iar în subsidiar admiterea apelului cu consecința anulării dispoziției Primarului Municipiului Timișoara datorită faptul că aceasta a fost emisă în baza unei legi care era abrogată, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta instituțiilor intimate solicită respingerea apelului declarat de reclamanți și menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul T. pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 09.12.2013 pe rolul Tribunalului T., reclamanții K. H. N. și F. K. G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții P. MUN.TIMIȘOARA, U. A. TERITORIALĂ A MUN.TIMIȘOARA, S. R. PRIN CONSILIUL LOCAL ALMUN.TIMIȘOARA, P. MUN.TIMIȘOARA, anularea parțială a Dispoziției nr.1464/16.09.2013 emisă de P. Mun. Timișoara, în ce privește dispozițiile art. 2 și, pe cale de consecință, instanța să dispună acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul descris în CF col. nr. 8065 TIMIȘOARA, nr. top._ si_, (din care au decurs toate situațiile ulterioare de carte funciară, pana în prezent), conform Legii nr. 165/2013, după cum urmează:
- pentru partea din imobil care nu a mai putut fi restituită în natură, respectiv terenul situat în Timișoara, Bld. General I. D. nr. 5 (fost 13 Decembrie), jud. T., înscris în CF NR.8065 TIMIȘOARA, nr. top._ si_ (teren 1055 mp nr. top_ +teren 1356 mp nr. top_), cât și pentru apartamentul 3 (si terenul aferent acestuia) care a fost înstrăinat unui terț prin contractul de vânzare cumpărare nr._/31.03.1997, întocmit si încheiat între R.A. U.R.B.I.S. Timișoara și G. I..
Reclamanții au solicitat acordarea unor măsuri reparatorii, conform principiului prevalenței în natură instituit prin art. 2 litera a) din Legea nr.165/2013, prin compensare în natură cu un alt imobil identificat în patrimoniul pârâților, în caz de refuz al acestora, bunul respectiv urmând a fi individualizat si comparat prin expertiza sau alte mijloace de probă, în vederea acordării sale ca măsura compensatorie pentru bunul preluat abuziv de la antecesorii acestora.
Pentru partea din imobil care nu a mai putut fi restituită si nu s-a restituit în natură, reclamanții au solicitat acordarea măsurilor reparatorii, constând în despăgubiri prevăzute si stabilite confort prevederilor Legii 165/2013 intrată în vigoare la data de 23.05.2013.
În subsidiar, reclamanții au solicitat anularea parțiala a dispoziției atacate și obligarea paraților la emiterea unei noi dispoziții prin care să le acorde măsuri reparatorii cu privire la partea din imobilul susmenționat și care nu se mai poate restitui în natură, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat, în esență, că prin sentința civilă nr. 3513/2012 din 11 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul T., definitivă și irevocabilă, s-a stabilit calitatea acestora si dreptul la măsuri reparatorii, iar ulterior pronunțării hotărârii susmenționate a intervenit abrogarea Legii nr. 247/2005 în baza căreia au fost acordate măsuri reparatorii prin art. 2 din hotărârea susmenționată pentru o parte din imobil, care nu mai putea fi restituită în natură.
Reclamanții au arătat că, ulterior, a intervenit aplicarea imediată a Legii nr.165/2013, despre care pârâții nu fac vorbire în dispoziția emisă, omițând să facă mențiunea că acordarea masurilor reparatorii se va face în condițiile Legii nr. 165/2013, si nu cum greșit au menționat în actul susmenționat că acordarea de masuri reparatorii se va face „conform Sentinței civile nr. 3513/2012 din 11 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul T., definitivă și irevocabilă, în cote egale de 1/2 fiecare.”
Reclamanții au precizat că pârâții au emis dispoziția la care au fost obligați în baza hotărârii judecătorești supra evocat, cu mare întârziere, respectiv în septembrie 2013, fiindu-le comunicată la data de 01.11.2013, precum și că, având în vedere că între timp a intervenit Legea nr.165/2013, aceștia trebuiau să dispună acordarea de masuri reparatorii, în mod expres, în condițiile legii antemenționate.
Reclamanții arată că sentința civilă nr. 3513/2012 din 11 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul T. face referire expresă la dispozițiile Titlului VII din Legea 247/2005, însă aceste dispoziții au fost abrogate în mod expres prin Legea nr.165/2013, context în care, pentru ca hotărârea judecătorească să fie pusă în executare si să nu li se opună excepții sau să li se conteste dreptul în vreun fel, reclamanții opinează că trebuia să facă referire expresă la situația aplicării Legii nr.165/2013.
Se arată că, așa cum este formulat art. 2 din dispoziție, rezultă că s-a omis acordarea de măsuri reparatorii complete, întrucât dispoziția se referă numai Ia despăgubirile privind apartamentul 3, care nu mai poate fi restituit în natură, fiind înstrăinat prin Legea 112/1995 si cu privire la terenul în suprafață de 1356 mp., nr. top._ din CF nr. 8065 Timișoara, nerezultând acordarea de despăgubiri pentru întreaga suprafață de teren de 1055 mp aferentă parcelei cu nr. top._.
În drept, au fost invocate prevederile art. 2, 4 alin 2 si 3, art. 21, art. 25 si celelalte dispoziții ale Legii.10/2001, H.G. 498/2003, H.G. 250/2007, art. 6 din Legea 213/1998, Decizia nr. XX din 19 martie 2007 pronunțata de Înalta Curte de Casație șl Justiție - Secțiile Unite - în dosar nr. 37/2006 publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 764 din_, Constituția României, Tratatul de P. dintre România ăi Puterile Aliate de la Paris 1947- ratificat de România -, Decretul 92/1950, Convenția pentru Apărarea drepturilor si libertăților fundamentale ale Omului, Protocoalele Adiționale la Convenție (anterior menționata). Declarația Universala a Drepturilor Omului, orice documente programatice in materie de drepturile Omului, precedentul CEDO si Legile 303/2004 si_.
Pârâții P. MUN.TIMIȘOARA, U. A. TERITORIALĂ A MUN.TIMIȘOARA, S. R. PRIN CONSILIUL LOCAL ALMUN.TIMIȘOARA, P. MUN.TIMIȘOARA au formulat întâmpinare prin care au solicitat, în principal, respingerea contestației ca tardiv formulată și împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă în ceea ce privește Municipiul Timișoara prin Primar, Primăria Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara ca reprezentant al Statului R., iar în subsidiar, respingerea ca netemeinică și nelegală.
Invocând prevederile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, pârâții au arătat că dispoziția atacată a fost comunicată reclamanților în data de 01.11.2013, iar contestația a fost înregistrată la Tribunalul T. în data de 09.12.2013, după împlinirea termenul de 30 de zile prevăzut de textul de lege supra evocat, context în care demersul judiciar al reclamanților este tardiv demarat.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara, pârâții au învederat că, în cauză a fost contestată o dispoziție emisă de P. Municipiului Timișoara, iar calitate procesuală pasivă o poate avea P. Municipiului Timișoara, conform prevederilor Legii nr. 10/2001.
Cu privire la fondul cauzei, pârâții au susținut că la emiterea dispoziției contestate a fost avută în vedere sentința civila nr. 3513/11.12.2012 a Tribunalului T., definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 615/23.04.2013, pronunțate în dosar nr._ .
Astfel, prin sentința civila nr. 3513/1 1.12.2012 a Tribunalului T. a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de reclamanții K. H. N. și F. K. G., a fost anulată Dispoziția nr. 870/25.05.2010 emisă de P. Municipiului Timișoara și s-a dispus restituirea în natură în cote egale de 1/2 către fiecare dintre reclamanți a imobilelor din Timișoara, . nr. 5 înscris în CF col. 8065 Timișoara, nr. top._ și_, anume apartamentul nr. 1, 2, 4, cu părțile comune generale, cu părți comune de la corpul A aferente, precum și cu suprafețele de teren aferente acestor apartamente.
Prin decizia civilă nr. 615/23.04.2013, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul reclamanților K. H. N. și F. K. G. și a modificat în parte sentința civilă nr. 3513/11.12.2012 în sensul restituirii către reclamanți a sumei de 800 lei, avansată de către aceștia în contul d-nei J. C., menținând în rest celelalte dispoziții ale sentinței.
Pârâții au arătat că, instanțele de judecată s-au pronunțat în mod definitiv și irevocabil, asupra cererii de restituire a imobilului . nr. 5, totodată fiind respinse solicitările reclamanților privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, prin compensare cu alte bunuri imobile pentru partea din imobil ce nu le poate fi restituită în natură.
Mai precizează că în demersul litigios anterior reclamanții au solicitat acordarea în compensare a imobilului situat în Timișoara . județul T., constând în casă și teren în suprafață de 756 m.p., înscris în CF nr._ Timișoara, iar ulterior imobilul din Timișoara ., jud. T., solicitări respinse de către instanța de judecată.
Față de aceste considerente, prevalându-se de dispozițiile art.1200 pct.4 și art.1202 alin.2 C.civ., au invocat prezumția de lucru judecat, aceasta având caracter absolut, în sensul nu se poate judeca o nouă acțiune în cadrul căreia să se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.
În ceea ce privește acordarea măsurilor reparatorii conform prevederilor Legii nr. 165/2013, pârâții au menționat că la momentul pronunțării sentinței civile nr. 3513/11.12.2012 și a deciziei civile nr. 615/23.04.2013 această lege nu era în vigoare, iar legea civilă nu poate retroactiva, prin Dispoziția nr. 1464/16.09.2013 emisă de către P. Municipiului Timișoara fiind puse în executare cele dispuse prin hotărârile judecătorești mai sus enunțate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 și HG 250/2007, Legea nr. 215/2001, art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. 2 C.civ., art. 430 Noul Cod de Procedură Civilă.
Prin sentința civilă nr. 137/4.06.2014 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins acțiunea formulată de reclamanții K. H. N. și F. K. G., în contradictoriu cu pârâții P. Municipiului Timișoara, U. A. Teritorială a Municipiului Timișoara, S. R. prin Consiliul Local al Mun. Timișoara, P. Mun.Timișoara.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut în esență că, prin Dispoziția nr.1464/16.09.2013 emisă de P. Mun. Timișoara au fost puse în aplicare, în procedura instituită de Legea reparatorie nr.10/2001, dispozițiile sentinței civile nr. 3513/11.12.2012 pronunțată de Tribunalul T., cum și ale deciziei civile nr. 615/23.04.2012 a Curții de Apel Timișoara prin care cea dintâi hotărâre menționată a rămas irevocabilă, fiind restituite în natură în cote părți egale de ½ către reclamanții K. H. și F. K. G., apartamentele nr.1, 2 și 4 aparținând corpului A, situate în Timișoara, ., nr. 5, înscrise în CF col. nr.8065 Timișoara, nr. top._-_.
Totodată, pentru . ale sale părți comune generale și părți comune de la scara A, din imobilul menționat, cum și pentru terenul în suprafață de 1356 mp., nr. top._ din CF nr.8065 Timișoara, au fost propuse acordarea de despăgubiri conform statuărilor hotărârilor judecătorești sus menționate.
Relativ la această ultimă măsură reparatorie propusă cu privire la care subzistă nemulțumirea reclamanților și în litigiul pendent, este de subliniat că ea a făcut obiect al preocupării instanței de recurs, aspect ce rezultă în mod tranșant din examinarea considerentelor deciziei civile nr.615/2012 a Curții de Apel Timișoara, în condițiile în care reclamanții au atacat cu recurs sentința civilă nr.3513/11.12.2012 sub acest aspect, solicitând atribuirea cu precădere pentru imobilele ce nu sunt apte de restituire în natură, a unor bunuri imobile în compensare, bunuri de ei identificate, de altfel.
Iar cu privire la această măsură reparatorie, instanța de recurs s-a pronunțat în mod irevocabil, menținând soluția instanței de fond de acordare a despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Lg. nr.247/2005 pentru . pentru suprafața de teren de 1356 mp. evidențiat cu nr. top._, cu argumentația că nu s-a făcut dovada deținerii de către unitatea deținătoare a altor bunuri ori servicii ce să fie oferite în acest scop, iar cu privire la imobilele indicate chiar de reclamanți ca fiind libere și apte a fi acordate în compensare nu s-a probat faptul că sunt disponibile în condițiile Lg. nr.10/2001 și nici că pârâta a omis culpabil a le înscrie în lista bunurilor ce pot fi oferite în compensare.
S-a reținut că a fost analizată de instanțe, irevocabil, și situația juridică a numărului top._ (vizat și în cauza de față, reclamanții pretinzând a le fi acordate despăgubiri și pentru acest imobil) instanța de recurs reținând cu putere de lucru judecat în considerente că „deși reclamanților li s-a recunoscut dreptul la despăgubiri bănești pentru parcela nr. top._ de 1356 mp., expertiza efectuată în cauză a demonstrat că în realitate aceasta are o suprafață mai mică, astfel că pentru diferență despăgubirile vor fi considerate în contul parcelei învecinate, nr. top._, alături de reparația în natură”.
Fundamentându-se pe dispozițiile Legii nr.165/2013, modificată ulterior prin Legea nr. 368/2013, și care a adus modificări semnificative în privința regimului reparator în materia retrocedării imobilelor preluate abuziv, reclamanții au înțeles să supună unui nou control judecătoresc Dispoziția nr.1464/16.09.2013, emisă în baza hotărârilor judecătorești supra prezentate și prin care s-au soluționat în mod irevocabil, jurisdicțional, pretențiile reclamanților notificatori de restituire în baza Legii nr.10/2001 a imobilului înscris în CF nr.8065 Timișoara, nr. top._-_; control judecătoresc în cadrul căruia se observă că invocă întocmai aceleași solicitări ce au constituit cauza recursului tranșat prin decizia civilă nr.615/2012 a Curții de Apel Timișoara: respectiv, atribuirea de bunuri în compensare pentru imobilele pentru care li s-a propus acordarea de despăgubiri, recte . nr. top._ în suprafață de 1356 mp., cum și despăgubiri pentru imobilul cu nr. top._.
S-a reținut că, inițial Legea nr. 165/2013 prevedea în al său art.1 alin.2 că în ipoteza în care restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv nu este posibilă, singura măsură reparatorie ce se acordă este compensarea prin puncte conform Cap. III din lege.
Ulterior, art.1 alin.2 din Lg. nr.165/2013 a fost modificat prin Legea nr. 368/2013, reintroducându-se măsură compensării cu bunuri oferite în echivalent de entitatea investită cu soluționarea notificării și fiind menținută, totodată și măsura compensării prin puncte, care așa cum rezultă din redactarea în vigoare a textului nu mai are caracter subsidiar față de cea a compensării cu alte bunuri, de vreme ce legiuitorul a folosit sintagma „precum și”.
Art. 4 din Legea nr. 165/2013 stabilește imperativ domeniul de aplicare ale legii, statuând că „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor”.
De unde, printr-o interpretare „per a contrario” nu se poate decât detașa cu forța evidenței concluzia că prevederile Legea nr. 165/2013 nu se aplică cererilor de restituire întemeiate pe Legea nr. 10/2001, soluționate deja irevocabil prin hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat, care, în caz contrar, ar fi grav nesocotită.
Este adevărat că teza a II-a a art.4, privind aplicarea Legii nr.165/2013 cauzelor aflate pe rolul instanțelor a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr.210/08.04.2014 (publicată în M.O. la 05.06.2014), însă considerentele instanței de contencios constituțional nu vin decât să acrediteze tranșant ideea că Lg. nr.165/2013 (în redactarea inițială, anterior Lg. nr.368/2013) nu se poate aplica retroactiv; prin urmare, dacă nu se poate aplica pricinilor în curs de soluționare, inițial fundamentate pe prevederile legilor reparatorii anterioare (Lg. nr.10/2001 cu modificările și completările ulterioare), cu atât mai puțin se admite ideea că s-ar putea aplica cauzelor de restituire în baza Lg. nr.10/2001 soluționate irevocabil pe cale jurisdicțională.
A reținut că, în speță, reclamanții tind să obțină aplicarea retroactivă a dispozițiilor Legii nr. 165/2013 în forma modificată la o cauză de restituire în baza Legii nr.10/2001 soluționată prin hotărâri judecătorești irevocabile care au tranșat cu putere de lucru judecat asupra modalităților de restituire a imobilelor în litigiu.
Dispoziția nr.1464/2013, emisă în baza dispozițiilor instanței, putea fi supusă unui nou control judecătoresc exclusiv pentru ipoteza în care nesocotea, eventual, statuările irevocabile ale instanței cu privire la modalitățile de reparație impuse.
Întrucât textul legal enunțat recunoaște facultatea persoanelor îndreptățite la despăgubiri, evident în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 (aceste dosare fiind cele care ajung la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor) de a solicita în termenul de legiuitor instituit returnarea dosarelor în vederea restituirii în natură ori compensării cu alte bunuri către entitățile notificante în temeiul noii legi, Legea nr. 165/2013 modificată.
Prin urmare, abia după analizarea dosarelor astfel returnate și emiterea unei noi dispoziții de admitere sau respingere a solicitării fondate pe Lg. nr.165/2013 modificată, ea are a fi, eventual, supusă controlului judecătoresc, abia atunci instanța putând analiza din perspectiva noii legi menționate legalitatea și temeinicia dispoziției emise.
Apreciind instanța că acțiunea pendinte, bazată pe art.26 alin.3 din Legea nr. 10/2001 și îndreptată în mod judicios contra pârâtului P. Mun. Timișoara emitentul dispoziției atacate (ceilalți pârâți antrenați procesual neavând, de altfel, calitate procesual pasivă prin prisma dispozițiilor art. 26 alin.3 și 4 din Lg. nr.10/2001 care configurează legislativ cadrul procesual sub aspectul subiecților procesuali implicați într-o atare acțiune) excede domeniului și sferei de aplicare al Legii nr. 165/2013 modificate, astfel cum a fost ferm stabilit de lege cât și prin interpretarea instanței de contencios jurisdicțional, din a căror perspectivă se cere a fi analizată însăși admisibilitatea unui atare demers judiciar și tinde a aduce atingere în mod inacceptabil chiar puterii de lucru judecat circumscrisă noțiunii de preeminență a dreptului într-o societate democratică, a respins-o pentru argumentele ce preced.
Împotriva sentinței civile nr. 1371/04.06.2014 pronunțată de Tribunalul T. au formulat apel reclamanții K. H. N. și F. K. G., care au solicitat admiterea apelului și, în principal, anularea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar soluționarea cauzei pe fond cu consecința admiterii contestației, astfel cum a fost formulată, în sensul anulării Dispoziției nr. 1464/16.09.2013 emisă de P. Municipiului Timișoara.
Solicită astfel, în primul rând, pentru partea din imobil care nu a mai putut fi restituita in natura, acordarea unor masuri reparatorii, conform principiului prevalentei în natura instituit prin art. 2 litera a) din Legea 165/2013, prin compensare in natura cu un alt imobil.
De asemenea, să li se acorde masuri reparatorii prin compensare cu un alt bun imobil ce va fi identificat in patrimoniul paraților (orice bun din patrimoniul entității investite cu notificarea, din patrimoniul unității administrativ teritoriale sau din domeniul privat al Statului R. - aflat in raza municipiului Timișoara -), in caz de refuz al acestora, bunul respectiv urmând a fi individualizat si comparat prin expertiza sau alte mijloace de probe, in vederea acordării sale ca măsura compensatorie pentru bunul preluat abuziv de la antecesorii noștri in drepturi; susmenționata compensare, permisa atât în condițiile Legii 10/2001 (art. 26), a Normelor Metodologice la Legea 10/2001 (H.G. 250/2007 art. 1.7) cât si in condițiile Legii 165/2013, (in prezent incidența conform art. 4), să opereze si să fie dispusă pentru suprafața si valoarea părții din imobil care nu mai poate fi restituită în natură, respectiv pentru suprafața terenului situat in Timișoara, Bld. General D. nr. 5 (fost 13 Decembrie), jud. T., înscris in C.F. colectiv 8065 TIMIȘOARA, nr. top._ si_ care nu a fost restituită in natură (teren 1055 mp nr. top_ + teren 1356 mp nr. top_) și a apartamentului 3, (si a terenului aferent acestuia) care a fost înstrăinat unui terț prin contractul de vânzare cumpărare nr._/31.03.1997, întocmit și încheiat intre R.A. U.R.B.I.S. Timișoara si G. I..
Pentru partea din imobil care nu a mai putut fi restituită si nu s-a restituit in natura, solicită acordarea prin hotărârea judecătoreasca, a unor masuri reparatorii, constând in despăgubiri prevăzute si stabilite conform prevederilor Legii nr. 165/2013 intrata in vigoare la data de 23.05.2013, c cărei prevederi sunt de imediata aplicare.
In subsidiar, în cazul nesoluționării pe fond a contestației, solicită anularea parțiala a Dispoziției nr. 1464 din 16.09.2013 a Primarului Municipiului Timișoara si totodată obligarea paraților (a Primarului Municipiului Timișoara) sa emită o noua dispoziție prin care sa le acorde masuri reparatorii cu privire la partea din imobilul situat in Timișoara, ., jud. T., care a fost preluat abuziv de la antecesoarea lor in drepturi, si care nu se mai poate restitui in natură, cu cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, solicită obligarea pârâților la plata acestora.
Solicită să se aibă în vedere că într-o primă fază, pârâții au soluționat greșit notificările lor formulate in baza Legii nr. 10/2001, cererile de restituire a imobilului in speța, fiind respinse conform Dispoziției nr. 870/ 25.05.2010, a Primarului Municipiului Timișoara, sub pretextul lipsei dovezilor cu privire la calitate si proprietate, astfel, a fost necesar sa formuleze contestație împotriva Dispoziției nr. 870/ 25.05.2010 a Primarului Municipiului Timișoara.
Contestația a fost admisă conform Sentinței Civile nr. 3513/2012 pronunțată in Ședința publica din 11.12.2012 de Tribunalul T. - Secția Civila în dosar nr._ .
Sentința Civilă nr. 3513/2012 pronunțata în Ședința publica din 11.12.2012 de Tribunalul T. - Secția Civila în dosar nr._, a rămas irevocabilă conform deciziei civile nr. 615/2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Ședința Publica din 23.04.2013
În esența, prin hotărârile susmenționate, s-a stabilit restituirea in natura a unor părți din imobil, iar pentru părțile nerestituite în natura, s-a dispus ca primarul să emită dispoziție privind acordarea de măsuri reparatorii conform Legii nr. 247/2005, lege care a fost in vigoare doar pana in data de 21.05.2013, iar din data de 21.05.2013 a intrat in vigoare Legea nr. 165 din 16 mai 2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Invocă culpa primarului constând în întârzierea punerii in executare a obligației prevăzute si stabilite in sarcina sa conform Sentinței Civile nr. 3513/2012 pronunțata in Ședința publica din 11.12.2012 de Tribunalul T. – Secția Civila in dosar nr._, întârziere care a fost prelungita dincolo de limitele unui termen rezonabil, ceea ce a determinat imposibilitatea determinata de un impediment legal (abrogarea Legii 247/2005) de a mai fi pusă în executare așa cum a fost pronunțata.
De asemenea, culpa primarului constând în nelegalitatea pe fond, a dispoziției pe care a emis-o si prin care, la data emiterii sale nu putea să dispună acordarea de masuri reparatorii în baza unei legi abrogate si nefuncționale.
Fiind nelegală, Dispoziția nr. 1464 din 16.09.2013 este lovită de sancțiunea nulității. Mecanismele și măsurile reparatorii la care se referă Legea nr. 247/2005 nu mai sunt funcționale si aplicabile.
Prin contestație s-au solicitat măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 165/2013, în vigoare, și, posibil de pus in aplicare.
Prin contestația pe care au formulat-o împotriva Dispoziției nr. 1464 din 16.09.2013, au solicitat anularea acesteia si emiterea unei noi dispoziții care să prevadă masuri reparatorii conform Legii 165/2013.
Contestația a fost soluționată în mod nelegal prin sentința civila nr. 1371/PI pronunțată în Ședința publică din data de 04.06.2014 în Dosarul_ al Tribunalului T. - Secția I Civila
Astfel, în drept, s-a acceptat în mod nejustificat si nelegal de către instanța ca dispoziția primarului sa fie fundamentată si întemeiată pe dispozițiile unei legi abrogate - Legea 247/2005.
Dispoziția primarului, emisă după abrogarea expresă a Legii 247/2005 si . Legii 165/2013, a prevăzut si a stabilit acordarea masurilor reparatorii in baza si temeiul legii abrogate, ceea ce este de neconceput, lipsit de rigurozitate si acuratețe juridică, iar instanța avea obligația sa corecteze si nu să persiste in greșeala săvârșită de acesta prin dispoziția sa.
In mod neverosimil, prima instanța nu a îndreptat nelegalitatea dispoziției primarului, situație care se impunea pentru a face ca masurile acordate sa fie compatibile cu legea in vigoare si pentru a se evita ca aceasta sa fie imposibil de pus in executare.
Având in vedere ca hotărârea pronunțata este nelegală pentru că nu îndreaptă, nu corectează dispoziția nelegală, aceste acte (dispoziția si hotărârea instanței) sunt susceptibile de a nu putea fi puse in executare.
Arată că, art. 4 din Legea 165/2013 se referă in ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor sale si in cazul unor masuri reparatorii stabilite conform Legii 247/2005, numai la situația dispozițiilor emise anterior intrării in vigoare a Legii 247/2005.
In speța, este vorba de situația in care dispoziția a fost emisă ulterior Legii 165/2013.
Este evident ca pentru dispozițiile emise ulterior, masurile prevăzute si stabilite prin dispoziție nu puteau fi decât măsurile expres prevăzute de Legea 165/2013.
Or, hotărârea primei instanțe, fiind defectuoasă, pune in real pericol posibilitatea reclamanților de realizare a dreptului, sens in care li se aduce atingere si dreptului de proprietate, respectiv unui bun al lor, așa cu este definită si recunoscută noțiunea de bun conform art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea Drepturilor si Libertăților Fundamentale ale Omului ratificata prin Legea 30/1994
Prin hotărârea dată de prima instanță, s-a adus atingere si le-a fost încălcat inclusiv dreptul la un proces echitabil – art. 6 din Convenția EDO -, instanța nefiind imparțială si independentă. Nu a fost respectat nici termenul rezonabil dată fiind durata excesivă a procedurilor care nici până în prezent nu le-au conferit posibilitatea realizării dreptului.
Nu subzistă nici argumentul puterii de lucru judecat decurgând din hotărârea anterioară care se dovedește lipsit de raționament logico-juridic corect.
Si acest aspect contravine art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea Drepturilor si Libertăților Fundamentale ale Omului ratificată prin Legea nr. 30/1994 si noțiunii de bun.
În drept, invocă art. 453, 456, 457, 466, 470, 471, 476, 478, 479 și 480 Cod proc.civ.
Prin întâmpinare, pârâții intimați P. Municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara prin Primar, Primăria Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara au solicitat respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe.
Au arătat că, așa cum rezultă chiar din conținutul dispoziției noi emisă de către P. Municipiului Timișoara nr. 1464/16.09.2013, la emiterea acestei dispoziții a fost avută în vedere Sentința Civila nr. 3513/11.12.2012 a Tribunalului T., definitivă și irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 615/23.04.2013, pronunțate în dosar nr._ . Prin Sentința Civila nr. 3513/11.12.2012 a Tribunalului T. a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de reclamanții K. H. N. și F. K. G., a fost anulată Dispoziția nr. 870/25.05.2010 emisă de P. Municipiului Timișoara și s-a dispus restituirea în natură în cote egale de Vi către fiecare dintre reclamanți a imobilelor din Timișoara, . nr. 5 înscris în CF col. 8065 Timișoara, nr. top._ și_, anume apartamentul nr. 1, 2, 4, cu părțile comune generale, cu părți comune de la corpul A aferente, precum și cu suprafețele de teren aferente acestor apartamente.
De asemenea, prin aceeași sentință s-a dispus intabularea reclamanților în cote de 1/2 fiecare asupra acestor imobile cu titlu de restituire în baza Legii nr. 10/2001, iar P. Municipiului Timișoara a fost obligat să emită o dispoziție care să conțină propunerea de acordare de despăgubiri reclamanților în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în cote egale de 1/2 pentru apartamentul nr. 3, părțile comune generale, părțile comune de la . de teren aferentă acestui apartament, precum și pentru terenul în suprafață de 1356 mp nr. top._ din CF nr. 8065 Timișoara. Prin aceeași sentință au fost respinse acțiunile conexate, cererea de intervenție principală formulată de G. E. și cererea de restituire a onorariului de expert în sumă de 800 lei achitată pe numele expertului J. C..
Prin Decizia Civilă nr. 615/23.04.2013 Curtea de Apel Timișoara a admis recursul reclamanților K. H. N. și F. K. G., și a modificat în parte Sentința Civilă nr. 3513/11.12.2012 în sensul restituirii către reclamanți a sumei de 800 lei, avansată de către aceștia în contul d-nei J. C., menținând în rest celelalte dispoziții ale sentinței.
Prin urmare, instanțele de judecată s-au pronunțat în mod definitiv și irevocabil, asupra cererii de restituire a imobilului din . nr. 5, totodată fiind respinse solicitările reclamanților privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, prin compensare cu alte bunuri imobile pentru partea din imobil ce nu le poate fi restituită în natură.
Având în vedere că instanțele de judecată s-au pronunțat în mod definitiv și irevocabil cu privire la măsurile reparatorii cuvenite reclamanților K. H. N. și F. K. G., în temeiul Legii nr. 10/2001 consideră că promovarea unei noi acțiuni prin care se solicită din nou acordarea de măsuri reparatorii prin compensare pentru părțile din imobil care nu au putut fi restituite în natură, este inadmisibilă.
În ceea ce privește acordarea măsurilor reparatorii conform prevederilor Legii nr. 165/2013, menționează că, la momentul pronunțării Sentinței Civile nr. 3513/11.12.2012 și a Deciziei Civile nr. 615/23.04.2013 această lege nu era în vigoare, iar legea civilă nu poate retroactiva, prin Dispoziția nr. 1464/16.09.2013 emisă de către P. Municipiului Timișoara fiind puse în executare cele dispuse prin hotărârile judecătorești mai sus enunțate, care constituie titlu executoriu.
Prin răspuns la întâmpinare, reclamanții au învederat că pârâții se limitează la a susține că s-a pronunțat o hotărâre judecătoreasca si că dispoziția emisă se referă si se conformează acelei hotărâri.
Ceea ce omit pârâții este faptul că de la data pronunțării hotărârii irevocabile si până la emiterea dispoziției primarului, a trecut un mare interval de timp, pe parcursul căruia a intervenit o importanta modificare legislativă, ce privește abrogarea Titlului VII din Legea 247/2005 la care face referire hotărârea invocată de pârâți.
In atare situație, hotărârea judecătoreasca precedentă a rămas fără obiect si nu putea fi executată de pârâți prin emiterea unei dispoziții prin care să se stabilească acordarea de măsuri reparatorii conform Titlului VII din Legea 247/2005.
Această abordare si modalitate de executare a hotărârii judecătorești de către pârâți, distinct de culpa acestora de a fi executat hotărârea cu întârziere, pune in discuție problema formalismului.
Prin concluzii scrise, reclamanții apelanți au solicitat admiterea apelului cu consecința admiterii contestației și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Au invocat nelegalitatea hotărârii primei instanțe în raport de neaplicarea imediată a Legii nr. 165/2013 (conform art. 4 a acestei legi) și a neacordării cheltuieli de judecată, a neobservării caracterului incomplet al măsurilor la care se face referire în dispoziție.
Au invocat nelegalitatea hotărârii primei instanțe și a dispoziției contestate prin neaplicarea prevederilor Legii nr. 165/2013 care, conform modificării sale prin Legea nr. 368/2013 menține ca prioritară (cu acordul persoanei îndreptățite) modalitatea de compensare a părții din imobile, imposibil de restituit în natură, cu alte imobile.
Examinând sentința civilă atacată prin prisma motivelor invocate, în raport de probatoriul administrat în cauză, de dispozițiile Legii nr.10/2001, ale Legii nr. 165/2013, ale art. 430, 460 și următoarele Cod proc.civ., Curtea constată că apelul este nefondat.
Astfel, reclamanții au contestat prin cererea ce formează obiectul prezentul dosar, Dispoziția nr. 1464/16.09.2013 emisă de P. Municipiului Timișoara, solicitând anularea parțială a acestei dispoziții în ceea ce privește acordarea de despăgubiri pentru apartamentul nr. 3 cu 8,58/100 părți comune generale, 18,02/100 părți comune de la scara A și 91/1055 mp din imobilul din litigiu, precum și pentru terenul în suprafață de 1356 mp, nr. top._ din C.F. nr. 8065 Timișoara, și, pe cale de consecință, acordarea de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 165/2013.
Or, prin dispoziția menționată, emitentul acesteia, P. Municipiului Timișoara, a pus în aplicare dispozițiile unei hotărâri judecătorești irevocabile intrată în puterea lucrului judecat și care, constituind titlu executoriu, era obligatoriu să fie pusă în executare.
În acest sens trebuie precizat că, prin sentința civilă nr. 3513 din 11.12.2012 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a dispus printre altele și obligarea pârâtului, P. Municipiului Timișoara, să emită dispoziție care să conțină propunerea de acordare de despăgubiri reclamanților K. H. N. și F. K. G., în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 în cote egale de ½ pentru apartamentul nr. 3 cu 8,58/100 părți comune generale, 18,02/100 părți comune de la scara A și 91/1055 mp din imobilul menționat, precum și pentru terenul în suprafață de 1356 mp, nr. top._ din C.F. 8065 Timișoara.
Cum, hotărârea pronunțată de Tribunalul T. a fost menținută prin decizia civilă nr. 613 din 23.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara devenind astfel irevocabilă, și cum prin această hotărâre a fost instituită obligația în sarcina Primarului Municipiului Timișoara de a emite o dispoziție în baza Legii nr.10/2001 în sensul acordării de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, nu putea fi admisă contestația reclamanților prin care au solicitat ca măsurile reparatorii să fie acordate în baza Legii nr. 165/2013, lege ce nu era în vigoare la data pronunțării hotărârii irevocabile (decizia civilă nr. 615/23.04.2013 a Curții de Apel Timișoara).
Pe de altă parte, este de reținut că aceeași reclamanți din prezentul dosar au solicitat în baza Legii nr.10/2001 anularea dispoziției nr. 870/25.05.2010 emisă de P. Municipiului Timișoara cu referire la imobilul din litigiu, dosar soluționat irevocabil prin sentința civilă nr. 3513/2012 a Tribunalului T. și decizia civilă nr. 615/23.04.2013 a Curții de Apel Timișoara, iar în considerentele hotărârilor pronunțate instanțele au reținut, în mod irevocabil, că nu au fost identificate alte bunuri pentru a fi date în compensare, astfel că și sub acest aspect, solicitarea reclamanților de a li se acorda măsuri reparatorii prin compensare în natură cu un alt imobil a fost respinsă în mod corect de tribunal.
Chiar dacă dispozițiile Legii nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 368/2013 prevăd și posibilitatea de a se acorda măsuri reparatorii prin compensare cu alte bunuri – raportat la cele menționate mai sus, la faptul că a fost soluționată cererea acelorași reclamanți în baza Legii nr.10/2001 în mod irevocabil, că nu poate fi supus controlului instanței statuări intrate în puterea lucrului judecat – se constată că hotărârea pronunțată de tribunal prin care s-a respins contestația reclamanților de anulare a Dispoziției nr. 1464/2013 a Primarului Municipiului Timișoara a fost dată cu respectarea dispozițiilor Legii nr.10/2001, ale Legii nr. 165/2013, ale art. 1200 din vechiul Cod proc.civ., art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nu a fost pronunțată cu încălcarea art. 6 din Convenție.
Față de considerentele arătate, Curtea, în baza art. 480 Cod proc.civ., va respinge apelul declarat de reclamanții K. H. N. și F. K. G., împotriva sentinței civile nr. 1371/04.06.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ ,în contradictoriu cu pârâții intimați P. Municipiului Timișoara, U. A. Teritorială a Municipiului Timișoara, S. R. prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Primăria Municipiului Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanții K. H. N. și F. K. G., împotriva sentinței civile nr. 1371/04.06.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ ,în contradictoriu cu pârâții intimați P. Municipiului Timișoara, U. A. Teritorială a Municipiului Timișoara, S. R. prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Primăria Municipiului Timișoara.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 februarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. R. M. L.
GREFIER,
L. P.
Red. M.L./11.03.2015
Tehnored L.P./19.03.2015
8 exemplare/ 6 ex. . instanță: C. B. – Tribunalul T.
| ← Expropriere. Decizia nr. 17/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Pretenţii. Decizia nr. 71/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
