Expropriere. Decizia nr. 14/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 14/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 2428/30/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr. 14
Ședința publică din 04 februarie 2015
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER: M. M.
S-au luat în examinare apelurile declarate de pârâtul S. R. PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA REPREZENTATĂ DE DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI TIMIȘOARA și de P. DE PE L. TRIBUNALUL T. împotriva sentinței civile nr. 2461/PI/21.10.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamanții I. C. I. și I. M., având ca obiect expropriere.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28.01.2015, când pronunțarea a fost amânată pentru termenul de azi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2461/PI/21.10.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții I. C. I. și I. M. în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale.
În consecință, a fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 52.625 lei cu titlul de despăgubire pentru exproprierea următoarelor parcele de teren: .._, înscrisă în CF nr._ T. V., în suprafață de 2249 mp; .._, înscrisă în CF nr._ T. V., în suprafață de 1890 mp și .._, înscrisă în CF nr._ T. V., în suprafață de 4.200 mp;a fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 4.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 02.04.2012, reclamanții I. C. I. și I. M., au chemat în judecată pe pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA din cadrul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii București, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să stabilească despăgubirea pentru exproprierea a 2.249 mp teren, având nr. cad._, înscris în CF nr._ T. V., 1.890 mp teren, având nr. cad._, înscris în CF nr._ T. V. și 4.200 mp teren, având nr. cad._, înscris în CF nr._ T. V. și să dispună obligarea pârâtei la plata sumei stabilite cu titlu de despăgubire expropriere.
În motivare, au arătat că, în vederea realizării autostrăzii Lugoj - D., s-au emis de pârâtă, în aplicarea prevederilor Legii nr. 198/2004, trei hotărâri de expropriere a unor suprafețe de teren situate pe raza administrativă a comunei T. V., jud. T. și anume: Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 22 din 21.09.2011, emisă în vederea exproprierii unei suprafețe de 2.249 mp teren prin care s-a stabilit un cuantum total al despăgubirilor de 1.068 lei, Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 23 din 21.09.2011, emisă în vederea exproprierii unei suprafețe de 1890 mp teren prin care s-a stabilit un cuantum total al despăgubirilor de 897 lei și Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 104 din 21.09.2011 emisă în vederea exproprierii unei suprafețe de 4.200 mp teren prin care s-a stabilit un cuantum total al despăgubirilor de 1994 lei, echivalentul unui preț de 0,47 lei pentru un metru pătrat de teren.
Reclamanții au contestat valoarea stabilită prin expertiza efectuată de pârâtă respectiv de 0,47 lei pentru un metru pătrat de teren,apreciind-o ca fiind mică, având în vedere că pentru parcelele învecinate s-a stabilit o valoare a despăgubirilor de 4 euro/mp, iar expertiza efectuată în cauză nu a ținut cont că,potrivit art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor experții precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ– teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză precum și de daunele aduse proprietarului.
Suma oferită ca despăgubire,au susținut reclamanții, nu reflectă valoarea reală a imobilului și a prejudiciului creat prin exproprierea acestei suprafețe de teren, având în vedere că prețul real cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirilor este de cca 3,5–4 euro/mp.
Au mai arătat că, potrivit dispozițiilor art. 44 alin. 3 din Constituia României și art. 1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, exproprierea pentru cauză de utilitate publică se poate face numai după o justă și prealabilă despăgubire, în caz contrar existând o încălcare a dreptului de proprietate al expropriatului.
Totodată, au arătat că valoarea stabilită prin expertiza întocmită de pârâtă este prea mică și prin prisma faptului că sunt supuși unei exproprieri echivalente cu o vânzare forțată, ei neavând intenția de a înstrăina acest teren, cultivat în permanență și având un grad mare de fertilitate.
Au menționat că în hotărârea de stabilire a despăgubirilor a fost trecut numele fostului proprietar și anume C. M., decedată.
În drept, au invocat dispozițiile art. 9 alin. 1 și 3 din Legea nr. 198/2004, art. 21–27 din Legea nr. 33/1994 cu modificările și completările ulterioare, art. 15 din Legea nr. 198/2004, Legea nr. 255/2010.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea contestației.
În motivare, a menționat că exproprierea nu s-a efectuat în baza Legii 198/2004 - abrogată, ci s-a făcut având în vedere prevederile următoarelor acte normative: a) Legea nr. 255 din 14.12.2010, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local publicată în Monitorul Oficial nr. 853 din 20.12.2010, cu modificările și completările aduse de Legea nr. 90 din 06.06.2011; b) HG nr. 53 din 19.01.2011, pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local publicată în M.Of. nr. 84 din 01.02.2011; c) HG nr. 492 din 11.05.2011, pentru modificarea și completarea HG nr. 1232/2010, privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Autostrada Lugoj–D.” publicată în M.Of. nr. 412 din 14.06.2011 și că,în cadrul procedurii de expropriere, s-au parcurs etapele prevăzute de lege.
A mai arătat că despăgubirea contestată s-a stabilit printr-un raport de evaluare întocmit în conformitate cu standardele internaționale de evaluare și a ținut cont de valoarea reală a imobilului și de prejudiciul cauzat proprietarului conform art. 26 din Legea nr. 33/1994.
A mai arătat că valoarea solicitată de contestatori (3 euro/mp) nu reflectă valoarea imobilului plus despăgubiri, iar susținerea contestatorilor în sensul că pentru parcelele învecinate s-a stabilit o despăgubire de 4 euro/mp nu corespunde realității, din anexa 2 la HG nr. 492/2011 (unde parcelele expropriate sunt înscrise în ordine geografică de la vest la est, și fiecare parcelă este vecină cu . precedentă și cea următoare) rezultând că pentru parcelele învecinate despăgubirea a fost aceeași,de 0,47 lei/mp, unitară de altfel pentru întreg tronsonul de autostradă Lugoj–D. (la categorii de folosință egale și la rangul localității egal).
Analizând acțiunea dedusă judecății prin prisma probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța a constatat următoarele:
În vederea efectuării lucrării de utilitate publică „Autostrada Lugoj-D.” au fost expropriate următoarele parcele de teren aparținând reclamanților I. C. I. și I. M.:
- .._, în suprafață de 2.249 mp, rezultată din dezmembrarea parcelei cu nr. cad_, în suprafață de 5.800 mp, înscrisă inițial în CF nr._ T. V.;
- .._, înscrisă în CF nr._ T. V., în suprafață de 4.200 mp, expropriată în întregime;
- .._, în suprafață de 1.890 mp, rezultată din dezmembrarea parcelei cu nr. cad._, în suprafață de 4.500 mp, înscrisă inițial în CF nr._ T. V..
Pentru parcelele expropriate, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real, întrunită în temeiul art. 18 din Legea nr. 255/2010, a stabilit acordarea de despăgubiri în cuantumul indicat de reclamanți.
În conformitate cu prevederile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 33/1994, în cazul exproprierii, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța trebuie să țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia (art. 26 alin. 1 din Legea nr. 33/1994).
În vederea stabilirii despăgubirilor potrivit criteriilor prevăzute de art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994, instanța a încuviințat efectuarea unei expertize, specialitatea evaluarea proprietății imobiliare de către experții tehnici judiciari M. I., B. T. D. și B. M..
Potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză, valoarea totală a despăgubirilor pentru parcelele expropriate, ținând cont de valoarea reală a terenurilor de aceeași categorie de folosință ca și a reclamanților, precum și de beneficiul nerealizat de către reclamanți din cauza exproprierii, este de 52.625 lei, din care: suma de 14.193 lei, pentru .._, în suprafață de 2.249 mp; suma de 11.927 lei, pentru .._, în suprafață de 1.890 mp; suma de 26.505, pentru ._, în suprafață de 4.200 mp.
Constatând că valoarea stabilită de expropriator este mai mică decât cea stabilită prin raportul de expertiză întocmit în cauză, în baza prevederilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, instanța a admis acțiunea conform celor mai sus-arătate.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA reprezentată de Direcția regională de Drumuri și Poduri din Timișoara și, respectiv, recurs P. de pe lângă Tribunalul T., care au criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Pe calea apelului, pârâtul a solicitat schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare a invocat că despăgubirea stabilită prin Anexa nr. 2 a HG nr. 492/2011 a fost una reală.
A invocat încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 potrivit cărora ca valori de comparație vor fi avute în vedere doar prețurile de tranzacționare obișnuite a imobilelor (și nu de ofertare) astfel cum rezultă din contracte încheiate la momentul efectuării expertizei, fiind necesar ca imobilele la care se face raportarea să fie din aceeași categorie de folosință cu terenul expropriat.
Or, raportul de expertiză întocmit în cauză și omologat de instanță nu îndeplinește aceste cerințe.
Sub acest aspect, a învederat că, răspunzând obiecțiunilor pârâtului, dl. expert M. I. a folosit un singur contract de vânzare-cumpărare, încheiat cu un an anterior efectuării expertizei.
A invocat că în mod greșit a fost calculat și acordat prejudiciul constând în redobândirea aceleiași suprafețe de teren, în lipsa unor dovezi din care să rezulte intenția fermă a reclamanților de a dobândi o altă proprietate în locul celei expropriate.
Apelul nu a fost motivat în drept.
Pe calea recursului P. de pe lângă Tribunalul T. a solicitat casarea sentinței cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivare, a invocat că suma acordată de instanță cu titlu de despăgubiri a fost stabilită cu încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994.
Astfel, la dosarul cauzei a fost depus un contract de vânzare-cumpărare din conținutul căruia rezultă un preț de 1,67 euro/mp, însă experții au avut în vedere - la întocmirea raportului de expertiză – alte criterii decât cele stabilite de norma legală sus-menționată, respectiv valoarea de randament și valoarea subvenției, fiind utilizată metoda capitalizării veniturilor.
În ceea ce privește beneficiul nerealizat, a arătat apelantul, acesta nu a fost în mod cert stabilit pe baza dovezilor prezentate de reclamant ci a fost inclus de experți în valoarea calculată având ca referință randamentul agricol al terenurilor din zonă.
În fine, a arătat că dauna calculată pentru redobândirea acelorași suprafețe de teren a fost greșit acordată, câtă vreme reclamanții nu au făcut dovada intenției de achiziționare a altor terenuri.
Recursul nu a fost motivat în drept.
La termenul de judecată din 19.09.2014, față de valoarea obiectului cererii de chemare în judecată (8.339 mp x 3 euro/mp x 4,37 lei/euro la data sesizării instanței = 109.324,30 lei) și de dispozițiile art. 2821 C.pr.civ., instanța a calificat ca fiind apel calea de atac declarată de parchet.
Pe cale de întâmpinare, intimații au solicitat respingerea apelurilor.
La termenul de judecată din 19.03.2014, instanța a încuviințat cererea de suplimentare a probatoriului administrat și, în baza art. 295 alin. 2 C.pr.civ. a dispus întocmirea de către experți a unui supliment la raportul de expertiză cu raportare la dispozițiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994.
Examinând apelurile prin prisma criticilor formulate și în baza art. 295 alin. 1 C.pr.civ., față de probele administrate în primă instanță și în apel, văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Pe calea cererii de chemare în judecată, reclamanții au contestat cuantumul sumei stabilite de comisia întrunită în baza Legii nr. 255/2010 ca fiind o justă despăgubire pentru parcelele de teren expropriate în vederea efectuării unor lucrări de utilitate publică (autostrada Lugoj-D.).
Potrivit dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 255/2010 în forma în vigoare la data emiterii hotărârilor sus-menționate (trimiterea din alineatul 3 la dispozițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 fiind producătoare de efecte juridice inclusiv la data pronunțării prezentei hotărâri):
„(1) Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate…
(3) Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.”
Este evident, astfel, că persoanele nemulțumite de cuantumul despăgubirilor acordate de expropriator au aptitudinea de a solicita și obține recalcularea cuantumului acestora în situația în care apreciază că, prin expropriere, dispozițiile art. 44 alin. 3 din Constituția României, art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 1 din Legea nr. 33/1994 referitoare la dreapta despăgubire au fost încălcate.
Prin raportul de expertiză întocmit în primă instanță, experții au stabilit două componente ale cuantumului despăgubirilor: valoarea terenului și beneficiul nerealizat reprezentat de daunele pentru redobândirea aceleiași suprafețe de teren (filele 102-111 dosar fond).
Instanța reține că pe calea apelurilor a fost contestată modalitatea de stabilire a valorii terenului și includerea în cuantumul despăgubirilor a daunelor pentru redobândirea aceleiași suprafețe de teren.
Pe de altă parte, reclamanții nu au contestat în condițiile art. 282 și următoarele C.pr.civ. neincluderea în cuantumul despăgubirilor și a altor categorii de daune.
Față de dispozițiile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 33/1994 (aplicabile în cauză, conform celor mai sus-arătate), la calculul valorii reale a imobilului se va ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Or, în primă instanță, pentru a stabili valoarea reală a terenurilor în litigiu, experții au utilizat metoda capitalizării veniturilor (fila 105 dosar fond) și nu pe cea a comparației directe avută în vedere de norma legală sus-menționată.
În aceste condiții, în baza dispozițiilor art. 295 alin. 2 C.pr.civ., instanța de apel a dispus efectuarea unui supliment de expertiză tehnică la a cărui întocmire experții să aibă în vedere contracte de vânzare-cumpărare al căror obiect (terenuri și preț) să reflecte criteriile stabilite de dispozițiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994.
Conformându-se celor astfel dispuse de instanță, domnii experți au întocmit separat două suplimente de expertiză, concluzionând că, în sensul sus-menționatei norme, valoarea reală a unui mp teren expropriat este de 1,80 lei sau 2,24 lei (dl. expert M. I. – fila 60 dosar), respectiv de 0,95 lei (9582 lei/ha – domnii experți B. T. D. și B. M., filele 90,103 dosar).
Având în vedere comparabilele folosite, datele la care contractele de vânzare-cumpărare avute în vedere de experți au fost încheiate, părțile contractelor, suprafața, amplasamentul și destinația terenurilor înstrăinate, astfel cum rezultă din probele administrate (filele 33-52, 64-83 dosar) instanța va reține că valoarea de 1,80 lei/mp stabilită de dl. expert M. I. este cea care corespunde exigențelor menționatei norme legale.
Instanța nu va avea, însă, în vedere valoarea de 2,24 lei/mp întrucât a fost calculată în baza HG nr. 834/1991 care reglementează o cu totul altă situație juridică, respectiv pe cea a stabilirii și evaluării terenurilor deținute de societățile comerciale cu capital de stat.
În ceea ce privește calculul prejudiciului cauzat prin expropriere (cealaltă componentă a despăgubirii la care expropriatul este îndreptățit), instanța reține următoarele:
Conform celor mai sus-arătate, tribunalul a stabilit drept prejudiciu cauzat prin expropriere și care se cuvine a fi acoperit daunele rezultate din redobândirea acelorași suprafețe de teren, iar reclamanții nu au formulat apel pe calea căruia să invoce că prejudiciul suferit ar fi avut și alte componente.
În consecință, instanța de apel nu va avea în vedere, la acordarea despăgubirilor, suma reprezentând lipsa de folosință pe 25 de ani calculată de dl. expert M. I. și nici categoriile de daune calculate de ceilalți doi experți în celălalt supliment de expertiză.
Pe de altă parte, cum, ca efect al exproprierii, imobilul iese din patrimoniul proprietarului, valoarea acestuia fiind înlocuită cu suma de bani acordată cu titlu de despăgubiri, fostul proprietar nu mai poate invoca lipsa de folosință a imobilului pe care nu îl mai are în patrimoniu, folosința, ca atribut al dreptului de proprietate, intrând în patrimoniul expropriatorului, contravaloarea acesteia fiind și ea inclusă în cuantumul total al despăgubirilor.
Nici suma stabilită de domnii experți B. T. D. și B. M. cu titlu de daună pentru terenurile rămase în proprietate dificil de cultivat (.) cu suprafețe reduse nu se constituie în componentă a despăgubirilor ce vor fi acordate, câtă vreme acordarea acestei sume în cuantumul propus de experți (fila 91 dosar) ar echivala cu o expropriere suplimentară ce nu poate fi dispusă de instanță în cadrul prezentului litigiu, față de dispozițiile art. 22 din Legea nr. 255/2010.
În ceea ce privește daunele rezultate din cheltuielile efectuate pentru redobândirea aceleiași suprafețe de teren, instanța reține următoarele:
Repararea prejudiciului cauzat prin expropriere presupune ca acesta să fie cert și să nu fi fost reparat.
Or, câtă vreme, în cauză, reclamanții nu au invocat în condițiile art. 112 alin. 1 pct. 3, 4 C.pr.civ. și nici nu au dovedit că, ulterior deposedării, ar fi făcut demersuri ferme cel puțin în vederea identificării (dacă nu a achiziționării) unor suprafețe de teren având caracteristici de natura celor expropriate (inclusiv sub aspectul destinației), prejudiciul astfel cuantificat de experți și recunoscut de prima instanță nu poate fi acoperit, el nefiind unul cert sub aspectul existenței și întinderii ci, cel mult, unul eventual a cărui acoperire nu poate fi solicitată.
În consecință, suma cuvenită reclamanților cu titlu de despăgubiri pentru parcelele de teren expropriate în baza Legii nr. 255/2010 este de (2249 mp + 1890 mp + 4200 mp) x 1,80 lei/mp = 15.010,20 lei.
Având în vedere aceste considerente și limitele caracterului devolutiv al apelului în baza dispozițiilor art. 296 C.pr.civ., instanța va admite apelurile declarate de pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA reprezentată de Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara și de P. de pe lângă Tribunalul T. împotriva sentinței civile nr. 2461/PI/21.10.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamanții I. C. I. și I. M. și va schimba în parte sentința în sensul că va obliga pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 15.010,20 lei cu titlu de despăgubiri; va menține în rest sentința.
Nu vor fi acordate cheltuieli de judecată, reclamanții-intimați căzând în pretenții, iar pârâtul-apelant neformulând o cerere în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de pârâtul S. R. PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA REPREZENTATĂ DE DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI TIMIȘOARA și de P. DE PE L. TRIBUNALUL T. împotriva sentinței civile nr. 2461/PI/21.10.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamanții I. C. I. și I. M..
Schimbă în parte sentința în sensul că obligă pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 15.010,20 lei cu titlu de despăgubiri.
Menține în rest sentința.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 februarie 2015.
Președinte, Judecător,
F. Ș. G. O.
Grefier,
M. M.
Red. FȘ/05.02.2015
Tehnored.MM/7 ex/04.03.2015
Instanță fond: Tribunalul T. – jud. L. Ș.
Se comunică:
Reclamanți – I. C. I., I. M. – ., jud. T. - dom.
ales – Timișoara, ..1, jud. T. – la C.. Av. G. A. M.
Pârât – S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din
România SA reprezentat de Direcția regională de Drumuri și Poduri Timișoara
– dom. ales la SCA C. & Asociații din Timișoara, Proclamația de la
Timișoara nr. 5, .
P. de pe lângă Tribunalul T. – Timișoara, jud. T.
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara – Timișoara, jud. T.
Emis 5 comunicări
| ← Cereri. Decizia nr. 83/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Acţiune posesorie. Decizia nr. 53/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
