Conflict de competenţă. Sentința nr. 199/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 199/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 316/220/2015*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928 SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 199 PI
Ședința camerei de consiliu din 01 octombrie 2015
PREȘEDINTE: M. G.
GREFIER: P. D. R.
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria D. și Tribunalul T. în dosarul civil nr._, vizând cererea formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtul B. A., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în cameră de consiliu, lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită, fără citare conform art. 135 alin. 4 N.c.pr.civ.
După deschiderea dezbaterilor, verificarea actelor și lucrărilor de la dosar, constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile de soluționat reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. sub nr._ la data de 26.02.2015 ca urmare a disjungerii din dosar nr._/220/2014, reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtul B. A., a solicitat obligarea pârâtului B. A., în calitate de coordonator de credite – primar la acea vreme și președintele Comisiei Locale de Fond Funciar T., la plata sumei de 921.862,54 lei, reprezentând prejudiciul adus comunei reprezentat de valoarea terenului atribuit nelegal.
În drept, a invocat Legea nr. 18/1991, art. 23 aliniat 2 din Legea nr. 247/2005, art. 1357 alin. (1) și (2) Noul cod civil precum și celelalte dispoziții legale în vigoare.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din 26.02.2015 instanța, din oficiu a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Judecătorie D. a petitului 3, subsidiar, având ca obiect obligarea pârâtului B. A., în calitate de coordonator de credite – primar la acea vreme și președintele Comisiei Locale de Fond Funciar T., la plata sumei de 921.862,54 lei reprezentând prejudiciul adus comunei reprezentat de valoarea terenului atribuit nelegal.
Prin sentința civilă nr. 250/26.02.2015 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._, s-a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu de instanță și în baza art. 131 alin. 1 și 129 pct. 2 c.pr.civ., s-a declinat competența de soluționare a acțiunii civile de față, în favoarea Tribunalului T..
În argumentarea acestei soluții, Judecătoria D., pornind de la obiectul concret al cererii ( subsidiare) prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 921.862,54 lei, prejudiciu adus comunei prin atribuirea nelegală a terenului în litigiu, și în conformitate cu dispozițiile art. 94 lit. j c.pr.civ., prin raportare exclusiv la criteriul valoric al obiectului cauzei și în conformitate cu art. 131 alin. 1 și art. 129 pct. 2 c.pr.civ., a apreciat că Tribunalul T. este competent în soluționarea cauzei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 15.04.2015, iar prin sentința civilă nr. 1117/07 mai 2015, s-a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu de instanță și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii de față în favoarea Judecătoriei D..
În motivare, tribunalul a reținut că cererea de față reprezintă un petit subsidiar al acțiunii civile principal ce face obiectul dosarului civil nr._ al Judecătoriei D., prin care, prioritar, reclamanta . constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 8/28.24.04.2009, anularea contractului de vânzare cumpărare subsecvent, pentru suprafața de 9,57 hectare din totalul de 19,14 ha atribuite pârâtei Szekely A.. Acest petit subsidiar prin care reclamanta a solicitat obligarea persoanelor fizice la plata contravalorii terenului atribuit nelegal, a fost disjuns de prima instanță prin încheierea de ședință din data de 26.02.2015.
Tribunalul, prin raportare la dispozițiile art. 30 alin. 4 N. c.pr.civ. coroborat cu art. 123 alin. 1 N. c.pr.civ., a apreciat că subsidiarul formulat de reclamant în acțiunea civilă principală depinde de soluția dată capătului principal de cerere ( redat anterior), context în care are caracter accesoriu în raport cu petitul principal de cerere și astfel, urmează a fi judecat de instanța competentă pentru soluționarea acțiunii principale, respectiv Judecătoria D..
În temeiul art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 N. c.pr.civ., constatând ivit conflictul negativ de competență tribunalul a înaintat cauza pentru regulator de competență către Curtea de Apel Timișoara.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 22.09.2015.
În soluționarea regulatorului de competență, Curtea are în vedere împrejurarea că obiectul dosarului civil nr._, reprezintă petitul subsidiar din acțiunea civilă principală ce face obiectul dosarului civil nr._ al Judecătoriei D., depinzând în mod direct și nemijlocit de soluția ce se va pronunța în acest dosar. Acest lucru rezultă fără dubiu din modul de redactare al acțiunii civile din dosarul_, unde reclamanta . în principal: constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 8/24.04.2009 emis în favoarea pârâtei Szekely A. și anularea contractului de vânzare cumpărare nr. 793/08.11.2012 pentru suprafața de 9,57 hectare teren, iar în subsidiar, dacă nu se poate soluționa favorabil petitul principal, a solicitat obligarea pârâtului B. A., în calitate de coordonator de credite – primar și președintele Comisiei locale de fond funciar T., la plata sumei de 921.862,54 lei reprezentând prejudiciul/valoarea terenului atribuit nelegal.
Pornind de la obiectul concret dedus judecății, este evident că soluția petitului subsidiar depinde în mod nemijlocit de modul în care se soluționează petitul principal al acțiunii civile formulate de reclamantă, ceea ce dă petitului subsidiar caracterul accesoriu, astfel cum el este definit de art. 30 alin. 4 N. c.pr.civ.. Mai departe, în mod corect tribunalul a dat eficiență normei cuprinsă în art. 123 alin. 1 N. c.pr.civ. care, în termen imperativi stabilește că cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția celor prevăzute la art. 120 N. c.pr.civ.
În consecință, competența materială de soluționare a petitului subsidiar disjuns din acțiunea civilă principală ce face obiectul dosarului civil nr._ al Judecătoriei D., în conformitate cu art. 30 alin. 4 coroborat cu art. 123 alin. 1 N. c.pr.civ., revine Judecătoriei D..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența materială de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamanta ., cu sediul în T. nr. 467, J. T. în contradictoriu cu pârâtul B. A. domiciliat în Șipet, nr. 20, J. T., în favoarea Judecătoriei D..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 octombrie 2015.
Președinte, Grefier,
M. G. P. D. R.
Red. M.G./05.10.2015
Tehnored. R.P.D. /4ex/05.10.2015
Prezenta sentință se comunică cu:
- Reclamantă - ., cu sediul în T. nr. 467, J. T.
-Pârâtul - B. A. domiciliat în Șipet, nr. 20, J. T.
Emis 1 adr./2 .>
| ← Pretenţii. Hotărâre din 08-09-2015, Curtea de Apel TIMIŞOARA | Declararea judecătorească a morţii. Decizia nr. 154/2015.... → |
|---|
